ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 686/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 25 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de persoana condamnată A. cu privire la sentința penală nr. 36/2024 din 04.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024 și, în consecință:

Din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin sentința cu număr de referință 52 T 9/2017 a Tribunalului Regional Usti nad Labem pronunțată la data de 19.02.2019 și sentința cu număr de referință 7 TO 43/2019 pronunțată la data de 18.06.2019 de Curtea Superioară din Praga, Republica Cehă, hotărâre de condamnare ce a fost recunoscută prin sentința penală nr. 36/2024 din 04.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2024, fiind preluată executarea într-un penitenciar din România, se scade și perioada reținerii dispusă prin ordonanța nr. 147/20.12.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a arestului provizoriu dispus prin încheierea din 20.12.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, respectiv perioada de la data de 20.12.2016 până la data de 08.01.2017, inclusiv.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 753 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A. (avocat B. - delegația nr. 60388/19.05.2025, emisă de Baroul Iași), a rămas în sarcina statului urmând a fi avansată către Baroul Iași din fondul special al Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate pentru soluționarea prezentei contestații la executare au rămas în sarcina statului.

S-a făcut mențiunea căii de atac a contestației în termen de 3 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru persoana condamnată și pentru procuror.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, la termenul din 11.06.2025, a recalificat cererea persoanei condamnate A. ca fiind o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., care vizează sentința penală nr. 36 din 04.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024.

Față de susținerea persoanei condamnate A., în sensul că nu i-a fost dedusă întreaga perioadă executată din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată prin sentința cu numărul de referință 52 T 9/2017 pronunțată de Tribunalului regional din Usti nad Labem la data de 19.02.2019 și sentința cu numărul de referință 7 To 43/2019 pronunțată de Curtea Superioară din Praga la data de 18.06.2019, hotărâri judecătorești care au fost recunoscute de către Curtea de Apel Iași prin sentința penală nr. 36 din 04.03.2024, instanța a dispus emiterea unei adrese către Penitenciarul Iași pentru a comunica perioada dedusă din pedeapsa anterior menționată, emiterea unei adrese către I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene pentru a comunica data predării efective a sus-numitului către autoritățile din Republica Cehă, precum și perioada și locul în care acesta a fost încarcerat pe teritoriul autorității străine în perioada 06.01.2017-09.01.2017, emiterea unei adrese către Curtea de Apel București - Biroul executări penale pentru a comunica relațiile privitoare la predarea efectivă a sus-numitului către autoritățile judiciare cehe, ținând seama de faptul că această instanță a fost învestită cu judecarea dosarului având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..

În considerarea adresei nr. x/2016 din 04.06.2025 a Curții de Apel București, potrivit căreia numitul A. a fost predat unei escorte din partea poliției cehe la data de 09.01.2017, acesta a revenit, arătând că cererea ce formează obiectul prezentului dosar o califică drept contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., respectiv situația în care există un caz de micșorare a pedepsei.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că autoritățile judiciare din Republica Cehă au emis, la data de 02.12.2016, un mandat european de arestare pe numele persoanei condamnate A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prev. de art. 140 alin. (1) și alin. (3) lit. i) din C. pen. ceh, iar la data de 20.12.2016, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub numărul x/2016, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare anterior menționat.

În acest sens, în considerarea prevederilor art. 100 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, prin ordonanța nr. 147 din 20.12.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 ore, începând de la data de 20.12.2016, ora 12:45 până la data de 21.12.2016, ora 12:45.

Cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 1/F/03.01.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2016, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02.12.2016 de Judecătoria raională din Liberec pe numele persoanei solicitate A..

Astfel, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Cehă, cu respectarea regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România. Prin urmare, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 03.01.2017 la data de 01.02.2017, inclusiv, constatându-se că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 ore la data de 20.12.2016, ora 12:45 și arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 20.12.2016 la data de 03.01.2017.

În baza hotărârii judecătorești definitive redate în cele ce preced, statul român, în calitate de stat de executare, a procedat la predarea persoanei solicitate A. către statul ceh, în calitate de stat emitent, în vederea soluționării cauzei penale ce avea ca obiect o infracțiune de omor, fapta fiind comisă la data de 10.08.2016, cetățeanul român A. fiind vizat de ancheta penală.

Prin sentința cu numărul de referință 52 T 9/2017, pronunțată de Tribunalului regional din Usti nad Labem la data de 19.02.2019, rămasă definitivă prin sentința cu numărul de referință 7 To 43/2019, pronunțată de Curtea Superioară din Praga la data de 18.06.2019, s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de omor, prev. de art. 140 alin. (1), alin. (3) lit. i) din C. pen. ceh, având corespondent în legislația din România în infracțiunea de omor, prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen.

Având în vedere soluția de condamnare dispusă față de cetățeanul român A., autoritățile judiciare cehe au sesizat autoritățile judiciare române cu o cerere privind recunoașterea hotărârii de condamnare și continuarea executării pedepsei de 19 ani închisoare într-un penitenciar din România.

Prin sentința penală nr. 36 din 04.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în temeiul art. 166 alin. (4), alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus admiterea cererii autorităților judiciare din Republica Cehă privind recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței anterior amintite, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa de 19 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, corelativ cu transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, aceasta fiind de acord cu transferul.

De asemenea, în temeiul art. 73 din C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a scăzut din pedeapsa de 19 ani închisoare perioada deja executată ca arest preventiv, respectiv perioada de la 09.01.2017 la 18.06.2019 și perioada executată ca detenție, perioada de la 18.06.2019 la 04.03.2024, pe teritoriul Republicii Cehe.

La rămânerea definitivă a acestei hotărâri judecătorești, a fost emis de Curtea de Apel Iași mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJI/2024 din 30.07.2024.

Prin sentința penală nr. 17 din 20.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2025, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 315 din 30.04.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a fost admisă sesizarea Biroului de executări penale din cadrul Curții de Apel Iași privind lămurirea sentinței penale nr. 36 din 04.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024.

Pe cale de consecință, s-a dispus lămurirea hotărârii judecătorești anterior menționate, în sensul că din pedeapsa de 19 ani închisoare s-a scăzut perioada deja executată ca arest preventiv, respectiv perioada cuprinsă între 09.01.2017-18.06.2019 și durata executată ca detenție pe teritoriul Republicii Cehe, respectiv perioada începând cu data de 18.06.2019 până la data de înmatriculării numitului A. în Penitenciarul București-Rahova (20.01.2025 - data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJI/2024 din 30.07.2024).

Astfel, Curtea a reținut că prin sentința cu numărul de referință 52 T 9/2017, pronunțată de Tribunalului regional din Usti nad Labem la data de 19.02.2019 și sentința cu numărul de referință 7 To 43/2019, pronunțată de Curtea Superioară din Praga la data de 18.06.2019, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 19 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de omor, prevăzută la art. 140 alin. (1) și alin. (3) lit. i) din C. pen. ceh, stabilindu-se că termenul executării pedepsei se calculează de la data de 09.01.2017, incluzând durata arestului preventiv (09.01.2017-18.06.2019), respectiv durata stării de detenție în executarea pedepsei închisorii aplicate (18.06.2019-20.01.2025).

Din analiza coroborată a conținutului adresei nr. x din 03.06.2025 emisă de I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene și a sentinței penale nr. 1/03.01.2017 a Curții de Apel București, a rezultat faptul că cetățeanul român A. a fost predat către autoritățile judiciare din Republica Cehă în baza unui mandat european de arestare, în vederea cercetării pentru comiterea unei infracțiuni de omor, infracțiune pentru care ulterior acesta a fost condamnat la pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată prin sentința autorităților cehe anterior indicată. În procedura judiciara ce a avut ca obiect executarea mandatului european de arestare, A. a fost privat de libertate pe teritoriul României ca urmare a reținerii și, respectiv, a arestării provizorii în intervalul de timp cuprins între 20.12.2016 și 09.01.2017, când o escortă din cadrul D.G.P.M.B. l-a predat unei escorte din partea poliției cehe, iar acesta a fost transportat în Republica Cehă, în vederea cercetării.

În continuare, Curtea a constatat că persoana condamnată A. a fost reținută la data de 20.12.2016, în baza ordonanței nr. 147 din 20.12.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, după care aceasta a fost arestată provizoriu, în vederea predării, de la data de 20.12.2016 la data de 03.01.2017, măsură ce a fost dispusă prin încheierea din data de 20.12.2016, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016. Suplimentar, față de persoana condamnată s-a dispus arestarea, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, de la data de 03.01.2017 la data de 01.02.2017, inclusiv, aceasta fiind însă predată, în mod efectiv, autorității străine la data de 09.01.2017.

Astfel, a constatat că din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. se impune și deducerea perioadei reținerii și a arestului provizoriu (21.12.2016-08.01.2017) dispuse față de aceasta în vederea predării către autoritățile din Republica Cehă, pe lângă durata de 2933 zile care a fost deja scăzută din pedeapsa de 19 ani închisoare.

În baza considerentelor mai sus dezvoltate, apreciind că în cauză este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., care conduce la micșorarea pedepsei, Curtea a constatat că este întemeiată contestația la executare formulată de persoana condamnată A. cu privire la sentința penală nr. 36/2024 din 04.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024.

Împotriva sentinței nr. 55 din 25 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație A..

Prin motivele de contestație formulate în scris și susținute oral, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare, susținând că recunoașterea hotărârii penale străine a fost făcută fără beneficiul posibilității de a fi liberat condiționat la data de 20.08.2029, astfel cum prevede legislația penală cehă, având în vedere că potrivit legii penale române este susceptibil de liberare condiționată abia la data de 09.04.2031.

Totodată, a susținut că în hotărârea penală străină este menționat faptul că pedeapsa se sfârșește la data de 20.12.2035, iar autoritățile judiciare române prin hotărârea de recunoaștere au reținut că pedeapsa se sfârșește la data de 09.01.2036.

Examinând sentința penală contestată prin prisma dispozițiilor legale și raportat la cererea formulată de persoana A., Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că prin contestația formulată, persoana condamnată A., în esență, a solicitat recunoașterea beneficiului liberării condiționate potrivit legislației cehe (respectiv la data de 20.08.2029) cu privire la pedeapsa de 19 ani închisoare, aplicată prin hotărârea 52 T 9/2017 a Tribunalului Regional Usti nad Labem pronunțată la data de 19.02.2019 și sentința cu număr de referință 7 TO 43/2019 pronunțată la data de 18.06.2019 de Curtea Superioară din Praga, Republica Cehă, hotărâre de condamnare ce a fost recunoscută prin sentința penală nr. 36/2024 din 04.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2024.

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

Analizând contestația formulată de persoana condamnată A., preliminar, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a scăzut din pedeapsa aplicată prin hotărârea penală străină, recunoscută de autoritățile judiciare române, perioada în care persoana condamnată a fost reținută, arestată provizoriu și arestată în vederea predării de autoritățile judiciare române, respectiv perioada de la data de 20.12.2016 până la data de 08.01.2017, inclusiv, în baza mandatului european de arestare emis pe numele acestuia.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate susținerile apărătorului desemnat din oficiu, potrivit cărora nu a fost dedusă în mod corect perioada în care contestatorul a fost arestat pe teritoriul Republicii Cehe, având în vedere că prin sentința nr. 17 din 20.02.2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, s-a dispus lămurirea sentinței penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, pronunțată în dosar nr. x/2024, în sensul că, din pedeapsa de 19 ani închisoare, recunoscută prin sentința penală sus-menționată, s-a scăzut perioada deja executată ca arest preventiv, respectiv 09.01.2017-18.06.2019, și durata executată ca detenție pe teritoriul Republicii Cehe, respectiv 18.06.2019 până la data de înmatriculării numitului A. în Penitenciarul București-Rahova (20.01.2025-data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJI/2024 din 30.07.2024). Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 315/30.04.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2025.

Cu alte cuvinte, aceste aspecte au mai fost analizate pe calea unei alte contestații la executare formulate de judecătorul delegat la Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Iași, întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Referitor la susținerile contestatorului vizând beneficiul liberării condiționate, Înalta Curte constată că acest motiv nu poate fi subsumat unei cauze de reducere a pedepsei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., ci pun în discuție chiar legalitatea hotărârii în baza căreia se face executarea.

Astfel, contestatorul critică însăși sentința penală nr. 36 din 04.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, prin care instanța română a recunoscut condamnarea acestuia la pedeapsa de 19 ani închisoare, având în vedere susținerea potrivit căreia instanța trebuia să recunoască și beneficiul liberării condiționate aplicabil potrivit legislației statului de condamnare.

Chestiunile antamate de contestator, referitoare la recunoașterea hotărârii penale străine cu luarea în considerare a condițiilor de liberare condiționată în statul străin de condamnare, reprezintă aspecte de fond, ce nu se încadrează motivelor contestației la executare.

Apoi, după transferarea persoanei condamnate A. și preluarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, pedeapsa se execută potrivit legii române, inclusiv sub aspectul regimului de acordare a liberării condiționate, care din punct de vedere juridic constituie o modalitate de individualizare a pedepsei închisorii în faza executării.

Înalta Curte mai subliniază că acordarea liberării condiționate reprezintă o instituție distinctă ce urmează o altă procedură, care nu poate fi solicitată pe calea contestației la executare.

În ceea ce privește susținerile vizând perioada când se sfârșește pedeapsa, acestea excedează obiectului prezentei cauze, stabilindu-se prin sentința nr. 36 din 04.03.2024 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori că, potrivit certificatului emis de autoritățile străine, pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată condamnatului urmează să fie executată integral la data de 09.01.2036, ora 18:35 (calculul fiind efectuat după deducerea detenției preventive din perioada 09.01.2017-18.06.2019).

Pentru considerentele expuse, constatând că motivul pe care se fundamentează prezenta contestație nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., după cum nu se circumscrie nici unui alt caz dintre cele prevăzute de art. 598 alin. (1) din același cod, Înalta Curte, în baza art. 597 alin. (7) raportat la art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2025.