ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 758 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 240/16.04.2020 a Curții de Apel Iași, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 RON.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 627 RON, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, conform art. 272 din C. proc. pen., suma urmând a rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut parcursul dosarului nr. x/2019, arătând că, prin Decizia penală nr. 240 din data de 16 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 3022/2019 din 11.11.2019, pronunțate de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 404 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata arestării preventive de la 11.11.2019 la zi.

Prin Sentința penală nr. 3022 din data de 11.11.2019, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2019, față de inculpat A. s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., condamnarea la pedeapsa de 4 (patru) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (7 acte materiale comise în perioada 12.12.2018 - 25.01.2019), cu executare în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei principale sau considerarea ei ca executată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la data când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă în prezenta cauză, de la data de 25.02.2019, la zi.

Împotriva Sentinței penale nr. 3022 din data de 11 noiembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Iași, în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 240 din data de 16 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestație în anulare condamnatul - contestator A.

A arătat condamnatul - contestator că nu a fost citat, audiat și nu a avut cunoștință de rechizitoriu, de procesul penal cu care a fost sesizată Judecătoria Iași, nu este autorul faptelor de care este învinuit în Dosarul nr. x/2019. De asemenea, a mai arătat că i s-au respins probele în apărare, a fost supus la abuzuri și tortură de agenți ai Penitenciarului Iași și i s-a încălcat dreptul la apărare. A solicitat depunea de cereri noi în care să își dovedească nevinovăția. În drept, a invocat dispozițiile art. 426 lit. a) și b) din C. proc. pen.

Contrar susținerilor contestatorului, instanța a constatat că la judecata în apel inculpatul a fost legal citat și prezent prin video-conferință (raportat la starea de alertă pe perioada cărei a avut loc judecata) și a fost și audiat prin video-conferință la termenul din 09.03.2020, declarația fiind consemnată și atașată la dosar .

De asemenea, instanța a constatat că inculpatul, deși a susținut, nu a indicat și instanța nu a identificat vreo cauză de încetare a procesului incidentă în cauză.

În ce privește o eventuală necitare a persoanelor vătămate în faza apelului (deși contestatorul a invocat doar neprezentarea acestora), instanța a constatat că un astfel de motiv de contestație în anulare nu poate fi invocat decât de persoana vătămată prin nerespectarea dispoziției de citare.

Instanța a mai considerat că celelalte motive invocate de contestator (că nu este autorul faptelor de care este învinuit, fiind plecat din țară, că i s-au respins probele în apărare, a formulat cerere de recuzare, fiind bătut de agenți ai Penitenciarului Iași, nu se afla în fața instanței de pronunțare, fiind supus la abuzuri și tortură, încălcându-i-se dreptul la apărare, prin nenumărate cereri fără succes) nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 758 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2021.

Examinând contestația formulată, cu prioritate sub aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Referitor la căile de atac în materia contestației în anulare, în jurisprudența instanței supreme, prin Decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015, publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Așadar, împotriva hotărârii pronunțate în procedura admisibilității în principiu, respinsă, ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestație).

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 758 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 758 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2022.

GGC - ED