ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 9 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 332 din data de 06 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iași, secția penală, a condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "omor asupra unui membru de familie", prevăzută de art. 199 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza disp. art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat - pe o durată de 5 ani.

În baza disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiului autorității de stat - pe durata prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen. - ca pedeapsă accesorie.

În baza disp.art. 96 alin. (4) din C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1430/03.07.2020 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 822/23.10.2020 a Curții de Apel Iași pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la tentativă de furt calificat", prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen.-art. 32 din C. pen. cu referire la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. b) și lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza disp.art. 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa principală de 25 ani închisoare stabilită inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa principală de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1430/03.07.2020 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 822/23.10.2020 a Curții de Apel Iași și a aplicat acestuia pedeapsa principală cea mai grea, de 25 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de pedeapsă obligatoriu, de 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă cu închisoarea menționată), rezultând pedeapsa principală unică de 25 ani și 4 luni închisoare.

S-a stabilit pedeapsă principală de executat pentru inculpatul A.: pedeapsa de 25 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

Potrivit art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implica exercițiul autorității de stat - pe o durată de 5 ani, pedeapsă a cărei executare ar fi început conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Potrivit art. 45 alin. (5) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. - respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat - pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 din C. pen., pedeapsă ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (4) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei complementare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, partea din pedeapsa complementară executată în perioada 23.10.2020 - 22.10.2022, în baza sentinței penale nr. 1430/03.07.2020 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 822/23.10.2020 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 216/JDL din data de 08.08.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 al Tribunalului Iași și confirmată prin încheierea penală din data de 08.09.2022, pronunțată în cadrul aceluiași dosar penal (mandat de arestare preventivă nr. 82 UP/08.08.2022 emis de Tribunalul Iași).

În baza disp.art. 72 din C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, durata reținerii și arestării preventive a acestuia în cauza penală nr. x/2019 a Judecătoriei Iași, soluționată prin sentința penală nr. 1430/03.07.2020 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 822/23.10.2020 a Curții de Apel Iași - respectiv perioada 03.05.2019 - 18.05.2019 - și durata reținerii și arestării preventive a acestuia în prezenta cauză penală, respectiv perioada începând de la data de 07.09.2022 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în condițiile art. 7 alin. (2) din același act normativ.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice care au fost recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza disp.art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 - art. 20 din C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată de către de către directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, cu sediul în municipiul Iași, județul Iași, în cadrul procesului penal, în calitate de reprezentant legal al minorului B. conform sentinței civile nr. 36/11.01.2023 a Tribunalului Iași, secția I civilă, pronunțată în dosarul civil nr. x/2022 al Tribunalului Iași.

A obligat inculpatul să plătească părții civile minore B., suma de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile (daune morale), prin reprezentanții legali ai acesteia de la momentul executării efective a obligației de plată.

În baza disp.art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 - art. 20 din C. proc. pen. au fost admise acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile Serviciul de Ambulanță Județean Iași, Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf, Spiridon" Iași și Spitalul Clinic Județean de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu".

A obligat inculpatul să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Iași suma de 4123,75 RON, la care s-a adăugat dobânda de referință a BNR, conform art. 3 din O.G..13/2011, până la executarea integrală a obligației de plată;

- părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași suma de 5199,57 RON, la care s-a adăugat dobânda de referință a BNR, conform art. 3 din O.G..13/2011, până la executarea integrală a obligației de plată.;

- părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu" suma de 41.946,72 RON, la care s-a adăugat dobânda de referință a BNR, conform art. 3 din O.G..13/2011, până la executarea integrală a obligației de plată.

În baza disp.art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 - art. 20 din C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă C..

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. suma de 20.000 RON, cu titlu de daune materiale și suma reprezentând echivalentul în RON al sumei de 50.000 euro, stabilit la cursul BNR de la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale.

A respins, ca fiind neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de partea civilă C. - cu datele de stare civilă și domiciliul anterior menționate.

A constatat că numita D. nu a formulat pretenții civile în cadrul procesul penal.

În baza disp. art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. cu referire la art. 249 alin. (1) și alin. (7) din C. proc. pen. a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., prezente și viitoare, până la concurența sumei de 10.000 RON, sumă acordată cu titlu de despăgubiri civile părții civile minore B. - cu datele de stare civilă și domiciliul anterior menționate - prin prezenta sentință penală.

A dispus ca în baza disp. art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 272 din C. proc. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) lit. a) și lit. g), art. 10 alin. (2) și art. 13 alin. (3) din Noul Protocol încheiat la data de 08.02.2024 între Uniunea Națională a Barourilor din România, Ministerul Justiției și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, suma de 3244 RON, reprezentând onorariul majorat al apărătorului din oficiu al inculpatului în faza camerei preliminare și în faza de judecată a procesului penal (delegația nr. 28729/27.12.2022 emisă de Baroul Iași) și suma de 2040 RON, reprezentând onorariul majorat al apărătorului din oficiu al părții civile minore B. în faza camerei preliminare și în faza de judecată a procesului penal (delegația nr. 29885/06.02.2023 emisă de Baroul Iași) să fie achitate Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului.

În baza disp. art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 842 din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 332/06.06.2024 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2022.

S-a dedus în continuare din durata pedepsei principale aplicate inculpatului durata arestării preventive a acestuia, de la 06.06.2024 la zi (06.11.2024).

Decizia instanței de apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași la data de 07 noiembrie 2024, iar inculpatului A. la data de 11 noiembrie 2024.

Împotriva deciziei penale nr. 842 din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs în casație la data de 22 noiembrie 2024, inculpatul A.,

În raport cu data comunicării hotărârii din apel, termenul legal de declarare a recursului în casație s-a împlinit pentru inculpatul E. la data de 11 decembrie 2024.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, părților civile, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 10 martie 2025, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu Completului C1 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 09 aprilie 2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casație, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convențional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c) și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d), rezultând, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convențional al titularului, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 332/06.06.2024, pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală în dosarul nr. x/2022, nu face parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate formula recurs în casație, astfel că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "Pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."

Așadar, recursul în casație are ca obiect hotărâri definitive ale curților de apel și ale instanței supreme, pronunțate ca instanțe de apel, prin care se dă o soluție acțiunii penale, fiind excluse, prin urmare, din categoria analizată, atacarea exclusiv a hotărârilor pronunțate de către instanțele de fond.

De asemenea, Înalta Curte reține faptul că cererea de recurs în casație formulată, deși îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. din prisma faptul că în conținutul căii de atac extraordinare exercitate, nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Deși prin cererea formulată, în esență, inculpatul își exprimă nemulțumirea în legătură cu condamnarea sa, contestând probele în baza cărora s-a pronunțat instanța de fond, acest aspect nu suplinește cerința prevăzută în mod imperativ de norma legală menționată, în sensul indicării cazului de recurs în casație și motivării acestuia.

În acest sens, Înalta Curte reamintește că nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voința de a recura, fiind necesar să rezulte și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanței de casație, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.

În condițiile în care, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de casație examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casație, atât conținutul, cât și motivarea cererii reprezintă condiții de admisibilitate ale recursului în casație, întrucât lipsa mențiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească și motivarea incidenței vreunui asemenea caz în speță.

De altfel, aspectele susținute de inculpat privind rejudecarea cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanța de fond intrată în puterea lucrului judecat nu se circumscrie cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv: pct. 1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; pct. 7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 8. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal; pct. 11. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; pct. 12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru o faptă ce nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la baza factuală deja stabilită de instanța de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 842 din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza disp. art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 842 din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 aprilie 2025.