ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 octombrie 2023

Deliberând asupra excepției inadmisibilității apelului de față invocată de reprezentantul Ministerului Public, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 210/27.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, de Curtea de Apel Iași, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelantul inculpat A., arestat preventiv în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 3156/2019 din 21.11.2019 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2018, sentință pe care a menținut-o.

În temeiul dispozițiilor art. 422 din C. proc. pen. și 424 alin. (3) din Codul de procedură, s-a dedus durata arestării preventive, de la 21.11.2019 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul apelant la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatul apelant și pentru părțile civile minore din fondurile speciale ale Ministerului Justiției conform art. 272 din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 210/27.03.2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație în anulare condamnatul A. invocând, în esență, că ar fi existat un dosar în 2016 pe rolul judecătoriei, în care nu a fost citat și nici audiat și, astfel, nu a înțeles dacă faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 3156/2019 din 21.11.2019, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 210/27.03.2020 a Curții de Apel Iași, au fost săvârșite în anul 2016 sau în anul 2018. Totodată, s-a reținut solicitarea condamnatului de a se constata intervenită prescripția răspunderii penale.

Pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare a fost atașat dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Iași.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, raportat la motivele invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că cererea este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Soluționarea contestației în anulare, cale extraodinară de atac de retractare, presupune parcurgerea unei prime etape a admisibilității în principiu în cadrul căreia instanța verifică îndeplinirea condițiilor de exercitare a acesteia, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.

S-a reținut că etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare vizează exclusiv verificarea îndeplinirii condițiilor de exercitare a căii de atac extraordinare, instanța verificând dacă sunt invocate motive de contestație în anulare dintre cele prevăzute în art. 426 din C. proc. pen., dacă hotărârea contestată este o hotărâre definitivă, dacă cererea de contestație în anulare a fost formulată de către o persoană prevăzută de art. 427 din C. proc. pen. și în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă sunt depuse probe pentru dovedirea cazului de contestație, precum și dacă motivele și probele în baza cărora este formulată cererea nu au mai format obiectul unei contestații în anulare anterioare.

Astfel, s-a considerat că numai dacă se constată îndeplinirea cumulativă a condițiilor pozitive și negative menționate anterior, contestația în anulare poate parcurge următoarea etapă vizând judecarea temeiniciei sale.

În speța de față, Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare este formulată de către o persoană care are calitatea procesuală în acest sens, în acord cu dispozițiile art. 427 alin. (1) din C. proc. pen., deoarece contestatorul A. a avut calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2018 cu privire la care s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac, iar hotărârea judecătorească contestată este definitivă, în speță decizia penală nr. 210/27.03.2020 a Curții de Apel Iași.

Referitor la motivele invocate de către condamnatul contestator, respectiv că nu ar cunoaște sigur data comiterii faptelor pentru care a fost condamnat, Curtea a constatat că nu se regăsesc în motivele de contestație în anulare prevăzute în mod expres și limitativ de art. 426 din C. proc. pen.

Totodată, Curtea a considerat că motivele invocate de către condamnatul contestator sunt și vădit neserioase în condițiile în care atât în sentința penală nr. 3156/2019 din 21.11.2019, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2018, cât și în decizia penală nr. 210/27.03.2020 a Curții de Apel Iași pronunțată în calea de atac a apelului, s-a precizat în mod clar datele de comitere a infracțiunilor pentru care a fost condamnat și anume în cursul lunii iulie 2018 și până în data de 05.08.2018, iar susținerea condamnatului că pe rolul judecătoriei ar fi avut un dosar în anul 2016 nu are nicio relevanță, în condițiile în care nu are vreo legătură cu dosarul în care a fost condamnat.

În ceea ce privește referirile condamnatului contestator la cazul de încetare a procesului penal constând în intervenirea prescripției răspunderii penale, Curtea a constatat că, deși acest motiv s-ar încadra în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în realitate s-a apreciat că aceste susțineri sunt pur formale, condamnatul contestator neprezentând vreun argument pe care își întemeiază cererea în raport de termenele de prescripție a răspunderii penale și de infracțiunile pentru care a fost condamnat, și anume infracțiunile de: viol - două infracțiuni - fapte prevăzute de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), b) și c) din C. pen. - persoană vătămată B., agresiune sexuală, faptă prevăzută de art. 219 alin. (1), alin. (2), lit. a) și c) din C. pen. - persoană vătămată C., viol, faptă prev. de art. 218 alin. (1), alin. (3), lit. a) și c) din C. pen. - persoană vătămată C., coruperea sexuală a minorilor, faptă prev. de art. 221 alin. (1), alin. (2), lit. b), alin. (3) din C. pen. - persoană vătămată C.; rele tratamente aplicate minorului - două fapte - prevăzute de art. 197 din C. pen. - persoane vătămate B. și C., și violența în familie - faptă prevăzută de art. 199 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) din C. pen. - persoană vătămate D..

Pentru aceste considerente, Curtea având în vedere că, în cauză, nu este îndeplinită condiția expresă prev. de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. pentru a se dispune admiterea în principiu, și anume ca motivul pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prev. de art. 426 din C. proc. pen., în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus respingerea, ca inadmisibilă în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 210/27.03.2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018.

Constatând culpa procesuală a condamnatului contestator A. în promovarea nejustificată a demersului judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de 680 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, av. E., potrivit delegației nr. 31.373/20.03.2023, a rămas în sarcina statului și s-a dispus a se avansa către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, a formulat apel, condamnatul A..

Înalta Curte consideră că excepția inadmisibilității unei căi de atac are caracter peremptoriu deoarece prin efectele pe care le produce tinde la împiedicarea oricărei judecăți și la stingerea procesului.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În cauză, condamnatul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 210/27.03.2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018, pe motiv că nu ar cunoaște sigur data comiterii faptelor pentru care a fost condamnat. Curtea a constatat că cele invocate nu se regăsesc în motivele de contestație în anulare prevăzute în mod expres și limitativ de art. 426 din C. proc. pen., astfel că, în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul A..

Conform dispozițiilor art. 431 alin. (4) din C. proc. pen., decizia dată în apel este definitivă.

Prin urmare, C. proc. pen. nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a apelului, ca de altfel a niciunei căi de atac împotriva deciziei penale nr. 210 din 27.03.2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 6 și art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 463 din data de 27 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, întrucât acesta a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 463 din data de 27 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă condamnatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2023.