ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 209/2020

Deliberând asupra contestației declarate de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019:

Prin Sentința penală nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare privind pe persoana condamnată A.. În temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curții de Apel Iași și durata liberării anticipate de 90 de zile, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată integral de condamnatul A. la 11 martie 2020. S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 31/FCJI/2018 din 03 mai 2018 a Curții de Apel Iași.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 31/2018 din 8 februarie 2019 emis în baza Sentinței penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018, urmând a fi emise noi forme de executare, conform prezentei sentințe.

În temeiul art. 272 din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 1012 RON, conform delegației nr. 4875/28 august 2019, va fi achitat către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției, urmând să rămână în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) teza întâi C. proc. pen.. În baza dispozițiilor art. 273 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus efectuarea plății sumei de 33,56 RON, conform facturii seria x nr. x din 28 august 2019 și a sumei de 67,12 RON, conform facturii seria x nr. x din 28 august 2019, către traducătorul autorizat S.C. B. S.R.L., din fondul special al Ministerului Justiției, urmând ca această dispoziție să fie adusă la îndeplinire de Compartimentul Economico - Financiar al Curții de Apel Iași. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 27 august 2019, s-a înregistrat pe rolul instanței, sub nr. x/2019, adresa Ministerului Justiției din Italia, prin care a fost comunicat un certificat privind starea de executare a pedepsei aplicate numitului A., transmis de către Parchetul din Torino, din care reiese că data expirării pedepsei aplicate acestuia este 11 martie 2020.

Examinând lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea formulată de Ministerul Justiției - Departamentul pentru Afaceri de Justiție din Italia.

În baza art. 154 și art. 1401 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-au recunoscut Sentința penală nr. 5260/2014 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul din Torino, Italia, definitivă la 16 decembrie 2014, privind persoana condamnată A. condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "deținere ilicită de bunuri", prev. de art. 648 C. pen. italian (art. 270 C. pen. român - tăinuire), Sentința penală nr. 2288 din 12 mai 2015, pronunțată de Tribunalul din Torino, Italia, definitivă la 28 mai 2015, privind persoana condamnată A., condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt cu dexteritate la bordul mijloacelor de transport în comun", prev. de art. 624, 625 nr. 4 și 8 bis din C. pen. italian (furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. a) C. pen. român), Sentința penală nr. 4121 din 17 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul din Torino, Italia, definitivă la 16 octombrie 2014, privind persoana condamnată A., condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la furt calificat", prev. de art. 56, 624, 625 nr. 4 și 8 bis din C. pen. italian (tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. a) C. pen. român), ordonanța de executare a pedepselor concurente emisă împotriva condamnatului A., de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino, nr. 1138/2015 SIEP nr. 430/2015 Reg. CUM din 8 septembrie 2015, de cumulare a pedepselor în pedeapsa principală totală de 5 ani și 6 luni închisoare și ordonanța în materie de liberare anticipată nr. 614/2017 din 20 iunie 2017 emisă de Autoritatea de Supraveghere din Novara, Italia, la 20 iunie 2017.

S-a dispus executarea pedepsei totale, privative de libertate, de 5 ani și 6 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., deținut în închisoarea din Brissogne - localitatea Les Iles nr. x, Brissogne, Italia, într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare. S-a dedus din durata pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, durata arestării preventive, de la 19 iunie 2014 la 21 iunie 2014, inclusiv, și de la 16 octombrie 2014 la 29 octombrie 2014, inclusiv, și perioada executată din pedeapsă, de la 10 mai 2015 la zi, precum și durata liberării anticipate, de 135 de zile, pedeapsa fiind considerată ca integral executată la 9 iunie 2020.

În baza acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 31/2018 din 8 februarie 2019.

Din adresa nr. x/14 martie 2019 a I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol, reiese că numitul A. a fost transferat la data de 12 martie 2019 din Italia în România și încarcerat în Penitenciarul Rahova. Totodată, din adresa nr. x/14 martie 2019 emisă de Penitenciarul București-Rahova, rezultă că la data de 12 martie 2019 a fost înmatriculat la acest penitenciar numitul A..

S-a reținut că potrivit certificatului stare de executare emis de Parchetul General de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță Torino, numitul A. a beneficiat, în afară de cele 135 de zile de liberare anticipată avute în vedere de Curtea de Apel Iași la pronunțarea Sentinței penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018, de încă 90 de zile de liberare anticipată. Astfel, din certificatul menționat rezultă că prin ordinul emis la 5 iunie 2018 în urma ordonanței Oficiului de Supraveghere Novara emise la data de 4 iunie 2018, s-au acordat condamnatului A. 45 de zile eliberare anticipată pentru perioada 10 noiembrie 2017 - 10 mai 2018. De asemenea, prin ordinul din 15 ianuarie 2019, emis în urma ordonanței Oficiului de Supraveghere Novara din 3 ianuarie 2019, s-au acordat 45 de zile eliberare anticipată pentru perioada 10 mai 2018 - 10 noiembrie 2018.

S-a reținut că în certificatul de stare de executare un total de 225 de zile eliberare anticipată, arătându-se că scadența pedepsei este 11 martie 2020.

Instanța de fond a apreciat că acordarea unor perioade de liberare anticipată în cauza în care s-a pronunțat hotărârea care se execută atrage incidența cazului de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., fiind de natură să creeze nelămuriri cu privire la hotărâre, pe această cale putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

În consecință, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a admis contestația la executare privind persoana condamnată A.. În temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a dedus din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curții de Apel Iași și durata liberării anticipate de 90 de zile, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată integral de condamnatul A. la data de 11 martie 2020. Au fost menținute celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curții de Apel Iași. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 31/2018 din 8 februarie 2019 emis în baza Sentinței penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2018, urmând a fi emise noi forme de executare.

Împotriva acestei sentințe penale, contestatorul A. a formulat prezenta contestație, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2019, cu termen de judecată la data de 11 februarie 2020, când, a fost amânată cauza la solicitarea condamnatului pentru a-i da posibilitatea să fie prezent la judecarea cauzei, la data de 24 martie 2020.

În esență, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și deducerea din pedeapsă mai mult de 90 de zile și liberarea sa, arătând că au fost deduse doar cele 90 de zile de liberare anticipată prin Sentința penală nr. 83 din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Examinând contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive și nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuție a situației de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate.

Aplicând aceste considerații teoretice în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, din cuprinsul motivelor de contestație invocate de condamnat, rezultă că acesta este nemulțumit de cuantumul pedepsei pe care trebuie să o execute, făcând referire la faptul că trebuia să se facă o deducere mai mare de 90 de zile.

Or, având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte constată că instanța de fond a dispus deducerea din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curții de Apel Iași și durata liberării anticipate de 90 de zile, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată integral de condamnatul A. la data de 11 martie 2020.

Astfel, prin Sentința penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea formulată de Ministerul Justiției - Departamentul pentru Afaceri de Justiție din Italia și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., deținut în închisoarea din Italia, într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare. Din durata pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, s-a dedus durata arestării preventive, de la 19 iunie 2014 la 21 iunie 2014, inclusiv, și de la 16 octombrie 2014 la 29 octombrie 2014, inclusiv, și perioada executată din pedeapsă, de la 10 mai 2015 la zi, precum și durata liberării anticipate, de 135 de zile, pedeapsa fiind considerată ca integral executată la 9 iunie 2020.

Din adresa nr. x/14 martie 2019 a I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol, s-a reținut că A. a fost transferat la data de 12 martie 2019 din Italia în România și încarcerat în Penitenciarul Rahova.

Potrivit certificatului stare de executare emis de Parchetul General de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță Torino, s-a menționat că numitul A. a beneficiat, în afară de cele 135 de zile de liberare anticipată avute în vedere de Curtea de Apel Iași la pronunțarea Sentinței penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018, de încă 90 de zile de liberare anticipată. (Din certificatul menționat rezultă că prin ordinul emis la 5 iunie 2018 în urma ordonanței Oficiului de Supraveghere Novara emise la data de 4 iunie 2018, s-au acordat condamnatului A. 45 de zile eliberare anticipată pentru perioada 10 noiembrie 2017 - 10 mai 2018 și prin ordinul din 15 ianuarie 2019, emis în urma ordonanței Oficiului de Supraveghere Novara din 3 ianuarie 2019, s-au acordat 45 de zile eliberare anticipată pentru perioada 10 mai 2018 - 10 noiembrie 2018, în certificatul de stare de executare menționându-se un total de 225 de zile eliberare anticipată, scadența pedepsei fiind 11 martie 2020.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Prin urmare, acordarea unor perioade de liberare anticipată în cauza în care s-a pronunțat hotărârea care se execută atrage incidența cazului de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel că, în mod corect instanța de fond a dedus din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curții de Apel Iași și durata liberării anticipate de 90 de zile, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată integral de condamnatul A. la 11 martie 2020.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând ca legală și temeinică hotărârea contestată, va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2020.

GGC - CL