ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 249/2024

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din data de 01 septembrie 2023 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în temeiul dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă în parte cererea de modificare a pedepselor formulată de petentul-condamnat A., în prezent deținut în Penitenciarul Iași.

S-a desfăcut pedeapsa rezultantă de 16 ani, 6 luni și 23 de zile închisoare stabilită în sarcina petentului condamnat prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită ca rezultantă între pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași și restul rămas neexecutat de 12 ani și 23 de zile.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani și 10 zile închisoare stabilită în sarcina petentului condamnat în pedepsele componente, de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1660/28.02.2012 a Tribunalului Corecțional Lyon, de un an și 6 luni închisoare, un an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, de 2 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, de un an închisoare și 7 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iași, de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului București, de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 925/30.03.2016, respectiv de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51/23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 9 ani și 10 zile.

S-a constatat că prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov s-a dispus, în rejudecarea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, ca urmare a admiterii contestației în anulare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit față de petentul-condamnat A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., săvârșită în dauna persoanei vătămate B., uz de fals, prevăzută de art. 323 teza I C. pen., referitoare la înscrisurile "Zulassungsbescheinigung Teil I (Fahrzeugschein) ZBI 102369515" și "Zulassungsbescheinigung Teil II (Fahrzeugbrief) VQ533800", înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., săvârșită în dauna persoanei vătămate C. și uz de fals, prevăzută de art. 323 teza I C. pen., referitoare la înscrisurile "x" și "Zulassungsbescheinigung Teil II (Fahrzeugbrief) VC917616, pentru care prin sentința penală nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov fuseseră aplicate pedepsele de un an și 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, un an și 5 luni închisoare, respectiv 6 luni închisoare.

S-a desfăcut pedeapsa rezultantă de 12 ani, 10 luni și 25 de zile închisoare stabilită în sarcina petentului condamnat prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov în pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită ca rezultantă între pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași și restul rămas neexecutat de 8 ani, 4 luni și 25 de zile.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani și 20 zile închisoare stabilită în sarcina petentului condamnat prin în pedepsele componente de: 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 550 noul C. proc. pen../24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 750/25.11.2014 a Curții de Apel Iași; 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală 550 noul C. proc. pen../24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 750/25.11.2014 a Curții de Apel Iași; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași, pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală 51/23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A/21.04.2016 a Curții de Apel București, pedepse pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de pedeapsă de 6 ani și 20 de zile închisoare.

În baza dispozițiilor art. 10 din legea nr. 187/2012 și ale art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit următoarele pedepse:

- de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1660/28.02.2012 a Tribunalului Corecțional Lyon, rectificată prin sentința penală a aceleiași instanțe din 24.09.2019, recunoscută parțial prin sentința penală nr. 247/20.12.2019 a Curții de Apel București, definitivă prin neapelare,

- de 2 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- de un an închisoare și 7 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 750/25.11.2014 a Curții de Apel Iași;

- de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București;

- de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 925/30.03.2016, definitivă prin decizia penală 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași

- de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51/23.02.2016a Judecătoriei Urziceni definitivă prin decizia penală 716/A/21.04.2016 a Curții de Apel București, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse, anume 7 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 13 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare.

S-a constatat că, astfel cum s-a stabilit prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, până la data de 27.04.2015 inculpatul a executat 955 de zile închisoare (2 ani, 7 luni și 25 de zile) și 112 zile compensatorii.

S-a constatat că, urmare a recalculării, prin prezenta sentință, a pedepsei rezultante stabilite inițial prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București ca fiind 15 ani și 10 zile închisoare, restul rămas neexecutat din rezultanta stabilită prin prezenta, de 13 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare, rest ce se impune a fi adăugat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București este de 10 ani, 9 luni și 3 zile închisoare.

În baza dispozițiilor art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București la restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 13 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare, rest de 10 ani, 9 luni și 3 zile închisoare, petentul-condamnat A. având de executat pedeapsa de 15 ani, 3 luni și 3 zile închisoare, alături de pedeapsa complementară cea mai grea și de pedeapsa accesorie cea mai grea astfel cum au fost stabilite prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a scăzut din durata pedepsei principale rezultante de 15 ani, 3 luni și 3 zile închisoare timpul reținerii, arestării preventive și perioada deja executată de la 27.04.2015 la zi, precum și perioadele în care petentul-condamnat a fost reținut sau arestat preventiv în vederea predării, anume 29.01.2007 - 27.02.2007, 7.12.2010 și 18.06.2014 - 17.07.2014.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentinței penale nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv în baza sentinței penale nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Prin încheierea din data de 01.02.2024, Curtea de Apel Iași, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a dispus îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul dispozitivului sentinței penale nr. 16/1.09.2023 a Curții de Apel Iași, după cum urmează:

Al treilea paragraf al dispozitivului va avea următorul conținut:

"Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani și 10 zile închisoare stabilită în sarcina petentului condamnat prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București în pedepsele componente, de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1660/28.02.2012 a Tribunalului Corecțional Lyon, de un an și 6 luni închisoare, un an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, de 2 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, de un an închisoare și 7 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iași, de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului București, de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 925/30.03.2016, respectiv de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51/23.02.2016a Judecătoriei Urziceni, pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 9 ani și 10 zile."

Al șaselea paragraf al dispozitivului va avea următorul conținut:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani și 20 zile închisoare stabilită în sarcina petentului condamnat prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov în pedepsele componente de: 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală 266/29.06.2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 550 noul C. proc. pen../24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 750/25.11.2014 a Curții de Apel Iași; 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală 550 noul C. proc. pen../24.03.2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 750/25.11.2014 a Curții de Apel Iași; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală 1419/12.11.2014 a Curții de Apel București; 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași, pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală 51/23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A/21.04.2016 a Curții de Apel București, pedepse pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de pedeapsă de 6 ani și 20 de zile închisoare."

Prin hotărârea pronunțată în cauză, în esență, Curtea de Apel Iași a reținut că, prin cererea formulată de persoana privată de libertate A., s-a arătat că sentința penală definitivă nr. 127/F/09.07.2020 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2020 este vădit nelegală întrucât au fost greșit aplicate dispozițiilor penale de drept material privitoare la recidivă și concursul de infracțiuni din cele două Coduri penale și, deci, nu s-au avut în vedere toate hotărârile definitive de condamnare și nu s-au dedus toate perioadele executate de contestator în țară și în străinătate și astfel, s-a ajuns la o pedeapsă rezultantă mult mai mare decât cea legală și pe care trebuie să o execute, astfel că pedeapsa pronunțată și în executarea căreia se află poate fi modificată în temeiul arătat, pentru următoarele motive:

A arătat petentul că obiectului dosarului penal nr. x/2020 al Curții de Apel București a fost reprezentat de cererea contestatorului de contopire a pedepselor definitiv aplicate, întemeiată pe dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) noul C. proc. pen.., în urma admiterii căreia s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 16 ani 6 luni și 23 zile închisoare, în executarea căreia contestatorul se află.

S-a arătat că, atunci când a formulat această a doua cerere de contopire în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, a solicitat recalcularea pedepsei pe care o are de executat., pornindu-se de la următoarele hotărâri penale definitive:

- Sentința penală nr. 224/F/07.12.2016 pronunțată de către Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 253/08.03.2017 a ICCJ, prin care s-a soluționat prima contopire a pedepselor cu închisoarea stabilite în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat (expusă la pct. 8);

- Sentința penală nr. 1107/07.06.2018 pronunțată de către Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 191/07.03.2019 a Curții de Apel Brașov, în care s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 14 ani 2 luni și 15 zile (expusă la pct. 9);

- Sentința penală nr. 247/F/20.12.2019 a Curții de Apel București pronunțată în dosar nr. x/2019, definitivă prin neapelare, prin care s-a recunoscut parțial sentința penală nr. 1660 din data de 28 februarie 2012 a Tribunalului Corecțional din Lyon -Camera 16, Franța, definitivă prin neapelare în 2018 (hotărâre străină de condamnare pentru infracțiuni săvârșite în perioada 2004-2004), în baza prevederilor Legii nr. 302/2004, modificată, care vizează fapte săvârșite în perioada 2004-2006 pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare (redată la pct. 10);

- Sentința penală nr. 127/11.06.2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală pronunțată în dosarul penal nr. x/2018 prin care s-a reținut, în baza dispozițiile art. 55 indice 1 din Legea nr. 254/2013, că beneficiază de un număr de 112 zile compensatorii pentru perioada executată (redată la pct. 11);

În contestația formulată a fost redată situația juridică actuală a persoanei condamnate, fiind enumerate hotărârile pronunțate în ceea ce îl privește pe contestatorul A., în esență, menționându-se că, instanțele naționale au aplicat diferit normele de drept material privitoare la sancționarea pluralității de infracțiuni față de el - împrejurare care se observă cu certitudine din modalitatea în care aceeași instanță de judecată - Curtea de Apel București se pronunță asupra celor două cereri de contopire nr. x/2016 (pct. 8) și nr. x/2020 (pct. 12).

S-a arătat că, potrivit primei Sentințe definitive de contopire nr. 224/F/07.12.2016, Curtea de Apel București a stabilit un prim termen al recidivei postcondamnatorii, format dintr-un concurs de infracțiuni a cărui pedeapsa rezultantă este calculată în baza dispozițiilor C. pen. de la 1969 (întrucât toate faptele ce intră în componența concursului de infracțiuni sunt săvârșite anterior intrării în vigoare a noul C. pen.), prin raportare la prima condamnare definitivă suferită în Polonia (respectiv prin sentința penală din data de 11.09.2002 pronunțată în dosarul nr. x de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, la pedeapsa de 11 luni închisoare, considerată executată la data de 30.07.2012), recunoscută în România prin sentința penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârșită la data de 04.11.2011 - pedeapsă unică și indivizibilă stabilită ca urmare a reținerii stării de recidivă.

În aceeași sentință de primă contopire, Curtea de Apel București a reținut cu autoritate de lucru judecat că faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 51/23.06.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 716/21.04.2016 a Curții de Apel București, prin sentința penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia nr. 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași și prin sentința penală nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia nr. 359/23.09.2016 a I.C.C.J. sunt concurente. Sub acest aspect a invocat autoritatea de lucru judecat, încălcată prin a doua hotărâre de contopire.

Totodată, a susținut că atât fapta din data de 04.11.2011 pentru care a fost condamnat la 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iași, cât și fapta din data de 09.06.2014 pentru care a fost condamnat la 5 luni închisoare prin sentința penală nr. 51/23.02.2016 pronunțată de către Judecătoria Urziceni, ambele infracțiuni fiind atât în concurs cu faptele pentru care a fost deja condamnat definitiv (în dosarul penal nr. x/2007 al Tribunalului Iași - hotărâre penală definitivă la data de 12.06.2014), cât si în concurs cu faptele săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie (săvârșite la data de 27.04.2015 și pentru care a fost condamnat definitiv la data de 23.09.2016 în dosarul penal nr. x/2015 al Curții de Apel Iași), nu pot constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii, nefiind îndeplinite condițiile legale în acest sens (respectiv, cuantumul pedepsei aplicate fiind sub un an închisoare, iar hotărârile judecătorești definitive de condamnare fiind pronunțate ulterior săvârșirii faptelor din data de 27.04.2015 în stare de recidivă postcondamnatorie), fiind necesar a fi reținute în componenta celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, pentru care stabilirea pedepsei rezultante urmează a se face potrivit dispozițiilor noul C. pen., întrucât conține infracțiuni săvârșite și după data intrării în vigoare a noul C. pen. - 01.02.2014, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) noul C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 și art. 39 noul C. pen.

S-a arătat că în conformitate cu acest raționament logico-juridic legal de sancționare a pluralității de infracțiuni săvârșite, Curtea de Apel București, în baza dispozițiilor mai sus expuse, a contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași repuse în individualitatea lor (3 ani și 8 luni; 2 ani și 6 luni) cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51/23.02.2016 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin decizia nr. 716/21.04.2016 a Curții de Apel București și cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași, stabilind să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din celelalte pedepse (respectiv sporul de 1 an, 2 luni și 10 zile închisoare), rezultând o pedeapsă de 4 ani, 10 luni si 10 zile închisoare (adică al doilea termen al recidivei postcondamnatorii), la care se adaugă restul rămas neexecutat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii (stabilit de către Curtea de Apel Iași în dosarul penal nr. x/2015, unde se sancționează recidiva postcondamnatorie, respectiv restul de 871 de zile închisoare, prin luarea în considerare a pedepselor definitive stabilite în dosarele penale nr. x/2013 al Judecătoriei Iași, nr. 1206/99/2007* al Tribunalului Iași și nr. 19163/300/2013 al Judecătoriei Sector 2 București), în final urmând să execute 4 ani, 10 luni si 881 de zile de închisoare.

S-a menționat că, total diferit de acest calcul al pedepsei rezultante de executat ca urmare a săvârșirii unei pluralități de infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, tot Curtea de Apel București, în cea de-a doua cerere de contopire pedepse - dosar penal nr. x/2020, stabilește o altă pedeapsă rezultantă ce ar constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii (format dintr-un concurs de infracțiuni față de care pedeapsa rezultantă este calculată potrivit dispozițiilor noul C. pen.), prin raportare la prima hotărâre definitivă de condamnare din România (dosar penal nr. x/2007 al Tribunalului Iași, soluționat definitiv la data de 12.06.2014), încălcând autoritatea de lucru judecat a tuturor hotărârilor penale de condamnare anterioare dispuse (inclusiv pe cea din prima contopire de pedepse), în sensul modificării cuantumului pedepsei ce constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii, fără observarea datei când fiecare condamnare devine definitivă sau a întinderii pedepsei cu închisoarea definitive, precum și a legii mai favorabile aplicabile concursului de infracțiuni ce intră în componenta fiecărui termen al recidivei postcondamnatorii.

A susținut contestatorul că prin pierderea din vedere a condamnării din Polonia recunoscută în România, pe cale incidentală, în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Iași (soluționat definitiv prin decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași) - hotărâre care nici nu a fost anexată la dosarul penal de ultimă contopire nr. x/2020 al Curții de Apel București, precum și prin modificarea componenței structurii primului termen al recidivei postcondamnatorii, cu ignorarea datelor când infracțiunile au fost săvârșite, forma de pluralitate în care au fost săvârșite și datelor când condamnările au devenit definitive, precum și a autorității de lucru judecat consfințite prin Deciziile nr. 359/A/23.09.2016 și nr. 253/08.03.2017 pronunțate de către Instanța Supremă în dosarele penale nr. x/2015 și nr. y/2016, s-a ajuns la stabilirea unei pedepse nelegale de 16 ani 6 luni și 23 de zile ca fiind rezultanta recidivei postcondamnatorii pe care o are de executat.

A solicitat să se constate că pluralității de infracțiuni săvârșite în perioada 31.10,2001 - 27.04.2015 nu i se pot, în mod legal, aplica dispozițiile noul C. pen. pentru calcularea fiecăreia dintre pedepsele rezultante ce constituie primul termen și al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, în condițiile în care sub imperiul noul C. pen. au fost săvârșite doar infracțiunile din data de 09.06.2014 (dosar penal nr. x/2015 al Judecătoriei Urziceni) și din data de 27.04.2015 (dosar penal nr. x/2015 al Curții de Apel lași), față de care, prin două decizii diferite (respectiv, nr. 359/A/23.09.2016 pronunțată în dosarul penal nr. x/2015 și nr. 253/08.03.2017 pronunțată în dosarul penal nr. x/2016), Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, cu autoritate de lucru judecat, că sunt concurente și că intră împreună în calculul pedepsei rezultante al celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii (concurs calculat potrivit noul C. pen. doar pentru al doilea termen al recidivei).

A arătat contestatorul potrivit raționamentului logico-juridic de aplicarea a dispozițiilor noul C. pen. infracțiunilor săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, toate pedepsele stabilite prin hotărâri definitive pronunțate ulterior datei de 27.04.2015 - când s-a născut al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, indiferent de data când infracțiunile au fost efectiv săvârșite, intră în componența celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii și se impune a fi calculată pedeapsa rezultantă (corespunzătoare acestui al doilea termen al recidivei) în conformitate cu dispozițiile noul C. pen. În aceste condiții, pedepsele stabilite de către Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. x/2017 pentru cele 4 infracțiuni (două fapte de înșelăciune și două fapte de uz de fals săvârșite la datele de 02.08.2012 și 25.10.2012, față de care s-a pronunțat definitiv Curtea de Apel Brașov prin Decizia nr. 191/07.03.2019 prin condamnarea petentului la o pedeapsa de 1 an și 6 luni, o pedeapsa de 1 an și 5 luni și la două pedepse de câte 6 luni, în temeiul noul C. pen. apreciat ca fiind lege mai favorabilă pentru inculpatul A.) urmau să intre în componenta concursului de infracțiuni ce constituie cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii și nu în componenta primului termen, așa cum greșit s-a stabilit.

S-a mai susținut că în aplicarea în mod legal a normelor de drept material penal pluralității de infracțiuni săvârșite atât sub imperiul C. pen. de la 1969, cât și sub imperiul noul C. pen., se impunea a se porni, pentru calcularea celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii de la pedeapsa cea mai grea de 6 ani, la care să fie adăugat sporul obligatoriu și fix de 1/3 din toate celelalte pedepse ce intră în componența acestui termen (respectiv 1/3 din 3 ani și 8 luni + 2 ani și 6 luni + 8 luni + 5 luni + 1 an și 6 luni + 1 an și 5 luni + 6 luni + 6 luni = 1/3 din 11 ani și 2 luni - 3 ani 8 luni și 20 de zile), ajungându-se la o pedeapsa rezultantă de 9 ani 8 luni si 20 de zile . Această pedeapsă urma să fie adăugată la restul rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, adică la cele 871 de zile, din care se scad cele 112 zile compensatorii (stabilite prin sentința penală nr. 127/2019 din 11.06.2019 a Curții de Apel București), rezultând o pedeapsă totală de 9 ani 8 luni și 779 zile pentru întreaga recidivă.

Pe de altă parte, dacă s-a considerat că toate pedepsele aplicate sunt concurente, iar din structura primului termen al recidivei născute la data de (27.04.2015) face parte și pedeapsa aplicată de către statul polonez și recunoscută, pe cale incidentală în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Iași, contestatorul a susținut că se impunea deducerea și a perioadei de 11 luni executate în Polonia, precum și deducerea, în totalitate a perioadelor executate în România, de la 04.10.2006 la 22.10.2007, de la 13.10.2010 la 06.11.2010, 07.12.2010, de la 27.11.2012 la 28.11.2012, de la 23.01.2013 la 04.09.2013 și de la 12.06.2014 la zi.

Sub un alt aspect, s-a menționat de contestator că faptele săvârșite pe teritoriul statului francez în perioada anilor 2004 - 2005 (și pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1660/28.02.2012 a Tribunalului Corecțional din Lyon - Camera 16, Franța, recunoscută în România în anul 2019) reprezintă acțiuni/acte materiale ce intră în componența acelorași infracțiuni săvârșite pe teritoriul României și Franței în perioada 2003 - 2006 și reținute în dosarul penal nr. x/2007 al Tribunalului Iași ca fiind săvârșite în formă continuată (și pentru care a fost deja condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 266/29.06.2012, menținută prin decizia penală 130/28.06.2013 a Curții de Apel Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2004/12.06.2014 a I.C.C.J.). Astfel, deși sunt acțiuni ce aparțin acelorași infracțiuni săvârșite în baza aceleeași rezoluții infracționale și în aceleași condiții de timp și loc, pedepsele aplicate pentru infracțiunile continuate unice (unitate legală de infracțiuni) sunt cumulate după regulile aplicabile concursului de infracțiuni potrivit art. 39 noul C. pen., deși sunt săvârșite cu 7 ani anterior intrării în vigoare a noul C. pen., când contestatorul nu avea cum să cunoască despre aceste modificări de drept material.

În raport de Decizia nr. 11/28 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 în recursul în interesul legii, contestatorul a susținut că se impune ca pedepsa de 6 ani închisoare aplicată de către statul francez să facă parte din structura primului termen al recidivei postcondamnatorii, așa cum face parte și pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunile continuate aplicată de către Tribunalul Iași (dosar penal nr. x/2007), din conținutul cărora fac parte acțiunile infracționale săvârșite pe teritoriul statului francez. Or, a arătat contestatorului că i-a fost aplicată legea în vigoare la data recunoașterii hotărârii franceze, în loc să i se aplice legea în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor pentru care statul francez l-a condamnat.

Consideră că Decizia nr. 11/28 iunie 2021 trebuie aplicată și în situația în care se analizează infracțiuni și pedepse aferente aplicate prin hotărâri definitive pronunțate de către state diferite pentru aceeași infracțiune continuată.

În opinia sa, reținerea unei astfel de situații juridice presupune ca primul termen al recidivei postcondamnatorii să fie format din pedeapsa de 6 ani închisoare (adică 2190 zile), din care să fie scăzută pedeapsa executată până la data de 27.04.2015, (adică 955 zile, deci un rest de executat de 1235 zile) precum și cele 112 zile compensatorii (deci un rest de executat de 1123 zile), iar al doilea termen al recidivei postcondamnatorii să fíe format din pedeapsa de 6 ani și 2 luni (calculată astfel: stabilirea pedepsei cea mai grea de 3 ani și 8 luni la care să se adauge sporul obligatoriu și fix de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv din 2 ani și 6 luni + 8 luni + 5 luni + 1 an și 6 luni + 1 an și 5 luni + 6 luni + 6 luni - 1/3 din 6 ani și 18 luni ~ 2 ani și 6 luni), adică 6 ani și 2 luni - pedeapsa rezultantă ce constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, care să fíe alăturată rezultantei ce reprezintă primul termen, iar în final pedeapsa pentru recidivă să fie de 6 ani 2 luni și 1123 zile, adică un total de 9 ani 2 luni și 23 de zile. Doar în acest fel (adică prin calculul mai sus expus) nu s-ar ajunge la sancționarea pentru săvârșirea acelorași infracțiuni în formă continuată, pe teritoriile statelor roman și francez, în aceeași perioadă de timp 2003-2006, ca și cum ar fi săvârșite în concurs real (pluralitate de infracțiuni) în prezent, potrivit deciziei pronunțate în dosarul x/2020, pedepsele dispuse în mod definitiv pentru aceste infracțiuni fac parte din structura primului termen al recidivei postcondamnatorii, însă calculul pedepsei rezultante s-a făcut prin aplicarea dispozițiilor noul C. pen. referitoare la concursul real de infracțiuni.

Examinând cererea petentului, Curtea de Apel Iași a reținut că prezenta cerere de contopire a pedepselor formulată de persoana privată de libertate A. este doar parțial întemeiată și numai în ceea ce privește excluderea, din ansamblul pedepselor principale care au determinat stabilirea pedepsei rezultante principale în executarea căreia se află, a celor patru pedepse aplicate inițial pentru infracțiuni cu privire la care, prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov s-a dispus, în rejudecarea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, ca urmare a admiterii contestației în anulare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal.

S-a reținut că, petentul A. are, la momentul judecării cererii ce face obiectul prezentei cauze, emise două mandate de executare a pedepsei închisorii, unul emis în baza sentinței penale nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar celălalt în baza sentinței penale nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, astfel cum a fost aceasta, în calea de atac extraordinară a contestației în anulare, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov.

Astfel, mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție are în vedere o pedeapsă principală rezultantă de 16 ani, 6 luni și 23 de zile închisoare, stabilită prin adăugarea, la o rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin contopirea pedepselor de 3 ani și 8 luni închisoare, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate petentului prin sentința penală nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași, a unui rest de 12 ani și 23 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 15 ani și 10 zile închisoare, pedeapsă rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 127 F/9.07.2020 a Curții de Apel București. Astfel cum rezultă chiar din dispozitivul sentinței penale nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, restul de 12 ani și 23 de zile a rezultat în urma scăderii, din rezultanta de 15 ani și 10 luni închisoare, a unei perioade executate de 2 ani, 7 luni și 25 de zile, adică 955 de zile, constatate a fi fost executate până la data comiterii ultimului act material al infracțiunii de dare de mită în formă continuată pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași.

Mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, astfel cum a fost aceasta modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov are în vedere o pedeapsă principală rezultantă de 12 ani, 10 luni și 25 de zile închisoare, stabilită prin adăugarea, la o rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită de asemenea prin contopirea pedepselor de 3 ani și 8 luni închisoare, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate petentului prin sentința penală nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași, a unui rest de 8 ani, 4 luni și 25 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 11 ani și 20 de zile închisoare, pedeapsă rezultantă stabilită prin decizia penală nr. penale nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov. Astfel cum rezultă chiar din dispozitivul deciziei penale nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov, restul de 8 ani, 4 luni și 25 de zile a rezultat în urma scăderii, din rezultanta de 11 ani și 20 de zile închisoare, a aceleiași perioade executate de 2 ani, 7 luni și 25 de zile, adică 955 de zile, constatate a fi fost executate până la data comiterii ultimului act material al infracțiunii de dare de mită în formă continuată pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași.

Astfel, s-a constatat că ambele instanțe au stabilit pedeapsa rezultantă pe care o mai are de executat petentul în aceeași manieră, anume contopind o serie de pedepse potrivit regulilor concursului de infracțiuni, într-o rezultantă provizorie din care au scăzut cele 955 de zile considerate executate până la data comiterii ultimului act material al infracțiunii de dare de mită în formă continuată pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 7/25.01.2016 a Curții de Apel Iași, apoi adăugând, potrivit regulilor prevăzute pentru recidiva postcondamnatorie, art. 43 alin. (2) C. pen., la restul rămas neexecutat ce le-a rezultat din operațiunea de scădere aceeași rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, rezultantă a două pedepse reprezentând al doilea termen al recidivei, aplicate pentru infracțiuni concurente prin sentința penală nr. 7/2016 a Curții de Apel Iași. Modalitatea de stabilire a rezultantei a fost aceeași, ceea ce a diferit a fost rezultanta provizorie din care s-a scăzut perioada executată de 955 de zile, rezultantă de 15 ani și 10 luni închisoare în cazul sentinței penale nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, respectiv de 11 ani și 20 de zile închisoare în cazul deciziei penale nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov.

S-a precizat că diferența respectivă rezultă din împrejurarea că în cadrul operațiunii de contopire realizate prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au intrat, în plus față de operațiunea de contopire realizată prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1660/28.12.2012 a Tribunalului Corecțional Lyon, recunoscută parțial prin sentința penală nr. 247/20.12.2019 a Curții de Apel București, definitivă prin neapelare, precum și pedepsele de un an și 6 luni închisoare, un an și 5 luni închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 191/AP din 7.03.2019 a Curții de Apel Brașov dar desființată în contestație în anulare tocmai prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov.

A reținut prima instanță că petentul a susținut în mod insistent nelegalitatea modului în care a fost calculată pedeapsa rezultantă reprezentând primul termen al recidivei postcondamnatorii și a avansat și variante de calcul alternative, în același timp susținând că în 2016 ar fi fost stabilită o rezultantă corectă, în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București.

Analizând argumentele scrise ale petentului și concluziile scrise ale apărătorului său ales, instanța de fond învestită cu prezenta cerere de contopire a pedepselor a ajuns însă la concluzia că, în realitate și în esență, ceea ce invocă petentul este nelegalitatea operațiunii de contopire realizate printr-o hotărâre definitivă, anume sentința penală nr. 127 F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, ultima sentință prin care i s-au contopit pedepse și în baza căreia a fost emis un mandat de executare în vigoare la data formulării cererii de față. Emiterea celuilalt mandat de executare a pedepsei închisorii aflat în vigoare a survenit pe parcursul judecării prezentei cereri, însă ca urmare a admiterii unei contestații în anulare. Prin decizia penală nr. 197/2023 a Curții de Apel Brașov au fost excluse din operațiunea de contopire cele 4 pedepse aplicate inițial prin sentința penală nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, pentru care s-a constatat în calea extraordinară de atac incidența prescripției, însă mecanismul de calculare a pedepsei rezultante reprezentând primul termen al recidivei și pedeapsa pe care o mai are de executat petentul au fost aceleași, în mod firesc, din moment ce sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a soluționat situația juridică a petentului cu autoritate de lucru judecat.

A reținut instanța că, ceea ce a încercat petentul să obțină în procedura de față a fost o recontopire a pedepselor care au fost avute în vedere în operațiunea de contopire realizată prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, după altă modalitate de calcul, ceea ce ar însemna încălcarea autorității de lucru judecat a respectivei sentințe. A mai constatat instanța că în dispozitivul sentinței penale nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București se reține inclusiv că faptele pentru care s-a dispus condamnarea "inculpatului" prin sentința penală nr. 7/2016 a Curții de Apel Iași au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie față de celelalte fapte aflate în concurs, a căror rezultantă constituie prim termen al recidivei. Tot cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit, prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, și perioada pe care petentul o executase în contul infracțiunilor considerate concurente până la comiterea primului act material din infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 7/2016 a Curții de Apel Iași.

Față de cele reținute, Curtea de apel a apreciat că se impune desfacerea pedepselor rezultante pentru care s-au emis mandatele de executare a pedepsei închisorii aflate în prezent în vigoare, descontopirea pedepselor rezultante stabilite cu titlu provizoriu din care s-a scăzut perioada executată de 955 de zile, rezultantă de 15 ani și 10 luni închisoare în cazul sentinței penale nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, respectiv de 11 ani și 20 de zile închisoare în cazul deciziei penale nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov, în pedepsele componente, apoi contopirea, potrivit regulilor concursului de infracțiuni, a tuturor pedepselor care au fost contopite prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, cu excepția celor 4 pedepse stabilite inițial prin sentința penală nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, pentru care s-a constatat în calea extraordinară de atac incidența prescripției, pedeapsa rezultantă fiind de 13 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare.

S-a constatat de asemenea, astfel cum s-a stabilit prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, până la data de 27.04.2015, că inculpatul a executat 955 de zile închisoare (2 ani, 7 luni și 25 de zile) și 112 zile compensatorii iar, urmare a recalculării, prin prezenta sentință, a pedepsei rezultante stabilite inițial prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București ca fiind 15 ani și 10 zile închisoare, restul rămas neexecutat din rezultanta stabilită prin prezenta, de 13 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare, rest ce se impune a fi adăugat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, este de 10 ani, 9 luni și 3 zile închisoare, astfel încât petentul va avea de executat pedeapsa de 15 ani, 3 luni și 3 zile închisoare, alături de pedeapsa complementară cea mai grea și de pedeapsa accesorie cea mai grea astfel cum au fost stabilite prin sentința penală nr. 127F din 9.07.2020 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 549/17.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, în ceea ce privește solicitarea petentului de a i se deduce perioada executată în Polonia, din pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală din data de 11.09.2002 pronunțată în dosarul nr. x de Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, recunoscută incidental prin sentința penală nr. 925/2016 din 30.03.2016, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2015, menținută prin decizia penală nr. 519/4.07.2016 a Curții de Apel Iași, prima instanță a constatat că, în considerentele respectivei decizii s-a stabilit, tot cu autoritate de lucru judecat:

"Întrucât inculpatul A. a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, instanța de fond, în aplicarea art. 39 alin. (2) C. pen. din 1969 a procedat legal când a contopit pedeapsa rezultantă stabilită cu restul de 4 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința din 11.09.2002, pronunțată de Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki Polonia, în dosar x și nu a dedus din pedeapsa rezultantă finală stabilită de 5 ani și 6 luni închisoare și perioada executată în Polonia între 31.10.2001 până la 25.09.2002.

În consecință, Curtea de Apel Iași a admis în parte cererea contestatorului, dispunând conform dispozitivului.

******

Împotriva sentinței penale nr. 16 din data de 01.09.2023 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat prezenta contestație, prin avocat ales D..

În esență, prin motivele contestației, apărarea contestatorului a susținut că sentința contestată este nelegală în ceea ce privește modalitatea și cuantumul operațiunii de contopire, solicitând desființarea acesteia și în rejudecare admiterea contestației, arătând că prin hotărârea pronunțată instanța a pierdut din componența operațiunii de contopire condamnarea din Polonia, recunoscută în România, pe cale incidentală, în dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Iași, soluționat definitiv prin decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curții de Apel Iași, prin modificarea componenței structurii primului termen al recidivei postcondamnatorii, așa cum s-a procedat și în cadrul dosarului nr. x/2017 de la Judecătoria Brașov, prin decizia penală nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov în dosarul nr. x/2022 și prin sentința penală nr. 127/F din data de 09.07.2020 a Curții de Apel București, care a avut ca obiect a doua contopire.

Consideră apărarea contestatorului că prin omiterea pedepsei stabilite prin sentința penală din 11.09.2002, pronunțată în dosarul nr. x de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, instanța a stabilit o altă pedeapsă rezultantă ce ar constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii (format dintr-un concurs de infracțiuni față de care pedeapsa este calculată potrivit dispozițiilor noul C. pen.), prin raportare la prima hotărâre definitivă de condamnare din România- stabilită prin sentința penală nr. 266/29.06.2012, menținută prin decizia penală nr. 130/28.06.2013 a Curții de Apel Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2004/12.06.2014 a I. C. civ..J în dosarul penal nr. x/2007 al Tribunalului Iași, soluționat definitiv la data de 12.06.2014.

S-a arătat de apărare că instanța a făcut referire la pedeapsa din Polonia, doar în contextul în care contestatorul în fața instanței de apel în 2016 a solicitat deducerea perioadei executate în Polonia, dar în cadrul prezentului dosar nu a solicitat acest lucru, ci a solicitat doar să se aibă în vedere că această condamnare nu a fost introdusă în operațiunea de contopire a pedepselor, aspect care a fost sesizat de către condamnat după punerea în executare a sentinței penale definitive nr. 127/F/09.07.2020.

A susținut contestatorul, prin apărător, că instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat a tuturor hotărârilor penale de condamnare anterioare, în sensul modificării cuantumului pedepsei ce constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii, fără observarea datei când fiecare condamnare devine definitivă sau a întinderii pedepsei cu închisoarea definitive, precum și a legii mai favorabile aplicabile concursului de infracțiuni ce intră în componența fiecărui termen al recidivei postcondamnatorii, ceea ce a condus, în final la modificarea componenței structurii primului termen al recidivei postcondamnatorii, prin omiterea condamnării din Polonia.

S-a arătat că, deși instanța a constat că prin decizia penala nr. 197/15.03.2023 a Curții de Apel Brașov în dosarul nr. x/2022, ca urmare a admiterii contestației în anulare, s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de contestator împotriva sentinței penale nr. 1107/7.06.2018 a Judecătoriei Brașov, care au format obiectul dosarului nr. x/2017, nu a observat că după anularea mandatului emis în dosarul nr. x/2017, trebuia să se revină la mandatul anterior, MAEI nr. 550/2016 emis de Curtea de Apel București, în dosar nr. x/2016, în baza sentinței penale nr. 224F/07.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală definitivă prin decizia penală nr. 253/08.03.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, situație în care toată situația juridică a contestatorului trebu