ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 251 din data de 25.04.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen. și art. 76 alin. (1) din C. pen.

S-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani, iar ca pedeapsă accesorie, tot exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

Prin aceeași sentință s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive, de la data de 05.08.2022 la zi, și s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Instanța a luat act că persoanele vătămate B., C., D., E. și Serviciul de Ambulanță Județean Iași nu s-au constituit parte civilă în cauză.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu" Iași și a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile suma de 14.103,65 RON, reprezentând despăgubiri civile, sumă la care se adaugă dobânda legală, ce se va calcula de la data de 08.12.2022 până la data achitării integrale a prejudiciului și care se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.

Împotriva sentinței penale nr. 251/25.04.2024 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2022, inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași au promovat calea ordinară de atac a apelului.

Prin decizia penală nr. 572/2025 din data de 26 iunie 2025, Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. (1) lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul promovat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 251/2024 pronunțată de Tribunalul Iași la data de 25 aprilie 2024 în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) din C. proc. pen. a admis apelul promovat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 251/2024 pronunțată de Tribunalul Iași la data de 25 aprilie 2024 în dosarul nr. x/2022, sentință pe care a desființat-o, în parte, în latura penală și doar în sensul reducerii pedepsei principale cu închisoarea aplicate inculpatului.

Rejudecând cauza în limitele arătate:

A redus de la 8 ani închisoare la 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) din C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul disp. art. 422 și 424 alin. (3) din C. proc. pen. a dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului A. din fața instanței de apel, de la 25.04.2024 la 01.11.2024.

În baza dispozițiilor art. 424 alin. (2) raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., la data rămânerii definitive a prezentei decizii penale, a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin încheierea din data de 01.11.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Iași.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 285 alin. (3)

1

din C. pen. (introduse prin Legea nr. 19 din 14.03.2025) care prevăd că se consideră evadare fapta persoanei condamnate la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliție în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei.

Împotriva deciziei penale nr. 572/2025 din 26 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, recurentul-inculpat A. a declarat recurs în casație.

La data de 25.08.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul-inculpat A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura inculpatului.

În ceea ce privește cerința prevăzută de de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., recurentul-inculpat A. a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casație temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și motivarea acestuia.

În acest sens, a considerat că se impunea achitarea sa, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) li. b) teza I și alin. (2) lit. c) din C. proc. pen.

A arătat că, gradul scăzut de claritatea și insuficiența probatoriului administrat se raportează la fapta imputată inculpatului, cât și la calitatea de autor al inculpatului în săvârșirea faptelor. Deoarece există un dubiu cu privire la săvârșirea nemijlocită a faptei se impune aplicarea principiului in dubio pro reo.

A menționat că fapta pentru care a fost condamnat nu se conformează întru totul normei de incriminare sub aspectul tipicității obiective, neexistând suficiente elemente obiective pentru a se dispune condamnarea. Or, instanța nu putea constata nici existența legăturii de cauzalitate între acțiunile inculpatului și urmarea imediată a acesteia, respectiv moartea victimei, existând dubii în privința momentului producerii leziunilor ce au cauzat decesul.

În cuprinsul motivării, inculpatul face o prezentare a raportului de expertiză medico-legală și a suplimentului acestuia, precizând că în acestea nu s-a menționat că victima ar fi avut fractură de coloană vertebrală cervicală. Inculpatul a făcut în motivarea recursului o analiză a raportului de necropsie în raport cu concluziile reținute în raportul de expertiză medico-legală.

În ceea ce privește sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurent, aceasta vizează acele situații în care, fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea.

Din motivarea acestui caz de recurs în casație, Înalta Curte constată că pe această cale se urmărește reaprecierea materialului probator, a situației de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, solicitându-se o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor; precum și unele aspecte care au fost invocate și analizate în camera preliminară și care nu pot fi analizate în recurs în casație. Or, acestea nu se încadrează în chestiunile de drept ce pot fi analizate de instanța de recurs.

Înalta Curte reține că îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

Față de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 572/2025 din 26 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 572/2025 din 26 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.