ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 17.03.2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 954/2014

HOTĂRÂRE

17.03.2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 954/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 419 din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Iași, data în Dosarul nr. 8507/99/2013, a fost condamnat inculpatul F.F., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320

C. proc. pen.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a constatat că partea vătămată B.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să achite suma de 357 lei către Serviciul de Ambulanță Iași, sumă reprezentând cheltuieli de transport și suma de 6.630,63 lei, la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, către S.C.U. "Prof. dr. N. Oblu" Iași, sumă de reprezintă cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în care va fi inclus onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului de Justiție.„

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Învinuitul F.F. are vârsta de 24 ani însă de la vârsta de 12 ani, după decesul tatălui său, a plecat de acasă, mai întâi în T., iar apoi în B. Din anul 2005 a revenit în municipiul I., petrecându-și cea mai mare parte a timpului în zona Gării din I. Pentru a-și asigura existența desfășura diferite activități la o cafenea din zonă. în prezent, învinuitul F.F. nu are o locuință stabilă, domiciliind fără forme legale la numitul V.B.Ș.

Tot din cursul anului 2005, învinuitul îl cunoaște pe numitul B.D. - partea vătămată din prezenta cauză - și acesta făcând parte din categoria persoanelor fără adăpost. Relațiile dintre cei doi au fost bune până la începutul anului 2013 când, potrivit declarației învinuitului, parte vătămată B.D. a început să îi reproșeze că este "sifonar", că îl reclamă la poliție.

La fel, în seara de 21 mai 2013, învinuitul F.F. a sesizat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție T.F. Iași cu privire la unele activități ilegale desfășurate de către partea vătămată B.D. (ar fi acostat în stația C.F.R. Iași diferite persoane de sex masculin pentru a întreține relații sexuale, contra cost, cu numita M., împreună cu care împarte câștigurile astfel obținute) ceea ce l-a deranjat pe numitul B.D.

În seara de 22 mai 2013, în jurul orelor 22,00-22,30, învinuitul F.F. și partea vătămată B.D. s-au întâlnit din nou în zona Gării din Iași, moment în care partea vătămată a început să îl înjure pe învinuit și l-a scuipat, motivul invocat de către partea vătămată fiind acela că învinuitul "se lua de B.M.", căreia îi adresa cuvinte indecente.

La scurt timp după acest incident, partea vătămată B.D. s-a deplasat în fața restaurantului E. și s-a așezat pe bordura din fața acestui restaurant, pentru a bea berea din doza pe care o avea în mână. La un moment dat, prin fața sa a trecut învinuitul F.F.. Și de această dată, partea vătămată l-a înjurat pe învinuit și i-a spus "vorbe vulgare", reproșându-i și că "l-a turnat la poliție", aspect confirmat atât de către învinuit, cât și de către martorul C.C.

Inculpatul F.F. s-a deplasat spre chioșcul A. - situat în apropiere - și din fața ușii a luat o bucată de pavaj/bordură, după care s-a întors spre partea vătămată B.D.. Fără a-i spune ceva, învinuitul F.F. a lovit-o pe partea vătămată B.D. cu acea bucată de pavaj/bordură, o singură dată, în cap. Partea vătămată a încercat să se ferească, reușind doar să aplece capul, astfel că învinuitul a nimerit-o în cap, în partea stângă, în zona occipitală.

Apoi, învinuitul F.F. a pus bucata de pavaj/bordură în același loc de unde a luat-o și a fugit.

Martorul C.C., zis M. sau V., care stătea pe un gărduț și a urmărit conflictul de la o distanță de aproximativ 6 metri, s-a apropiat de partea vătămată B.D., a văzut că aceasta sângerează, după care a apelat serviciul unic de urgență 112, partea vătămată fiind transportată la S.C.U. "Prof. Dr. N. Oblu" Iași, unde a fost internată și supusă unei intervenții chirurgicale, practicându-se volet osteo-plastic cu pedicul inferior parietal stâng, rezecția fragmentelor ce protruzionează spre creier, aspirarea focarului contuzional, hemostază, sutură pe dren extradural.

Din raportul de constatare medico-legală din data de 04 iulie 2013 rezultă că partea vătămată B.D. a prezentat "plagă cranio-cerebrală parietală posterioară stg., T.C.C. (agresiune-lovire cu o cărămidă), contuzie dilacerare parietală posterioară stg., plagă contuză occipitală stg., pneumocefalie parieto-occipitala stg., etmoidită bilaterală, hematom pericranian P.O. stg.", leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente și au necesitat pentru vindecare un nr. de 50-55 zile îngrijiri medicale.

Leziunile prezentate de partea vătămată au fost de natură să pună în primejdie viața acesteia.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, învinuitul F.F. a condus organele de poliție la locul comiterii faptei și a indicat corpul delict folosit (bucată de pavaj/bordură) acesta fiind ridicat de către organele de poliție.

Din declarația părții vătămate B.D. a rezultat că în seara de 22 mai 2013, după un conflict verbal cu învinuitul F.F., cei doi, adresându-și reciproc injurii, a fost lovit de către învinuit cu o bucată de pavaj în cap.

Susținerile părții vătămate sunt confirmate de către martorul ocular C.C., zis M. Acesta a văzut momentul în care partea vătămată a fost lovită de către învinuit însă nu a putut interveni din cauza faptului că incidentul s-a petrecut într-o fracțiune de secundă.

în cadrul activității de urmărire penală învinuitul a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând faptul că a lovit partea vătămată cu acea bucată de bordură în cap. A invocat în apărarea sa o stare de provocare din partea victimei, precizând că dacă B.D. "nu se lua de mine, nu aveam treabă cu el".

Însă, injuriile pe care partea vătămată le-a adresat învinuitului nu justifică o ripostă atât de violentă și agresivă a acestuia. Prin urmare, considerăm ca învinuitul F.F. nu a acționat sub imperiul unei puternice tulburări determinate de provocarea venită din partea victimei B.D., în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, dovedită de mijloacele de probă arătate anterior, conduce la concluzia vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului F.F. care în seara de 22 mai 2013, în jurul orelor 22,30, în timp ce se afla în loc public, a aplicat părții vătămate B.D. o lovitură cu o bucată de pavaj/bordură în cap, cauzându-i leziuni de tipul "plagă cranio-cerebrală parietală posterioară stg., T.C.C. (agresiune-lovire cu o cărămidă), contuzie dilacerare parietală posterioară stg., plagă confuză occipitală stg., pneumocefalie parieto-occipitală stg., etmoidită bilaterală, hematom pericranian PO stg. "care au pus în pericol viața acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat - prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Aplicarea cu intensitate a unei lovituri cu un corp dur, într-o zonă anatomica vitală (cap) care a cauzat plagă cranio-cerebrală parietală posterioară stg., T.C.C. (agresiune-lovire cu o cărămidă), contuzie dilacerare parietală posterioară stg., plagă contuză occipitală stg., pneumocefalie parieto-occipitală stg., etmoidită bilaterală, hematom pericranian P.O. stg., cu consecința punerii vieții în primejdie demonstrează gravitatea actului de violență săvârșit de învinuit și că învinuitul a acționat cu intenția de a ucide, iar fapta nu poate constitui decât infracțiunea de omor, infracțiune rămasă in faza tentativei, din motive independente de voința sa.

Materialul probator administrat evidențiază în mod concret activitatea infracțională a învinuitului F.F., iar actele concrete de executare reflectă împrejurarea că învinuitul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea acestuia prin săvârșirea faptei acționând cu intenție directă.

La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului și a modului de executare instanța a ținut seama, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., atât de gradul de pericol social concret major al faptei, de modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea gravă produsă, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a adoptat o poziție procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei și a manifestat regret pentru cele întâmplate.

Conform disp. art. 320

alin. (7), astfel cum a fost introdus prin art. 18 pct. 43 din Legea nr. 202/2010, în cazul recunoașterii vinovăției instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. în speța de față, inculpatul poate beneficia de această dispoziție, întrucât pedeapsa pentru omor, este, a pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Față de aceste considerente, instanța de fond a aplicat inculpatului F.F. o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei comise și periculozitatea socială a inculpatului.

- conform dispozițiilor art. 320

alin. (7) C. proc. pen.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul F.F., solicitând reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, susținând că este prea mare, în raport cu fapta comisă și cu persoana sa.

Prin Decizia penală nr. 187 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.F. împotriva sentinței penale nr. 419 din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Iași.

A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariul de avocat oficiu, va fi avansată din fondurile statului.

Pentru a decide astfel, examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, în cauză făcându-se și o corectă încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul-apelant.

De altfel, inculpatul a și recunoscut în declarația sa comiterea faptei, așa cum a fost reținută de instanța de fond și a solicitat aplicarea prevederilor art. 320

C. proc. pen.

Solicitarea inculpatului-apelant, prin apărătorul său, de redozare a pedepsei în sensul reducerii acesteia, nu poate fi primită de instanța de control judiciar.

Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat s-a făcut cu respectarea tuturor exigențelor art. 72 C. pen.

S-au avut în vedere atât modalitatea concretă de săvârșire a faptei și consecințele produse, precum și datele care caracterizează pe inculpat și limitele speciale ale pedepsei.

Fapta se încadrează în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este de la 10 la 20 ani, iar cea aplicată în cauză este de 5 ani închisoare și reflectă în mod just pericolul social concret și circumstanțele reale și personale existente în cauză.

Recunoașterea faptei și regretul de care a dat dovada inculpatul au fost avute în vedere de instanța fondului, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special, în condițiile art. 320

alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere aspectele invocate, Curtea a reținut că nu se impune reducerea pedepsei aplicate, apreciind că numai în acest mod poate fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Constatându-se, așadar, că individualizarea pedepsei a fost realizat în mod judicios atât ca întindere, cât și ca mod de executare, criticile formulate de apelant s-a apreciat că sunt neîntemeiate.

împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.F.

Examinând recursul, în raport cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este fondat, pentru considerentele următoare:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Decizia recurată a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385

alin. (2) C. proc. pen.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, în susținerea recursului formulat, a solicitat admiterea recursului în prin aplicarea legii penale mai favorabile.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din N.C.P.

Astfel, Înalta Curte reține că, în reglementarea actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârșirea omorului în condițiile elementelor circumstanțiale prevăzute de lit. c) și i) ale art. 175 C. pen. anterior, fapta de a ucide o persoană fiind fiind prevăzută ca infracțiune în art. 188 C. pen.

Fapta de tentativă de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, incriminată în infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi își găsește în prezent corespondent în infracțiunea prev. de art. 32 rap. la art 188 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 de ani și interzicerea unor drepturi.

Având în vedere că individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanța de recurs, care are obligația de a efectua o transpunere proporțională a pedepselor stabilite în baza legii anterioare în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului în baza C. pen. anterior, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat și instanța de fond, cu luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 396 alin. (1) C. proc. pen. (art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior).

Potrivit hotărârii de condamnare, inculpatului i s-a interzis, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, care în prezent au corespondent în dispozițiile art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 419 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Iași, numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, aplicarea art. 5 C. pen. și cuantumul pedepsei și rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

C. proc. pen., în infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și reținând dispozițiile art. 5 C. pen. va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 419 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Iași, numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, aplicarea art. 5 C. pen. și cuantumul pedepsei.

Rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320