ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2696/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2696/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 710 din 3 decembrie

2009, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul R.V., fiul lui V. și M., născut

în comuna M., județul Iași, cetățenie română, studii: 10 clase, agricultor,

necăsătorit, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, în prezent

aflat în P. Iași, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat

la art. 174 alin. (1) C. pen.

A interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului R.V.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și

arestării preventive de la 28 ianuarie 2009 la zi.

A constatat că partea

vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 modificată de O.U.G. nr. 72/2007, a obligat inculpatul să

achite suma de 31,99 RON către Spitalul Clinic de Urgență Sf. S. Iași și suma

de 5.863,74 RON către Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr.N.O. Iași, sume ce

reprezintă cheltuieli de spitalizare și suma de 354 RON către Serviciul de

Ambulanță Iași, reprezentând cheltuieli de transport.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpatul să achite suma de 6.400 RON, reprezentând

cheltuieli judiciare către stat, în care va fi inclus și onorariul apărătorului

din oficiu, în sumă de 200 RON, sumă ce va fi suportată din fondurile speciale

ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Inculpatul și partea

vătămată M.M. erau amici, înainte de producerea incidentului. În ziua

producerii conflictului dintre cei doi, respectiv în data de 30 decembrie 2008,

inculpatul s-a dus acasă la partea vătămată să îl roage să îl ajute să care

niște lemne, așa cum rezultă din declarația martorei B.M. Din declarațiile

părții vătămate și ale inculpatului rezultă că cei doi s-au deplasat la

domiciliul inculpatului, unde partea vătămată l-a ajutat pe inculpat să așeze

lemnele. După aceea cei doi au intrat în casa inculpatului, unde au consumat

băuturi alcoolice, iar între cei doi a izbucnit o ceartă foarte scurtă, în urma

căreia inculpatul a luat o toporișcă și a lovit partea vătămată în cap. Deși

inculpatul a susținut în declarațiile date că a lovit partea vătămată cu o

scândură, aceste susțineri sunt infirmate de concluziile certificatului

medico-legal. Astfel, rezultă cu certitudine că leziunile produse părții

vătămate au fost cauzate de un corp tăietor despicător și mijloace contondente,

partea vătămată prezentând un politraumatism cu fractură închisă, hematom

extradural, necesitând intervenție chirurgicală. O asemenea leziune nu putea fi

astfel, produsă cu o scândură, de altfel toporișca fiind găsită și confiscată

de organele de poliție. După ce inculpatul a lovit partea vătămată, mama

inculpatului s-a dus acasă la martorul R.I. și l-a rugat pe acesta să cheme

poliția. Din declarația acestui martor rezultă că el a găsit partea vătămată

căzută în pragul casei inculpatului și a chemat poliția și salvarea. Tot acest martor

a declarat că mama inculpatului i-a spus că partea vătămată a intrat peste ei

și a încercat să o lovească, însă aceste declarații ale mamei inculpatului sunt

infirmate de inculpat, care a declarat la urmărirea penală că el a chemat

partea vătămată acasă. Coroborat cu declarațiile acestui martor, instanța va

reține și declarația martorului U., care arată că a venit martorul R.I. la el

acasă împreună cu mama inculpatului, spunându-i să o țină la el acasă până vine

poliția. După ce au venit organele de poliție, s-a deplasat și acest martor la

inculpat acasă, unde a observat-o pe partea vătămată, care era căzută și

aproape desfigurată la față.

În drept, fapta

inculpatului de a lovi pe partea vătămată cu o toporișcă în zona capului,

punându-i în pericol viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C.

pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv atât circumstanțele reale ale

săvârșirii faptelor cât și cele personale ale inculpatului. Astfel, instanța va

avea în vedere, pe de o parte faptul că lovitura aplicată părții vătămate a

fost de o gravitate deosebită, necesitând intervenții chirurgicale, însă și

faptul că incidentul dintre cei doi s-a consumat pe fondul tulburării psihice

de care suferă inculpatul, fără vreun motiv anume. Astfel, rezultă din toate

actele medicale depuse la dosar că inculpatul suferă de o tulburare de personalitate,

ultima internare într-o clinică de specialitate fiind recentă, din februarie

2009, așa cum rezultă din biletul de externare. De asemenea, instanța a avut în

vedere și faptul că inculpatul este infractor primar, la primul contact cu

legea, așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia, și, deși a avut o

atitudine necooperantă în fața instanței, aceasta s-a datorat tocmai stării

psihice în care se găsește inculpatul. De altfel, la termenul din 28 mai 2009

instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (4) C. pen.,

tocmai în acest sens.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată M.M. nu s-a

constituit parte civilă. Astfel, deși inițial a dat o declarație prin care se

constituia parte civilă, ulterior, la termenul din 25 iunie 2009 acesta a

precizat că nu înțelege să se constituie parte civilă, revenind asupra primei

declarații date inițial.

În ceea ce privește

cheltuielile de spitalizare, instanța, având în vedere adresele de constituire

de parte civilă depuse la dosar de către Spitalul Clinic de Urgențe Sf. S.,

Spitalul Clinic de Urgențe Prof. Dr. N. O. și Serviciul de Ambulanță Iași, a

obligat inculpatul și la plata sumelor ce reprezintă cheltuielile de

spitalizare și transport, în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea

nr. 95/2006.

În termen legal,

hotărârea primei instanțe a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași, de partea vătămată M.M. și de inculpatul R.V. și criticată ca nelegală și

netemeinică.

Criticile formulate de

parchet au vizat nelegalitatea soluției primei instanțe ce a omis aplicarea

măsurii de siguranță prevăzută de art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., privind

confiscarea toporului folosit de către inculpat la lovirea victimei și nu a

aplicat inculpatului măsura de siguranță a obligării la tratament medical

prevăzută de art. 113 C. pen.

Prin apelul promovat,

partea vătămată M.M. a invocat greșita individualizare judiciară a pedepsei

aplicate inculpatului sub aspectul cuantumului prea blând al pedepsei, considerând

că, în raport de circumstanțele comiterii faptei și de urmările produse prin

acțiunea violentă a inculpatului, se impune majorarea pedepsei.

Inculpatul R.V. a

solicitat, în raport de condițiile concrete în care a săvârșit fapta, pe fondul

afecțiunii sale psihice, de lipsa antecedentelor penale și de atitudinea

procesuală caracterizată prin sinceritate, reducerea cuantumului pedepsei

aplicate.

În faza apelului, în

raport de critica formulată de procuror sub aspectul măsurii de siguranță

prevăzută de art. 113 C. pen., instanța a solicitat I.M.L. Iași să comunice

dacă, în raport de diagnosticul stabilit și de concluziile raportului de

expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză, se impune luarea față de

inculpat a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical.

Prin adresa din 26

februarie 2010 I.M.L. Iași a comunicat instanței că inculpatul prezintă

diagnosticul "tulburare organică a personalității de tip mixt"

(toxică și posttraumatică), fapta a fost comisă cu discernământ și nu se impune

luarea față de inculpat a măsurii prevăzută de art. 113 C. pen.

Răspunsul înaintat de

către I.M.L. Iași a fost supus avizării Comisiei de Avizare și Control al

actelor medicale din cadrul I.M.L. Iași, având în vedere actele medico-legale

întocmite în cauză și relațiile primite de la Cabinetul medical din cadrul

Penitenciarului Iași din care rezultă că inculpatul are recomandare de

tratament psihiatric.

Prin raportul de nouă

expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.M.L. Iași s-a concluzionat că

inculpatul R.V. prezintă diagnosticul "tulburare schizotipată -

schizofrenie pseudopsihopatică" și se recomandă obligarea lui la tratament

și supraveghere de specialitate conform art. 113 C. pen., în vederea evitării

reiterării tulburărilor de comportament.

Verificând hotărârea

apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului,

criticat de partea vătămată și de inculpat prin apelurile promovate, Curtea a

constatat următoarele:

În operațiunea de

individualizare a pedepsei, instanța, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen.

analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății,

elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii,

personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.

Fiind antrenată

răspunderea penală a inculpatului, prima instanță a dat eficiență

corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste

individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și

modalitatea de executare.

În conformitate cu

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar și al

condițiilor concrete în care s-a comis fapta și al împrejurărilor legate de

persoana inculpatului, prima instanță a apreciat în mod just că aplicarea unei

pedepse privative de libertate în cuantum orientat peste minimul special

prevăzut de textul sancționator înfăptuiește în concret atribuțiile sancțiunii

penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și

de reinserție socială a inculpatului, păstrându-se totodată o proporție între

gravitatea activității infracționale și durata în timp necesară procesului

educațional de resocializare.

La individualizarea

pedepsei instanța de fond a ținut seama de gravitatea faptei săvârșite, de

modalitatea în care a fost comisă, de urmările produse, de limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (de la 5 ani la 10 ani

închisoare), dar și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului -

lipsa antecedentelor penale, afecțiunea psihică pe care o prezintă și conduita

procesuală adoptată.

Toate aceste aspecte

au fost avute în vedere de instanța fondului la cuantificarea pedepsei ce nu

trebuie să constituie doar o măsură de constrângere corespunzătoare valorii

sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, ci este și un mijloc de

reeducare a condamnatului, astfel că, în cauză, Curtea a considerat că pedeapsa

de 6 ani închisoare aplicată inculpatului R.V. este suficientă pentru

reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept

și față de regulile de conviețuire socială.

În ce privește apelul

declarat de parchet, Curtea a constatat că sunt întemeiate criticile formulate.

Din probatoriul

administrat rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un topor în

zona capului, corp delict ce a fost ridicat de către organele de poliție

conform procesului-verbal de conducere în teren întocmit la data de 28 ianuarie

2009.

Cum, potrivit

dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării

speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei

infracțiuni, dacă sunt ale infractorului, Curtea va complini omisiunea primei

instanțe și, în temeiul dispozițiilor legale invocate, va confisca de la inculpatul

R.V. toporul folosit la comiterea infracțiunii.

Având în vedere

concluziile noului raport de expertiză medico-legală psihică prin care se

recomandă obligarea inculpatului la tratament și supraveghere de specialitate,

conform art. 113 C. pen., în vederea evitării reiterării tulburărilor de

comportament, instanța de apel va aplica inculpatului R.V. măsura de siguranță

a obligării la tratament medical, fără ca această măsură să constituie o

încălcare a principiului "non reformatio in pejus" instituit de dispozițiile

art. 372 C. proc. pen., în cauză fiind promovate apeluri și de către procuror

și partea vătămată.

În baza

considerentelor expuse, Curtea a constatat că motivele de apel invocate de

parchet sunt fondate, iar, criticile apelanților - parte vătămată și inculpat -

sunt neîntemeiate.

Pentru motivele

expuse, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin

Decizia penală nr. 87 din 13 mai 2010 a dispus următoarele:

A admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva Sentinței penale

nr. 710 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o

a desființat-o, în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza, în

baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul R.V. bunul folosit

la comiterea infracțiunii - respectiv un topor, aflat la camera de corpuri

delicte.

În baza art. 113 C.

pen., a aplicat inculpatului R.V., fiul lui V. și M., deținut în P. Iași,

măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

A respins ca

nefondate apelurile declarate de partea vătămată M.M. și de inculpatul R.V.

împotriva aceleiași sentințe penale.

A menținut starea de

arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada

arestării preventive după data de 3 decembrie 2009.

A obligat partea

vătămată-apelantă să plătească statului suma de 50 RON, cheltuieli judiciare,

iar pe inculpatul-apelant la plata sumei de 400 RON, cu același titlu, în care

s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în cuantum de 200

RON, ce va fi avansat din fondurile statului.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

apelului declarat de procuror au rămas în sarcina statului, în care s-a inclus

și suma de 252 RON, reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale

psihiatrice efectuată inculpatului ce va fi avansată prin Serviciul

Contabilitate al Curții de Apel Iași.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul R.V.

Prin motivele de

recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru

netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate,

solicitând să se rețină că a comis fapta ca urmare a provocării părții vătămate

și să se acorde o mai mare eficiență circumstanțelor sale personale, cu

consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În drept, recursul

inculpatului a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile

atacate sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma cazului de

casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat,

soluțiile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.

Astfel, pe baza

probelor administrate, în cauză a fost stabilită corect situația de fapt expusă

anterior, care a fost încadrată corespunzător și în drept.

Astfel, fapta

inculpatului R.V., care în data de 30 decembrie 2008, pe fondul consumului de

alcool, a lovit pe partea vătămată M.M. cu o toporișcă în zona capului,

producându-i un politraumatism cu fractură închisă, leziuni care i-au pus în

pericol viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Înalta Curte

apreciază că pedeapsa aplicată recurentului inculpat a fost corect

individualizată în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a avut în

vedere natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii comise,

împrejurările săvârșirii și modul de acționare (anterior descrise), urmările

socialmente periculoase (de subliniat este faptul că rezultatul letal,

ireversibil, nu s-a produs datorită intervenției medicale de specialitate,

prompte), precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este

infractor primar și prezintă diagnosticul "tulburare schizotipată -

schizofrenie pseudopsihopatică" și a avut discernământul păstrat la

comiterea faptei.

Înalta Curte constată

că, în raport de circumstanțele reale și personale reținute, nu există motive

pentru reducerea pedepsei aplicate, pedeapsă care corespunde, atât prin

cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și

coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

De asemenea, nici

solicitarea inculpatului de a se reține circumstanța atenuantă a scuzei

provocării nu este fondată.

Această circumstanță

atenuantă există, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., atunci când infracțiunea a

fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate

de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

După cum s-a

menționat anterior, din probele administrate în cauză nu a rezultat

împrejurarea că o faptă provocatoare a părții vătămate a fost cauza

infracțiunii.

Astfel, nu se poate

reține că partea vătămată, prin atitudinea sa, ar fi produs inculpatului vreo

stare de tulburare sau emoție, cu consecința determinării ripostei violente a

recurentului.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să constate că recursul

formulat de inculpat este nefondat, motiv pentru care conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 87

din 13 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28

ianuarie 2009 la 14 iulie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2010.