ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1156/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1156/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, asupra

recursului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 375 din 10

septembrie 2013 Tribunalul Iași, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat inculpatul M.F.S., la pedeapsa de 3 (trei)

ani și 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de "loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte".

În baza art. 71 C.

pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 a obligat inculpatul, după rămânerea definitivă a hotărârii,

la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 138

1

și urm. din Legea nr.

287/2009, cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a obligat

inculpatul M.F.S. la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean

Iași a sumei de 687 RON cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2396,78 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă care include și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu și care va fi avansat inițial Baroului Iași

din fondurile speciale ale Ministerului Justiției potrivit art. 189 C. proc.

pen. (Delegație nr. 03006 din 17 aprilie 2013).

Pentru a se pronunța

în acest sens, instanța de fond a reținut că în perioada anilor 2005 - 2006,

victima M.A.O., în vârstă de 27 de ani, a avut o relație de concubinaj cu

martora A.R.G., după care ceasta s-a mutat la locuința mamei sale din Iași,

strada C. Ulterior, s-a mutat într-un alt imobil situat tot pe strada C.,

împreună cu actualul concubin P.M.V., cu care are un copil.

La sfârșitul lunii

octombrie 2011, numitul M.A.O. a fost liberat din penitenciar și a contactat-o

pe numita A.R.G., solicitându-i să se împace. Potrivit declarației martorei

A.R.G. aceasta s-a întâlnit cu M.A.O. și chiar a întreținut raporturi sexuale

cu acesta, însă a refuzat să reia relația de concubinaj. De menționat faptul că

la acea dată concubinul actual al sus-numitei era încarcerat în Penitenciarul

Botoșani. Deranjat, probabil, de refuzul martorei de a se împăca și de a se mai

întâlni cu el, numitul M.A.O. a început, conform declarațiilor martorei, să o

sune zilnic și să o amenințe că o va mutila și că îi va da foc la casă. Ultima

dată a sunat-o în ziua de 19 noiembrie 2011, înjurai orelor 15:30 - 16:00, când

M.A.O. i-a spus că dacă nu se întâlnește cu el seara va veni la locuința ei.

În acest context,

alertată fiind de spusele numitului M.A.O., martora A.R.G. a povestit despre

situația ivită martorului P.C.D., fratele concubinului său. Potrivit

declarațiilor celor doi martori, această discuție s-a purtat în locuința

martorei A.R.G. - în ziua de 19 noiembrie 2011, înjurai orelor 16:30 - 17:00,

în prezența inculpatului M.F.S. și a martorilor M.G.I., U.R. și G.Ș.M., care au

auzit discuția și toți s-au oferit să o apere. Ulterior, toate persoanele

menționate s-au deplasat la locuința unei vecine. În fața porții acesteia s-au

întâlnit cu martorul B.C., zis S. (persoană audiată în calitate de învinuit pe

parcursul urmăririi penale și față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală), care la data comiterii faptei locuia fără forme legale tot pe strada

C., la familia M. B.C. avea o sticlă de 2 l cu vin și a fost chemat de către

inculpatul M.F.S. să intre în locuința vecinei, pe nume L., unde toți au

consumat vinul adus de către acesta.

Intenționând să

consume în continuare băuturi alcoolice, martorul B.C. a propus celorlalți

tineri să îl însoțească în oraș pentru a-și amaneta telefonul mobil iar din

banii obținuți să cumpere țigări și vin. Astfel, martorul B.C. împreună cu

inculpatul M.F.S., precum și martorii P.C.D., M.G.I., U.R. și G.Ș., au plecat

în cartierul Dacia din Iași, unde B.C. și-a amanetat telefonul și a cumpărat

vin și țigări, după care toți s-au întors spre casă.

În momentul în care

au ajuns în zona podului ce face legătura între cartierul Dacia și zona

"D.", grupul de tineri s-a întâlnit cu martorii M.V., zis L., și

B.G., zis G., care locuiesc tot pe strada C. Martorul B.G. i-a spus

inculpatului M.F.S. că, anterior, în cursul aceleași seri, în timp ce se

deplasa spre un magazin din cartierul D., tot în apropierea acestui pod, s-a

întâlnit cu doi tineri necunoscuți care înjurau și amenințau, îndreptându-se în

același timp spre casele de pe strada C. Martorul a avertizat pe inculpatul

M.F.S. că este posibil ca unul dintre tineri să fie P.V.I., fostul concubin al

numitei M.P. - actuala concubină a inculpatului, acesta realizând că celălalt

tânăr poate fi M.A.O., cei doi fiind prieteni.

Pentru că acesta din

urmă o amenințase pe martora A.R.G., toți din grup s-au hotărât să-i prindă pe

cei doi, cu intenția declarată de a sta de vorbă cu ei și de a afla ce caută la

ei în zonă. În acest sens grupul s-a despărțit în două, pe de o parte

inculpatul M.F.S. și martorul B.C., iar pe de altă parte martorii P.C.D.,

M.G.I., U.R. și G.Ș., fiecare grup plecând în direcții diferite. Martorii B.G.

și M.V. au plecat în aceeași direcție cu inculpatul, deplasându-se însă la

locuințele lor.

Potrivit

declarațiilor martorului B.C. și ale inculpatului M.F.S., acesta din urmă a

fost cel care a văzut primul pe martorul P.V.I. și pe victima M.A.O. și a

alergat după ei. Mai întâi inculpatul a prins de haine pe martorul P., însă acesta

a reușit să scape și a fugit de la locul conflictului. Apoi, inculpatul a prins

pe numitul M.A.O., cei doi lovindu-se reciproc. La locul altercației a ajuns și

martorul B. care a încercat să prindă de mână pe M.A.O., însă acesta a tras

mâna și a lovit înspre martor, împrejurare în care acesta a fost tăiat la mâna

dreaptă; martorul a avertizat pe inculpat că victima are cuțit, strigând

"Vezi că are cuțit!". De altfel, cu ocazia cercetării la fața locului

s-a constatat ca victima M.A.O. avea în mâna dreaptă, în podul palmei, un cuțit

de mici dimensiuni, legat în jurul palmei cu o bucată de material textil.

Potrivit

declarațiilor martorului B.C. și ale inculpatului, victima M.A.O. a reușit să

se smulgă din mâna inculpatului M.F.S. și s-a întors către martor căruia i-a

aplicat două lovituri cu piciorul în zona capului și a abdomenului, precum și o

lovitură cu cuțitul în zona organelor genitale. Urmare a acestei lovituri,

martorul B.C. a căzut la pământ, și, conform și declarațiilor martorilor

audiați în cauză și care au reușit să ajungă la fața locului, acesta acuza

dureri în zona organelor genitale, spunând că a fost lovit de victimă.

Martorul B.C. a

observat însă că în acest timp inculpatul M.F.S. și victima M.A.O. au început

din nou să se lovească reciproc, context în care, la un moment dat, inculpatul

a prins victima cu brațul stâng de după gât și a trântit-o la pământ, căzând

peste aceasta. Imediat însă inculpatul M.F.S. s-a ridicat, constatând că și el

a fost lovit de victimă cu cuțitul ce-l avea legat de mână în partea stângă a

corpului (umăr, picior și zona coastelor, conform procesului-verbal și

Raportului de constatare medico legală nr. 2037 din 23 noiembrie 2011), după

care a părăsit locul faptei.

La locul faptei au

sosit și o parte dintre martorii audiați în cauză. Conform declarațiilor

acestora, victima M.A.O. era întinsă la pământ, cu fața în sus, cu brațele

întinse pe sol și nu mai mișca, ci doar horcăia. Martorul G.Ș.M. s-a apropiat

de victimă, i-a fixat cu piciorul brațul în care ținea briceagul de sol, apoi a

atins-o ușor cu piciorul, constatând că nu reacționa în niciun fel, motiv

pentru care i-a luat pulsul, verificând dacă mai trăiește. în jurul orelor

1930, la fața locului au venit organele de poliție și salvarea, echipajul

medical constatând decesul victimei M.A.O.

Din Raportul de

necropsie medico-legală nr. 2017 din data de 08 martie 2012 rezultă că moartea

numitului M.A.O. a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acute consecința traumatismului cervical obiectivat prin

echimoze și fractura cornului tiroidian superior drept cu infiltrat hemoragie

în țesuturile moi adiacente, între această leziune și deces existând legătură

directă de cauzalitate; restul leziunilor de violență constatate la examenul

necroptic, echimoze, excoriații, tumefacții, plăgi confuze) s-au putut produce

prin loviri active cu obiecte/mijloace contondente, posibil urmate de cădere,

nu au avut rol tanatogenerator iar în caz de supraviețuire ar fi necesitat 7 -

8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Inițial, inculpatul

M.F.S. a susținut că a prins victima cu mâna stângă de după gât și a lovit-o de

câteva ori cu podul palmei în cap, după care i-a dat drumul, victima fiind

lovită în continuare de către martorul (învinuit în cursul urmăririi penale)

B.C. care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în față până ce victima a

căzut la pământ și chiar după ce victima a căzut la pământ, a continuat să o

lovească cu pumnii și cu picioarele în cap și peste corp. Aceste afirmații

contravin însă concluziilor raportului de necropsie din care rezultă că

inculpatul M.F.S. a torsionat gâtul victimei, provocându-i acesteia fractura

cornului tiroidian superior drept.

De altfel, cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului desemnat

din oficiu, inculpatul M.F.S. a recunoscut faptul că a strâns victima cu brațul

stâng de după gât și a făcut o mișcare mai bruscă pentru a o face pe victimă să

se aplece, acceptând că în această împrejurare este posibil să fi rupt gâtul

victimei M.A.O.

Această declarație,

menținută în fața instanței de judecată, se coroborează cu declarațiile

martorului B.C. care a arătat că, însoțindu-l pe inculpatul M.F.S., acesta din

urmă a alergat după victima M.A.O. și martorul P.V.I. reușind să o prindă pe

victimă de haine și că, după ce s-au lovit reciproc, inculpatul a prins victima

cu gâtul sub brațul lui și a trântit-o la pământ, inculpatul căzând peste

victimă. Martorul a susținut că după ce a căzut pe spate, victima nu s-a mai

ridicat, afirmație susținută de concluziile medico-legale din raportul de

necropsie, nefiind posibil ca o persoană cu fractură de corn tiroidian să

continue o altercație, cum a susținut inițial inculpatul în declarațiile date.

Deși în altercația

avută cu victima M.A.O. și inculpatul a fost rănit, acesta nu a acționat în

legitimă apărare sau, măcar, în stare de provocare.

Aceasta întrucât

inițiatorul conflictului în contextul căruia inculpatul a fost rănit iar

victima a decedat nu a fost altul decât inculpatul M.F.S. care a alergat după

victimă și a prins-o, acțiunea sa ilicită fiind cea care a determinat riposta

victimei. Anterior acțiunii inculpatului probatoriile cauzei nu demonstrează că

ar fi existat vreo provocare din partea victimei, simpla sa prezență în

cartierul în care locuia inculpatul neputând avea acest caracter.

În drept, fapta

inculpatului M.F.S. care, în seara de 19 noiembrie 2011, în contextul unei

altercații ce a avut loc pe Șesul Bahlui de pe raza Municipiului Iași în zona

denumită "D.", a acționat violent asupra victimei M.A.O. pe care a

prins-o cu brațul de gât și i-a răsucit gâtul, cauzându-i acesteia un

traumatism cervical obiectivat prin echimoze și fractura cornului tiroidian

superior drept infiltrat cu hemoragie în țesuturile moi adiacente, leziune ce a

dus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

" lovituri cauzatoare de moarte " prev. și ped. de art. 183 C. pen.

Așa cum a reținut

instanța anterior, raportul medico-legal de necropsie stabilește dincolo de

orice dubiu că între acțiunea agresivă a inculpatului și decesul victimei

există raport direct de cauzalitate, celelalte leziuni constatate la cadavru și

care ar fi putut fi produse de acțiunea violentă în care și martorul B.C. a

fost antrenat împreună cu victima neavând caracter tanatogenerator.

După cum a reținut și

procurorul în actul de sesizare a instanței, este cert că inculpatul M.F.S. a

acționat cu intenție în lovirea victimei, atunci când a urmărit victima, a

alergat după ea și a prins-o de haine, însă din materialitatea probelor rezultă

că a dorit vătămarea integrității corporale a victimei și nu producerea

rezultatului letal, astfel că moartea victimei M.A.O. s-a produs ca urmare a

culpei, prin depășirea intenției cu care inculpatul a comis agresiunea.

În speță, inculpatul

a acționat cu praeterintenție. Praeterintenția (sau intenția depășită)

presupune că făptuitorul își dă seama și vrea să lovească victima pentru a-i

produce o vătămare corporală, dar se produce un rezultat mai grav, respectiv

moartea acesteia, rezultat pe care acesta fie l-a prevăzut, dar a crezut că nu

se va produce, fie nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă. Cu alte

cuvinte, praeterintenția presupune că făptuitorul acționează cu intenție în

ceea ce privește rezultatul mai puțin grav (neletal), dar este în culpă în ceea

ce privește rezultatul mai grav (decesul) produs.

Așa cum rezultă din

declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză intenția cu care toți,

inclusiv inculpatul, s-au deplasat după cei doi tineri, dintre care unul a

devenit victimă, a fost de a-i prinde pentru a le aplica o corecție, dovadă

stând și declarația martorului P.V.I., persoană față de care inculpatul putea

nutri sentimente mai puternice decât față de victimă, dar și agresiunea comisă

de martorul B.C. asupra aceleiași victime.

Însăși martorul

P.V.I., prietenul victimei, a perceput că tinerii care-i urmăreau aveau

intenția de a-i bate, cum rezultă din declarația acestuia.

De aceea instanța

reține că inculpatul a dorit să agreseze victima, în scopul cel mai probabil de

a-i aplica o corecție pentru acuzele formulate de martora A.R.G., însă

torsionarea gâtului și căderea peste victimă i-au cauzat leziuni grave, care au

produs decesul, rezultat pe care inculpatul - date fiind condițiile concrete,

starea de ebrietate (grupul consumase băuturi alcoolice), lipsa unui obiect

vulnerant, zona corporală vizată și existența unei proporții fizice între cei

doi (victima fiind și o persoană pregătită în orice moment să facă față unei

agresiuni, dovadă felul în care era înarmată, cu un trecut infracțional, fiind

liberată de scurt timp din penitenciar, umblând prin locuri publice înarmat cu

arme albe ascunse) - l-a prevăzut, dar a crezut, fără temei, că nu se va

produce.

Reținând că în cauză

sunt întrunite condițiile prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. în sensul

că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, constituie

infracțiune și a fost comisă de inculpat în modalitatea și cu contribuția

anterior descrise, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea

pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., limitele de

pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, gradul de pericol social al faptei

săvârșite, relevat de modalitatea de comitere - inculpatul a acționat în baza

susținerilor martorei A., dintr-un sentiment de protecție a unei persoane în

aceeași situație socială ca și el (ambii locuind în zona D.), cu intenția de

vătămare corporală a victimei și nu a urmărit rezultatul letal cauzat, dovadă

că între cei doi a avut loc un schimb de lovituri inițial, după care victima a

intrat în conflict cu martorul B., iar după agresarea martorului între inculpat

și victimă s-au reluat ostilitățile, context în care și inculpatul a fost

agresat de victimă - dar și persoana inculpatului M.F.S.

Potrivit fișei de

cazier judiciar atașate la dosarul cauzei, inculpatul nu a mai fost anterior

condamnat definitiv. Deși lipsit de antecedente penale, instanța nu a reținut

în favoarea inculpatului conduita bună în sensul prev. de art. 74 lit. a) C.

pen. Față de redactarea textului corespunzător C. pen. anterior (art. 157 alin.

(1) - "infractorul n-a mai săvârșit o altă infracțiune") întrucât din

declarațiile martorului M.G.I. rezultă că anterior faptei ce face obiectul

prezentei cauze inculpatul mai lovise pe un alt frate, deci avea un

comportament agresiv chiar față de proprii membri ai familiei, iar la data

faptei nu avea un loc de muncă sau o ocupație anume, având un trai parazitar,

fapta ce face obiectul cauzei de față fiind comisă pe fondul consumului de alcool

și al unui anturaj format din persoane cu preocupări în sfera ilicitului penal.

De asemenea, la

individualizarea pedepsei instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 320

1

al.7 C. proc. pen.

Prin raportare la

datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului M.F.S., astfel cum

sunt ele relevate de probele administrate în cauză (inculpatul avea la data

faptei un trai parazitar, abia în cursul procedurii de față făcând demersuri

pentru găsirea unui loc de muncă, un comportament agresiv pe fondul consumului

de alcool, fond pe care a și luat decizia de a agresa victima în

"apărarea" martorei A.R.G.), dar și la circumstanțele comiterii

infracțiunii (inculpatul a acționat violent pe fondul unei stări de excitație

nervoasă provocată de existența unui grup de persoane cu același scop -

prinderea și aplicarea unei corecții corporale victimei; deși inculpatul este

cel care a alergat și a prins victima, și aceasta a reacționat violent, lovind

pe inculpat cu cuțitul, ulterior acesta prinzând victima de gât, răsucind-o și

căzând ambii la pământ, context în care s-a produs fractura cornului

tiroidian), instanța consideră că aplicarea unei pedepse principale de 3 ani și

4 luni închisoare pentru inculpat, egală cu minimul special prevăzut de lege,

corespunde unei juste individualizări a pedepsei.

Instanța apreciază că

în raport de gravitatea faptei comise, faptă ce a avut ca urmare moartea unei

persoane, și datele personale ale inculpatului, se impune executarea efectivă a

pedepsei aplicate, într-un cuantum redus, pentru a fi atins scopul de reeducare

și de prevenție a acesteia.

Este adevărat că

inculpatul pare să fi conștientizat gravitatea faptei comise și că la acest

moment are un loc de muncă, dar această conștientizare a intervenit tardiv, în

primele declarații date la debutul cercetărilor acesta prezentând o altă

desfășurare a evenimentelor, abia la finalul urmăririi penale, pus în fața

probelor, inculpatul recunoscând comiterea faptei. În plus, în fața instanței

de judecată inculpatul s-a prezentat abia la momentul aducerii lui cu mandat,

deși a fost legal citat pe parcursul întregii proceduri.

Mai mult, instanța nu

poate să nu aibă în vedere rezultatul letal al acțiunilor inculpatului, ca și

faptul că acesta a plecat de la locul faptei, deși victima era în agonie și

fuseseră anunțate organele de poliție și ambulanța, considerând că rolul

pedepsei de prevenție generală și specială a acțiunilor infracționale nu poate

fi atins în cazul de față decât prin executarea ei efectivă. Pedeapsa aplicată

inculpatului, prin cuantum și mod de executare, trebuie să fie aptă să prevină

reluarea comportamentului infracțional de către inculpat, pentru a face

dreptate unor persoane pretins aflate în situații constrângătoare, ca și

încurajarea grupului de prieteni ai inculpatului în sensul că a face legea în

cartier reprezintă o situație de normalitate; aceste persoane trebuie să

conștientizeze că acțiunile ilicite, chiar dacă se comit într-un scop pretins

licit, sunt sancționate de lege și de organele judiciare chemate să o aplice.

În baza art. 71 C.

pen. instanța va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În raport de

prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., reținând că

natura faptei săvârșite conduce la concluzia existenței unei nedemnități în

exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege

menționat.

Prin raportare la

natura infracțiunii comisă de inculpat - infracțiune de violență care face

parte din anexa la Legea nr. 76/2008, având în vedere dispozițiile art. 3, art.

4 alin. (1) lit. b) și art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța a dispus ca

inculpatul, după rămânerea definitivă a hotărârii, să se supună prelevării de

probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare. Aceste probe biologice recoltate vor fi utilizate

exclusiv pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic al

inculpatului.

Referitor la latura

civilă a cauzei instanța a luat act de achiesarea inculpatului la pretențiile

formulate în cauză de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Iași și în

baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 138

1

și urm. din

Legea nr. 287/2009 cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a

obligat inculpatul M.F.S. la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanță

Județean Iași a sumei de 687 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Pretențiile formulate

încă din cursul urmăririi penale de partea civilă M.A.C., precizate în fața

instanței de judecată, pretenții cu care inculpatul a declarat că nu este de

acord, vor fi apreciate în cauza disjunsă din prezenta.

În termenul prevăzut

de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea primei instanțe a fost apelată

de inculpatul M.F.S. și partea civilă M.A.C.

Inculpatul a

solicitat suspendarea executării pedepsei aplicate motivat de faptul că nu a

intenționat să omoare victima, aceasta având asupra sa un cuțit și, nu este

cunoscut cu antecedente penale.

Partea civilă nu a

motivat apelul.

Prin Decizia penală

nr. 200 din 26 noiembrie 2013 Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpatul M.F.S. și partea civilă M.A.C., împotriva

Sentinței penale nr. 375 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași

în Dosarul nr. 4010/99/2013 și a obligat părțile la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că din analiza coroborată a materialului

probator administrat în faza de urmărire penală pe care inculpatul și l-a

însușit conform prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., respectiv

procesul-verbal de cercetare la fața locului, Raportul de necropsie

medico-legal nr. 2017 din 8 martie 2012, Raportul de constatare medico-legal

nr. 2037 din 23 noiembrie 2012, declarațiile martorilor A.R.G., P.C.D., G.Ș.M.,

B.G., M.G.I., M.V., U.R., M.M., P.V.I. și B.C. și declarația de recunoaștere a

acestuia a rezultat că, în mod judicios și temeinic argumentat, instanța de

fond a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea faptei, în raport de

situația de fapt reținută.

În cauză s-a dat

eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la

aprecierea probelor, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin

vinovăția inculpatului, stabilindu-se corect că fapta acestuia de a acționa

violent în seara de 19 noiembrie 2011, în contextul unei altercații ce a avut

loc în Șesul Bahlui de pe raza municipiului Iași, în zona denumită "D.",

asupra victimei M.A.O. pe care a prins-o cu brațul de gât și i l-a răsucit,

cauzându-i acesteia un traumatism cervical obiectivat prin echimoze și fractura

cornului tiroidian superior drept infiltrat cu hemoragie în țesuturile moi

adiacente, leziune ce a dus la decesul victimei, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de "lovituri cauzatoare de moarte"

prev. și ped. de art. 183 C. pen.

Cu privire la

tratamentul sancționator aplicat de prima instanță și criticat de inculpat prin

apelul declarat, Curtea a constatat că prima instanță a efectuat o justă

individualizare a pedepsei aplicate, orientate spre minimul special în

condițiile reținerii art. 320

1

C. proc. pen., atât sub aspectul

cuantumului acesteia, cât și a modalității de executare, ținând cont de gradul

de pericol social ridicat al faptei comise, de consecința produsă constând în

moartea victimei, poziția procesuală de recunoaștere a inculpatului, precum și

împrejurările comiterii faptei. De asemenea, corect a reținut instanța de fond

că, în raport de gravitatea faptei comise, faptă ce a avut ca urmare moartea

unei persoane și, datele personale ale inculpatului, se impune executarea

efectivă a pedepsei aplicate. Faptul că inculpatul nu a avut intenția de a

omorî victima ci de a-i aplica o corecție, infracțiunea săvârșindu-se cu

praeterintenție, nu poate duce la aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins

și prin neexecutarea acesteia.

Comportamentul

inculpatului după lovirea victimei, părăsirea locului faptei în timp ce victima

se afla în agonie, deși fusese anunțată salvarea și organele de poliție, a

condus la concluzia că numai executarea pedepsei în regim de detenție este în

măsură să corecteze atitudinea inculpatului față de comiterea de infracțiuni,

dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul solicitând, în esență, schimbarea

modalității de executare a pedepsei, respectiv în condițiile art. 86

1

C. pen.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru

următoarele considerente:

Conform art. 12 din

Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare

a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost

supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și

se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În

consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenului de declarare a

căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de

procedură penală anterior.

Verificând

îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen., se apreciază că inculpatul a motivat în termen recursul, cu

respectarea obligațiilor impuse de art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen.

În ceea ce privește

critica referitoare la schimbarea modalității de executare a pedepsei,

circumscrisă de inculpat cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen. anterior, instanța constată că, în realitate,

vizează procesul de individualizare judiciară a pedepsei. Ținând cont de

regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de

atac, Înalta Curte nu are însă posibilitatea de a examina hotărârile din

perspectiva criticii invocate, -  întrucât aceasta nu se circumscrie cazului de

casare mai sus menționat și, nici cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. potrivit căruia "hotărârile sunt supuse casării

"când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de

lege", astfel cum a fost modificat după data de 15 februarie 2013, prin

Legea nr. 2/2013. Individualizarea pedepsei, chiar și numai în ce privește

modalitatea de executare a acesteia, este o chestiune de apreciere, ce implică

reanalizarea elementelor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu

verificarea aplicării pedepselor în limitele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziției

referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din

art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la

probleme de drept. În același sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu

abrogarea art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea

instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii

pronunțate în apel este, așadar, strict legată de aplicarea legii.

În consecință, având

în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare,

instanța de recurs nu poate examina, în cauza de față, critica referitoare la

individualizarea pedepsei în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior.

În ce privește

incidența dispozițiilor art. 5 C. pen., instanța de recurs constată că potrivit

Codului penal anterior infracțiunea prev. de art. 183 este sancționată cu

închisoarea cuprinsă între 5 - 15 ani, iar în noua incriminare, respectiv art.

195 C. pen., cu închisoare de la 6 la 12 ani.

Se constată, așadar,

o modificare asimetrică a limitelor de pedeapsă, în sensul că deși maximul

special din noua incriminare este mai scăzut, minimul special este mai mare

față de cel prevăzut de legea veche.

În același timp,

instanța de recurs constată că, în speță, inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa închisorii egală cu minimul special al pedepsei, redus cu o treime ca

urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Respectând principiul

proporționalității pedepsei, în cazul schimbării încadrării juridice din

infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art.

195 C. pen., instanța de recurs ar fi obligată să aplice o pedeapsă egală cu

minimul special al noii incriminării redusă cu o treime ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior, rezultând o pedeapsă

de executat de 4 ani închisoare, față de pedeapsa de 3 ani și 4 luni

închisoare, agravându-se astfel situația inculpatului în propria cale de atac.

Ca atare, legea

penală mai favorabilă o constituie Codul penal anterior.

Față de aceste

considerente, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.S.

împotriva Deciziei penale nr. 200 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. anterior, va obliga recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul M.F.S. împotriva Deciziei penale nr. 200 din 26

noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, 1 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - NN