ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2014

Asupra recursului penal de față; Analizând actele și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 161 din 19 iulie 2013, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul M.G., actualmente deținut în cadrul Penitenciarului Iași, arestat preventiv prin încheierea nr. 12 pronunțată la data de 19 aprilie 2013 a Tribunalului Vaslui, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă din data de 19 aprilie 2013, la pedeapsa de 14 (patrusprezece) ani de închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. A interzis inculpatului M.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.G. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa de 14 (patrusprezece) ani închisoare aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 și urm. C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui. A obligat pe inculpatul M.G. la plata sumei de 391,20 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui reprezentând contravaloarea transport victimă M.V.

A luat act că D.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul M.G. a barei metalice, corp delict, folosită la comiterea infracțiunii, aflată la Camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat la poziția nr. PP/2013 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 a dispus după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.G. la plata sumei de 3.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 400 RON reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu (faza de urmărire penală: 200 RON avocat H.A. - delegație nr. D1/2013 emisă de Baroul Vaslui și faza de judecată: 200 RON avocat D.C. - delegație nr. D2/2013 emisă de Baroul Vaslui) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că victima M.V. în vârstă de 82 de ani, a locuit în comuna D.E., județ Vaslui, împreună cu soția sa M.Va. și fiul lor - inculpatul M.G. În anul 2010, inculpatul a avut un accident rutier cu motocicleta, fiind internat de urgență în spital și, la externare, medicul i-a interzis consumul de alcool.

O perioadă de timp, inculpatul a respectat indicațiile medicului însă, din toamna anului 2012, a început să consume băuturi alcoolice și, pe acest fond, se manifesta violent și își lovea părinții. În noaptea de 12 din 13 februarie 2013, după ce a consumat alcool în cursul zilei, inculpatul M.G. a intrat în camera părinților săi și a început să îi lovească cu pumnii și picioarele. A luat apoi o bară metalică și l-a lovit pe tatăl său peste corp. Din cauza loviturilor primite, tatăl său a căzut din pat și, fiind pe sol, inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele. A tras-o și pe mama sa jos, din pat și a lovit-o cu picioarele. După ce și-a lovit părinții, inculpatul M.G. s-a dus și s-a culcat.

A doua zi, inculpatul a mers acasă la martorul C.P. și i-a spus acestuia să vină la el acasă pentru a îl tunde pe tatăl său. Când a ajuns aici, martorul i-a văzut pe cei doi bătrâni fiind bătuți și, într-un moment în care inculpatul a părăsit casa, i-a întrebat ce s-a întâmplat. Victima M.V. i-a spus că a fost bătut cu „ranga" de către fiul său. Tot în cursul zilei de miercuri, M.Va. (mama inculpatului) a vorbit la telefon cu fiica sa D.E., căreia i-a povestit că M.G. i-a bătut. Joi, 14 februarie 2013, D.D., ginerele victimei, a sunat la apelul de urgență „112" și a rugat să se deplaseze un polițist acasă la socrii săi, să vadă ce s-a întâmplat. În jurul orelor 13.00, organele de poliție din cadrul Postului de poliție D.E.

s-au deplasat la locuința soților M., au constatat că sunt bătuți și i-au întrebat dacă solicită intervenția ambulanței. Ei au refuzat să meargă la spital și să depună plângere penală împotriva fiului lor. Seara, D.E. s-a hotărât să-și ia părinții de la domiciliu și să-i aducă la locuința ei în municipiul Huși, astfel încât a trimis-o în comuna D.E. pe fiica ei, D.A., cu mașina unor vecini. Când a ajuns aici, D.A., care este medic de profesie, a constatat că bunicul său este decedat și a solicitat ambulanța pentru bunica sa, M.Va., care prezenta leziuni vizibile la nivelul feței și pe brațe. Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. RR/2013 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui, moartea numitului M.V.

a fost violentă și s-a instalat la data de 14 februarie 2013. Moartea a avut drept cauză un șoc traumatic și hemoragic, urmare a unui politraumatism cu multiple fracturi costale, hemotorax drept (cu excepția uneia, practic toate coastele sunt cu cel puțin un focar de fractură), fractură de omoplat drept, fractură de humerus drept, fractură de piramidă nazală, plăgi, echimoze, hematoame, infiltrate sanguine, excoriații. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure, precum și comprimare; fractura de humerus drept, fractura de omoplat și unele focare de fracturi costale apar a fi produse prin loviri active cu corp dur, posibil și mijloace de atac proprii omului; unele coaste apar a fi fracturate prin mecanism de comprimare.

S-a apreciat că între politraumatism și moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiționată, deși între agresiune și deces s-a scurs un interval de timp relativ lung, de ordinul zilelor, ce a permis instalarea unei complicații de tipul bronhopneumoniei acute hipostatice, care a accelerat evoluția infaustă. S-a apreciat că victima și agresorul s-au aflat inițial față în față, iar agresorul a aplicat lovituri victimei; este posibil ca victima la un moment dat să fi căzut și să fi recepționat lovituri și în această poziție, ba chiar să și fi fost comprimată la nivelul toracelui. Sângele și umoarea vitroasă recoltate de la cadavru nu conțineau alcool. Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 C. proc.

pen. care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum și dispozițiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora ”declarațiile părții vătămate (...) făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”. Instanța de judecată a coroborat declarațiile inculpatului M.G. (dosar de urmărire penală și dosar instanță), care a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței de judecată, cu declarațiile lui M.Va.

(dosar de urmărire penală), declarațiile martorilor D.E. (dosar de urmărire penală), C.P. (dosar de urmărire penală), D.D. (dosar de urmărire penală), D.A. (dosar de urmărire penală), B.F. (dosar de urmărire penală), M.P. (dosar de urmărire penală), Z.O.G. (dosar de urmărire penală), Z.A.

(dosar de urmărire penală) și cu aspectele reliefate de: - procesul-verbal de sesizare din oficiu (dosar de urmărire penală); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 14 februarie 2013 (dosar de urmărire penală); - planșele fotografice privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei efectuată la data de 14 februarie 2013 și continuării investigării tehnico-științifice a locului faptei în data de 15 februarie 2013 (dosar de urmărire penală); - concluziile raportului de expertiză medico-legală (autopsie) nr. RR din 15 februarie 2013 al Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui (dosar de urmărire penală); - planșele fotografice privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia necropsiei efectuată la data de 15 februarie 2013 (dosar de urmărire penală); - planșele fotografice privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia examinării din data de 15 februarie 2013 a numitului M.G.

(dosar de urmărire penală); - concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. BB întocmit la data de 16 aprilie 2013 de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui (dosar de urmărire penală); - planșele fotografice privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia examinării din data de 15 februarie 2013 a numitei M.Va. - mama inculpatului (dosar de urmărire penală); - raport din 15 februarie 2013 întocmit de către agent de poliție din cadrul Postului de Poliție D.E. (dosar de urmărire penală); - copia procesului-verbal de contravenție întocmit la data de 14 februarie 2013 de I.P.J. Vaslui - Postul de Poliție D.E. (dosar de urmărire penală); - fișe de intervenție la eveniment din 14 februarie 2013 (dosar de urmărire penală); - înscrisurile medicale privind pe M.Va.

(dosar de urmărire penală). La termenul de judecată din 17 iulie 2013, inculpatul M.G. a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care a indicat că le cunoaște și le însușește. În drept, fapta inculpatului M.G. de a aplica tatălui său M.V. lovituri cu pumnii, picioarele și o bară metalică, cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. Reținând că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină, instanța fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

cât și disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul M.G. care a invocat netemeinicia hotărârii apelate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate apreciată ca fiind prea mare în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei. Apelantul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei invocând și afecțiunile medicale pe care le prezintă chiar dacă expertiza medicală a stabilit că avea discernământ la comiterea faptei. Prin decizia penală nr. 137 din 20 august 2013, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul M.G. împotriva sentinței penale nr. 161 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în Dosarul nr. 2319/89/2013, sentință pe care a menținut-o.

În baza disp. art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului M.G., iar în baza disp. alin. (2) al aceluiași art. a dispus deducerea din pedeapsa de executat a perioadei deținerii de după 19 iulie 2013 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul apelant M.G. să plătească către stat cheltuieli judiciare în sumă de 400 RON, din care 200 RON au reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, ce a fost avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului M.G. a fost bine individualizată în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen.

cărora instanța de fond le-a dat eficiența necesară. Reține instanța de apel că pedeapsa cu închisoarea aplicată de instanța fondului, cu executare în regim de detenție a fost stabilită corespunzător gravității faptei și personalității autorului neimpunându-se micșorarea cuantumului acesteia, în raport de pericolul social concret al faptei comise și circumstanțele concrete ale cauzei. Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen. a declarat recurs inculpatul M.G., în motivele scrise de recurs acesta solicitând rejudecarea cauzei, ocazie cu care urmează a fi audiați mai mulți martori pentru a stabili cu certitudine condițiile în care a decedat victima.

Întrucât de la data soluționării apelului și până la soluționarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, privind C. pen., apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și reducerea pedepsei în raport de noile dispoziții. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpatul M.G. este întemeiat numai sub aspectul incidenței disp. art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, sens în care îl va admite ca atare numai în aceste limite, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. Având în vedere că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Noul C. pen.

și Noul C. proc. pen., față de disp. Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, privind C. proc. pen. care reglementează situațiile tranzitorii Înalta Curte consideră că în cauză sunt aplicabile disp. art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului, potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În raport de aceste dispoziții tranzitorii, Înalta Curte va soluționa cauza dedusă judecății în raport de disp. art. 385 9 C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în urma unei analize judicioase și obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, rezultând în esență că în noaptea de 12 din 13 februarie 2013, după ce a consumat alcool în cursul zilei, inculpatul M.G. a intrat în camera părinților săi și a început să-i lovească cu pumnii și picioarele. A luat apoi o bară metalică și l-a lovit pe tatăl său peste corp. Din cauza loviturilor primite, tatăl său a căzut din pat, iar inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele.

În urma loviturilor primite, victima a decedat în ziua de 14 februarie 2013. Probele administrate în cauză și anume procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, concluziile raportului de expertiză medico - legală de autopsie, declarațiile martorilor M.Va., D.E., C.P., D.D., D.A., B.F., M.P., Z.O.G. și Z.A., dovedesc mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpatul M.G. se face vinovat de comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină. De altfel, inculpatul a recunoscut fapta astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și și-a exprimat voința de a fi judecat potrivit procedurii reglementate de disp. art. 320 1 C. proc. pen., astfel că apare ca fiind total nejustificată cererea sa de administrare de probe pentru a-și dovedi nevinovăția.

Mai mult decât atât, având în vedere modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., referitoare la comiterea unei erori grave de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de condamnare a fost abrogat astfel încât nici din acest punct de vedere nu pot fi supuse analizei criticile formulate de inculpat. Înalta Curte consideră însă că recursul declarat de inculpatul M.G. este admisibil ca efect al intrării în vigoare a noului C. pen., în cauză fiind incidente disp. art. 5 C. pen. Astfel, potrivit disp. art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Cum fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii, regimul sancționator și instituțiile autonome în raport cu incriminarea și sancțiunea. Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. Potrivit disp. art. 174 C. pen. - uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit disp. art. 175 lit. c) C. pen.

- omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. În noul C. pen. omorul este incriminat în disp. art. 188 C. pen., însă nu comportă modificări, având același conținut ca și în vechea reglementare. În noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conține elementul circumstanțial referitor la omorul săvârșit asupra soțului, sau unei rude apropiate, împrejurare însă ce nu este de natură a înlătura conținutul calificat al infracțiunii de omor. Acest element circumstanțial inclus de legiuitor în conținutul calificat al infracțiunii a fost preluat de disp. art. 199 din noul C. pen., potrivit cărora dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193 - 195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

În aceste condiții pedeapsa prevăzută de noul C. pen. în raport de infracțiunea prev. de art. 188 C. pen. rap. la art. 199 C. pen. este cuprinsă între limita minimă de 10 ani și limita maximă de 25 de ani. Cum în vechea reglementare omorul calificat este sancționat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte consideră că dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, astfel încât, legea nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi. Întrucât Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome într-un număr de cazuri concrete, Înalta Curte reține că acest principiu este incident în raport de efectele procedurii recunoașterii vinovăției. Întrucât în cauza dedusă judecății inculpatul M.G. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (10) din Noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime. Față de considerentele arătate rezultă că legea mai stabilește limite de pedeapsă mai mici în raport de vechea reglementare și față de efectele recunoașterii vinovăției rezultă că limitele speciale ale sancțiunii penale pentru infracțiunea prev. de art. 188 C. pen.

rap. la art. 199 C. pen. sunt cuprinse între 6 ani și 8 luni și 16 ani și 9 luni, față de vechea reglementare unde limitele speciale ale pedepsei sunt cuprinse între 10 ani și 16 ani și 9 luni. Față de situația expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional pedeapsa aplicată de instanța de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și disp. art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul inculpatului, va casa decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 161 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Vaslui și rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință: Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.G. de la 14 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. la 12 ani închisoare urmare a reținerii infracțiunii prevăzută de art. 188 C. pen. raportat la art. 199 C. pen. cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la 14 februarie 2014. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 137 din 20 august 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 161 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Vaslui și rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.G. de la 14 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. la 12 ani închisoare urmare a reținerii infracțiunii prevăzută de art. 188 C. pen. raportat la art. 199 C. pen. cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la 14 februarie 2014. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2014.