ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului

penal de față;

Analizând actele și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161 din 19 iulie

2013, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul M.G.,

actualmente deținut în cadrul Penitenciarului Iași,

arestat preventiv prin încheierea nr. 12 pronunțată

la data de 19 aprilie 2013 a Tribunalului Vaslui, în baza căreia a fost emis

mandatul de arestare preventivă din data de 19 aprilie 2013,

la pedeapsa de 14 (patrusprezece) ani de închisoare

și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de

art. 174 – 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

A interzis inculpatului

M.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata

și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.G.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa de 14 (patrusprezece) ani închisoare aplicată durata reținerii

și arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la zi.

În baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 alin.

(1) și (2), art. 1357 și urm. C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de Serviciul

de Ambulanță Județean Vaslui.

A obligat pe inculpatul

M.G. la plata sumei de 391,20 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea

civilă Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui reprezentând contravaloarea transport

victimă M.V.

A luat act că D.E. nu

s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul M.G. a barei metalice,

corp delict, folosită la comiterea infracțiunii, aflată la Camera de corpuri delicte

a instanței și înregistrat la poziția nr. PP/2013 din Registrul de corpuri delicte

al Tribunalului Vaslui.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 a

dispus după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la

inculpatul M.G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național

de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008,

să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru

obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului

genetic.

În baza art. 189 și

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.G. la plata sumei de

3.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma

de 400 RON reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu

(faza de urmărire penală: 200 RON avocat H.A. - delegație

nr. D1/2013 emisă de Baroul Vaslui și faza de judecată: 200 RON avocat D.C. - delegație

nr. D2/2013 emisă de Baroul Vaslui)

va fi avansată

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că victima M.V. în vârstă de 82 de ani, a locuit

în comuna D.E., județ Vaslui, împreună cu soția sa M.Va. și fiul lor - inculpatul

M.G.

În anul 2010, inculpatul

a avut un accident rutier cu motocicleta, fiind internat de urgență în spital și,

la externare, medicul i-a interzis consumul de alcool. O perioadă de timp, inculpatul

a respectat indicațiile medicului însă, din toamna anului 2012, a început să consume

băuturi alcoolice și, pe acest fond, se manifesta violent și își lovea părinții.

În noaptea de 12 din

13 februarie 2013, după ce a consumat alcool în cursul zilei, inculpatul M.G. a

intrat în camera părinților săi și a început să îi lovească cu pumnii și picioarele.

A luat apoi o bară metalică și l-a lovit pe tatăl său peste corp. Din cauza loviturilor

primite, tatăl său a căzut din pat și, fiind pe sol, inculpatul a continuat să-l

lovească cu picioarele.

A tras-o și pe mama sa

jos, din pat și a lovit-o cu picioarele.

După ce și-a lovit părinții,

inculpatul M.G. s-a dus și s-a culcat.

A doua zi, inculpatul

a mers acasă la martorul C.P. și i-a spus acestuia să vină la el acasă pentru a

îl tunde pe tatăl său. Când a ajuns aici, martorul i-a văzut pe cei doi bătrâni

fiind bătuți și, într-un moment în care inculpatul a părăsit casa, i-a întrebat

ce s-a întâmplat.

Victima M.V. i-a spus

că a fost bătut cu „ranga" de către fiul său.

Tot în cursul zilei de

miercuri, M.Va. (mama inculpatului) a vorbit la telefon cu fiica sa D.E., căreia

i-a povestit că M.G. i-a bătut.

Joi, 14 februarie 2013,

D.D., ginerele victimei, a sunat la apelul de urgență „112" și a rugat să se

deplaseze un polițist acasă la socrii săi, să vadă ce s-a întâmplat.

În jurul orelor 13.00,

organele de poliție din cadrul Postului de poliție D.E. s-au deplasat la locuința

soților M., au constatat că sunt bătuți și i-au întrebat dacă solicită intervenția

ambulanței. Ei au refuzat să meargă la spital și să depună plângere penală împotriva

fiului lor.

Seara, D.E. s-a hotărât

să-și ia părinții de la domiciliu și să-i aducă la locuința ei în municipiul Huși,

astfel încât a trimis-o în comuna D.E. pe fiica ei, D.A., cu mașina unor vecini.

Când a ajuns aici, D.A., care este medic de profesie, a constatat că bunicul său

este decedat și a solicitat ambulanța pentru bunica sa, M.Va., care prezenta leziuni

vizibile la nivelul feței și pe brațe.

Potrivit raportului de

expertiză medico-legală de autopsie nr. RR/2013 întocmit de Serviciul Medico-Legal

Județean Vaslui, moartea numitului M.V. a fost violentă și s-a instalat la data

de 14 februarie 2013.

Moartea a avut drept cauză

un șoc traumatic și hemoragic, urmare a unui politraumatism cu multiple fracturi

costale, hemotorax drept (cu excepția uneia, practic toate coastele sunt cu cel

puțin un focar de fractură), fractură de omoplat drept, fractură de humerus drept,

fractură de piramidă nazală, plăgi, echimoze, hematoame, infiltrate sanguine, excoriații.

Leziunile s-au putut produce

prin loviri cu și de corpuri dure, precum și comprimare; fractura de humerus drept,

fractura de omoplat și unele focare de fracturi costale apar a fi produse prin loviri

active cu corp dur, posibil și mijloace de atac proprii omului; unele coaste apar

a fi fracturate prin mecanism de comprimare.

S-a apreciat că între

politraumatism și moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiționată,

deși între agresiune și deces s-a scurs un interval de timp relativ lung, de ordinul

zilelor, ce a permis instalarea unei complicații de tipul bronhopneumoniei acute

hipostatice, care a accelerat evoluția infaustă.

S-a apreciat că victima

și agresorul s-au aflat inițial față în față, iar agresorul a aplicat lovituri victimei;

este posibil ca victima la un moment dat să fi căzut și să fi recepționat lovituri

și în această poziție, ba chiar să și fi fost comprimată la nivelul toracelui.

Sângele și umoarea vitroasă

recoltate de la cadavru nu conțineau alcool.

Pentru a reține această

situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 C. proc. pen. care

stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se

face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării

tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum și dispozițiile

art. 75 C. proc. pen. conform cărora ”declarațiile părții vătămate (...) făcute

în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care

sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente

în cauză”.

Instanța de judecată a

coroborat declarațiile inculpatului M.G. (dosar de urmărire penală și

dosar instanță), care a recunoscut săvârșirea faptei în

fața instanței de judecată,

cu declarațiile lui M.Va.

(dosar de urmărire penală), declarațiile martorilor D.E. (dosar de urmărire penală),

C.P. (dosar de urmărire penală),

D.D. (dosar de urmărire

penală), D.A. (dosar de urmărire penală), B.F. (dosar de urmărire penală), M.P.

(dosar de urmărire penală), Z.O.G. (dosar de urmărire penală), Z.A. (dosar de urmărire

penală) și cu aspectele reliefate de:

- procesul-verbal de sesizare

din oficiu (dosar de urmărire penală);

- procesul-verbal de cercetare

la fața locului din data de 14 februarie 2013 (dosar de urmărire penală);

- planșele fotografice

privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia

investigării tehnico-științifice a locului faptei efectuată la data de 14

februarie 2013 și continuării investigării tehnico-științifice a locului faptei

în data de 15 februarie 2013 (dosar de urmărire penală);

- concluziile raportului

de expertiză medico-legală (autopsie) nr. RR din 15 februarie 2013 al Serviciului

Medico-Legal Județean Vaslui (dosar de urmărire penală);

- planșele fotografice

privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia

necropsiei efectuată la data de 15 februarie 2013 (dosar de urmărire penală);

- planșele fotografice

privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia

examinării din data de 15 februarie 2013 a numitului M.G. (dosar de urmărire penală);

- concluziile raportului

de expertiză medico-legală psihiatrică nr. BB întocmit la data de 16 aprilie 2013

de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui (dosar de urmărire penală);

- planșele fotografice

privind aspectele fixate, urmele și mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia

examinării din data de 15 februarie 2013 a numitei M.Va. - mama inculpatului (dosar

de urmărire penală);

- raport din 15

februarie 2013 întocmit de către agent de poliție din cadrul Postului de Poliție

D.E. (dosar de urmărire penală);

- copia procesului-verbal

de contravenție întocmit la data de 14 februarie 2013 de I.P.J. Vaslui - Postul

de Poliție D.E. (dosar de urmărire penală);

- fișe de intervenție

la eveniment din 14 februarie 2013 (dosar de urmărire penală);

- înscrisurile medicale

privind pe M.Va. (dosar de urmărire penală).

La termenul de judecată

din 17 iulie 2013, inculpatul M.G. a recunoscut în totalitate faptele reținute în

actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală pe care a indicat că le cunoaște și le însușește.

În drept, fapta inculpatului

M.G. de a aplica tatălui său M.V. lovituri cu pumnii, picioarele și o bară metalică,

cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.

Reținând că inculpatul

se face vinovat de comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină, instanța

fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea

căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. cât și disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat apel inculpatul

M.G.

care a invocat netemeinicia

hotărârii apelate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate apreciată ca fiind

prea mare în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei.

Apelantul inculpat a solicitat

reindividualizarea pedepsei invocând și afecțiunile medicale pe care le prezintă

chiar dacă expertiza medicală a stabilit că avea discernământ la comiterea faptei.

Prin decizia penală

nr. 137 din 20 august 2013, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat, apelul declarat

de către inculpatul M.G. împotriva sentinței penale nr. 161 din 19 iulie 2013 a

Tribunalului Vaslui, pronunțată în Dosarul nr. 2319/89/2013, sentință pe care a

menținut-o.

În baza disp. art. 383

alin. (1

1

) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest

a inculpatului M.G., iar în baza disp. alin. (2) al aceluiași art. a dispus deducerea

din pedeapsa de executat a perioadei deținerii de după 19 iulie 2013 la zi.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul apelant M.G. să plătească către stat

cheltuieli judiciare în sumă de 400 RON, din care 200 RON au reprezentat onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, ce a fost avansat Baroului Iași

din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului

M.G. a fost bine individualizată în raport de toate criteriile prev. de art. 72

C. pen. cărora instanța de fond le-a dat eficiența necesară.

Reține instanța de apel

că pedeapsa cu închisoarea aplicată de instanța fondului, cu executare în regim

de detenție a fost stabilită corespunzător gravității faptei și personalității autorului

neimpunându-se micșorarea cuantumului acesteia, în raport de pericolul social concret

al faptei comise și circumstanțele concrete ale cauzei.

Împotriva acestei decizii,

în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen. a declarat

recurs inculpatul M.G., în motivele scrise de recurs acesta solicitând rejudecarea

cauzei, ocazie cu care urmează a fi audiați mai mulți martori pentru a stabili cu

certitudine condițiile în care a decedat victima.

Întrucât de la data soluționării

apelului și până la soluționarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, privind C. pen., apărătorul desemnat

din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și reducerea pedepsei

în raport de noile dispoziții.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale atacate, Înalta Curte reține că recursul declarat

de inculpatul M.G. este întemeiat numai sub aspectul incidenței disp. art. 5 C.

pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, sens în care îl va admite ca

atare numai în aceste limite, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Având în vedere că la

data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Noul C. pen. și Noul C. proc.

pen., față de disp. Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010,

privind C. proc. pen. care reglementează situațiile tranzitorii Înalta Curte consideră

că în cauză sunt aplicabile disp. art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului, potrivit legii vechi, rămân

în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii

vechi privitoare la recurs.

În raport de aceste dispoziții

tranzitorii, Înalta Curte va soluționa cauza dedusă judecății în raport de disp.

art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte reține că

situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în urma unei analize

judicioase și obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza

de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească,

rezultând în esență că în noaptea de 12 din 13 februarie 2013, după ce a consumat

alcool în cursul zilei, inculpatul M.G. a intrat în camera părinților săi și a început

să-i lovească cu pumnii și picioarele. A luat apoi o bară metalică și l-a lovit

pe tatăl său peste corp.

Din cauza loviturilor

primite, tatăl său a căzut din pat, iar inculpatul a continuat să-l lovească cu

picioarele.

În urma loviturilor primite,

victima a decedat în ziua de 14 februarie 2013.

Probele administrate în

cauză și anume procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, concluziile

raportului de expertiză medico - legală de autopsie, declarațiile martorilor M.Va.,

D.E., C.P., D.D., D.A., B.F., M.P., Z.O.G. și Z.A., dovedesc mai presus de orice

îndoială rezonabilă că inculpatul M.G. se face vinovat de comiterea infracțiunii

ce i se reține în sarcină.

De altfel, inculpatul

a recunoscut fapta astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și și-a exprimat voința

de a fi judecat potrivit procedurii reglementate de disp. art. 320

1

C. proc. pen., astfel că apare ca fiind total nejustificată cererea sa de administrare

de probe pentru a-și dovedi nevinovăția.

Mai mult decât atât, având

în vedere modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., referitoare la comiterea unei

erori grave de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite

de condamnare a fost abrogat astfel încât nici din acest punct de vedere nu pot

fi supuse analizei criticile formulate de inculpat.

Înalta Curte consideră

însă că recursul declarat de inculpatul M.G. este admisibil ca efect al intrării

în vigoare a noului C. pen., în cauză fiind incidente disp. art. 5 C. pen.

Astfel, potrivit disp.

art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea

mai favorabilă.

Cum fapta reținută în

sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea

definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune

analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele

constitutive ale infracțiunii, regimul sancționator și instituțiile autonome în

raport cu incriminarea și sancțiunea.

Recurentul inculpat a

fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de

art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.

Potrivit disp. art. 174

C. pen. - uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani

și interzicerea unor drepturi.

Potrivit disp. art. 175

lit. c) C. pen. - omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate se pedepsește

cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen. omorul

este incriminat în disp. art. 188 C. pen., însă nu comportă modificări, având același

conținut ca și în vechea reglementare.

În noua reglementare,

omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conține elementul circumstanțial

referitor la omorul săvârșit asupra soțului, sau unei rude apropiate, împrejurare

însă ce nu este de natură a înlătura conținutul calificat al infracțiunii de omor.

Acest element circumstanțial

inclus de legiuitor în conținutul calificat al infracțiunii a fost preluat de disp.

art. 199 din noul C. pen., potrivit cărora dacă faptele prevăzute în art. 188,

art. 189 și art. 193 - 195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie maximul

special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

În aceste condiții pedeapsa

prevăzută de noul C. pen. în raport de infracțiunea prev. de art. 188 C.

pen. rap. la art. 199 C. pen. este cuprinsă între limita minimă de 10 ani și limita

maximă de 25 de ani.

Cum în vechea reglementare

omorul calificat este sancționat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte

consideră că dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă

în raport de limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută

în sarcina inculpatului, astfel încât, legea nouă va retroactiva și va reglementa

raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi.

Întrucât Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. consacră principiul

aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome într-un număr de cazuri

concrete, Înalta Curte reține că acest principiu este incident în raport de efectele

procedurii recunoașterii vinovăției.

Întrucât în cauza dedusă

judecății inculpatul M.G. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura

simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

că nu există diferențe între art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior

și art. 396 alin. (10) din Noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor

sancțiunii cu o treime.

Față de considerentele

arătate rezultă că legea mai stabilește limite de pedeapsă mai mici în raport de

vechea reglementare și față de efectele recunoașterii vinovăției rezultă că limitele

speciale ale sancțiunii penale pentru infracțiunea prev. de art. 188 C. pen. rap.

la art. 199 C. pen. sunt cuprinse între 6 ani și 8 luni și 16 ani și 9 luni, față

de vechea reglementare unde limitele speciale ale pedepsei sunt cuprinse între 10

ani și 16 ani și 9 luni.

Față de situația expresă

Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional

pedeapsa aplicată de instanța de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă.

Ca urmare a stabilirii

legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și disp. art. 12

din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite

până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare

se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport

cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară

în raport de noua reglementare.

Față de considerentele

expuse, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul

inculpatului, va casa decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 161

din 19 iulie 2013 a Tribunalului Vaslui și rejudecând în fond face aplicarea

art. 5 C. pen. și în consecință:

Va reduce pedeapsa aplicată

inculpatului M.G. de la 14 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. la 12 ani închisoare urmare a reținerii

infracțiunii prevăzută de art. 188 C. pen. raportat la art. 199 C. pen. cu aplicarea

art. 375 C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie

2013 la 14 februarie 2014.

Văzând și disp. art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 137 din 20 august 2013 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală

atacată și în parte sentința penală nr. 161 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Vaslui

și rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului M.G. de la 14 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. la 12 ani închisoare urmare a reținerii

infracțiunii prevăzută de art. 188 C. pen. raportat la art. 199 C. pen. cu aplicarea

art. 375 C. proc. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la

14 februarie 2014.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie

2014.