ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3519/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 554 din 30 noiembrie 2011 Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.C.M., la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționat a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 84 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții civile A.N.N. suma de 5.500 RON cu titlu de daune materiale și 15.000 RON cu titlu de daune morale. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpat la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Iași a sumei de 446 RON cu titlu de despăgubiri civile și către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenta Prof Dr.

N. Oblu Iași a sumei de 5.040,42 RON cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 17 ianuarie 2011, în timp ce se afla în barul AF C., împreună cu unchiul său, martorul I.I., inculpatul, iritat de un gest al victimei cu piciorul în urma căruia a fost murdărit pe pantalon, a împins pe victima A.N.N. de 61 de ani cu podul palmei, în urma acestei agresiunii victima dezechilibrându-se și lovindu-se cu capul de pardoseala de beton a barului. La data de 24 ianuarie 2011 victima a decedat la Spitalul Clinic N. Oblu din Iași, potrivit raportului de necropsie moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematoame intracerebrale, fracturi costale.

Prima instanță a apreciat că în cauză nu se impune reținerea circumstanței atenuante a provocării, așa cum a încercat să sugereze inculpatul, atitudinea victimei neavând semnificația unui act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen. de natură să provoace inculpatului o puternică tulburare sau emoție.

Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, Tribunalul l-a condamnat la o pedeapsă sub limita minimă, la individualizarea căreia a ținut cont de cadrul fixat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, de gravitatea faptei vizând dreptul la viață al oricărei persoane, de conținutul concret al agresiunii în care s-a materializat elementul material al infracțiunii, de lipsa de antecedente penale a inculpatului, de buna sa conduită în societate, de faptul că are o familie și este integrat social, de conduita sinceră avută pe parcursul procesului penal, de faptul că s-a prezentat în fața organelor judiciare la fiecare chemare și a colaborat cu acestea în vederea bunei desfășurări a procesului penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, raportat la cuantumul acesteia, la persoana inculpatului, fără antecedente penale, integrat social, cu bună conduită în cadrul societății, care are în îngrijire trei copii minori, prima instanță a apreciat că realizarea scopului pedepsei de prevenție și reeducare se poate atinge și cu suspendarea condiționată a executării, evitând astfel și contagiunea criminală. Sub aspectul laturii civile, având în vedere cererile de constituire de parte civilă și principiul răspunderii pentru fapta proprie prevăzut de art. 1357 C. civ., prima instanță a obligat pe inculpat să plătească părții civile A.N.N. suma de 5.500 RON cu titlu de daune materiale și 15.000 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinței penale indicate mai sus au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă A.N.N. Parchetul a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen., arătând că gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpatul C.C.M. reclamă din partea organelor judiciare, în vederea asigurării prevenției generale, o reacție represivă fermă, scopul pedepsei nerealizându-se în cauză fără executarea efectivă a acesteia. Partea civilă A.N.N. nu și-a motivat apelul, însă în cadrul dezbaterilor avocatul acesteia a precizat că apelul se limitează la latura civilă, solicitând majorarea cuantumului daunelor morale de la 15.000 RON la 20.000 RON. Prin Decizia penală nr. 49 din 01 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și partea civilă A.N.N.

împotriva Sentinței penale nr. 554 din 30 noiembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Iași, pe care a desființat-o în parte, în latură penală și în latură civilă și, rejudecând, au fost înlăturate dispozițiile art. 81 - 84 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și cele ale art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii; au fost majorate de la 15.000 RON la 20.000 RON daune morale acordate părții civile A.N.N. și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie invocate de apelanți, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a constatat următoarele: Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate, a dat faptei încadrarea juridică legală și a stabilit corect vinovăția inculpatului. Astfel, din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorilor L.C., P.N., I.I, procesul-verbal de cercetare la fața locului, Raportul de necropsie nr. 136 din 24 februarie 2011 al Institutului de Medicină Legală Iași rezultă că la data de 17 ianuarie 2011, în timp ce se afla în barul AF C., inculpatul C.C.M. a împins cu podul palmei pe victima A.N.N. de 61 de ani, în urma acestei agresiunii victima dezechilibrându-se și lovindu-se cu capul de pardoseala de beton a barului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematoame intracerebrale, fracturi costale, ce au dus la decesul victimei.

Așa fiind, în mod temeinic a hotărât prima instanță condamnarea inculpatului C.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. Pentru această infracțiune prima instanță a aplicat o pedeapsă individualizată judiciar în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen., dând eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., a căror incidență în cauză a fost reținută întemeiat. Însă, operațiunea de individualizare judiciară a executării pedepsei nu corespunde gravității faptei săvârșite de inculpat, gravitate ce se evidențiază prin consecințele acesteia - suprimarea vieții unui om.

Curtea a apreciat că, în raport de gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, menținerea modalității de executare nu este justificată, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Elementele favorabile inculpatului au fost valorificate de instanța de fond, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de norma de incriminare, motiv pentru care se impune schimbarea modalității de executare. Situația socială și familială a inculpatului nu justifică aplicarea unei pedepse atât de indulgente în raport de gravitatea faptei săvârșite. Aplicarea unei pedepse care să își atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor și care are prioritate față de circumstanțele personale ale inculpatului.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată a pedepsei și că doar un regim sancționator privativ de libertate este de natură să realizeze constrângerea și reeducarea inculpatului. Curtea a constatat că întemeiată este și critica referitoare la acordarea unor sume de bani prea mici, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. Prejudiciul afectiv vizează afectarea relațiilor bazate pe legături sufletești, legături care sunt specifice vieții de familie și se referă la soț sau la rudele apropiate. Încălcarea valorilor sociale ocrotite generează dreptul și obligația la repararea consecințelor, nefiind vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situația anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, daunele morale având doar menirea de a ușura suferințele părților civile, pricinuite de pierderea într-un moment total neașteptat a unor ființe foarte dragi.

Probele administrate în cauză au demonstrat existența faptei ilicite săvârșită de inculpat, a prejudiciului nepatrimonial produs părților civile constând în suferințele psihice apărute ca urmare a decesului tatălui survenit în urma acțiunii inculpatului, legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum și vinovăția inculpatului în forma praeterintenției. Dimensiunea prejudiciului moral suferit de parte civilă se impune a fi stabilită raportat la intensitatea durerilor psihice, la traumele psihice și la gradul de lezare a sentimentelor de afecțiune care stau la baza relațiilor de familie. Față de aceste argumente, Curtea a considerat că despăgubirile civile acordate de prima instanță părții civile sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciilor morale, obligarea inculpatului să plătească părții civile cu titlu de daune morale suma de 20.000 RON fiind de natură să satisfacă cerințele unei juste și integrale despăgubiri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.C.M. învederând motivul de recurs prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei și menținerea Sentinței penale nr. 554 din 30 noiembrie 2011 a Tribunalului Iași prin care, deși s-a pronunțat o soluție legală și temeinică, totuși nu s-a reținut provocarea victimei, care se afla în stare de ebrietate. S-a solicitat a se avea în vedere circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului și redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, având în vedere că acesta a recunoscut și regretat comiterea faptei, este bine integrat social, are 3 copii și, de asemenea, s-a solicitat menținerea suspendării executării pedepsei.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed: Instanța de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, a reținut o corectă situație de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare, reținută și de către instanța de fond, precum și dispozițiilor legale aplicabile speței.

În ce privește individualizarea pedepsei, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte reține că în cauză instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei, având în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în dispozițiile art. 183 C. pen., pericolul social al faptei comise - care este unul destul de ridicat, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, buna sa conduita în societate, faptul ca are o familie și este integrat social, cât și conduita sinceră avută pe parcursul procesului penal, fiind avute în vedere și valorificate de către ambele instanțe, cu atât mai mult cu cât circumstanțele atenuante astfel reținute au rămas câștigate cauzei.

Având în vedere și persoana recurentului inculpat, conform celor precedent reținute, sancțiunea penală aplicată este aptă a asigura reeducarea și realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., așa cum și modalitatea de executare aleasă de către instanța de apel - în regim sancționator privativ de libertate, este adecvată. Astfel, pe de o parte, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar pe de altă parte, prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății. Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Ca atare, se reține că, atât față de limitele speciale ale pedepsei, cât și față de gradul concret de pericol social al faptei, apreciat prin raportare la contextul individual de săvârșire a acesteia - în urma unui simplu gest al victimei, urmat de murdărirea pantalonului inculpatului, care, iritat, a împins-o pe aceasta cu podul palmei, victima dezechilibrându-se și lovindu-se cu capul de pardoseala de beton a barului, ulterior decedând, urmare a insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie cerebrală, hematoame intracerebrale, fracturi costale. Cu privire la critica privind înlăturarea dispozițiilor art. 81 - 84 C. pen.

de către instanța de apel, înalta Curte consideră că acesta nu este pertinentă, având în vedere că suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 81 sau art. 86 1 C. pen., nu este o obligație, ci aceasta este lăsată la latitudinea instanței de judecată care, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, își formează convingerea dacă, în raport de circumstanțele cauzei, doar pronunțarea condamnării, tară executarea pedepsei, constituie un avertisment suficient pentru condamnat.

Față de considerentele ce preced și față de pericolul concret al faptei și făptuitorului, evidențiate anterior, Înalta Curte constată că numai executarea pedepsei în regim privativ de libertate și în cuantumul stabilit, este singura de natură a determina atingerea finalității ei de prevenție generală și specială, de reeducare și constrângere a inculpatului și a produce o schimbare a comportamentului acestuia, începând cu atitudinea lui față de valorile sociale și morale pe care le-a negat prin săvârșirea infracțiunii și continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare, o eventuală suspendare a executării pedepsei nefiind oportună. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 01 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM