ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1980/2012

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41/2012 pronunțată

în Dosarul nr. 14535/99/2012 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul N.D.

la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și trei ani interzicerea exercitării

drepturilor enumerate de art. 64 lit. a) teza a II - a și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 83 C.

pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1057/2007 a Judecătoriei Iași,

cumulată cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9

ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea

de arest și s-a computat perioada reținerii și arestării preventive.

S-a luat act că

părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a se pronunța

în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:

În fapt, inculpatul N.D.

locuia împreună cu mama sa N.M. și concubinul acesteia, numitul U.I., într-un

imobil situat în com. Probota, jud. Iași, aparținând familiei N. În cursul

zilei de 01 octombrie 2011, când s-a întors la domiciliu de la lucru, după ce

în prealabil consumase băuturi alcoolice, inculpatul a găsit-o pe mama sa

culcată pe pat în timp ce concubinul acesteia o lovea cu pumnul peste corp și

peste față. Văzând că cei doi se află în stare avansată de ebrietate,

inculpatul nu a reacționat pe moment, ieșind afară unde a continuat să consume

băuturi alcoolice.

După aproximativ 30

de minute inculpatul a reintrat în domiciliu și pentru că U. continua s-o

lovească pe mama sa, inculpatul i-a cerut să înceteze. Pentru că victima nu s-a

conformat solicitărilor sale, inculpatul l-a prins de păr, după care i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și

abdomenului. Inculpatul l-a scos apoi pe concubinul mamei sale din locuință

continuând să-l lovească și l-a târât spre pârâul care este situat în grădina

locuinței. Ajuns acolo inculpatul a mai aplicat victimei două lovituri cu

picioarele încălțate în încălțăminte dură peste cap, încetând să lovească pe U.I.

la solicitarea martorei D.D. Inculpatul a abandonat victima pe marginea pârâului,

revenind la domiciliu unde a continuat să consume alcool, după care la

solicitarea mamei sale s-a deplasat la magazinul sătesc de unde a mai procurat 2 litri de vin pe care i-a consumat apoi cu mama sa.

În termenul legal,

hotărârea a fost apelată de procuror cu motivarea că instanța a redus pedeapsa

nelegal sub minimul special rezultat ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., că în soluționarea laturii civile a omis să se pronunțe asupra

despăgubirilor civile cuvenite unităților sanitare care au transportat și

asigurat asistență medicală victimei.

Prin decizia penală nr.

65 din 03 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 41

din 30 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a casat-o în parte

în latură penală și civilă:

Rejudecând cauza:

A repus în

individualitatea lor pedepsele cumulate.

A majorat cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului N.D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută

de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 6 (șase) ani și

6 (șase) luni închisoare la 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare.

A menținut revocarea

beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1057 din 5 aprilie 2007

a Judecătoriei Iași pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt)

luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

de 9 (nouă) ani și 8 (opt) luni închisoare.

A obligat inculpatul

să achite părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Iași suma de 676 lei și

Spitalului Clinic de Urgențe „Prof. Dr. N.O.” Iași suma de 87,24 lei.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale nr. 41 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași.

A menținut starea de

arest a inculpatului N.D. și deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive

după data de 30 ianuarie 2012.

A luat act de retragerea

apelului declarat de inculpatul N.D. împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de procuror au rămas în

sarcina statului.

A obligat inculpatul-apelant

să achite statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma

de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu va fi suportat din

fondurile statului.

Pentru a pronunța

această decizie, curtea de apel a reținut următoarele:

Prima instanță a

reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate, dar a

individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a arătat că prin

reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., pedeapsa minimă

prevăzută de lege ce putea fi aplicată inculpatului era de 6 ani și 8 luni

închisoare și nu 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a mai reținut că,

în cursul urmăririi penale Serviciul de Ambulanță Județean Iași și Spitalul

Clinic de Urgență Prof. Dr. N.O. Iași s-au constituit părți civile precizând

sumele cu care înțeleg să fie despăgubite, iar instanța a omis să se pronunțe

asupra despăgubirilor civile cuvenite unităților sanitare sus-menționate.

În consecință, pentru

corectarea acestor aspecte de nelegalitate s-a apreciat că apelul procurorului

trebuie să fie admis.

S-a mai reținut de

asemenea că la termenul din 3 aprilie 2012 inculpatul și-a retras apelul

luându-se act de manifestarea de voință a acestuia.

Împotriva deciziei

penale pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs în termen legal

inculpatul N.D. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că

recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru

considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării

tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza

de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în

cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului

sub aspectul infracțiunii reținută în sarcina sa.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost corect individualizată de instanța de apel atât sub aspectul

cuantumului cât și a modalității de executare, instanța având în vedere la

individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare

judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume

gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale

pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, circumstanțele

personale ale inculpatului (care deși a adoptat o poziție procesuală corectă,

recunoscând și regretând comiterea faptei, că a săvârșit-o în stare de recidivă

postcondamnatorie).

Cu privire la

solicitarea apărării de a se reține în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., se constată că cererea este

neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Recunoaștere faptei

și atitudinea corespunzătoare pe parcursul procesului penal, nu poate fi

valorificată drept circumstanță atenuantă conform prevederilor art. 74 lit. c) C.

pen. întrucât prin recunoașterea vinovăției și aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă, iar în stabilirea situației de fapt, recunoașterea inculpatului nu a

avut rol determinant ci numai unul de confirmare a unei realități probate fără

echivoc.

Înalta Curte

apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei

aplicate, că scopul pedepsei va fi atins în cazul acestui inculpat doar prin

executarea în regim privativ de libertate, numai în acest mod putând fi atinsă

finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și

preventiv al pedepsei.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului, ca nefondat.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 2

octombrie 2011 la 8 iunie 2012.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul

N.D.

împotriva

deciziei penale

nr.

65 din 3 aprilie 2012

a Curții de Apel Iași,

secția

penală

și

pentru

cauze

cu

minori

.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2011 la

8 iunie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 iunie 2012.