ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1980/2012

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41/2012 pronunțată în Dosarul nr. 14535/99/2012 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul N.D. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și trei ani interzicerea exercitării drepturilor enumerate de art. 64 lit. a) teza a II - a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1057/2007 a Judecătoriei Iași, cumulată cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a computat perioada reținerii și arestării preventive. S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut: În fapt, inculpatul N.D. locuia împreună cu mama sa N.M. și concubinul acesteia, numitul U.I., într-un imobil situat în com. Probota, jud. Iași, aparținând familiei N. În cursul zilei de 01 octombrie 2011, când s-a întors la domiciliu de la lucru, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, inculpatul a găsit-o pe mama sa culcată pe pat în timp ce concubinul acesteia o lovea cu pumnul peste corp și peste față.

Văzând că cei doi se află în stare avansată de ebrietate, inculpatul nu a reacționat pe moment, ieșind afară unde a continuat să consume băuturi alcoolice. După aproximativ 30 de minute inculpatul a reintrat în domiciliu și pentru că U. continua s-o lovească pe mama sa, inculpatul i-a cerut să înceteze. Pentru că victima nu s-a conformat solicitărilor sale, inculpatul l-a prins de păr, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și abdomenului. Inculpatul l-a scos apoi pe concubinul mamei sale din locuință continuând să-l lovească și l-a târât spre pârâul care este situat în grădina locuinței. Ajuns acolo inculpatul a mai aplicat victimei două lovituri cu picioarele încălțate în încălțăminte dură peste cap, încetând să lovească pe U.I.

la solicitarea martorei D.D. Inculpatul a abandonat victima pe marginea pârâului, revenind la domiciliu unde a continuat să consume alcool, după care la solicitarea mamei sale s-a deplasat la magazinul sătesc de unde a mai procurat 2 litri de vin pe care i-a consumat apoi cu mama sa. În termenul legal, hotărârea a fost apelată de procuror cu motivarea că instanța a redus pedeapsa nelegal sub minimul special rezultat ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., că în soluționarea laturii civile a omis să se pronunțe asupra despăgubirilor civile cuvenite unităților sanitare care au transportat și asigurat asistență medicală victimei.

Prin decizia penală nr. 65 din 03 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 41 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a casat-o în parte în latură penală și civilă: Rejudecând cauza: A repus în individualitatea lor pedepsele cumulate. A majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare la 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare.

A menținut revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1057 din 5 aprilie 2007 a Judecătoriei Iași pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani și 8 (opt) luni închisoare. A obligat inculpatul să achite părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Iași suma de 676 lei și Spitalului Clinic de Urgențe „Prof. Dr. N.O.” Iași suma de 87,24 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 41 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași.

A menținut starea de arest a inculpatului N.D. și deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive după data de 30 ianuarie 2012. A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.D. împotriva aceleiași sentințe penale. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de procuror au rămas în sarcina statului. A obligat inculpatul-apelant să achite statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu va fi suportat din fondurile statului. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarele: Prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate, dar a individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a arătat că prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., pedeapsa minimă prevăzută de lege ce putea fi aplicată inculpatului era de 6 ani și 8 luni închisoare și nu 6 ani și 6 luni închisoare. S-a mai reținut că, în cursul urmăririi penale Serviciul de Ambulanță Județean Iași și Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. N.O. Iași s-au constituit părți civile precizând sumele cu care înțeleg să fie despăgubite, iar instanța a omis să se pronunțe asupra despăgubirilor civile cuvenite unităților sanitare sus-menționate. În consecință, pentru corectarea acestor aspecte de nelegalitate s-a apreciat că apelul procurorului trebuie să fie admis. S-a mai reținut de asemenea că la termenul din 3 aprilie 2012 inculpatul și-a retras apelul luându-se act de manifestarea de voință a acestuia.

Împotriva deciziei penale pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs în termen legal inculpatul N.D. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii reținută în sarcina sa.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de instanța de apel atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanța având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, circumstanțele personale ale inculpatului (care deși a adoptat o poziție procesuală corectă, recunoscând și regretând comiterea faptei, că a săvârșit-o în stare de recidivă postcondamnatorie).

Cu privire la solicitarea apărării de a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., se constată că cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Recunoaștere faptei și atitudinea corespunzătoare pe parcursul procesului penal, nu poate fi valorificată drept circumstanță atenuantă conform prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. întrucât prin recunoașterea vinovăției și aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, iar în stabilirea situației de fapt, recunoașterea inculpatului nu a avut rol determinant ci numai unul de confirmare a unei realități probate fără echivoc.

Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, că scopul pedepsei va fi atins în cazul acestui inculpat doar prin executarea în regim privativ de libertate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului, ca nefondat. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2011 la 8 iunie 2012. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 65 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori . Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2011 la 8 iunie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 iunie 2012.