ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2376/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 550 din 25 octombrie 2010 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul M.E. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 și art. 76 lit. b)C. pen. S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 4 aprilie 2010. A fost confiscat obiectul folosit la săvârșirea faptei.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul M.E., în vârstă de 35 de ani, necăsătorit, locuiește într-un imobil construit prin forțe proprii. În același sat locuiesc și părinții săi, M.G. și C., ce au probleme grave de sănătate, mama fiind paralizată și imobilizată la pat de mai mulți ani, iar tatăl suferă de osteoporoză în stadiu avansat.

Victima M.C., în vârstă de 32 de ani, fratele mai mic al inculpatului, locuia cu părinții săi, iar din copilărie a avut un comportament anormal, ce a dezvoltat mai târziu comportamente deviante (nerespectarea autorității parentale, conflicte frecvente cu cei din jur, consum de alcool timpuriu), care fără un ajutor de specialitate a condus în final la agravarea comportamentului distructiv și auto distructiv al acestuia, care, în ultima perioadă, s-a concretizat în manifestări agresive față de părinții săi, pe care îi lovea permanent, și în distrugerea obiectelor din casă. Momentele violente ale victimei s-au desfășurat și la domiciliului inculpatului, unde M.C., în cursul lunii martie 2010, a distrus ușa de intrarea în casă, precum și mai multe geamuri, distrugeri ce au fost constatate cu ocazia cercetării la fața locului.

Comportamentul agresiv al victimei M.C. s-a repetat și în data de 3 aprilie 2010, ajunul zilei de „înviere", în care, fiind în stare de ebrietate, în jurul orelor 15,00, și-a lovit tatăl și a răsturnat-o pe mama sa, cu tot cu saltea de pe patul în care stătea, fiind paralizată. După aceasta a părăsit domiciliul, cu căruța aparținând fratelui său, inculpatul M.E., a mers prin sat, în diferite locuri unde a consumat băuturi alcoolice, fapt dovedit de alcoolemia pe care o prezenta victima, în momentul decesului, de 2,85 %o. La orele 19,30, a mers la domiciliul inculpatului, a băgat căruța în curte, dar din cauza stării de ebrietate a mânat cei doi cai cu oiștea și hamurile într-un rând de viță de vie, în care animalele s-au încurcat, existând posibilitatea de ștrangulare.

În tot acest timp, inculpatul M.E. a fost la părinții săi pentru a-i ajuta în gospodărie cu pregătirile specifice pentru Sărbătorile Pascale. Între orele 13,00 și 15,30, a mers cu oile la pădure, iar, la revenirea la domiciliul părinților i-a găsit bătuți de către fratele său, M.C., și a stat cu aceștia până la orele 19,00, când a plecat spre domiciliul său. Ajuns acasă, a observat că, în rândurile de viță-de-vie, erau încurcați caii, drept pentru care a mers în casă și a luat un cuțit pentru a tăia hamurile, și, astfel, să elibereze caii. În momentul în care se afla lângă cai, din urmă a fost ajuns de fratele său, victima M.C., care a început să-l lovească cu un bici peste spate.

Inculpatul s-a întors spre fratele său, și văzând că acesta intenționa să-l lovească din nou cu biciul, având mâna dreaptă ridicată, 1-a înjunghiat o singură dată cu cuțitul în zona toraco-abdominală, perforând diafragma, ficatul, capsula renală dreaptă și hemiperitoneul, după care a fugit spre poartă, aruncând cuțitul în iarbă, unde a și fost găsit de anchetatori. Victima M.C. s-a deplasat singură până în casă și s-a întins pe un pat din bucătărie, unde a fost găsit de inculpat, care, văzând starea gravă în care se găsea fratele său, a mers la un vecin, respectiv la numitul V.L., pe care l-a rugat să-i transporte fratele cu autoturismul la un spital. Deși martorul V.L. într-o primă fază a fost de acord, după ce a văzut starea victimei a anunțat, prin serviciul de urgențe 112, Salvarea.

Până la sosirea medicilor, victima M.C. a decedat, prin raportul de necropsie nr. 627/2010 întocmit de I.M.L. Iași, concluzionându-se că „moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-circulatorii acute consecutive unei plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu perforarea diafragmei, ficatului, capsulei renale drepte și hemoperitoneului, leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu un obiect tăietor-înțepător; în sângele prevalat de la cadavru s-a evidențiat o alcoolemie de 2,85 %o." Cheltuielile de înmormântare au fost suportate, în cea mai mare parte, din economiile bănești ale inculpatului, iar în ceea ce privește partea suportată de numitul M.O., fratele cel mare al inculpatului, acesta a declarat că nu înțelege să participe în procesul penal ca parte civilă, pentru a fi despăgubit.

De asemenea, M.O., în calitate de frate al victimei cât și M.G., în calitate de tată al acesteia, au declarat că nu doresc daune morale de la inculpat. Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mihail Grigore Sturdza" din Județul Iași, prin adresa cu nr. 705053 din 07 octombrie 2010, a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză, pentru cheltuielile ocazionate de deplasarea echipajului medical în cazul victimei M.C., întrucât este o instituție de utilitate publică. Inculpatul a adoptat, în fața instanței, în esență, o poziție procesuală corespunzătoare, recunoscând înjunghierea victimei dar negând faptul că a dorit să-l omoare, ci doar a dorit să-l împingă pentru a nu-l mai lovi cu biciul.

Acest aspect, însă, este lipsit de relevanță în planul încadrării juridice, rezultatul acțiunii de lovire activă cu un obiect tăietor-înțepător fiind clar determinat în conținutul raportului de expertiză medico - legală anterior menționat. Cât privește profilul socio-moral al inculpatului, înscrisul în circumstanțiere atașat în cursul judecății (a se vedea caracterizarea preotului paroh de la fila 27 dosar), dar și referatul de evaluare, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul Iași îl descriu ca fiind o persoană cu orientare pro socială, apreciat în comunitate pentru comportamentul echilibrat și interesul pentru muncă.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță, a fost dovedită, pe deplin, cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexă, din care rezultă poziția căruței și cabalinelor, respectiv acestea erau imobilizate într-un rând de vie din curte, locul în care fost găsit cuțitul folosit de inculpat, locul în care a fost găsită victima, și faptul că alături a fost găsit și biciul folosit de aceasta; raportul medico - legal de necropsie nr. 627 din 19 mai 2010 a I.M.L. Iași; declarațiile martorilor: V.L., care a precizat că inculpatul i-a cerut ajutorul să ducă victima la spital, întrucât „a înțepat-o puțin cu cuțitul", cuțit pe care inculpatul îl avea în mână; M.O.

și M.G., fratele și respectiv tatăl inculpatului, care au făcut referiri la comportamentul distructiv al victimei dar și violent, în relația cu părinții, și mai ales la comportamentul acestuia din data de 03 aprilie 2010; declarațiile date de inculpat, de recunoaștere a faptei. În drept, fapta inculpatului M.E. care, în seara de 03 aprilie 2010, fiind lovit cu un bici de către fratele său M.C., ce se afla într-o stare avansată de ebrietate, l-a înjunghiat cu un cuțit, o singură dată, în abdomen, provocându-i leziuni interne, care la scurt timp au condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1), lit. c) C. pen.

Evident că, în cauză, nu există probe că inculpatul ar fi acționat cu intenția directă de a ucide victima (respectiv nu există date că inculpatul ar fi prevăzut și urmărit expres să cauzeze decesul părții vătămate). Însă, modalitatea în care s-a comis fapta imputată acestuia relevă, fără echivoc, că inculpatul a acționat cu intenție indirectă [conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.], adică a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu 1-a urmărit expres, a acceptat posibilitatea producerii lui. Cu alte cuvinte, lovind victima cu un cuțit într-o zonă vitală a corpului, respectiv cea a abdomenului, deși nu a urmărit să cauzeze decesul acesteia, a prevăzut că există posibilitatea producerii morții și a acceptat acest lucru.

În cauză s-a reținut circumstanța atenuantă legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, conflictul a fost început de către partea vătămată, care l-a agresat primul pe inculpat, lovindu-1 cu partea metalică a unui bici peste spate, deși inculpatul nu dorea decât să elibereze caii ce erau încurcați în sârma de la rândul de vită-de-vie. Dacă la acestea se mai adaugă și starea avansată de ebrietate în care se găsea victima și agresarea din acea zi a părinților, apare pe deplin justificată apariția stării de puternică tulburare ce a pus stăpânire pe inculpat. Față de aspectele de fapt și de drept s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a motivat că gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, respectiv prin folosirea unui obiect tăietor-înțepător, prin lovirea într-o zonă vitală a corpului, de faptul că victima era fratele inculpatului, și nu în ultimul rând urmarea produsă, respectiv pierderea unei vieți.

Instanța a avut în vedere și faptul că acesta a recunoscut comiterea faptei, iar anterior săvârșirii acesteia a avut, potrivit referatului de evaluare și a caracterizării depuse la dosar, o conduită corespunzătoare în societate, având o relație bună cu membrii comunității, nu are antecedente penale, și și-a câștigat în mod onest principalele mijloace de existență. Față de cele arătate, prima instanță a constatat că reeducarea, reinsertia socială a inculpatului nu poate avea loc decât prin stabilirea și, ulterior, aplicarea a unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenție, dozată în funcție de circumstanțele reale și personale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu efectul cuprins n art. 76 lit. b) C. pen.

S-a aplicat, în baza dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., și pedeapsa complementară a interzicerilor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat-o ca fiind netemeinică sub aspectul întinderii pedepsei pe care urmează să o execute. A susținut că față de existența stării de provocare, de conduita generală violentă a victimei față de membrii familiei pedeapsa aplicată este prea mare. Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 21 din 1 februarie 2011a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința în latura penală și rejudecând a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și în baza art. 76 lit. a) C. pen. a redus pedeapsa de la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a atacat-o cu recurs. Prin motivele de recurs scrise a criticat decizia și sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 2 și art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. A susținut în esență că : instanțele de judecată au făcut o greșită aplicare a legii condamnându-1 pentru infracțiunea de omor calificat.

A susținut că nu a acționat cu intenția de ucide victima nici măcar cu intenție indirectă, nu a avut nici un moment reprezentarea rezultatului letal și nu a acceptat în mod conștient producerea lui. Aflat în fața unui pericol grav lovit puternic cu biciul, din cauza tulburării și temerii a lovit pentru a se apăra nu pentru a ucide, aspect neluat în seamă de instanțe care trebuiau să rețină că s-a aflat în situația prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen. - legitimă apărare. Cu toate că prima instanță a reținut că a săvârșit fapta într-o puternică stare de tulburare provocat de victimă iar instanța de apel, în plus, circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., pedeapsa nu a fost just individualizată.

Ținând seama că provocarea din partea victimei era permanentă, de substanță, concretă și intensă, se impunea o reducere substanțială a pedepsei, mult către minimul prevăzut art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Recursul este fondat numai în ce privește greșita individualizare a pedepsei - caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. pen. Prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că victima, fratele mai mic al inculpatului, locuia împreună cu părinții și mai ales în ultima perioadă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, avea manifestări agresive față de părinți pe care îi lovea în permanență și distrugea bunurile din casă. Victima avut astfel de comportări violente și față de inculpat, în cursul lunii martie 2010 a distrus ușa și mai multe geamuri de la casa inculpatului.

În ziua de 3 aprilie 2010, în ajunul Paștelui, aflat în stare de ebrietate și-a bătut din nou părinții apoi a plecat cu căruța în sat unde a consumat băuturi alcoolice (la autopsie s-a constatat o alcoolemie de 2,85%o. Seara, în jurul orelor 19,30 a mers cu căruța la casa inculpatului și din cauza stării de ebrietate a mânat caii cu oiștea și hamurile într-un rând de vie în care animalele s-au încurcat existând riscul de strangulare. În aceeași zi inculpatul a muncit, s-a pregătit de Paște și venind de la câmp, a trecut pe la părinți pe care i-a găsit bătuți. Inculpatul a stat cu părinții după care a mers acasă unde a găsit caii încurcați în vița-de-vie, astfel că a luat un cuțit din casă pentru ca să taie hamurile.

În timp ce a ajuns la cai, a fost ajuns din urmă de fratele său - victima - care l-a lovit cu partea metalică a biciului peste spate moment în care inculpatul s-a întors și văzând că victima avea mâna cu biciul ridicată pentru a-l lovi din nou l-a lovit cu cuțitul în torace, după care a fugit înspre poartă. Victima a intrat în casă și s-a întins pe pat, unde a fost găsită de inculpat care văzând că starea ei este gravă a apelat la vecinul său V.L., audiat ca martor în cauză pe care l-a rugat să-i ducă fratele la spital. Martorul a acceptat inițial a mers în casa inculpatului și văzând că starea victimei este foarte gravă a sunat la numărul „112" Salvarea. Până la sosirea medicilor victima a decedat.

Cheltuielile de înmormântare au fost suportate în cea mai mare parte din economiile bănești ale inculpatului. În raport de declarațiile martorilor, a conținutului referatului de evaluare și a caracterizării depusă la dosar prima instanță a reținut în ce-l privește pe inculpat că a avut și are o conduită corespunzătoare în societate, având o relație bună cu membrii comunității și și-a câștigat în mod onest principalele mijloace de existență. Această prezentare succintă a stării de fapt cum și a celor două persoane implicate în conflictul care a dus la moartea uneia, este necesară pentru a stabili dacă inculpatul s-a aflat sau nu în stare de legitimă apărare așa cum prevăd dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen.

și dacă pedeapsa a fost just individualizată. Înalta Curte având în vedere actele și lucrările dosarului apreciază că în mod corect s-a reținut că inculpatul a lovit ca urmare a unei grave provocări din partea victimei, tulburarea fiind produsă în primul rând de faptul că în ajunul Paștelui, victima - frate și-a bătut părinții iar la puțin timp fără motiv l-a agresat și pe inculpat. Atacul victimei, lovirea cu biciul și starea de ebrietate în care se afla nu întrunesc condițiile cerute de art. 44 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 44 alin. (3) din același cod. Este fără îndoială că atacul a fost material, direct și injust însă el nu a pus în pericol grav viața inculpatului.

Din modul în care s-a desfășurat conflictul dintre cei doi frați, relatat de inculpat, alte persoane nu au fost de față, inculpatul lovit s-a întors și văzând că victima vrea să-l lovească din nou cu biciul, având cuțitul, cu care încerca să taie hamurile, în mână, inculpatul a aplicat o singură lovitură nu în inimă ci la întâmplare, perforând diafragma, ficatul și capsula renală. În mod corect și temeinic prima instanță a reținut că inculpatul nu a prevăzut și urmărit producerea rezultatului letal însă a putut să prevadă că lovind cu cuțitul în zona toracelui rezultatul se putea produce, adică a acționat cu intenție indirectă. Date fiind împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, având în vedere că instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului motivat și circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., Înalta Curtea apreciază că redozarea pedepsei în apel trebuia concretizată printr-o reducere substanțială a pedepsei.

Așa fiind, urmează ca admițând recursul declarat de inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare să fie redusă la 5 ani închisoare, pedeapsă considerată suficientă pentru ca inculpatul să fie reeducat și să-și atingă scopul acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Celelalte dispoziții ale deciziei urmează să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.E. împotriva deciziei penale nr. 21 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului M.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), c) și art. 76 alin. (2) C. pen. pe care îl reduce de la 8 ani închisoare la 5 ani. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 aprilie 2010 la 14 iunie 2011. Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 iunie 2011.