ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, instanța constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 24 din 23 februarie

2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3968/104/2009, în baza art.

174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost

condamnat inculpatul T.M., la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., s-a computat din pedeapsa principală, perioada reținerii și a arestului preventiv,

începând cu data de 21 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui ștachete.

S-a luat act că

partea civilă M.G. nu s-a constitut parte civilă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Olt nr. 364/P/2009 din 11 decembrie 2009 a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat

la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța de fond a

reținut că între frați, inculpatul și victima, existau mai tot timpul

scandaluri care pe fondul consumului excesiv de alcool degenerau în loviri,

victima fiind bătută în mod frecvent de fratele său, inculpatul T.M.

În perioada 11 - 12

septembrie 2009 inculpatul T.M. a exercitat din nou acte de violență fizică

asupra fratelui său T.T., agresiune observată de martorul P.N. Din depoziția

acestui martor care este vecin cu locuința victimei, rezultă că în jurul orelor

16 - 17 a auzit gălăgie dinspre locuința părinților victimei și în momentul în

care a mers la poarta locuinței acestora, a observat că inculpatul T.M., avea

în mână un ștachete cu care lovea pe fratele său T.T., peste cap și corp,

aplicându-i un număr de 7 - 8 lovituri.

După executarea

acestor lovituri cu obiectul corp delict, victima a mai fost lovită în

continuare de inculpat cu pumnii în zona cervicală, incident observat și de

către tatăl acestora T.I., care a și intervenit verbal cerându-i inculpatului

să înceteze agresiunea. În acest context, față de comportamentul violent al

inculpatului, martorul P.N. a mers la familia C.I. și C.Ș., vecini cu victima

cărora le-a relatat incidentul și le-a cerut totodată să intervină în sprijinul

victimei.

În momentul în care

P.N. și C.Ș. au mers la poarta locuinței victimei, inculpatul T.M. nu se mai

afla lângă victimă, fiind prezent doar tatăl acesteia.

Raportul de

constatare medico-legală din 23 noiembrie 2009 a concluzionat că moartea victimei

T.T., în vârstă de 57 de ani, a fost violentă ea datorându-se hematoamelor

subdurale, subacute consecința unui traumatism cranio-cerebral închis, vechi de

5 - 7 zile.

Leziunile traumatice

constatate la autopsie la punctele 2, 3, 4, 5, 8, 10 și 13 au putut fi produse

prin lovire cu și de corpuri contondente cu circa 5 - 7 zile înaintea decesului

și au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul. Alcoolemia

victimei în momentul decesului a fost de 0 gr

‰

.

La stabilirea intenției cu care a acționat

inculpatul, s-au în vedere, între altele, de obiectul folosit, zona spre care a

fost îndreptat actul de violență, intensitatea acestuia, precum și gravitatea

leziunilor cauzate.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în

sensul că încadrarea corectă pentru fapta comisă este infracțiunea prev. de

art. 183 C. pen., cu motivarea că inculpatul nu a urmărit să-l omoare pe

fratele său, în condițiile în care decesul s-a produs ulterior, la 5 zile de la

comitere și că se afla în stare de ebrietate și pentru netemeinicie,

considerând că pedeapsa de 15 ani este prea aspră, față de datele ce

caracterizează pozitiv persoana făptuitorului.

Prin Decizia penală

nr. 226 din 3 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul T.M., deținut în PMS Craiova, împotriva Sentinței

penale nr. 24 din 23 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul

nr. 3968/104/2009.

Pentru a decide

astfel instanța de apel a reținut că starea de fapt reținută este confirmată de

probatoriul administrat de prima instanță, care a manifestat rol activ în

aplicarea dispozițiilor legale ce garantează aflarea adevărului, ce vizează

existența faptei și vinovăția inculpatului.

Probele administrate

au fost complet și just apreciate, ele demonstrând că fapta inculpatului a fost

corespunzător încadrată în drept, în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., neimpunându-se schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte așa cum

s-a solicitat în calea de atac declarată.

S-a apreciat că intenția inculpatului de a ucide

este demonstrată prin multitudinea loviturilor și locul aplicării lor, unele

dintre ele vizând regiuni vitale ale corpului și numai o analiză amănunțită a

datelor cauzei este de natură să scoată în evidență poziția subiectivă reală a

infractorului.

Raportul de constatare medico-legală, întocmit în

cauză, demonstrează că moartea victimei a fost violentă, consecința unui

traumatism cranio-cerebral, închis, vechi de 5 - 7 zile, ca urmare a lovirii

repetate a victimei de către inculpat peste cap și corp, cu blana, corp delict,

ceea ce demonstrează intenția de a ucide și justifică încadrarea juridică

reținută.

Cu martorii audiați,

s-a demonstrat că victima, oligofren, muncea în gospodărie, avea grijă de

părinți spre deosebire de inculpat care, repetat, exercita violențe fizice

asupra fratelui său, ce suferea de mai multe afecțiuni.

Instanța de apel a

apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante tocmai raportat

la pericolul social concret al faptei, determinat de modul de concepere și

realizare a activității infracționale, în condițiile în care inculpatul își

bătea repetat, de ani buni, fratele oligofren și suferind de epilepsie.

Pe de altă parte,

starea de ebrietate invocată nu justifica aplicarea dispozițiilor art. 49 alin.

(1) C. pen., pentru că atunci când a comis fapta, nu se afla în stare de beție

completă, datorată unor împrejurări independente de voința sa.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul care a arătat că hotărârile pronunțate de

instanțele inferioare sunt greșite întrucât probatoriul administrat în cauză

conturează elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte inculpatul neavând niciodată intenția de a suprima viața fratelui său.

Examinând recursul

prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru

cele ce urmează:

Înalta Curte constată

că inculpatul, pe fondul unor scandaluri mai vechi și a consumului de băuturi

alcoolice a aplicat fratelui său, victima T.T., mai multe lovituri cu un

ștachete, în zona capului și a corpului, obiect apt de a ucide.

În mod corect s-a

apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat și nu de lovituri cauzatoare de moarte.

Infracțiunea de

lovituri cauzatoare de moarte se săvârșește cu praeterintenție adică lovirea

sau fapta de vătămare se săvârșește cu intenție iar urmarea cea mai gravă se

produce din culpa subiectului.

Infracțiunea de omor,

în schimb, se comite numai cu intenție, fie ea directă sau indirectă. Așa cum

și instanța de apel a arătat, intenția de a ucide se deduce din perseverența cu

care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri, locul aplicării

loviturilor, respectiv dacă au fost vizate zone vitale, intensitatea cu care au

fost aplicate loviturile, repetabilitatea lor pe tot corpul, folosindu-se un

obiect dur.

Raportul de

constatare medico-legală, întocmit în cauză, a concluzionat că moartea victimei

a fost violență, s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral, închis, vechi de

5 - 7 zile, ca urmare a lovirii repetate a victimei de către inculpat peste cap

și corp, cu un corp dur, ceea ce demonstrează cu certitudine intenția inculpatului

de a ucide fapt ce justifică încadrarea juridică reținută, respectiv cea de

omor calificat.

În consecință, față de cele arătate, Înalta Curte,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca

nefondat recursul .

Potrivit dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.M. împotriva Deciziei penale nr. 226 din 3 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21

septembrie 2009 la 25 ianuarie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.