ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 231/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 24 din 23 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3968/104/2009, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.M., la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa principală, perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 21 septembrie 2009 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui ștachete.

S-a luat act că partea civilă M.G. nu s-a constitut parte civilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 364/P/2009 din 11 decembrie 2009 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Instanța de fond a reținut că între frați, inculpatul și victima, existau mai tot timpul scandaluri care pe fondul consumului excesiv de alcool degenerau în loviri, victima fiind bătută în mod frecvent de fratele său, inculpatul T.M. În perioada 11 - 12 septembrie 2009 inculpatul T.M.

a exercitat din nou acte de violență fizică asupra fratelui său T.T., agresiune observată de martorul P.N. Din depoziția acestui martor care este vecin cu locuința victimei, rezultă că în jurul orelor 16 - 17 a auzit gălăgie dinspre locuința părinților victimei și în momentul în care a mers la poarta locuinței acestora, a observat că inculpatul T.M., avea în mână un ștachete cu care lovea pe fratele său T.T., peste cap și corp, aplicându-i un număr de 7 - 8 lovituri. După executarea acestor lovituri cu obiectul corp delict, victima a mai fost lovită în continuare de inculpat cu pumnii în zona cervicală, incident observat și de către tatăl acestora T.I., care a și intervenit verbal cerându-i inculpatului să înceteze agresiunea.

În acest context, față de comportamentul violent al inculpatului, martorul P.N. a mers la familia C.I. și C.Ș., vecini cu victima cărora le-a relatat incidentul și le-a cerut totodată să intervină în sprijinul victimei. În momentul în care P.N. și C.Ș. au mers la poarta locuinței victimei, inculpatul T.M. nu se mai afla lângă victimă, fiind prezent doar tatăl acesteia. Raportul de constatare medico-legală din 23 noiembrie 2009 a concluzionat că moartea victimei T.T., în vârstă de 57 de ani, a fost violentă ea datorându-se hematoamelor subdurale, subacute consecința unui traumatism cranio-cerebral închis, vechi de 5 - 7 zile. Leziunile traumatice constatate la autopsie la punctele 2, 3, 4, 5, 8, 10 și 13 au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente cu circa 5 - 7 zile înaintea decesului și au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul.

Alcoolemia victimei în momentul decesului a fost de 0 gr ‰ . La stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul, s-au în vedere, între altele, de obiectul folosit, zona spre care a fost îndreptat actul de violență, intensitatea acestuia, precum și gravitatea leziunilor cauzate. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că încadrarea corectă pentru fapta comisă este infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., cu motivarea că inculpatul nu a urmărit să-l omoare pe fratele său, în condițiile în care decesul s-a produs ulterior, la 5 zile de la comitere și că se afla în stare de ebrietate și pentru netemeinicie, considerând că pedeapsa de 15 ani este prea aspră, față de datele ce caracterizează pozitiv persoana făptuitorului.

Prin Decizia penală nr. 226 din 3 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M., deținut în PMS Craiova, împotriva Sentinței penale nr. 24 din 23 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3968/104/2009. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că starea de fapt reținută este confirmată de probatoriul administrat de prima instanță, care a manifestat rol activ în aplicarea dispozițiilor legale ce garantează aflarea adevărului, ce vizează existența faptei și vinovăția inculpatului. Probele administrate au fost complet și just apreciate, ele demonstrând că fapta inculpatului a fost corespunzător încadrată în drept, în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte așa cum s-a solicitat în calea de atac declarată. S-a apreciat că intenția inculpatului de a ucide este demonstrată prin multitudinea loviturilor și locul aplicării lor, unele dintre ele vizând regiuni vitale ale corpului și numai o analiză amănunțită a datelor cauzei este de natură să scoată în evidență poziția subiectivă reală a infractorului. Raportul de constatare medico-legală, întocmit în cauză, demonstrează că moartea victimei a fost violentă, consecința unui traumatism cranio-cerebral, închis, vechi de 5 - 7 zile, ca urmare a lovirii repetate a victimei de către inculpat peste cap și corp, cu blana, corp delict, ceea ce demonstrează intenția de a ucide și justifică încadrarea juridică reținută.

Cu martorii audiați, s-a demonstrat că victima, oligofren, muncea în gospodărie, avea grijă de părinți spre deosebire de inculpat care, repetat, exercita violențe fizice asupra fratelui său, ce suferea de mai multe afecțiuni. Instanța de apel a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante tocmai raportat la pericolul social concret al faptei, determinat de modul de concepere și realizare a activității infracționale, în condițiile în care inculpatul își bătea repetat, de ani buni, fratele oligofren și suferind de epilepsie. Pe de altă parte, starea de ebrietate invocată nu justifica aplicarea dispozițiilor art. 49 alin. (1) C. pen., pentru că atunci când a comis fapta, nu se afla în stare de beție completă, datorată unor împrejurări independente de voința sa.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a arătat că hotărârile pronunțate de instanțele inferioare sunt greșite întrucât probatoriul administrat în cauză conturează elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte inculpatul neavând niciodată intenția de a suprima viața fratelui său. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce urmează: Înalta Curte constată că inculpatul, pe fondul unor scandaluri mai vechi și a consumului de băuturi alcoolice a aplicat fratelui său, victima T.T., mai multe lovituri cu un ștachete, în zona capului și a corpului, obiect apt de a ucide. În mod corect s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și nu de lovituri cauzatoare de moarte.

Infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte se săvârșește cu praeterintenție adică lovirea sau fapta de vătămare se săvârșește cu intenție iar urmarea cea mai gravă se produce din culpa subiectului. Infracțiunea de omor, în schimb, se comite numai cu intenție, fie ea directă sau indirectă. Așa cum și instanța de apel a arătat, intenția de a ucide se deduce din perseverența cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri, locul aplicării loviturilor, respectiv dacă au fost vizate zone vitale, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, repetabilitatea lor pe tot corpul, folosindu-se un obiect dur.

Raportul de constatare medico-legală, întocmit în cauză, a concluzionat că moartea victimei a fost violență, s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral, închis, vechi de 5 - 7 zile, ca urmare a lovirii repetate a victimei de către inculpat peste cap și corp, cu un corp dur, ceea ce demonstrează cu certitudine intenția inculpatului de a ucide fapt ce justifică încadrarea juridică reținută, respectiv cea de omor calificat. În consecință, față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul . Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva Deciziei penale nr. 226 din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 septembrie 2009 la 25 ianuarie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.