ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.09.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3184/2011

HOTĂRÂRE
22.09.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3184/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 215 din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, în baza art. 20 rap. la art. 174,175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.I. la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

Î

n baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.I. la 1 an închisoare în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.

In

culpatul a rămas să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Î

n baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate perioada detenției preventive de la 3 decembrie 2009 la zi și menține starea de arest a inculpatului.

S-a admis acțiunea civilă promovată în cauză de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și

a

fost obligat inculpatul F.I. la 517,40 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată F.T., sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data de 9 decembrie 2009 și până la data plății efective a debitului.

A fost obligat inculpatul F.I. la 514,77 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată F.N., sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data de 30 noiembrie 2009 și până la data plății efective a debitului.

S-a luat act că părțile vătămate F.T. și F.N. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Î

n baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit cu mâner negru din plastic cu lungime totală de 21,5 cm, din care lungimea lamei de 12,5 cm și un spray iritant - lacrimogen, de culoare albastră cu inscripția CSGAS NATO POLICE SECURITY DEFENCE.

A fost obligat inculpatul la 1.119 RON cheltuieli judiciare statului, din care: 219 contravaloare acte medico-legale; 500 onorarii avocat oficiu la urmărirea penală și la instanță.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 812/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul F.I. pentru săvârșirea de infracțiuni de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174,175 alin. (1) lit. i) din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) din C. pen. și lovituri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Prin ordonanța nr. 812/P/2009 din 03 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus reținerea inculpatului F.I., pe o durată de 24 ore pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20, 174,175 lit. i) C. pen.

La aceeași dată s-a dispus față de F.I. punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și lovituri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 03 decembrie 2009 în Dosarul nr. 14314/63/2009, Tribunalul Dolj a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului F.I., pe o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 62 din 03 decembrie 2009.

Prin încheierile din data de 22 decembrie 2009 și 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Dolj s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpatul F.I.

Prin încheierile de ședință din data de 18 februarie 2010, 22 martie 2010, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că starea de fapt expusă în rechizitoriu este conformă cu realitatea. Astfel, la data de 28 noiembrie 2009, în jurul orelor 18:30, inculpatul F.I., după ce consumase în prealabil băuturi alcoolice, a purtat o convorbire telefonică cu martorul M.M., căruia i-a declarat că vecina sa, C.M. i-ar fi făcut farmece și intenționează să se deplaseze la domiciliul acesteia, tot din comuna A., pentru a o tăia pe susnumită și pe membrii familiei sale cu un cuțit. Inculpatul chiar i-a propus și martorului

M.M. să îl însoțească în această acțiune întrucât și lui i-au fost făcute farmece de către C.M., însă a fost refuzat.

La scurt timp, martorul M.M. a apelat-o telefonic pe C.M. și a avertizat-o că la locuința ei va veni inculpatul F.I. pentru a o vătăma pe ea și pe membrii familiei sale, însă martora nu a luat în serios acest avertisment.

Î

n seara respectivă, la domiciliul lui C.M. se aflau concubinul său F.N., fratele acestuia F.T., cumnatul său B.N. precum și fiul C.A.F., însoțit de un prieten, B.P.

Î

n jurul orelor 19:00, primele patru persoane menționate mai sus se aflau în vulcanizarea pe care familia F. o deține în curtea locuinței iar cei doi tineri se aflau în interiorul locuinței.

La un moment dat, inculpatul F.I. a apărut la poarta locuinței și l-a strigat pe F.N. să vină afară, pe stradă.

Partea vătămată F.N. l-a îndemnat să plece de la poartă întrucât a observat că se află în stare de ebrietate. Pentru a aplana un eventual conflict, F.T. s-a oferit să vorbească el cu inculpatul F.I. deoarece cei doi erau cunoștințe mai vechi.

Partea vătămată F.T. a ieșit în fața porții iar în momentul în care l-a salutat și a dat mâna cu inculpatul F.I., acesta din urmă l-a lovit prin surprindere, cu un cuțit, în zona abdominală, partea dreaptă, l-a prins de haine și i-a mai aplicat o lovitură de cuțit în zona dreaptă toracică.

Victima agresiunii a strigat după ajutor iar fratele acesteia, F.N. a ieșit la poartă pentru a aplana conflictul. Observând că F.I. continua să-l agreseze pe fratele său, F.N. I-a lovit cu pumnul pentru a-l îndepărta de victimă, însă a fost lovit la rândul său cu cuțitul în zona abdominală.

Î

n momentul intervenției lui F.N., inculpatul F.I. a pulverizat un spray iritant-lacrimogen în direcția celor doi frați, iar pentru a stopa această acțiune, F.N. l-a lovit pe inculpat cu o șipcă din lemn în zona capului.

Î

ntr-un final, F.I. și-a încetat agresiunea și a părăsit în fugă locul faptei.

Starea de fapt s-a reținut pe baza următoarelor probe administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto; raportul de constatare medico-legală din 03 februarie 2010 al I.M.L.- Craiova; certificatul medico-legal din 02 decembrie 2009; raportul de constatare medico-legală  din 17 decembrie 2009 al I.M.L.- Craiova; declarația inculpatului; declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor și alte înscrisuri.

In

fracțiunea de omor se săvârșește cu intenție, directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui sau deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea morții celui agresat, ca rezultat al acțiunii sale.

De regulă, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, în raport cu zona anatomică vizată, obiectul folosit și intensitatea loviturilor.

Î

n speța de față, toate actele inculpatului, derulate pe o perioadă scurtă de timp de la luarea hotărârii și atitudinea ulterioară demonstrează că inculpatul a planificat întreaga acțiune, de la pregătirea infracțiunii până la comiterea ei.

Î

n drept, fapta inculpatului a realizat sub aspectul conținutului elementele infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv elementele unei tentative la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și elementele infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în cauză s-au constatat aplicabile și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. referitoare la concursul real de infracțiuni.

Din cuprinsul referatului de evaluare instanța a reținut că inculpatul s-a dezvoltat într-un mediu familial în care problemele de natură financiară, cele de relaționare și suport au persistat în timp.

De asemenea, se observă că acesta nu manifestă empatie față de victime, deși regretă săvârșirea faptei, el susținând în declarația dată în fața instanței că de fapt a vrut să poarte o discuție cu F.N. și C.M. cu care era în conflict și că partea vătămată a fost cea care l-a lovit cu pumnii, și deși avea cuțitul în buzunar, acesta nu a reacționat. A mai susținut că abia urmare a provocărilor la care a fost supus, dat fiind că F.N. a venit la poartă cu un ciomag, a început și el să lovească.

Din mențiunile înscrise în fișa de cazier judiciar, a rezultat că inculpatul a comis infracțiunile din prezenta cauză după împlinirea termenului de încercare al liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală 4325/2004 a Judecătoriei Craiova, astfel încât în ceea ce îl privește în cauză vor fi reținute și dispozițiile privind starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al faptelor comise, de modul și împrejurările de comitere, de

aspectele ce caracterizează persoana inculpatului așa după cum au fost mai sus descrise.

Î

mpotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, ca urmare a reținerii art. 74 lit. c) C. pen.

A arătat că, instanța de fond nu a avut în vedere toate circumstanțele, reale și personale și nu a reținut toate împrejurările ce puteau fi apreciate ca circumstanțe atenuante, respectiv atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești.

Î

n cauză, instanța de apel a procedat la audierea părții vătămate F.N., a inculpatului și a martorului A.E.N.

Prin decizia penală nr. 107 din 3 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

Analizând sentința apelată în raport cu motivele de apel formulate de inculpat, instanța a apreciat că sunt neîntemeiate motivele formulate.

Instanța

de fond a reținut în mod corect că faptele inculpatului, de a aplica mai multe lovituri cu cuțitul, părții vătămate F.T., în public, producând leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate și, de a lovi partea vătămată F.N., cu cuțitul, producând leziuni care au necesitat pentru vindecare 10 -12 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în privința părții vătămate F.T. și, respectiv, ale infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în privința părții vătămate F.N.

Probele administrate în cauză, confirmă situația de fapt reținută de către instanța de fond.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 333/A1/3 februarie 2010 al IML Craiova, partea vătămată F.T. a prezentat „plagă tăiată spațiul IV i.c drept, plagă tăiată fosă iliacă dreaptă, plagă tăiată intestin subțire, hemiperitoneu generalizat" leziunile au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.

Partea vătămată F.N. a prezentat, potrivit certificatului medico-legal nr. 3061/A2/ 2 decembrie 2009 al IML Craiova „plagă tăiată nepenetrantă abdominală, hematom parietal" leziunile necesitând 10 - 12 zile îngrijiri medicale.

De asemenea, situația de fapt a fost confirmată și de declarațiile inculpatului, părților vătămate și martorilor M.M., C.M., C.A.F., A.E.N. și B.N.

Criticile formulate de inculpat în sensul că nu s-a reținut săvârșirea faptelor în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., precum și cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, sunt nefondate.

Martorii M.M., C.M. și B.P., au arătat că inculpatul, în stare de ebrietate s-a deplasat la domiciliul părții vătămate F.N. pentru a lovi pe numita C.M., concubina părții vătămate F.N. „care, i-ar fi făcut farmece"

In

culpatul, a lovit prin surprindere, cu cuțitul pe F.T. și apoi pe F.N., care ieșire la poartă pentru a aplana conflictul. Ca urmare, probele administrate nu confirmă săvârșirea de către părțile vătămate a unor acțiuni care să determine o puternică tulburare sau emoție inculpatului.

Instanța

de fond a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor în raport cu disp. art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care a săvârșit infracțiunile, incidența disp. art. 37 lit. b) C. pen., astfel că pedepsele stabilite în cauză sunt de natură să realizeze scopul educativ preventiv, prev. de art. 52 C. pen.

Î

n privința laturii civile, s-a dispus, în mod corect obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, privind cheltuielile determinate de îngrijirile acordate părților vătămate.

Î

mpotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.I., solicitând casarea hotărârii atacate și reținerea circumstanței prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și aplicarea unei pedepse corespunzătoare, iar în subsidiar - redozarea pedepsei, având în vedere împrejurările cauzei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care acestea formal se încadrează, respective art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Î

n speță, probatoriul administrat în cauză nu a confirmat susținerea inculpatului, în sensul că a lovit victimele F.T. și F.N. numai după ce acestea l-ar fi agresat, lovindu-l cu

pumnul în zona feței (F.T.) și cu un arac în zona capului (F.N.).

Dimpotrivă, materialul probator demonstrează faptul că, fiind în stare de ebrietate, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părților vătămate cu intenția de a-i agresa pe toți membrii familiei acestora, înarmându-se în acest scop cu un cuțit.

Ajuns în fața porții, inculpatul l-a strigat pe F.N. să vină afară, însă cel care a ieșit a fost fratele acestuia, F.T., pe care inculpatul l-a lovit prin surprindere, fără nicio motivație, cu cuțitul mai întâi în zona abdominală, iar apoi în zona toracică.

Î

n acest context, a ieșit la poartă și F.N. care, văzând conduita agresivă a inculpatului, l-a lovit cu pumnul pentru a-l îndepărta, fiind la rândul său lovit de acesta cu cuțitul în zona abdominală.

Prin urmare, din situația de fapt rezultă că inculpatul a fost cel care a exercitat primul acte de violență, iar reacția părții vătămate F.N. a survenit numai după ce a constatat atât starea în care se găsea fratele său, cât și comportamentul agresiv al inculpatului.

Î

n consecință, în cauză nu poate fi reținută scuza provocării, ca și circumstanță atenuantă legală, astfel încât sub acest aspect recursul inculpatului este nefondat.

De asemenea neîntemeiată este și cealaltă solicitare a inculpatului, forumulată în subsidiar, de redozare a pedepsei.

In

culpatului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare, care în fapt este pedeapsa stabilită pentru infracțiunea cea mai gravă, de omor calificat în forma tentativei.

Or, ținând seama de gravitatea concretă a faptelor săvârșite, inculpatul urmărind în realitate suprimarea vieții ambelor victime (ceea ce ar fi trebuit să atragă o altă încadrare juridică, evident mai gravă), dar și de antecedentele penale ale inculpatului (acesta fiind anterior condamnat pentru viol, infracțiune ce presupune de asemenea folosirea violenței), ca și de conduita sa procesuală (inculpatul încercând să înfățișeze o situație de fapt care să-i atenueze răspunderea penală), Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului, relativ apropiată de minimul special, nu se impune a fi redusă, neexistând motive care să justifice clemența instanței de recurs.

În

consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins, cu deducerea prevenției la zi și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea căii sale de atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Î

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 107 din 3 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 3 decembrie 2009 la 22 septembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-01
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2962/2010
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 4 din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, s-au dispus următoarele: Respinge cererea formulată d
ÎCCJ 2012-01-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penala nr. 300 din 6 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13487/63/2011, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174,
ÎCCJ 2010-02-19
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2010
Asupra recursului penal de față: Având în vedere lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 349 din data de 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 20 rap. l
ÎCCJ 2009-10-27
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3441/2009
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 154 din 6 iulie 2009, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, de la Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat, apelul d
ÎCCJ 2009-10-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3186/2009
Asupra recursului penal de față: Prin Sentința penală nr. 258 din 5 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. r
Sursă