ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3441/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 154 din 6 iulie 2009, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, de la Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.N., împotriva Sentinței penale nr. 37 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37 din 24 martie 2009, Tribunalul Olt a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 20 alin. (1) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.N.,în prezent arestat preventiv în PMS Craiova, la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 25 februarie 2008, ora 15,50 iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par corp delict.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.558,09 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București și la plata dobânzii legale aferente pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului către partea civilă.

A fost obligat inculpatul la 10.000 RON daune morale și la 10.500 RON despăgubiri civile către partea civilă G.F..

A fost obligat inculpatul la 3.000 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 400 RON onorariu avocat oficiu (A.A. - 100 RON, N.P. - 100 RON, R.R. - 200 RON), sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului de Avocați Olt.

Partea vătămată G.F., locuiește efectiv pe raza localității Perieți, jud. Olt, într-un imobil proprietatea bunicilor materni.

Mama acestuia, M.I., locuiește pe raza orașului Slatina, împreună cu soțul, M.C. și fiul acestora M.Io..

Partea vătămată obișnuia să treacă rar pe la mama și fratele său din acest motiv între acesta și inculpat, care locuiește în apropiere de mama părții vătămate, nu au fost incidente anterioare.

În dimineața zilei de 15 februarie 2008, partea vătămată G.F., a plecat din localitatea Perieți, cu autobuzul, către orașul Slatina, unde a trecut pe la o rudă, V.C., apoi s-a prezentat în zona C., la o fabrică de tamburi, în căutarea unui loc de muncă. În jurul orelor 14,00 profitând de împrejurarea că mama sa locuia în apropiere de zona în care se afla, partea vătămată a hotărât să treacă pe la locuința acesteia.

În momentul în care mai avea 10 - 15 metri până la porțile de acces în curtea locuinței, a fost acostat de vecinul părinților săi, inculpatul V.N. care, fără motiv, a început să-l înjure reproșându-i că ar fi călcat iarba de pe o suprafață de teren ce-i aparține.

Pentru a evita un incident cu inculpatul, partea vătămată și-a continuat deplasarea către locuința tatălui său vitreg și după ce a mai parcurs 4 - 5 m, a fost împins din spate de către inculpatul V.N., acțiune în urma căreia a căzut, sprijinindu-se cu brațele de sol, iar în momentul în care s-a ridicat și s-a întors cu fața către inculpatul V.N., a fost lovit de acesta cu un par în partea stângă a capului o singură dată, lovitură în urma căreia a căzut jos, poziție din care a cerut sprijin tatălui său vitreg. Din acest moment partea vătămată și-a pierdut cunoștința, revenindu-și a doua zi la Spitalul Floreasca din București, unde a rămas internat până pe data de 26 februarie 2008 și unde a fost supus unei intervenții chirurgicale de necesitate.

După externare, partea vătămată, la data de 29 februarie 2008 s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Olt în urma examinării fiindu-i eliberat CML nr. 212/C din care rezultă că a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 15 februarie 2008 prin lovire cu un corp contondent, au necesitat 70 - 80 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicații, iar leziunile au pus în primejdie viața sus-numitului.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a avut un incident cu partea vătămată în ziua de 15 februarie 2008, acesta trecând prin terenul său, fapt ce l-a determinat să reproșeze părții vătămate că îi calcă iarba. Inculpatul a prezentat că incidentul s-a derulat în fața porții lui M.C. și că pentru a evita escaladarea acestui scandal, deoarece partea vătămată a început să-l înjure și să-l amenințe, a plecat către locuința sa, fiind urmărit de partea vătămată și tatăl acesteia, înarmate cu securi, a luat din vie un par și i-a aplicat primului o singură lovitură în zona capului, partea vătămată prăbușindu-se la pământ.

Audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat din nou că recunoaște lovirea părții vătămate în zona capului, cu un arc și că a fost nevoit să facă acest lucru pentru a se apăra întrucât partea vătămate se îndrepta înspre el înarmată cu o secure.

În raport de declarațiile martorilor, anchetați în cauză, M.A., M.C., M.I., S.A., G.A., B.V.M., S.P., R.F. și R.M., prima instanță a reținut că fără niciun motiv inculpatul a lovit partea vătămată în cap, cu un par cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 70 - 80 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

A respins cererea formulată de inculpat prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., motivată de faptul că nu a acționat cu intenția de a ucide victima și că a lovit-o în timp ce aceasta se afla pe terenul proprietatea inculpatului unde nu avea ce să caute.

Apelul declarat de inculpatul V.N. care a criticat hotărârea ca netemeinică susținând că pedeapsa de 10 ani închisoare este prea amare prin raportarea la împrejurările în care a comis fapta, poziția sinceră și regretul manifestat după săvârșirea faptei, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie prin Decizia nr. 154 din 6 iulie 2009.

Sentința a fost desființată sub aspectul laturii penale și pedeapsa a fost redusă de la 10 ani la 8 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul.

Prin ambele recursuri este invocată netemeinicia deciziei și este invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În recursul procurorului se susține că pedeapsa redusă la 8 ani este greșit individualizată în raport de gradul de pericol generic și concret al infracțiunii comise și cu datele personale negative care îl caracterizează pe infractor.

S-a motivat că singurul argument invocat de instanța de apel, și anume cel referitor la atitudinea inculpatului constând în recunoașterea faptei comise, nesusținut de actele din dosar întrucât inculpatul și-a formulat o apărare neveridică, susținând că partea vătămată și tatăl acesteia înarmate cu securi s-au îndreptat înspre el și în acest context a lovit cu parul, nu este confirmat de niciunul din martorii audiați. Martorii au arătat că tatăl părții vătămate nu s-a aflat la locul faptei, iar partea vătămată nu a avut asupra sa secure ori alt obiect contondent.

Pe de altă partea se impune a se avea în vedere că prin Sentința penală nr. 18 din 25 aprilie 1978 a Tribunalului Olt inculpatul a fost condamnat la 16 ani închisoare din care a executat doar jumătate, beneficiind de dispozițiile Decretului nr. 11/1988, iar ulterior a mai fost condamnat de 2 ori pentru infracțiunea de furt și infracțiunea la regimul piscicol.

Inculpatul prin apărător a cerut casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (1) C. pen. sau în cel mai rău caz reținerea circumstanței atenuante, a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. deoarece a lovit fiind provocat de partea vătămată întrucât nu a avut intenția de a ucide ci aceea de a aplica victimei o corecție, respectiv a lovit după ce a fost provocat.

Recursurile sunt nefondate.

Din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei Înalta Curte reține că este stabilit (de altfel însuși inculpatul nu neagă lovirea victimei) că între inculpat și partea vătămată a avut loc în ziua de 15 februarie 2008 un incident. În raport de probele administrate individualizarea juridică făcută de prima instanță este greșită iar instanța de apel chiar dacă nu a făcut o descriere mai amplă a situației de fapt referindu-se sumar la relațiile conflictuale dintre inculpat și familia părții vătămate, reducerea pedepsei este justificată.

Din conținutul rechizitoriului nu rezultă că incidentul dintre părți s-a datorat faptului că partea vătămată a trecut prin terenul inculpatului și i-a călcat iarba iar la reproșul inculpatului cei doi s-au certat și lovit.

În actul de acuzare se motivează doar că apărările inculpatului și cererea acestuia de a se efectua o cercetare a locului unde s-a săvârșit fapta nu pot fi primite deoarece din declarațiile martorilor oculari și cercetarea efectuată la fața locului rezultă că victima a fost lovită într-un loc care nu se afla pe terenul inculpatului.

Prima instanță după ce a audiat doar o parte din martori, majoritatea din familia părții vătămate, ajunge la concluzia "rezultă că fără niciun motiv inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în cap cu un par ...".

Din lecturarea declarației martorei M.A. (mătușa părții vătămate) audiată și în cursul cercetării judecătorești rezultă că în timp ce partea vătămată se deplasa printr-un teren cu iarbă, și nu pe potecă, a apărut inculpatul cu un par în mână și a lovit cu acel par.

Martora R.M. audiată la 26 iunie 2008 de procuror a arătat că în cursul lunii februarie 2008 în timp ce se afla în curtea locuinței a auzit gălăgie și pe terenul din capătul viei inculpatul V. a observat cum acesta se certa cu băiatul lui M.I., căruia îi reproșa că i-a călcat iarba, martora a menționat că în acel loc pășteau vitele inculpatului.

Rezultă că din cele două declarații contrar celor reținute de prima instanță că incidentul a avut la bază trecerea părții vătămate printr-un teren cu iarbă, inculpatul reproșându-i acest lucru după care l-a lovit.

Fără îndoială că datele personale ale inculpatului condamnat în urmă cu 27 ani pentru infracțiunea de omor demonstrează că inculpatul este impulsiv, lucru ce rezultă și din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/6045/2008 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici. Potrivit concluziilor raportului - V.N. prezintă diagnosticul "tulburare de personalitate de tip impulsiv" - răspunde penal pentru fapta săvârșită.

În același timp, ținând seama de lipsa unor martori oculari care să fi perceput conflictul direct pe toată durata lui și nu secvențial nu poate fi primită nici apărarea inculpatului că a lovit fiind provocat de victimă care atunci când i-a reproșat că îi calcă iarba l-a înjurat și a trecut la amenințări.

Încadrarea juridică reținută de instanțe este și ea corectă, lovirea cu un par în zona capului, chiar dacă inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acesteia, numai intervenția medicală de specialitate făcând ca acest lucru să nu se producă, constituie tentativa de omor săvârșită cu intenție indirectă.

Având în vedere cele de mai sus în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de procuror și inculpat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce timpul reținerii și arestării conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul V.N. împotriva Deciziei penale nr. 154 din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2008 la 27 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.