ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2962/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 4 din data de 11 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, s-au dispus următoarele: Respinge cererea formulată de inculpatul C.F. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20/174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.F. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin Încheierea din 21 septembrie 2009, mandat de arestare preventivă din 21 septembrie 2009 al Tribunalului Dolj. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a scăzut din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la data de 21 septembrie 2009 până la zi. Constată că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2.858,87 RON în favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, sumă care se va reactualiza cu indicele de inflație corespunzător până la data plății efective a debitului.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 750 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, incluzând și onorariul apărătorului din oficiu. În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, G.A. conform delegației avocațiale din 12 noiembrie 2009 în sumă de 200 RON urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Dolj. Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele: În data de 14 septembrie 2009, între partea vătămată C.I. și fratele inculpatului, C.S. a avut loc un conflict verbal, care nu a degenerat însă în violență. După două zile, în jurul orelor 20,30, inculpatul C.F., fiind în stare avansată de ebrietate, s-a deplasat pe raza satului Răchita de Sus spre locuința părții vătămate.

În timp ce se deplasa pe strada principală a localității Răchita de Sus, inculpatul C.F. s-a întâlnit cu martorul D.M., căruia i-a declarat că îl caută pe L.C., tot în legătură cu un conflict avut anterior de acesta cu fratele său, C.S. Inculpatul a scos un cuțit de bucătărie, cu lama de circa 20 cm și a plecat spre locuința lui L.C., declarându-i martorului D.M. că "ori îl omoară, ori moare el". Martorul D.M., care se afla la cca 270 m de locuința verișorului său, L.C., l-a apelat telefonic pe acesta și i-a spus să nu iasă în fața porții întrucât inculpatul C.F., se îndreaptă spre el înarmat cu un cuțit. Trecând prin fața porții locuinței părții vătămate, care se află pe aceeași stradă inculpatul și-a amintit probabil și de conflictul acestuia cu fratele său și l-a strigat la poartă pe C.I.

Între timp, în curtea sa, a ieșit și martorul L.C. care a rămas în spatele porții și a observat desfășurarea întregului conflict, întrucât locuința acestuia se află în vecinătatea imobilului părții vătămate, la două case distanță. După ce partea vătămată C.I. a ieșit la poartă, în fața curții sale, inculpatul i-a reproșat că a avut un conflict cu fratele său, C.S., în urmă cu două zile. Pe parcursul discuției, pe neașteptate și fără să fie provocat, inculpatul C.F. a scos cuțitul de bucătărie pe care îl avea asupra sa și a lovit-o de mai multe ori pe partea vătămată. Prima lovitură i-a fost aplicată în zona inghinală stânga, apoi în zona abdominală după care l-a mai lovit o dată în coapsa piciorului drept.

Partea vătămată a început să strige după ajutor, moment în care C.F. și-a încetat agresiunea și a fugit în direcția opusă din care venise. Martorul L.C. i-a ieșit în întâmpinare însă i-a fost frică să intervină, având în vedere că acesta încă mai avea cuțitul asupra sa. După ce a trecut de martor, inculpatul l-a amenințat că îl va tăia și pe el cu altă ocazie. Inculpatul C.F. a reușit să fugă de la fața locului și a aruncat ulterior cuțitul pe câmp, într-un loc pe care nu l-a mai putut preciza. Conform raportului de constatare medico-legal nr. 3297/A1/2009 al I.M.L. Craiova rezultă că numitul C.I. a prezentat leziuni traumatice ce pot data din 16 septembrie 2009. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, au necesitat 35 - 40 zile îngrijiri medicale de la data producerii și au pus în primejdie viața sus-numitului.

Loviturile au putut fi aplicate din față, lateral stânga, dreapta. Inculpatul a recunoscut faptul că l-a lovit de mai multe ori cu cuțitul însă a precizat că partea vătămată C.I. a încercat să-l lovească inițial cu o furcă, aspecte care nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul C.F. și partea vătămată C.I. În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: Avocat G.G. pentru inculpat, a solicitat, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

și achitarea inculpatului, întrucât se afla în legitimă apărare, victima fiind înarmată cu o furcă, iar persoana care-l însoțea, cu o rangă. În acest sens, a arătat că în raport de numărul zilelor de îngrijiri medicale, dar și de împrejurarea că lovirea părții vătămate de către inculpat nu a vizat o zonă vitală și nici nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, ci de a se apăra, încadrarea juridică corectă este conform dispozițiilor art. 181 C. pen., solicitând reținerea în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținerea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Partea vătămată C.I. a solicitat respingerea apelului formulat de inculpat și admiterea apelului său, arătând că pedeapsa este prea mică și a solicitat majorarea acesteia. Prin Decizia penală nr. 132 din data de 01 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele: A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.F. și partea vătămată C.I., împotriva Sentinței penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 11915/63/2009. A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus detenția, în continuare la zi. A obligat apelantul inculpat la plata sumei de 150 RON cheltuieli statului și pe apelantul parte vătămată la 130 RON cheltuieli judiciare din care câte 100 RON reprezentând onorariu apărător oficiu.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Fapta inculpatului C.F. a realizat sub aspect constitutiv elementele infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. Fapta inculpatului nu este susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 181 C. pen., avându-se în vedere numărul și intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate, obiectul folosit - un cuțit de bucătărie, dar și regiunea corpului vizată - abdomen, zonă inghinală și membru inferior, precum și împrejurarea că leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei, astfel cum a concluzionat raportul de constatare medico-legală, aflat la dosar, astfel încât intenția inculpatului de a ucide victima este evidentă în cauză.

În acest sens, relevante sunt și declarațiile martorului L.C., din care rezultă că inculpatul în mod deliberat a plecat înarmat cu un cuțit, în scopul agresării martorului, însă a întâlnit victima pe neașteptate, aplicându-i numeroase lovituri cu un cuțit, în zone vitale. Apărarea invocată de inculpat, în sensul că a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul, deoarece aceasta inițial a încercat să-l lovească cu o furcă, nu este confirmată de probatoriile administrate în cauză, partea vătămată și martorii audiați la instanța de fond menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală, care confirmă săvârșirea faptei de către inculpat în varianta reținută.

În cauză, nu se poate reține că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare, întrucât probatoriul administrat nu confirmă împrejurarea că acesta a acționat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atac ori interesul obștesc. De asemenea, în favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici circumstanța judiciară atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul nu a săvârșit fapta aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității victimei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Înalta Curte, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Împotriva Deciziei penale nr. 132 din data de 01 iunie 2010 a instanței de apel Craiova, a formulat recurs inculpatul C.F., care critică soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în sensul că nu s-au aplicat dispozițiile art. 74 lit. a) și b) C. pen., respectiv circumstanțele atenuante judiciare. Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată, urmând a respinge recursul formulat ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanțele de judecată au făcut o justă individualizare a pedepsei, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, modul și mijloacele de săvârșire, împrejurările concrete - respectiv inculpatul a plecat expres înarmat cu intenția de a agresa pe L.C. și întâlnind pe partea vătămată, pe neașteptate i-a aplicat numeroase lovituri cu cuțitul cu o lamă de 20 de cm în zone vitale, acțiune soldată cu leziunile multiple menționate în raportul de constatare medico-legală - ceea ce dovedește o periculozitate sporită și un comportament violent al inculpatului, persoana inculpatului, recidivist post executoriu, din fișa de cazier judiciar rezultând că a fost condamnat prin trei hotărâri judecătorești la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni de furt calificat, din executarea cărora a fost succesiv liberat condiționat, dovedind o perseverență infracțională.

Și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, rezultă o conduită agresivă a inculpatului care dă dovadă de impulsivitate pe fondul consumului de alcool devenit un obicei al inculpatului, organele de poliție având dese reclamații la adresa membrilor familiei și inculpatului. În acest context, atitudinea de recunoaștere a faptei de către inculpat, nu poate avea relevanță reținerii unei circumstanțe atenuante, având în vedere toate cele de mai sus, dar și perspectivele de integrare în societate. Mai mult chiar, Înalta Curte reține că au fost respectate prevederile art. 72 C. pen.

și sub aspectul faptului că pe fondul consumului de alcool, recurentul dă dovadă de impulsivitate, având o atitudine agresivă, rezultând din fișa de cazier judiciar că a comis fapta aflându-se în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., fiind anterior condamnat de 3 ori la pedepse privative de libertate, din executarea cărora a fost liberat succesiv condiționat. Față de toate aceste argumente, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul formulat urmând ca în baza art. 192 C. pen. să oblige pe recurent la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva Deciziei penale nr. 132 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 septembrie 2009 la 1 septembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2010.