ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2962/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2962/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 4 din data de 11

ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, s-au dispus

următoarele:

Respinge cererea

formulată de inculpatul C.F. privind schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea prevăzută de art. 20/174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.F. la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni

închisoare cu executare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64

lit. a) și b) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin

Încheierea din 21 septembrie 2009, mandat de arestare preventivă din 21

septembrie 2009 al Tribunalului Dolj.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen. a scăzut din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la

data de 21 septembrie 2009 până la zi.

Constată că partea

vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 346 C.

proc. pen., art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. a obligat

inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2.858,87 RON în

favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, sumă care se va

reactualiza cu indicele de inflație corespunzător până la data plății efective

a debitului.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 750 RON cheltuieli judiciare

în favoarea statului, incluzând și onorariul apărătorului din oficiu.

În baza art. 189

alin. (1) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, G.A. conform

delegației avocațiale din 12 noiembrie 2009 în sumă de 200 RON urmând a fi

virată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Dolj.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța a reținut următoarele:

În data de 14

septembrie 2009, între partea vătămată C.I. și fratele inculpatului, C.S. a

avut loc un conflict verbal, care nu a degenerat însă în violență.

După două zile, în

jurul orelor 20,30, inculpatul C.F., fiind în stare avansată de ebrietate, s-a

deplasat pe raza satului Răchita de Sus spre locuința părții vătămate.

În timp ce se deplasa

pe strada principală a localității Răchita de Sus, inculpatul C.F. s-a întâlnit

cu martorul D.M., căruia i-a declarat că îl caută pe L.C., tot în legătură cu

un conflict avut anterior de acesta cu fratele său, C.S.

Inculpatul a scos un

cuțit de bucătărie, cu lama de circa 20 cm și a plecat spre locuința lui L.C.,

declarându-i martorului D.M. că "ori îl omoară, ori moare el".

Martorul D.M., care

se afla la cca 270 m de locuința verișorului său, L.C., l-a apelat telefonic pe

acesta și i-a spus să nu iasă în fața porții întrucât inculpatul C.F., se

îndreaptă spre el înarmat cu un cuțit.

Trecând prin fața

porții locuinței părții vătămate, care se află pe aceeași stradă inculpatul

și-a amintit probabil și de conflictul acestuia cu fratele său și l-a strigat

la poartă pe C.I.

Între timp, în curtea

sa, a ieșit și martorul L.C. care a rămas în spatele porții și a observat

desfășurarea întregului conflict, întrucât locuința acestuia se află în

vecinătatea imobilului părții vătămate, la două case distanță.

După ce partea vătămată

C.I. a ieșit la poartă, în fața curții sale, inculpatul i-a reproșat că a avut

un conflict cu fratele său, C.S., în urmă cu două zile.

Pe parcursul

discuției, pe neașteptate și fără să fie provocat, inculpatul C.F. a scos

cuțitul de bucătărie pe care îl avea asupra sa și a lovit-o de mai multe ori pe

partea vătămată.

Prima lovitură i-a

fost aplicată în zona inghinală stânga, apoi în zona abdominală după care l-a

mai lovit o dată în coapsa piciorului drept.

Partea vătămată a

început să strige după ajutor, moment în care C.F. și-a încetat agresiunea și a

fugit în direcția opusă din care venise.

Martorul L.C. i-a

ieșit în întâmpinare însă i-a fost frică să intervină, având în vedere că

acesta încă mai avea cuțitul asupra sa. După ce a trecut de martor, inculpatul

l-a amenințat că îl va tăia și pe el cu altă ocazie.

Inculpatul C.F. a

reușit să fugă de la fața locului și a aruncat ulterior cuțitul pe câmp,

într-un loc pe care nu l-a mai putut preciza.

Conform raportului de

constatare medico-legal nr. 3297/A1/2009 al I.M.L. Craiova rezultă că numitul

C.I. a prezentat leziuni traumatice ce pot data din 16 septembrie 2009.

Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, au

necesitat 35 - 40 zile îngrijiri medicale de la data producerii și au pus în

primejdie viața sus-numitului. Loviturile au putut fi aplicate din față,

lateral stânga, dreapta.

Inculpatul a

recunoscut faptul că l-a lovit de mai multe ori cu cuțitul însă a precizat că

partea vătămată C.I. a încercat să-l lovească inițial cu o furcă, aspecte care

nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză.

Împotriva sentinței

au declarat apel inculpatul C.F. și partea vătămată C.I.

În motivele de apel,

sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

Avocat G.G. pentru

inculpat, a solicitat, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței

penale și rejudecând, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în

sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art.

174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C.

pen. și achitarea inculpatului, întrucât se afla în legitimă apărare, victima

fiind înarmată cu o furcă, iar persoana care-l însoțea, cu o rangă.

În acest sens, a

arătat că în raport de numărul zilelor de îngrijiri medicale, dar și de

împrejurarea că lovirea părții vătămate de către inculpat nu a vizat o zonă

vitală și nici nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, ci de a

se apăra, încadrarea juridică corectă este conform dispozițiilor art. 181 C.

pen., solicitând reținerea în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În subsidiar, a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reținerea

dispozițiilor art. 74, 76 C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub

minimul special prevăzut de lege.

Partea vătămată C.I.

a solicitat respingerea apelului formulat de inculpat și admiterea apelului

său, arătând că pedeapsa este prea mică și a solicitat majorarea acesteia.

Prin Decizia penală

nr. 132 din data de 01 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

A respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpatul C.F. și partea vătămată C.I.,

împotriva Sentinței penale nr. 4 din 11 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul

Dolj, în Dosarul nr. 11915/63/2009.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului și a dedus detenția, în continuare la zi.

A obligat apelantul

inculpat la plata sumei de 150 RON cheltuieli statului și pe apelantul parte

vătămată la 130 RON cheltuieli judiciare din care câte 100 RON reprezentând

onorariu apărător oficiu.

Pentru a dispune în

acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Fapta inculpatului

C.F. a realizat sub aspect constitutiv elementele infracțiunii de tentativă la

omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Fapta inculpatului nu

este susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 181 C. pen., avându-se în

vedere numărul și intensitatea loviturilor aplicate părții vătămate, obiectul

folosit - un cuțit de bucătărie, dar și regiunea corpului vizată - abdomen,

zonă inghinală și membru inferior, precum și împrejurarea că leziunile

traumatice au pus în primejdie viața victimei, astfel cum a concluzionat

raportul de constatare medico-legală, aflat la dosar, astfel încât intenția

inculpatului de a ucide victima este evidentă în cauză.

În acest sens,

relevante sunt și declarațiile martorului L.C., din care rezultă că inculpatul

în mod deliberat a plecat înarmat cu un cuțit, în scopul agresării martorului,

însă a întâlnit victima pe neașteptate, aplicându-i numeroase lovituri cu un

cuțit, în zone vitale.

Apărarea invocată de

inculpat, în sensul că a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul,

deoarece aceasta inițial a încercat să-l lovească cu o furcă, nu este

confirmată de probatoriile administrate în cauză, partea vătămată și martorii

audiați la instanța de fond menținându-și declarațiile date în faza de urmărire

penală, care confirmă săvârșirea faptei de către inculpat în varianta reținută.

În cauză, nu se poate

reține că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare, întrucât

probatoriul administrat nu confirmă împrejurarea că acesta a acționat pentru a

înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a

altuia sau împotriva unui interes obștesc care să pună în pericol grav persoana

sau drepturile celui atac ori interesul obștesc.

De asemenea, în

favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici circumstanța judiciară

atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece

inculpatul nu a săvârșit fapta aflându-se sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei, produsă

prin violență, printr-o atingere gravă a demnității victimei sau prin altă

acțiune ilicită gravă.

Înalta Curte, în baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Împotriva Deciziei

penale nr. 132 din data de 01 iunie 2010 a instanței de apel Craiova, a

formulat recurs inculpatul C.F., care critică soluția instanței de apel ca

fiind nelegală și netemeinică invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în sensul că nu s-au

aplicat dispozițiile art. 74 lit. a) și b) C. pen., respectiv circumstanțele

atenuante judiciare.

Examinând legalitatea

și temeinicia soluției instanței de apel prin prisma motivului de recurs

invocat, Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată, urmând a

respinge recursul formulat ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanțele de

judecată au făcut o justă individualizare a pedepsei, având în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social

concret al faptei săvârșite, modul și mijloacele de săvârșire, împrejurările

concrete - respectiv inculpatul a plecat expres înarmat cu intenția de a agresa

pe L.C. și întâlnind pe partea vătămată, pe neașteptate i-a aplicat numeroase

lovituri cu cuțitul cu o lamă de 20 de cm în zone vitale, acțiune soldată cu

leziunile multiple menționate în raportul de constatare medico-legală - ceea ce

dovedește o periculozitate sporită și un comportament violent al inculpatului,

persoana inculpatului, recidivist post executoriu, din fișa de cazier judiciar

rezultând că a fost condamnat prin trei hotărâri judecătorești la pedepse

privative de libertate pentru infracțiuni de furt calificat, din executarea

cărora a fost succesiv liberat condiționat, dovedind o perseverență

infracțională.

Și din referatul de

evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj,

rezultă o conduită agresivă a inculpatului care dă dovadă de impulsivitate pe

fondul consumului de alcool devenit un obicei al inculpatului, organele de

poliție având dese reclamații la adresa membrilor familiei și inculpatului.

În acest context,

atitudinea de recunoaștere a faptei de către inculpat, nu poate avea relevanță

reținerii unei circumstanțe atenuante, având în vedere toate cele de mai sus,

dar și perspectivele de integrare în societate.

Mai mult chiar, Înalta

Curte reține că au fost respectate prevederile art. 72 C. pen. și sub aspectul

faptului că pe fondul consumului de alcool, recurentul dă dovadă de

impulsivitate, având o atitudine agresivă, rezultând din fișa de cazier

judiciar că a comis fapta aflându-se în stare de recidivă postexecutorie

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., fiind anterior condamnat de 3 ori la

pedepse privative de libertate, din executarea cărora a fost liberat succesiv

condiționat.

Față de toate aceste

argumente, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul formulat urmând ca în baza

art. 192 C. pen. să oblige pe recurent la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva Deciziei penale nr.

132 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21

septembrie 2009 la 1 septembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 septembrie 2010.