ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3785/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 200 din 17 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul nr. 9931/63/2008, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu pentru inculpatul I.F., zis „F.", din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestor prevederi, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, ca pedeapsă complementară.

Instanța a aplicat prevederile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 30 aprilie 2008 la 18 august 2008. În baza art. 14 lit. b) raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de câte 1000 RON daune morale către fiecare din părțile civile N.L.M., C.A.M. și Ț.R.E. De asemenea, instanța a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă J.R.E. iar în baza art. 329 alin. 4 raportat la art. 118 lit. d) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 10000 euro. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la 26 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Dolj a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I.F. pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1, alin. (2) lit. a), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, instanța a reținut că în luna decembrie 2006, părțile vătămate C.A.M. și N.L.M., eleve în clasa a XII-a la Liceul A.S. din Craiova, i-au cunoscut întâmplător pe B.C.C. și pe R.C.D., iar în perioada decembrie 2006 - februarie 2007, între părțile vătămate și cei doi tineri s-au stabilit relații apropiate, în cursul cărora li s-au făcut și promisiuni de căsătorie. De la aceiași tineri, părțile vătămate au aflat că ei vor să meargă în Italia, unde B.C.C.

are un prieten care este proprietar al unui local de noapte, unde și ele ar putea să se angajeze în calitate de dansatoare sau dame de companie, prin această din urmă calitate înțelegând o activitate desfășurată într-un local și care ar consta în dialoguri cu clienții pentru a-i determina să consume cât mai mult, ofertă pe care acestea au primit-o. În anturajul lui B.C.C. și R.C.D. se afla și martorul A.I.D., a cărui prietenă, partea vătămată Ț.R.E. a asistat la discuțiile dintre numitul B. și cele două părți vătămate și a aflat că acestea vor pleca în Italia pentru a lucra ca dame de companie în localuri publice și vor obține avantaje materiale foarte mari astfel că și-a manifestat dorința de a merge și ea luând în seamă și faptul că familia sa avea probleme financiare.

În seara de 8 martie 2007, în locuința martorului A.I.D., cele trei părți vătămate l-au cunoscut pe numitul S.D. zis „L.", prietenul lui B.C.C., revenit din Italia, care Ie-a confirmat că este patronul unui local de noapte din P. Italia, întărind afirmațiile numitului B., local în care acestea ar urma să desfășoare munca în calitate de dame de companie. În zilele de 9 și 10 martie 2007, părțile vătămate C.A.M., N.L.M. și Ț.R.E. au fost „pregătite" pentru a pleca în Italia în sensul că S.D. zis „L." Ie-a transportat cu un autoturism la numita P.A.M. care Ie-a vopsit părul, iar în seara zilei de 10 martie 2007 au fost urcate într-un microbuz marca M. și transportate în Italia, localitatea P., fiind asigurate de numitul S. că vor fi așteptate de un prieten al său pe nume „F.". Într-adevăr, cele trei părți vătămate au fost așteptate de inculpatul I.F.

zis „F." și de altă persoană „N.", persoană care Ie-a transportat cu un autoturism în localitatea S.A. și au fost cazate într-un hotel. Din chiar ziua următoare sosirii în Italia, inculpatul I.F. a pus în vedere părților vătămate faptul că îi datorează fiecare suma de 400 euro care reprezintă contravaloarea transportului suportată de el precum și suma de 200 euro pentru cazare, iar pentru a procura aceste sume de bani vor trebui să întrețină relații sexuale cu clienții pe care îi va găsi el. Inițial, părțile vătămate au refuzat să facă ceea ce li s-a cerut, dar, la amenințarea inculpatului că „vor fi vândute la albanezi" acestea au acceptat să întrețină relații sexuale cu bărbații găsiți de inculpatul I.F.

Timp de o lună de zile inculpatul I.F. Ie-a transportat pe părțile vătămate C.A.M., N.L.M. și Ț.R.E. cu un autoturism la clubul „D." și „C." din localitatea P., pentru a întreține relații sexuale cu bărbații identificați de el și la tarifele de 50 euro de client, pentru o relație în autoturism sau 100 euro de client pentru relații în hotel. Părțile vătămate erau transportate de inculpat la cele două cluburi arătate, unde rămâneau în intervalul orar 23 00 - 3 00 pentru a întreține relații sexuale cu clienți, contra unor sume de bani, pe care le însușea inculpatul în totalitate. După perioada arătată mai sus, în Italia a ajuns și S.D. zis „L." cu alte două femei, care au întreținut de bună voie relații sexuale cu clienți în cluburi de noapte, pentru foloase materiale.

Din momentul sosirii sale, S.D. s-a ocupat direct, singur sau împreună cu inculpatul I.F., de transportarea părților vătămate în cluburi de noapte, pentru a întreține relații cu clienții acestora, iar sumele de bani obținute în acest mod, au fost însușite de S.D. Partea vătămată Ț.R.E., după două săptămâni de la venirea în Italia, a refuzat să mai întrețină relații sexuale cu clienți, motiv pentru care inculpatul I.F. a despărțit-o de celelalte părți vătămate și, cum partea vătămată a solicitat telefonic părinților să o ia din Italia, inculpatul a fost nevoit să o conducă la Milano, de unde a fost preluată de tatăl său și de prieten.

Instanța de fond a constatat că, în condițiile în care, asupra părților vătămate nu s-au realizat violențe, amenințări sau alte forme de constrângere, recrutarea s-a realizat în condițiile în care acestea cunoșteau că vor lucra ca dame de companie, în perioada de o lună erau lăsate singure la hotel, cu acte de identitate asupra lor, ieșeau uneori la cumpărături, aveau posibilitatea să folosească telefonul hotelului, nu a fost realizat elementul material al infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de Legea specială nr. 678/2001, ci al infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., considerente din care a aplicat dispozițiile art. 334 C. proc. pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.F., din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat. La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social generic și concret al faptei săvârșite de inculpat, scopul urmărit, respectiv obținerea de foloase materiale, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, recrudescența deosebită pe care acest gen de fapte o cunoaște în prezent, precum și persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

Din probele administrate în cauză, instanța de fond nu a reținut temeiuri pentru circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, așa cum a solicitat apărătorul acestuia, întrucât o pedeapsă în cuantum mai redus nu ar fi aptă de a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care acest gen de infracțiuni au dobândit un caracter de fenomen, cu o amploare deosebită, care aduc atingere unei valori importante ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar sănătatea acesteia, reprezentând o formă gravă de criminalitate organizată. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că reducerea pedepsei pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altor persoane la săvârșirea unor fapte similare și scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.

Potrivit acestor criterii, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, în limitele minime prevăzute de textul sancționator, alături de pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., iar referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, deoarece infracțiunea de proxenetism prezintă un pericol social ridicat, a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestuia ar fi o măsură disproporționată față de pericolul social al faptelor și nu se impune în cauză. În privința laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată N.L.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro, reprezentând daune morale, partea vătămată C.A.M.

cu suma de 500 euro daune morale, iar partea vătămată Ț.R.E. cu suma de 2500 euro daune morale și 2500 euro daune materiale, constând în câștigul realizat din practicarea prostituției care a fost însușit de inculpat. Față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, de vârsta părților vătămate, care au fost eleve și au pierdut anul școlar, pe care au fost nevoite să-l repete și să facă eforturi pentru reintegrarea socială, instanța a apreciat că acestea au suferit un prejudiciu moral de natură a fi reparat printr-o compensare bănească într-un cuantum apreciat de aceasta. În privința cererii de despăgubiri civile formulată de partea civilă Ț.R.E. reprezentând daune materiale care reprezintă câștigul realizat din practicarea prostituției și însușit de inculpat, instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată și a respins-o.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că părțile vătămate N.L.M. și C.A.M. s-au prostituat circa o lună și au realizat, în medie, 300 euro pe noapte, iar partea vătămată Ț.R.E. s-a prostituat circa 2 săptămâni și a realizat aproximativ 1000 euro, iar banii au fost însușiți de inculpat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și inculpatul I.F. (T.) zis „F." precum și părțile civile N.L.M., Ț.R.E. și C.A.M.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, în sensul că în mod greșit prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., între această infracțiune și infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 existând diferențe constând în scopuri distincte, modalitatea de realizare a laturii subiective, finalitatea urmărită prin săvârșirea lor, tratamentul diferit aplicat persoanelor care practică prostituția și a victimelor traficului de persoane, competența materială a instanțelor, cu precizarea că în cauza de față încadrarea juridică corectă este în infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, deoarece vicierea consimțământului părților vătămate s-a realizat prin inducerea în eroare asupra activității pe care urmau să o desfășoare în Italia, deoarece în realitate, inculpatul a urmărit exploatarea acestora prin obligarea la practicarea prostituției.

Sentința a mai fost criticată și sub aspectul individualizării greșite a pedepsei aplicate inculpatului, care nu corespunde dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen. și a solicitat majorarea pedepsei în raport de gravitatea și frecvența infracțiunilor de acest fel și de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului. Părțile civile N.L.M. și Ț.R.E. au solicitat admiterea apelurilor declarate, desființarea sentinței atât pe latura penală cât și pe latura civilă, deoarece, prima instanță a dispus greșit schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism, întrucât din probele administrate rezultă că acestea au fost amăgite de inculpat, s-a profitat de naivitatea lor și au fost amenințate să se prostitueze.

În privința laturii civile, au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale la care inculpatul a fost obligat, deoarece suma stabilită de instanța de fond este prea mică în raport cu prejudiciul cauzat părților. Partea civilă C.A.M. a solicitat admiterea apelului declarat, în sensul majorării sumei acordate cu titlu de daune morale în raport de prejudiciul moral cauzat, precum și condamnarea inculpatului pentru trafic de persoane, cu majorarea pedepsei în raport de gravitatea faptei săvârșite. Inculpatul I.F. a solicitat admiterea apelului său, desființarea sentinței în parte, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul de prima instanță, în sensul înlăturării art. 64, art. 71 C. pen.

și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, în raport de circumstanțele sale personale - tânăr, fără antecedente penale, scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție, cu mențiunea că prima instanță a dat o încadrare juridică legală faptei reținute în sarcina sa, în prevederile art. 329 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a solicitat menținerea acestei încadrări juridice. Prin Decizia penală nr. 52 din 26 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis acțiunile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și părțile civile N.L.M., Ț.R.E., C.A.M., a respins apelul declarat de inculpatul I.F.

zis „F.", ca nefondat, a desființat în parte sentința apelată și, în rejudecare, în baza art. 12 alin. (1) și (2) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) din același cod a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. A menținut dispozițiile sentinței referitoare la aplicarea pedepsei accesorii și deducerea reținerii și arestării preventive. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen. a confiscat de la inculpat echivalentul în RON a sumei de 10000 euro. De asemenea a majorat daunele morale acordate părților civile la câte 2500 RON pentru fiecare și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a adopta această soluție, instanța de control judiciar a apreciat că sunt fondate susținerile parchetului și ale părților civile în sensul că prima instanță a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză cu consecința unei încadrări juridice nelegale a faptei pentru care inculpatul I.F. a fost trimis în judecată. Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani, ori de alte foloase, pentru obținerea consimțământului persoanei.

Prin această infracțiune, care, sub aspectul elementului material al laturii obiective, se realizează prin mai multe alternative, se urmărește un scop, și anume exploatarea persoanei, victimă a traficului, cu precizarea că, potrivit art. 2 alin. (2) din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, printre altele, obligarea la practicarea prostituției. Pe de altă parte, conform art. 329 alin. (2) C. pen., constituie infracțiunea de proxenetism, recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, precum și constrângerea la prostituție.

Față de aceste prevederi legale, instanța de control judiciar a apreciat că diferența dintre cele două infracțiuni constă în scopurile distincte avute în vedere la săvârșirea faptelor incriminate, finalitatea urmărită prin săvârșirea acestor infracțiuni, tratamentul diferit aplicat persoanei care practică prostituția în raport de cel aplicat persoanei exploatate prin obligare la practicarea prostituției, mijloacele prin care se realizează, modalitățile de exprimare a laturii obiective, modul de exprimare a consimțământului de către victimă, respectiv acord liber în cazul persoanei care este îndemnată să practice prostituția și consimțământ afectat de violență în cazul traficului de persoane.

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, respectiv declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, notele de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice instanța de apel și-a format convingerea în sensul că părțile vătămate din cauză au fost recrutate și transportate în Italia prin înșelăciune de către S.D. și B.C.C., care le-au promis locuri de muncă în Italia, ca „dame de companie" într-un local pe care îl dețin în proprietate, cu scopul de a fi apoi obligate să se prostitueze, iar inculpatul din cauză, I.F., Ie-a așteptat în momentul sosirii în Italia, s-a îngrijit de transportul și cazarea acestora pe teritoriul italian și Ie-a obligat, prin amenințare, să se prostitueze și sumele de bani obținute de părțile vătămate Ie-a însușit integral.

Din probele dosarului rezultă, pe de o parte, că în momentul recrutării, părțile vătămate au fost cazate în apartamente din C. și B., iar când au ajuns în Italia, au fost preluate de inculpatul I.F. și transportate în localitatea S.A. unde au fost cazate la un hotel, după care Ie-a cerut să se prostitueze, pentru a achita contravaloarea transportului și a cazării și, când părțile vătămate au refuzat, pentru a le înfrânge voința, Ie-a amenințat că vor fi vândute la albanezi. Timp de o lună de zile, inculpatul I.F. a transportat părțile vătămate de la hotelul în care Ie-a cazat, la mai multe localuri de noapte, pentru a practica prostituția. Reținând aceste împrejurări de fapt, instanța de control judiciar a apreciat că încadrarea juridică legală a faptei pentru care inculpatul I.F.

a fost trimis în judecată este în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, și nu în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cum a apreciat prima instanță, deoarece împrejurarea reținută în hotărârea apelată, că părțile vătămate au avut posibilitatea să ia legătura cu familia sau să ceară ajutorul carabinierilor, nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului apelant pentru infracțiunea arătată, în condițiile în care, probele de la dosar dovedesc vinovăția acestuia, în sensul că Ie-a amenințat în permanență că vor fi vândute, iar banii obținuți din practicarea prostituției au fost însușiți de acesta. De asemenea, împrejurarea că părțile vătămate au cunoscut din țară că vor lucra ca „dame de companie" nu echivalează cu acordarea consimțământului de a se prostitua.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere, în totalitate, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., care se referă la pericolul social concret al faptei săvârșite, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, frecvența acestui gen de infracțiuni, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - infractor primar, tânăr - iar în privința modalității de executare a pedepsei, a apreciat că gravitatea faptei săvârșite impune executarea acesteia în regim de detenție și nu cu suspendarea condiționată a executării potrivit art. 81 C. pen. În sfârșit, instanța de apel a apreciat că victimele infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat sunt îndreptățite la acordarea unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit în cuantum de 2500 RON pentru fiecare și, din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al acestei căi de atac, a schimbat temeiul juridic al confiscării speciale, ca măsură de siguranță.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul I.F., care, a invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. și a solicitat, prin apărătorul ales, admiterea recursului, casarea ultimei hotărâri și menținerea hotărârii instanței de fond, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de trafic de persoane în formă simplă prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen., în sensul suspendării condiționate sau a suspendării sub supraveghere a executării acesteia.

Recursul declarat de inculpatul I.F. (de la data de 20 martie 2009 are numele de T.F.) este neîntemeiat pentru următoarele motive: 1. Referitor la motivul de recurs privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sau, în subsidiar în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din actele și lucrările dosarului se constată că instanța de control judiciar a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului I.F.

în săvârșirea, în perioada martie - aprilie 2007 a infracțiunii de trafic de persoane în formă agravată, de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de textul de lege menționat mai sus. Din probele administrate pe tot parcursul procesului penal, examinate nemijlocit, respectiv declarațiile părților vătămate C.A.M., N.L.M. și Ț.R.E., din declarațiile martorilor A.I.D., R.C.D., Ț.N., I.M., G.E.V., V.C.D., M.M. precum și din declarațiile lui S.D. și B.C.C. - rezultă că cele trei părți vătămate, eleve de liceu în clasele a XII-a, cu grad ridicat de naivitate specific vârstei și experienței de viață reduse, au intrat în relații de prietenie cu B.C.C. și persoane din anturajul său, respectiv R.C.D.

și A.I.D. în perioada decembrie 2006 - martie 2007. În acest timp, B.C.C., pe lângă promisiunea de căsătorie făcută părții vătămate N.L.M., în timpul discuțiilor, a lăsat să se înțeleagă faptul că lucrează în Italia unde are deja o casă și mai multe autoturisme, afirmații întărite de martorul R.C.D. în intervalul de timp menționat, B.C.C. a fost plecat pentru o lună de zile în Italia și după ce a revenit, Ie-a spus părților vătămate că are un prieten în țara respectivă, cu un club de noapte la care le poate angaja în calitate de „dame de companie", calitate în care ar avea obligația de a sta la masă cu clienții pe timpul consumației. În seara de 8 martie 2007, în locuința lui A.I.D., B.C.C. l-a prezentat celor trei părți vătămate pe S.D.

zis „L." ca fiind prietenul din Italia, proprietar de club, care a confirmat cele susținute de B. și Ie-a prezentat acestora cărți de vizită care atestau calitatea de patron al unui club numit „Z." și Ie-a comunicat că le va angaja cu contract de muncă la clubul respectiv, ca „dame de companie" la mesele clienților, pe timpul consumației, prestație pentru care vor primi un salariu fix neprecizat și un procent din consumația clienților. Părțile vătămate au susținut constant că S.D., în discuțiile din seara respectivă și ulterior, nu a menționat că în calitatea arătată, va trebui să întrețină relații sexuale cu clienții, iar susținerile acestora au fost confirmate de martorii A.I.D. și G.E.V. Chiar din seara de 8 martie 2007, părțile vătămate au întrerupt legătura cu familiile și au fost cazate, prin grija lui B.C.C.

și S.D., în locuințe diferite, s-au deplasat în orașul B. la o cunoștință a celor doi, P.A.M., care Ie-a vopsit părul, pentru a se adapta la noua îndeletnicire pe care urmau să o aibă în Italia, iar în seara de 10 martie 2007, C.A.M., N.L.M. și Ț.R.E. au fost conduse la un microbuz M. care Ie-a transportat în Italia, orașul P., unde au fost preluate de inculpatul I.F., după cum le asigurase S.D., împrejurări confirmate și de martorii C.O.A., M.M. și V.C.D. La data de 9 martie 2007 au fost sesizate organele de urmărire penală de martora I.M. - mama părții vătămate N.L.M., despre situația fiicei sale și din actele întreprinse a rezultat că după dispariția părților vătămate N.L.M. și C.A.M., colegele lor de clasă - R.I.D.

și R.A. - au primit mai multe apeluri pe telefoane mobile de la persoane necunoscute, prin care li se solicitau întâlniri sau ajutor pentru a fi puse în legătură cu alte tinere în schimbul unei sume consistente de bani. De asemenea, persoanele apelante au confirmat celor două martore că N.L.M. și C.A.M. sunt cu ei și le vor trimite în Italia, pentru a practica prostituția. Inculpatul I.F. a confirmat și el susținerile părților vătămate, în sensul că S.D. i-a comunicat la telefon că se află în România și îi va trimite trei fete, care au și fost aduse peste câteva zile cu un microbuz în orașul S.A., de unde el și cu un prieten, Ie-a preluat și Ie-a transportat la un hotel, unde Ie-a cazat, iar în serile următoare Ie-a transportat cu autoturismul său la clubul de noapte „N." din P. și le aștepta până la orele 2 00 - 3 00 dimineața, pentru a le readuce la hotel.

De asemenea, din relațiile oferite de Ministerul de Interne al Italiei - Direcția Generală a Poliției Criminale rezultă că la data de 17 martie 2007, orele 2 56 , carabinierii din orașul B. au controlat autoturismul înmatriculat la nr. X și au identificat pe inculpatul I.F., însoțit de părțile vătămate C.A.M., N.L.M. și Ț.R.E. și de cetățeanul italian C.S. cunoscut pentru favorizare și uzufruct de prostituție. Din aceleași relații rezultă că la data de 27 martie 2007, orele 21 12 , carabinierii din S. au controlat autoturismul înmatriculat la nr. Y și au identificat din nou pe inculpatul I.F., însoțit de S.D. și părțile vătămate N.L.M. și C.A.M., relații care confirmă susținerile constante ale părților vătămate privind împrejurarea că după ce au ajuns în Italia, inculpatul I.F.

Ie-a obligat să practice prostituția, iar banii obținuți i-a însușit în întregime, el le ducea seara cu autoturismul la localuri de noapte și le aducea dimineața la hotel, iar de la sfârșitul lunii martie a făcut acest lucru împreună cu S.D. La cele de mai sus se adaugă și conținutul convorbirilor telefonice purtate de B.C.C. cu persoane din anturajul său și aflate în Italia, convorbiri interceptate legal în perioada 11 mai - 14 iunie 2007, din care rezultă că acesta le comunica celor din Italia evoluția urmăririi penale împotriva lor efectuată de procuror, conținutul declarațiilor date de partea vătămată Ț.R.E. care îi acuza pe inculpatul I.F. zis „F.", S.D.

zis „L." și pe apelantul B., iar acesta solicita interlocutorilor să le convingă pe cele două părți vătămate care se mai aflau în Italia „să nu spună că am avut noi legătură cu L." și atunci când vin în țară „să contrazică ce a spus R." și să aibă acte chiar „nașpa" că au lucrat în calitatea promisă de el și S. zis „L." în țară. Din actele dosarului mai rezultă că prin Rechizitoriul nr. 70 D/P/2007 din 16 iulie 2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj a fost trimis în judecată inculpatul B.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 37 lit. a) C. pen.

săvârșită împotriva părților vătămate N.L.M., C.A.M. și Ț.R.E., iar prin Rechizitoriul nr. 101 D/P/2007 din 29 octombrie 2007 al aceluiași parchet a fost trimis în judecată inculpatul S.D. pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni împotriva acelorași părți vătămate în anul 2007. Curtea apreciază că instanța de control judiciar a stabilit pentru fapta săvârșită de inculpatul recurent I.F. o corectă încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu sunt temeiuri pentru schimbarea acesteia în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.

sau în infracțiunea de trafic de persoane în forma simplă, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată, întrucât este dovedit pe deplin că părțile vătămate din cauză au fost duse în eroare cu privire la activitatea pe care o vor desfășura în Italia de către B.C.C. și S.D. și, după ce au ajuns acolo, au fost obligate la practicarea prostituției prin amenințarea cu vânzarea către albanezi, iar banii obținuți au fost însușiți integral de inculpatul recurent. În concluzie, hotărârea instanței de apel nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Referitor la pedeapsa aplicată recurentului inculpat I.F.

se constată că aceasta a fost individualizată sub minimul special prevăzut de lege și s-au avut în vedere, potrivit art. 72 și art. 74 - 76 C. pen., dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă stabilite prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite generic și concret, modul, împrejurările și durata de timp în care a fost săvârșită fapta, atitudinea adoptată de inculpat în cursul procesului, de nerecunoaștere a faptei precum și de persoana acestuia, care nu are antecedente penale, are doi copii minori și cu perspective medii de reintegrare în societate. De asemenea, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată recurentului inculpat se constituie într-o măsură de constrângere și nu mijloc de reeducare, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Curtea apreciază că față de persoana inculpatului, scopul educativ, preventiv și sancționator al pedepsei poate fi atins prin executarea efectivă și nu sunt temeiuri pentru reducerea cuantumului acesteia și aplicarea în cauză a prevederilor art. 81 sau 86 1 C. pen., respectiv suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate. În cauză, pedeapsa a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea acesteia în sensul micșorării cuantumului și a schimbării modalității de executare. Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile inculpatului în sensul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Din aceste considerente, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatului I.F. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 725 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales și suma de câte 150 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat la 725 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON și onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile, în sumă de câte 150 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2010. Procesat de GGC - CT