ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor de față;
Prin
sentința penală nr. 455 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj, secția penală,
dată în dosarul cu nr. 1168/63/2010, s-a respins cererea de schimbare a
încadrării juridice formulată de inculpatul P.M.Ș. din infracțiunea prev.
de art. 20 C. pen. rap la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen.,
ca nefondată, iar în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin.
(1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat
inculpatul P.M.Ș. la pedeapsa de 8 ani închisoare și, în baza art. 65 alin.
(2) C. pen., s-a interzis inculpatului - ca pedeapsă complementară - exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza Ii-a și lit. b) C. pen. pe
o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.
61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind
restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești
și s-a contopit restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta
hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art.
180 alin. (2) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.Ș.
la pedeapsa de 1 an închisoare (infracțiune săvârșită față de partea vătămată T.N.);
în baza art. 61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea
condiționată privind restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a
Judecătoriei Băilești și s-a contopit restul rămas de executat cu pedeapsa
aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de
1 an închisoare.
În baza art.
180 alin. (2) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.Ș.
la pedeapsa de 1 an închisoare (infracțiune săvârșită față de partea vătămată Ș.A.),
iar în baza art. 61 alin. (1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea
condiționată privind restul de 337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a
Judecătoriei Băilești și s-a contopit restul rămas de executat cu pedeapsa
aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de
1 an închisoare.
În baza art.
321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat
inculpatul P.M.Ș. la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 61 alin.
(1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de
337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești și s-a contopit
restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre,
inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art.
217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat
inculpatul P.M.Ș. la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 61 alin.
(1) teza a Ii-a C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de
337 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința
penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești și s-a contopit
restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul
executând pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani
închisoare; în baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului - ca
pedeapsă complementară - exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei
principale, iar conform art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului -
ca pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale; în
baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a
arestării preventive de la 03 ianuarie 2010, la zi, iar conform art. 350 alin. (1)
C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.
180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.P. la pedeapsa de 1 an
închisoare (infracțiune săvârșită față de partea vătămată O.G.A.); în baza art.
83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni
închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 102
din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești, definitivă la 23 iunie 2009 prin
nerecurare și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de
pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute
pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare; în baza art. 321 alin. (1) C. pen., a
fost condamnat inculpatul P.P. la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar conform art.
83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni
închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie
2009 a Judecătoriei Băilești, definitivă la 23 iunie 2009 prin nerecurare și
s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa
aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2
ani și 5 luni închisoare.
În baza art. 217
alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.P. la pedeapsa de 1 an
închisoare, iar în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a
pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală
nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești, definitivă la 23 iunie 2009
prin nerecurare și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături
de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul executând pedeapsa
de 1 an și 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.
b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani
și 5 luni închisoare, iar în baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis
inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei
principale; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata
reținerii și a arestării preventive de la 03 ianuarie 2010, la zi; conform art.
350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a
inculpatului.
În baza art.
109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către P.V. și P.F. a unei
furci cu 3 coarne, lungimea de 160 cm și a două topoare, primul cu o coadă de
lemn cu lungimea de 105 cm, lama de 17 cm și muchia de 4x5 cm, al doilea cu o
coadă de 102 cm, lama de 15 cm și muchia de 6x6 cm, aceștia având obligația să
le păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei; în baza art. 109 alin.
(4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpați a toporului cu lungimea
de 110 cm, lama de 16 cm și muchia de 4x5 cm.; în baza art. 14 alin. (3) C. proc.
pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de
partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul P.M.Ș.
să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Craiova suma de 2440,61
lei, actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data producerii
prejudiciului până la data plății efective; în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen.
raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de
partea civilă Spitalul Municipal Băilești și a fost obligat inculpatul P.M.Ș.
să plătească părții civile Spitalul Municipal Băilești suma de 5,45 lei,
actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data producerii
prejudiciului până la data plății efective; în baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen.
raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă
formulată de partea civilă T.N. și a fost obligat inculpatul P.M.Ș. să
plătească părții civile T.N. suma de 2500 lei despăgubiri cu titlu de daune
morale; s-a respins cererea formulată de partea civilă T.N. privind acordarea
sumei de 2000 lei daune materiale, ca nefondată; în baza art. 14 alin. (3) C. proc.
pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de
partea civilă Ș.A.; a fost obligat inculpatul P.M.Ș. să plătească
părții civile T.N. suma de 5000 lei, despăgubiri cu titlu de daune morale; în
baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a
admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC O.C.G. Băilești și
au fost obligați inculpații P.M.Ș. și P.P., în solidar, să plătească
părții civile S.C.O.C.G. Băilești suma de 600 lei, despăgubiri cu titlu de
daune materiale; s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C.D.,
ca nefondată și s-a luat act de împrejurarea că partea vătămată O.A.G. nu s-a
constituit parte civilă.
În baza art.
191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumelor
de 1100 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a
pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 9/P/2010,
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus trimiterea în judecată - în
stare de arest preventiv - a inculpatului P.M.Ș. pentru săvârșirea
infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de
art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea
art. 37 lit. a) C. pen. (privind pe partea vătămată C.D.); lovire sau alte
violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen. (privind pe partea vătămată T.N.); lovire sau alte violențe, prev.
și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (privind
pe partea vătămată Ș.A.); ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea
ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; distrugere, prev. de ped. de art. 217 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; toate cu aplicarea pentru toate
infracțiunile a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și a inculpatului P.P.
pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și
tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) C. pen;
lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. (privind
pe partea vătămată O.G.A.); distrugere, prev. de ped. de art. 217 alin. (1) C.
pen; cu aplicarea pentru toate infracțiunile a dispozițiilor art. 33 lit. a) C.
pen.
În fapt,
în seara de 31 decembrie 2009, părțile vătămate C.D., Ș.A., T.N., O.G.A.,
precum și martorii: C.T.M., D.F.A., C.G.Ș., B.V.M., C.M.O. s-au întâlnit la
barul cunoscut sub denumirea "L.I.", aparținând S. C O.C.G. Băilești,
situat în Băilești, strada Unirii, unde urmau să participe la petrecerea de
revelion.
Petrecerea
s-a desfășurat fără incidente până în jurul orei 01,00, când inculpații P.M.Ș.
și P.P. s-au deplasat cu o căruță la bar. În aceste împrejurări, inculpatul P.M.Ș.,
având asupra sa un topor, și inculpatul P.P. o furcă au pătruns în interiorul
barului "L.I.", exercitând acte de violență asupra unora dintre
persoanele aflate în bar, distrugând bunuri.
Astfel, inițial inculpatul P.M.Ș.
a lovit cu toporul în zona feței pe partea vătămată Ș.A. care, pentru a
scăpa l-a împins pe P.M.Ș., după care a fugit din interiorul barului,
deplasându-se pe stradă până în curtea locuinței numitului C.D.Ș. În continuare
inculpatul P.M.Ș. s-a deplasat spre partea vătămată C.D. care stătea pe o
canapea din interiorul barului. Inculpatul P.M.Ș. i-a aplicat acestei
părți vătămate o primă lovitură cu toporul în zona frontală, toporul spărgând
și o lustră mai înainte de a-l lovi pe C.D. În urma acestei lovituri, pe care
încercase să o pareze cu mâna dreaptă, partea vătămată C.D. a căzut. În timp ce
încerca să se ridice, partea vătămată C.D. a observat că inc. P.M.Ș.
intenționa să îl mai lovească încă o dată în zona capului, cu toporul. Pentru a
se apăra de lovitură, partea vătămată C.D. și-a protejat capul cu antebrațul
mâinii stângi, astfel că lovitura aplicată de inculpatul P.M.Ș. a fost
recepționată în acea zonă. Intensitatea acestei lovituri a fost deosebit de
puternică, astfel că, potrivit raportului de constatare din 22 ianuarie 2010
întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, părții vătămate C.D. i-a
fost produsă o fractură de olecran stâng cu luxație anterioară a radiusului și
fragmentului distal cubital.
Ulterior,
inculpatul P.M.Ș. s-a deplasat spre locul în care era amplasată tejgheaua
barului, unde se afla partea vătămată T.N. Inculpatul P.M.Ș. i-a aplicat
și acestei părți vătămate mai multe lovituri cu toporul.
Inc. P.P.
a lovit cu furca pe partea vătămată O.G.A., în zona mâinii drepte și
abdominală.
Văzând
cele întâmplate, numiții B.V.Ș. și C.M.O. s-au ascuns în spatele unei lăzi
frigorifice din interiorul barului. Inc. P.P. a lovit cu furca vitrina lăzii
frigorifice, care s-a spart.
Situația
de fapt a rezultat din declarațiile părților vătămate, care se coroborează cu
probele administrate, respectiv: procesul - verbal de cercetare la fața locului
precum și planșa fotografică, raportul de constatare medico-legală din 22
ianuarie 2010, certificatul medico-legal din 11 ianuarie 2010; certificatele
medico-legale din 04 ianuarie 2010; din 04 ianuarie 2010; procesul-verbal de
efectuare a percheziției domiciliare întocmit de organele de poliție la 03
ianuarie 2010, percheziție efectuată în baza autorizației nr. 1 emisă la 01
ianuarie 2010, de Judecătoria Băilești; plângerea formulată de numita M.E.L. -
reprezentantă a SC O.C.G. SRL, precum și declarația acesteia; procesele verbale
de examinare a unor obiecte ridicate de organele de poliție și planșa
fotografică; declarațiile martorilor C.G.Ș., D.F.A., C.T.A., C.M.O., B.V.M., M.F.,
M.S., I.V.C., M.O., B.T.M.C.
În
drept, s-a constatat că faptele comise de inculpatul P.P. întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor de: ultraj contra bunelor moravuri și
tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen;
lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (privind pe partea
vătămată O.G.A.); distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen, cu aplicarea
dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., iar faptele comise de inculpatul P.M.Ș.
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: tentativă la
infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175
alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (privind pe
partea vătămată C.D.); lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C.
pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (privind pe partea vătămată T.N.);
lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37
lit. a) C. pen. (privind pe partea vătămată Ș.A.); ultraj contra bunelor
moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C.
pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; distrugere, prev. de art. 217 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea dispozițiilor
art. 33 lit. a) C. pen.
În ceea
ce privește cererea inculpatului P.M.Ș. de schimbare a încadrării juridice
din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit.
i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., motivat de faptul că
leziunile nu au pus în pericol viața victimei, iar inculpatul nu a prevăzut,
sau deși a prevăzut, nu a acceptat posibilitatea survenirii decesului părții
vătămate și că a acționat fără intenție directă sau indirectă, instanța de fond
a apreciat-o neîntemeiată, în condițiile în care s-a reținut că inculpatul a
intrat în bar cu un topor, obiect apt de a ucide, a lovit-o pe partea vătămată C.D.
la nivelul capului, cu o intensitate foarte mare, atenuată doar de pararea
loviturii de către partea vătămată (care prezintă leziuni și respectiv fractură
pe brațe), iar concluzia certă este că a acționat cu intenție indirectă,
întrucât a prevăzut și a acceptat posibilitatea decesului părții vătămate. Împrejurarea
că leziunile cauzate nu au pus în pericol viața victimei nu a putut dovedi
lipsa intenției inculpatului, deoarece victima s-a apărat și datorită apărării,
nu s-a produs un rezultat mai grav, care să pună în pericol viața acesteia.
Față de
aceste considerente, instanța de fond a procedat la individualizarea pedepselor
la care a fost condamnat fiecare inculpat, pentru fiecare din infracțiunile
reținute în sarcina lor, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,
respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penale, de limitele de
pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei
săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor
(în timpul nopții, după o pregătire și înarmare prealabilă), de gradul de
pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de urmările produse, respectiv
vătămarea unui număr de patru persoane, distrugerea unor bunuri, de
antecedentele penale ale inculpatului P.M.Ș. care a suferit anterior multe
condamnări penale, faptele din prezenta cauză fiind comise în stare de recidivă
postcondamnatorie (inculpatul a fost liberat condiționat la 10 februarie 2009
cu un rest de 337 de zile), precum și de alte circumstanțe personale ale
inculpatului, apreciindu-se că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoare
și cu executarea acestora în regim privativ de libertate.
În cauză
s-a constatat incidența dispozițiilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a art. 109
alin. (4) C. proc. pen.
Sub
aspectul laturii civile, instanța de fond a lua act de împrejurarea că partea
vătămată O.G. nu s-a constituit parte civilă; acțiunea civilă formulată de
partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova s-a apreciat întemeiată, față
de dispozițiile art. 313 alin. (1) din legea nr. 95/2006, art. 14 alin. (3) C. pen.
și 346 C. proc. pen., motiv pentru care inculpatul P.M.Ș. a fost obligat
către această parte la plata sumei de 2440,61 lei, actualizată în raport de
coeficientul de inflație de la data producerii prejudiciului până la data
plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate C.D.
De asemenea, în temeiul acelorași texte de lege, și acțiunea civilă formulată
de partea civilă Spitalul Municipal Băilești s-a constatat a fi întemeiată,
dispunându-se în consecință obligarea inculpatul P.M.Ș. la plata către să
parte a sumei de 5,45 lei actualizată, în raport de coeficientul de inflație de
la data producerii prejudiciului până la data plății efective, reprezentând
cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate T.N.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen.
raportat la art. 346 C. proc. pen., prima instanță a admis în parte acțiunea
civilă formulată de partea civilă T.N. și l-a obligat pe inculpatul P.M.Ș.
la plata sumei de 2500 lei despăgubiri cu titlu de daune morale, pentru suferința
îndurată ca urmare a leziunilor ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de
îngrijiri medicale.
Cererea
formulată de partea civilă T.N., privind acordarea sumei de 2000 lei daune
materiale, a fost respinsă ca nefondată, întrucât nu a dovedit în nici un fel
efectuarea de cheltuieli cu îngrijirea sănătății.
În baza art.
14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., prima instanță a
admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș.A. și l-a obligat pe
inculpatul P.M.Ș. să plătească acesteia suma de 5000 lei despăgubiri cu
titlu de daune morale, pentru suferința îndurată ca urmare a leziunilor ce au
necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale și pentru
prejudiciul estetic cauzat respectiv cicatricea din zona feței; totodată, în
baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a
admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.O.C.G. Băilești
și au fost obligați cei doi inculpați P., în solidar, la plata sumei de 600 lei
despăgubiri cu titlu de daune materiale, întrucât doar această sumă a fost
dovedită prin înscrisurile depuse, respectiv factura și chitanța existente la
filele 34-35 din dosar.
S-a
respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C.D., ca nefondată, reținând
în acest sens că pe parcursul desfășurării procesului penal, partea a renunțat
la acordarea de daune morale și a cerut doar suma de 5000 lei daune materiale,
iar aceste din urmă pretenții nu au fost dovedite.
Împotriva
sentinței Tribunalului Dolj au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Dolj și inculpații P.M.Ș. și P.P.
Parchetul a
criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie primul motiv de apel
vizând nelegalitatea sentinței, sub aspectul încadrării juridice dată faptei de
instanța de fond, privind pe inculpatul P.M.Ș.
În esență, s-a
susținut că din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă că
inculpatul P.M.Ș. a pătruns înarmat cu un topor în incinta barului situat
pe strada Unirii din municipiul Băilești, județ Dolj, aplicând părților
vătămate lovituri cu tăișul toporului și vizând zone vitale, provocându-le
leziunile consemnate în actele medico-legale, nesuprimarea vieții acestora
fiind consecința auto-apărării, dar și a unor împrejurări ce au apărut
independent de voința agresorului. În concluzie, s-a susținut că inculpatul P.M.Ș.
a încercat să suprime viața prin mai multe acte infracționale diferite, dar
comise în aceeași împrejurare, activitatea sa rămânând în faza tentativei,
astfel că încadrarea juridică ce trebuia dată faptei era cea prev. de art. 20
rap la art. 174,175 lit. i), 176 lit. b) C. pen.
În
cadrul celui de-al doilea motiv de apel, s-a criticat sentința pentru
nelegalitate, susținându-se că, în condițiile în care, prin dispozițiile
celorlalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, nu este incriminată ca
element constitutiv sau ca circumstanță agravantă fapta de a purta fără drept
un instrument apt să provoace moartea (inculpatul P.M.Ș. cu un topor, iar
coinculpatul P.P. o furcă), în sarcina ambilor inculpați trebuia reținută, în
concurs real, și infracțiunea de port fără drept a unuia din instrumentele
enumerate în art. 1
1
alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Al
treilea motiv de apel privește temeiul legal al confiscării obiectelor folosite
de inculpați la săvârșirea agresiunilor împotriva părților vătămate,
susținându-se că instanța de fond, chiar dacă a concluzionat că bunurile
aparțin părinților inculpaților și au fost luate și folosite la comiterea
infracțiunilor fără știrea acestora, se impunea confiscarea contravalorii
obiectelor respective, conform art. 118 C. pen.
Cel
de-al patrulea motiv vizează soluționarea laturii civile a cauzei,
susținându-se că prin sentința apelată, deși a fost admisă acțiunea civilă
formulată de partea civilă Ș.A., în mod greșit inculpatul P.M.Ș. a
fost obligat la plata de despăgubiri civile către T.N.
Ultimul
motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței, susținându-se că ambii inculpați
au suferit multiple condamnări pentru infracțiuni grave, săvârșite cu violență,
fiind cercetați și în prezent pentru fapte asemănătoare celor pentru care au
fost trimiși în judecată în cauza de față. În aceste condiții, s-a apreciat că
pedepsele aplicate de instanța de fond nu au fost just individualizate și s-a
solicitat instanței de control judiciar majorarea acestora, în măsură să
satisfacă exigențele enunțate în dispozițiile art. 52 C. pen.
Inculpații
au criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și
netemeinicie.
S-a susținut că inculpatul P.M.Ș.
nu a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor solicitându-se achitarea
inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc.
pen.
S-a
criticat încadrarea juridică dată faptei pentru inculpatul P.M.Ș. în
infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C.
pen., motivându-se că leziunile produse părții vătămate C.D. nu au pus în
pericol viața acestuia, inculpatul a acționat cu intenție indirectă „din moment
ce a manifestat o atitudine indiferentă față de rezultatul faptelor sale,
neexistând probe certe care să facă dovada că inculpatul a urmărit suprimarea
vieții victimei".
Cu
privire la inculpatul P.P. s-a criticat sentința pentru netemeinicie,
susținându-se că se impunea reținerea de circumstanțe legale atenuante în
beneficiul acestuia, ca o consecință a atitudinii sincere manifestate de
inculpat, iar ca o consecință a principiului aplicării legii mai favorabile,
s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., având
în vedere că inculpatul a recunoscut faptele așa cum au fost descrise prin
actul de sesizare a instanței.
Prin
decizia penală nr. 104 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis
apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, declarat împotriva sentinței
penale nr. 455 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj - Secția Penală,
privind pe inculpații P.M.Ș. și P.P.
A desființat sentința în parte, și
rejudecând:
În baza art.
334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului P.M.Ș.,
din inf. prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1)
lit. i) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., în inf. prev. de art. 20
rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. b) C.
pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 20
rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i)-176 alin. (1) lit. b) C. pen.
cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M.Ș. la 9
ani închisoare.
În baza art. 65
alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după
executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 180
alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la
1 an închisoare (parte vătămată T.N.).
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu
aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare (parte
vătămată Ș.A.).
În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu
aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni
închisoare.
În baza art. 217
alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la
1 an și 4 luni închisoare.
În baza art.
33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai
grea de 9 ani închisoare.
În baza art.
61 alin. (1) teza a II a C. pen., a revocat liberarea condiționată privind
restul de 337 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare
aplicată prin sentința penală 695 din 19 octombrie 2006 a Jud. Băilești,
pe care l-a contopit în pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul urmând
să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. -
pedeapsă complementară.
În baza art.
71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe durata executării
pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
A
obligat pe inculpatul P.M.Ș. la 5.000 lei despăgubiri civile pentru daune
morale către partea civilă Ș.A.
A menținut restul dispozițiilor
sentinței apelate.
A
respins apelurile inculpaților P.M.Ș. și P.P., declarate împotriva
sentinței penale nr. 455 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Dolj - Secția
Penală, pronunțată în dosarul nr. 1168/63/2010, ca nefondate.
A
menținut starea de arest a inculpaților P.M.Ș. și P.P. și a dedus arestul
preventiv de la 17 noiembrie 2010, la zi, cu obligarea apelanților la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
În
motivare, s-a reținut că din ansamblul materialului probator administrat pe
parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești (constând din
declarațiile părților vătămate, proba testimonială, dar și din actele
medico-legale depuse la dosar), a rezultat că inculpatul P.M.Ș., înarmat
cu un obiect apt să provoace moartea, a pătruns în barul cunoscut sub denumirea
„L.I." situat în mun. Băilești, a aplicat lovituri repetate, cu
intensitate, celor trei părți vătămate, astfel că încadrarea juridică legală ce
urma să fie dată faptei este infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav
prev. de art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen.
În
conformitate cu dispozițiile art. 117 pct. 1 C. proc. pen., instanța de control
judiciar a dispus expertizarea inculpatului P.M.Ș., iar din raportul de
expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici
București a rezultat că inculpatul a prezentat diagnosticul de „tulburare de
personalitate de tip dissocială", iar la data de comiterii infracțiunilor
a avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
În
consecință, instanța în baza art. 334 C. proc. pen., ca urmare a apelului
declarat de Ministerul Public, a dispus schimbarea încadrării juridice dată
faptei inculpatului P.M.Ș. din inf. prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174
alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.,
în inf. prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art.
176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
În ceea
ce privește reținerea și a infracțiunii prev. de art. 1
1
alin. (1) pct.
1 din Legea nr. 61/1991 în concurs real cu infracțiunile reținute prin actul de
sesizare în sarcina ambilor inculpați, Curtea a apreciat că nu se justifică.
În
conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991,
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, următoarele
fapte:
- portul,
fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau
integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea
publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor
asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau
lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer
comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de
amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice.
Prin
urmare, legiuitorul a înțeles să sancționeze faptele privind portul fără drept
al obiectelor menționate în mod generic, în măsură să pună în primejdie viața
sau integritatea corporală a persoanelor ori să tulbure ordinea și liniștea
publică.
În cauza, prin
actul de sesizare nu s-a reținut infracțiunea prev. de art. 2
1
din Legea
nr. 61/1991, iar la instanța de fond reprezentantul Ministerului Public nu a
cerut extinderea procesului penal și în ceea ce privește această faptă în
conformitate cu dispozițiile art. 336
1
alin. (1) C. proc. pen., s-a
constatat că infracțiunea pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării
juridice și condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea menționată intră în
conținutul infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și
condamnați de instanța de fond.
Și cel de-al treilea motiv de apel a
fost apreciat nefondat.
Astfel,
din probele administrate, instanța de fond a reținut că obiectele folosite de
cei doi inculpați - respectiv o furcă cu trei coarne, dar și două topoare -
aparțineau părinților inculpaților, situație în care s-a dispus restituirea
acestora în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (5) C. proc. pen.
Al patrulea motiv de apel a fost
apreciat fondat.
S-a
reținut că prin sentință a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea
civilă Ș.A., dar inculpatul P.M.Ș. a fost obligat la plata
despăgubirilor solicitate către partea civilă T.N.
În consecință,
s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei reprezentând
despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă Ș.A.
Ultimul
motiv de apel formulat de parchet, vizând netemeinicia sentinței, s-a apreciat
că fondat în ceea ce-l privește pe inculpatul P.M.Ș.
Astfel,
din fișa de cazier judiciar privind antecedentele penale ale inculpatului P.M.Ș.
(fila 102- dosar urmărire penală), a rezultat că prin sentința penală nr. 695
din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești a fost condamnat la o pedeapsă
rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de port fără
drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau
integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea
publică a cuțitului pumnalului și altele prev. de art. 2
1
pct. 1 din
Legea nr. 61/1991 și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.
(1) C. pen., în executarea căreia a fost arestat la 14 ianuarie 2006 și liberat
condiționat la 10 februarie 2009, rămânând un rest neexecutat de 339 de zile,
faptele din prezenta cauză fiind săvârșite în perioada liberării condiționate,
ceea ce a atras starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.
În
consecință, având în vedere că s-a dispus schimbarea încadrării juridice într-o
infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare decât cea reținută de
instanța de fond, aceasta a fost majorată într-un cuantum corespunzător
criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 și art.
52 C. pen., care să-și atingă scopul educativ și coercitiv în cauză.
În ceea
ce-l privește pe inculpatul P.P., s-a constatat că a fost condamnat la o
pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, este cunoscut cu antecedente penale -
conform fișei de cazier judiciar (fila 100 - dosar urmărire penală) - și s-a
apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost just individualizată.
În consecință, s-a dispus admiterea
apelului declarat de Ministerul Public, s-a desființat sentința pronunțată de
instanța de fond, urmând ca, în baza art. 334 C. proc. pen. să se procedeze la
schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului P.M.Ș., din inf.
prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i)
C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în inf. prev. de art. 20 rap. la art.
174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu
aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și inculpatul a fost obligat la despăgubiri
civile în sumă de 5.000 lei, către partea civilă Ș.A.
În ceea
ce privește apelurile inculpaților, Curtea a dispus respingerea acestora, ca
nefondate.
Astfel,
criticile formulate de inculpatul P.M.Ș. vizând nelegalitatea sentinței
sunt nefondate.
Aplicând
lovituri repetate victimelor cu un corp contondent apt să provoace moartea, în
zone vitale, s-a apreciat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de
tentativă de omor deosebit de grav, inculpatul acționând cu intenția directă de
a suprima viața victimelor.
În ceea
ce privește apelul declarat de inculpatul P.P., s-au constatat următoarele:
Atât în
faza de urmărire penală cât și la judecata în fond și apel inculpatul a
susținut că a agresat victimele cu furca și toporul, precizând că fratele său
nu a săvârșit faptele pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Materialul
probator administrat a dovedit cert vinovăția inculpatului P.M.Ș.,
susținerile coinculpatului P.P. fiind nefondate.
Critica
vizând netemeinicia sentinței cu privire la cuantumul pedepsei aplicate a fost
apreciată neîntemeiată.
Instanța de fond
a avut în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor pentru care
inculpatul P.P. a fost trimis în judecată, antecedentele penale ale acestuia,
astfel că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare constituie o justă
individualizare, în sensul dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen.
Nici critica
vizând neaplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. nu a fost întemeiată, având în
vedere data săvârșirii infracțiunilor, declarația inculpatului înainte de
începerea cercetării judecătorești, precum și dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 104 din
26 martie 2012 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul P.M.Ș.
Parchetul a
invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 395
9
pct. 17,
17
2
și 14 C. proc. pen., susținând în esență că se impune schimbarea
încadrării juridice a faptelor inculpaților P.M.Ș. și P.P. prin reținerea
în sarcina acestora și a infracțiunii prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea
nr. 61/1991, majorarea pedepselor celor doi inculpați, urmând a se avea în
vedere gravitatea faptelor săvârșite și antecedentele penale ale acestora.
Referitor la inculpatul P.P., s-a
motivat că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești
a fost anulată prin sentința penală nr. 79 din 26 martie 2010 a Judecătoriei
Băilești și ca atare nu se mai poate dispune și revocarea suspendării
condiționate a pedepsei de 5 luni închisoare.
În recurs, la
termenul de judecată din 18 iulie 2012, reprezentantul parchetului și-a
restrâns motivele de casare, arătând că nu mai susține cazul prevăzut de
dispozițiile art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen. - faptei săvârșite i
s-a dat o greșită încadrare juridică - și nu mai solicită nici reținerea
în sarcina celor doi inculpați și a infracțiunii prevăzute de art. 2 pct. 1 din
Legea nr. 61/1991.
Prin
urmare, examinarea cauzei se va realiza numai în limita motivelor de casare
prevăzute de dispozițiile art. 385
9
pct. 17
2
și 14 C. proc.
pen.
Inculpatul
P.M.Ș. a solicitat individualizarea pedepselor, în sensul reducerii
acestora, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile și
aplicarea prevederilor art. 320
1
C. proc. pen., cu consecința
reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Examinând
motivele de recurs invocate, înalta Curte constată următoarele:
Cu
privire la inculpatul P.P., critica parchetului este fondată.
Din fișa
de cazier judiciar rezultă că prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a
Judecătoriei Băilești, definitivă prin neapelare, inculpatul P.P. a fost
condamnat la 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Prin
sentința penală nr. 79 din 26 martie 2010 a Judecătoriei Băilești, definitivă
prin neapelare, inculpatul P.P. a fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea
de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice
prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 85 alin. (1)
C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni
închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009
a Judecătoriei Băilești și s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 luni
închisoare, urmând ca inculpatul P.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 6
luni închisoare.
Ca
atare, greșit s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 5
luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie
2009 a Judecătoriei Băilești și executarea acestei pedepse alături de fiecare
dintre pedepsele aplicate inculpatului P.P. pentru infracțiunile săvârșite în
prezenta cauză.
Se are
în vedere că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni
închisoare a fost anulată anterior prin sentința penală nr. 79 din 26 martie 2010
a Judecătoriei Băilești și prin urmare, o dată anulată nu mai putea fi și
revocată în cauza dedusă judecății.
De aceea
se impune înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea
suspendării condiționate a pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului
prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești pentru
fiecare dintre pedepsele ce i-au fost aplicate în cauză.
Referitor
la încadrarea juridică a faptei inculpatului P.M.Ș., se rețin următoarele:
Instanța
de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului P.M.Ș.
din tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.
(1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în tentativă la omor deosebit de grav
prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art.
176 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a
motivat că din ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi
penale și al cercetării judecătorești (constând în depozițiile părților
vătămate, actele medico-legale depuse la dosar) a reieșit să inculpatul P.M.Ș.,
înarmat cu un obiect apt să provoace moartea a intrat în barul „L.I."
situat în municipiul Băilești, aplicând lovituri repetate cu intensitate celor
trei părți vătămate, astfel că încadrarea juridică legală a faptei este aceea
de tentativă la omor deosebit de grav.
Tentativa
de omor deosebit de grav presupune că acțiunea de ucidere să fie îndreptată
împotriva a două sau mai multe persoane, acțiune care rămâne fără rezultatul
cerut de lege, în sensul că nu se produce moartea nici uneia dintre persoane.
În această situație, intenția de a
ucide trebuie stabilită în raport cu fiecare dintre persoanele împotriva căreia
se îndreaptă acțiunea făptuitorului și se realizează în funcție de instrumentul
folosit de făptuitor (are sau nu aptitudinea de a ucide), zona de pe corp unde
sunt aplicate loviturile, în sensul că este o zonă vitală sau nu, numărul și
intensitatea loviturilor aplicate, urmările produse etc.
Examinarea medico-legală a părții
vătămate T.N. a relevat că a prezentat leziuni care s-au putut produce prin
lovire cu corp dur și obiect tăietor și necesită 14-16 zile de îngrijiri
medicale (certificat medico-legal din 4 ianuarie 2010 emis de I.M.L. Craiova).
De asemenea, partea vătămată Ș.A., conform certificatului medico-legal din
4 ianuarie 2010 întocmit de I.M.L. Craiova a prezentat leziuni care s-au putut
produce prin lovire cu corp dur și obiect tăietor și a necesitat 14-16 zile de
îngrijiri medicale.
În
raport și de concluziile actelor medico-legale se constată că leziunile traumatice
suferite de părțile vătămate au fost de o intensitate redusă, nepenetrante,
fără urmări grave, ce au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale, fără
punerea în primejdie a vieții.
Avându-se
în vedere numărul și intensitatea loviturilor aplicate (de intensitate redusă)
ca și urmările produse (14-16 zile de îngrijiri medicale), intenția
inculpatului cu care a acționat în ceea ce le privește pe cele două părți
vătămate T.N. și Ș.A. a fost aceea de a le vătăma corporal și nu de a le
suprima viața.
Prin urmare,
corect inculpatul P.M.Ș. a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni
de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. (părți vătămate T.N. și Ș.A.)
în concurs real cu infracțiunea de tentativă la omor calificat (parte vătămată C.D.),
distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii
publice, instanța de fond - Tribunalul Dolj, dispunând pe baza probelor
administrate condamnarea inculpatului P.M.Ș. pentru aceste infracțiuni.
În ceea
ce o privește partea vătămată C.D. se constată că inculpatul P.M.Ș. i-a
aplicat lovituri repetate la nivelul capului, în forță, cu un obiect
tăietor-despicător (topor) pricinuindu-i leziuni traumatice (fractură de oase
proprii nazale, fractură cominutivă de olecran stâng deschisă tip I) ce au
necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale (conform raportului
de constatare medico-legală nr. 31/A.l din 22 ianuarie 2010).
S-a
precizat că leziunile de la nivelul antebrațului pot fi considerate leziuni de
autoapărare. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.
Partea
vătămată C.D. a relatat constant, iar martorii au confirmat, că inculpatul P.M.Ș.
l-a lovit cu toporul la nivelul capului (zona sprâncenei ochiului drept) și
intenționând să-i aplice a doua lovitură, partea vătămată s-a apărat cu brațul,
astfel că a fost lovită cu toporul la nivelul antebrațului, suferind leziunile
traumatice descrise în actul medico-legal.
În
cauză, există tentativă de omor a părții vătămate C.D., chiar dacă leziunile
suferite nu i-au pus în primejdie viața, atâta vreme cât în raport cu regiunea
anatomică în care a aplicat lovitura, obiectul folosit și cu intensitatea
loviturii, inculpatul a prevăzut că în urma acțiunii sale victima ar putea să
moară și a acceptat suvenirea acestui rezultat care, datorită altei împrejurări
(victima s-a apărat), nu s-a produs.
De
altfel, în recurs, nici nu a fost criticată de inculpat sau parchet situația de
fapt reținută cu privire la partea vătămată C.D. și intenția cu care inculpatul
a acționat, aceea de a-i suprima viața, acesta prevăzând rezultatul faptei sale
și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Din
considerentele arătate se impune schimbarea încadrării juridice a faptei
inculpatului P.M.Ș. (prin admiterea recursului inculpatului în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., fiind
incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 17
C. proc. pen., - faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică) din
tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin.
(1) - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în tentativă la
omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1)
lit. i) C. pen.
În recurs,
parchetul și inculpatul P.M.Ș. au invocat și cazul de casare prevăzut de
dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. - pedepse greșit
individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Înalta Curte
constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților P.M.Ș. și
P.P. au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C.
pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura și
gravitatea faptelor comise - infracțiuni contra vieții, integrității corporale
și sănătății, patrimoniului și care aduc atingere unor relații privind
conviețuirea socială, împrejurările comiterii faptelor: noaptea, prin
întrebuințarea de furcă și topor, urmările produse constând în distrugeri de
bunuri și vătămarea corporală a mai multor persoane, precum și circumstanțele
personale ale inculpaților.
Pentru
inculpatul P.P. s-au stabilit pedepse cu închisoarea, cuprinse între 2 ani și 1
an închisoare pentru infracțiunile săvârșite (1 an închisoare pentru lovire, 2
ani închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și
liniștii publice, 1 an închisoare pentru distrugere) și reflectă într-o măsură
suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (în vârstă de
25 ani, cunoscut cu antecedente penale, ce a suferit condamnări anterioare
pentru loviri, ultraj contra bunelor moravuri la pedepse cuprinse între 6 luni,
5 luni închisoare), cât și pericolul social concret al faptelor pus în evidență
de împrejurările și modalitatea în care a acționat, astfel că nu se impune
majorarea pedepselor inculpatului P.P.
Cu
privire la inculpatul P.M.Ș., ca urmare a schimbării încadrării juridice
din tentativă la omor deosebit de grav în tentativă la omor calificat, pedeapsa
stabilită pentru această infracțiune va fi de 8 ani închisoare.
Reducerea
pedepselor inculpatului P.M.Ș. aplicate pentru infracțiunile săvârșite nu
se justifică, date fiind împrejurările și modalitatea în care a acționat,
existența stărilor de agravare a pedepsei - concursul de infracțiuni și starea
de recidivă - postcondamnatorie.
Astfel,
prin sentința penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești,
inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru
art. 2
1
pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și lipsire de libertate în mod
ilegal, fiind arestat la 14 ianuarie 2006 și liberat condiționat la 10
februarie 2009, fiind rămas un rest neexecutat de 337 zile.
Faptele
din cauza dedusă judecății au fost săvârșite în perioada liberării
condiționate, ceea ce a atras incidența dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen.,
revocarea liberării condiționate și contopirea restului rămas de executat cu
fiecare pedeapsă aplicată pentru infracțiunile săvârșite în cauză.
Pe de
altă parte, majorarea pedepselor inculpatului P.M.Ș. nu se justifică,
avându-se în vedere că pedepsele stabilite inițial - 8 ani închisoare pentru
tentativă la omor calificat, 1 an închisoare pentru lovire, 1 an închisoare
pentru lovire, 2 ani închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și
tulburarea ordinii și liniștii publice, 1 an pentru distrugere - sunt în acord
cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., în măsură să realizeze
scopul preventiv dar și educativ al pedepsei definit în art. 52 C. pen.
Referitor
la aplicarea prevederilor art. 320
1
C. proc. pen. - judecata în
cazul recunoașterii vinovăției - inculpatului P.M.Ș., cu consecința
reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, se constată că
prin Decizia nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, referitoare la excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320
1
alin. (1) C. proc.
pen., publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituțională
a statuat că dispozițiile art. 320
1
alin. (1) C. proc. pen., sunt
neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii mai favorabile.
În
raport de decizia amintită, dispozițiile art. 320
1
alin. (1) C. proc.
pen., ce au o natură juridică mixtă, fiind atât o instituție procesuală, cât și
o instituție de drept material se aplică tuturor inculpaților trimiși în
judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au
depășit momentul procesual al începerii cercetării judecătorești, într-o atare
situație fiind aplicabil principiul legii penale mai favorabile.
Potrivit
art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, publicată în M. Of. nr. 931 din 29 decembrie
2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească
începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod
corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat
următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2011.
În
cauză, inculpatul P.M.Ș. a declarat atât la cercetarea judecăto