ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penala nr. 300 din 6 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13487/63/2011, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M., la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 10 aprilie 2011 la zi și menținut starea de arest preventiv a inculpatului. S-a luat act că partea vătămată S.F. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal. A fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și în consecință: A fost obligat inculpatul I.M. la plata a 5083,64 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate S.F., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data de 10 aprilie 2011 și până la data plății efective a debitului. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat, cuțitul corp delict înaintat instanței de judecată împreună cu dosarul de urmărire penală nr. 532/P/2011.

A fost obligat inculpatul la 912 lei cheltuieli judiciare statului din care 400 lei onorarii avocați oficiu pe parcursul urmăririi penale și 302 lei contravaloarea examenului serologic și constatării medico-legale. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, inculpatul I.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reținându-se următoarea stare de fapt: În seara de 09 aprilie 2011, în jurul orelor 18:00, partea vătămată S.F. și martorul Z.I. s-au deplasat la magazinul I.F.S.I. pentru a consuma băuturi alcoolice.

Pe terasa din fața magazinului, se aflau în acel moment martorul P.S.M. care bea bere și inculpatul I.M. care consuma lichior dintr-un pahar. Partea vătămată și martorul Z.I. au cumpărat de la magazin o sticlă de 2,5l cu bere și au ieșit pe terasă pentru a o consuma. Având în vedere incidentul din anul 2010 și faptul că nu vorbea cu I.M., partea vătămată S.F. și martorul Z.I. s-au așezat la masa la care se afla P.S.M., în timp ce inculpatul se afla în partea opusă. Martorii Z.I. și P.S.M., precum și partea vătămată S.F. au afirmat că nu au discutat cu inculpatul I.M. și nici acesta nu a intervenit în discuțiile lor. La un moment dat, inculpatul I.M. s-a ridicat de la masă deși nu terminase de băut întreaga cantitate de lichior din pahar, împrejurare în care a fost observat de martorul P.S.M.

și întrebat de ce nu termină băutura alcoolică din pahar, afirmând că merge până acasă și revine. Inculpatul I.M. a declarat că, în acel moment s-a hotărât să se înarmeze cu un cuțit cu care să-l lovească pe S.F., întrucât anterior a fost înjurat de acesta, deși persoanele prezente pe terasă nu confirmă incidentul. Într-adevăr, inculpatul I.M. a mers la locuința sa, aflată în apropierea magazinului I.F.S.I., de unde a luat un cuțit, în lungime totală de 32 cm și lungimea lamei de 20 cm și la scurt timp a revenit pe terasă unde se aflau persoanele menționate anterior. În aceste împrejurări, inculpatul I.M. s-a îndreptat direct spre partea vătămată S.F. și, fără ca persoanele prezente să sesizeze vreun pericol, i-a aplicat o lovitură de cuțit în hemitoracele drept, reproșându-i: „mă mai superi tu mult !" După ce a fost lovit cu cuțitul, S.F.

a spus persoanelor de la masă că a fost tăiat de I.M. și a mers în curtea familiei S., unde a primit primele îngrijiri de la martora S.M.C., care a sesizat ambulanța și organele de poliție. Martorul Z.I. a plecat în urmărirea inculpatului pentru a-l dezarma și după ce l-a ajuns din urmă, a văzut cuțitul aruncat în apropiere, pe pământ, astfel încât a revenit în curtea familiei S. unde se afla partea vătămată S.F. Transportarea de urgență la spital a părții vătămate S.F. și acordarea îngrijirilor medicale de strictă specialitate au condus la salvarea vieții acesteia. Raportul medico-legal din 19 aprilie 2011 emis de Institutul de Medicină Legală Craiova a concluzionat că leziunile de violență prezentate de S.F.

au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, în lipsa acordării îngrijirilor medicale de strictă specialitate, putându-se instala decesul. Cuțitul, tricoul de culoare albastră și geaca din material blue-jeans, au fost ridicate cu ocazia cercetării la fața locului au fost examinate serologic, în vederea evidențierii prezenței sângelui, determinarea originii acestuia și stabilirea grupei sanguine. Din buletinul de analiză din 21 aprilie 2011 emis de Institutul de Medicină Legală Craiova a rezultat că, petele de culoare brun-roșcată de pe cuțit (pe ambele fețe ale lamei), pe tricou (pe piept, spate și mâneci) și pe geacă (pe spate și pe pieptul drept și stâng), sunt de sânge uman și aparțin grupei sanguine AB, adică grupei sanguine determinată la partea vătămată S.F.

Inculpatul I.M. a declarat că, în cursul anului 2010 a avut un incident cu S.F. și deși nu a formulat plângere împotriva lui, de la data respectivă nu au mai vorbit. Inculpatul a recunoscut că la data de 09 aprilie 2011, anterior deplasării la magazin a consumat băuturi alcoolice, fără să ajungă în stare de ebrietate. Inculpatul motivează gestul agresării părții vătămate prin aceea că, s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice și, anterior lovirii cu cuțitul, a fost înjurat de S.F., susținere care nu este însă confirmată de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale. Fapta inculpatului I.M. de a aplica părții vătămate S.F.

o lovitură puternică cu cuțitul (instrument apt de a ucide), într-o zonă vitală (hemitorace drept) și cu intensitate deosebită (victima a suferit plagă tăiată penetrantă, plagă pulmonară, hemotorax masiv) a demonstrat intenția de a ucide, rezultat pe care inculpatul l-a acceptat, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs s-a datorat intervenției de strictă specialitate la care a fost supusă victima la Spitalul Clinic de Urgență Craiova. Inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu, are cunoștință de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care și le însușește, solicitând instanței ca judecata să aibă loc în baza acestor probe.

A menționat că regretă fapta comisă. Potrivit art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. Raportat la cele declarate de inculpat în fața instanței de judecată așa după cum a rezultat din cele mai sus arătate, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile legale menționate.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmării penale, instanța a constatat că starea de fapt a fost demonstrată cu următoarele probatorii: declarațiile martorilor Z.I., declarația martorului P.S.M., declarația martorului S.I., declarația martorei S.M.C., procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică cu aspecte de la cercetarea la fața locului; constatările preliminare ale medicului legist confirmate ulterior în concluziile raportului de constatare medico - legală din 19 aprilie 2011 întocmit de I.M.L. Craiova și în care se reține că: „Numitul S.F.

prezintă leziuni de violență ce pot data de data de 09 iunie 2011; Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător, posibil cuțit; Necesită 30-33 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor și au pus în primejdie viața victimei în lipsa acordării asistenței medicale de strictă specialitate, putându-se instala decesul", coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului confirmă săvârșirea faptei de către inculpat în modul și în împrejurările descrise. În drept, fapta inculpatului I.M.

care în ziua de 09 aprilie 2011 a aplicat o lovitură cu cuțitul părții vătămate S.F., în hemitoracele drept cauzându-i o plagă tăiată penetrantă hemotorax masiv, plagă pulmonară LIED, leziune care a necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale și a pus în primejdie viața victimei, în lipsa îngrijirilor medicale de specialitate putând interveni decesul, s-a apreciat că realizează, sub aspectul conținutului constitutiv, elementele unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere, criteriile generale de individualizare a pedepselor așa după cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum a rezultat din prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dar și aspectele ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și până la data comiterii faptei a avut un comportament normal în rândul comunității unde trăiește. Împotriva sentinței penale nr. 300 din 6 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj criticând-o pentru netemeinicie, solicitând înlăturarea art. 74, 76 C. pen.

și inculpatul I.M. care a cerut schimbarea modalității de executare prin aplicarea art. 81 sau 86 1 C. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 13487/63/2011. Instanța de Apel a reținut că din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport și de motivele de apel formulate, se constată că a fost reținută o situație de fapt care corespunde adevărului, în condițiile în care inculpatul a recunoscut fapta comisă, la cercetarea judecătorească și a însușit în totalitate probatoriile administrate la urmărirea penală, fără a mai propune alte probe și, în consecință, fapta sa a fost corespunzător încadrată în drept în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

S-a stabilit o pedeapsă legală și temeinică, care, atât ca durată cât și ca modalitate de executare, prin privare de libertate, corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, tentativă de omor calificat prin aceea că, în ziua de 9 aprilie 2011, a aplicat o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui drept al părții vătămate, cauzându-i leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului. Cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, exprimă criteriile legale de individualizare, aceasta fiind, potrivit art. 52 C. pen. evident o măsură de con strângere dar și un mijloc de reeducare al inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Cu ocazia individualizării pedepsei, prima instanță a avut în vedere motivele de desființare a sentinței, solicitate în apel și anume, gradul de pericol social al faptei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, reducerea legală obligatorie așa cum rezultă din prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., dar și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului. Inculpatul are o vârstă relativ înaintată, 67 ani, este fără antecedente penale, de asemenea este beneficiar al unor caracterizări pozitive de la Consiliul Local Almăj și al oamenilor din localitate (bun gospodar,cinstit, cu o comportare bună în familie și societate) astfel că, în raport de aceste elemente, nu se vor înlătura circumstanțele atenuante personale, reținute judicios în favoarea sa, de către prima instanță.

Trebuie menționată, totodată și starea sa de boală, în raport de adeverința medicală aflată la dosarul instanței de fond, cu diagnosticul hepatosteatoză dar și de scrisoarea medicală eliberată de penitenciarul București, acte medicale prin care demonstrează că are ficatul afectat precum și alte afecțiuni. În consecință, s-a reținut că nu se va majora pedeapsa așa cum a solicitat parchetul dar nici nu se va schimba modalitatea de executare a pedepsei cu art. 86 1 C. pen., așa cum a cerut inculpatul, având în vedere totuși pericolul social concret al faptei comise, determinat de modul de concepere și realizare a activității infracționale, în sensul că, s-a deplasat la domiciliu, de unde a revenit la locul săvârșirii infracțiunii, înarmat cu un cuțit cu care a lovit partea vătămată.

În baza art. 38 1 C. proc. pen., cu referire la art. 350 C. proc. pen., s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale, privitoare la computarea arestării preventive și menținerea stării de arest. Prin decizia penala nr. 200 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul I.M., împotriva sentinței penale nr. 300 din 06 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13487/63/2011. Împotriva deciziei penale nr. 200 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul I.M.

cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 13487/63/2011. Recurentul inculpat a criticat ambele hotărâri pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel pentru netemeinicie și nelegalitate invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., solicitând micșorarea pedepsei până la o treime din minimul special în raport de art. 76 alin. (2) C. pen. și de art. 320 1 C. proc. pen. Reprezentantul parchetului a criticat ambele hotărâri pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel pentru netemeinicie și nelegalitate invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și a solicitat majorarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că recursul formulat de recurentul intimat inculpat I.M. și recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu sunt fondate pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului. Pedeapsa pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsi nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72, art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc.

pen., aplicând inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă menținută în mod corect și de instanța de apel, nefiind aplicată o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului special și jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată respectiv cea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., așa cum prevedea încadrarea juridică dată faptei în raport de art. 20 C. pen., și față de aspecte ce caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale respectiv, că până la comiterea faptei a avut un comportament normal în rândul comunității unde trăiește, precum și de vârsta înaintată a inculpatului de 67 de ani la momentul săvârșirii faptei, și de împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta săvârșită, reținându-se că nu se impune coborârea pedepsei într-un cuantum mai redus fată de textul incriminator, așa cum a solicitat inculpatul I.M.

dar nici majorarea pedepsei așa cum a solicitat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a ținut cont și de pericolul social al faptei săvârșite de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptei respectiv, că în ziua de 09 aprilie 2011 a aplicat o lovitură cu cuțitul părții vătămate S.F., în hemitoracele drept cauzându-i o plagă tăiată penetrantă hemotorax masiv, plagă pulmonară LIED, leziune care a necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale și a pus în primejdie viața părții vătămate care în lipsa îngrijirilor medicale de specialitate putând interveni decesul, împrejurare care agravează răspunderea penală, astfel că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare acestor dispoziții, aceste criterii fiind reținute de ambele instanțe în individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului.

Înalta Curte reține că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpatul Ie-a dovedit. Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond și menținute și de instanța de apel, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravității faptei săvârșite, care caracterizează favorabil persoana inculpatului I.M., întrucât aplicarea pedepsei orientată către limita inferioară prevăzută de textul incriminator, satisface pe deplin justa individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării pedepsei în regim de detenție, neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. Împrejurarea că infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. este infracțiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că vizează viața persoanei, așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, în raport și de art. 320 1 C. proc.

pen., ținându-se cont de gravitatea concretă a faptei, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții, însă Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, inculpatul neputând beneficia de dispozițiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale așa cum sunt prevăzute la art. 86 1 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 3 ani închisoare, și a modului de executare a pedepsei, reținută în sarcina inculpatului I.M., evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșită, subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpatului, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare nu se mai impune, Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului I.M.

cât și a modalității de față de criticile formulate în recurs, atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cât și de inculpatul I.M. constată că în contextul cauzei nu se justifică majorarea pedepsei stabilite și nici micșorarea pedepsei dar nici schimbarea modalității de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către Curtea de Apel Craiova și de către inculpatul I.M., întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se majorarea sau micșorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Pentru aceleași considerente Înalta Curte nu poate dispune nici aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., chiar dacă pedeapsa reținută în sarcina inculpatului este într-un cuantum mai redus de 4 ani închisoare respectiv de 3 ani închisoare, Înalta Curte constată că scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

poate fi atins în cazul inculpatului I.M. decât prin aplicarea unei pedepse în regim de detenție, astfel că inculpatul nu a creat convingerea instanței de recurs că poate beneficia de aceste prevederi prin dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului. Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în raport de dispozițiile art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 200 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 200 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.M., durata reținerii și arestării preventive de la 10 aprilie 2011 la 25 ianuarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.