ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 495/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 495/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursurilor penale

de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 160 din 14

martie 2011 a Tribunalului Dolj, secția penală, în baza art. 174, 175 lit. i) C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat

inculpatul S.N.C. la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174,

175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost

condamnat inculpatul S.N.C. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat

inculpatul S.N.C. la 2 ani închisoare.

În baza art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat

inculpatul S.N.C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 33, art. 34 lit. b), art.

35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de

15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C.

proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata

detenției preventive de la 16 noiembrie 2010 la zi și s-a menținut starea de

arest preventiv a acestuia.

Inculpatul S.N.C. a fost obligat la

plata sumei de 50.000 RON despăgubiri

civile

cu

titlu

de daune materiale către

părțile civile O.C.C. și O.F., solidar; la plata a câte 30.000 euro către

fiecare dintre părțile civile O.C.C. și O.F. reprezentând despăgubiri civile cu

titlu de daune morale; la plata sumei de 30.000 RON despăgubiri civile către

partea civilă P.A., din care 10.000 RON cu titlu de daune morale și 20.000 RON

cu titlu de daune materiale; la plata sumei de 1.016,94 RON despăgubiri civile

către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, sumă ce va fi

reactualizată cu indicele de inflație de la data de 19 noiembrie 2010 la data

plății efective a debitului; a sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către

partea civilă O.C.C. și la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare

statului, din care 300 RON onorarii avocat oficiu și 563 RON contravaloare acte

medico-legale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 941/P/2010 din data 04 ianuarie 2010

înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în

judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S.N.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzut de art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 20 raportat la art.

174, 175 lit. i) C. pen., art. 86 alin. (1) și art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În fapt, în sarcina inculpatului S.N.C.

s-a reținut că în luna noiembrie 2010, acesta locuia la adresa de domiciliu din

comuna U., județul Dolj, și deținea în proprietate un autoturism marca V.,

înmatriculat în Bulgaria.

În seara zilei de 14 noiembrie 2010,

în jurul orelor 23.00, în timp ce se afla în autoturism cu martorul B.P.F., au

fost agresați fizic de un grup de tineri din care făceau parte M.N. și M.D., S.C.,

S.F., M.F. și victima O.Ș.M. Împreună cu aceștia se afla și victima P.A., dar

aceasta nu s-a implicat în conflict.

În timpul conflictului inculpatul S.N.C.

a fost agresat fizic de O.Ș.M., împrejurare în care acesta i-a spart și geamul

de la portiera stânga față a autoturismului.

În dimineața zilei de 16 noiembrie

2010, inculpatul a mers la muncă la vecinul său T.A., căruia îi efectua lucrări

de construcție (finisaje interioare) la casă.

În jurul orelor 14.30-15.00, la acest

loc de muncă a venit martorul P.I., iar în contextul discuțiilor, inculpatul

i-a spus despre agresiunea suferită în seara zilei de 14 noiembrie 2010. La

scurt timp inculpatul a plecat cu autoturismul proprietate personală către

barul din localitate, unde potrivit propriei declarații, intenționa să bea o

cafea. Pe traseu a observat că pe același drum public se deplasa victima O.Ș.M.

ce conducea un motoscuter, pe care se mai afla și victima P.A.

Victima O.Ș.M. l-a observat pe S.N.C.,

ce venea din sens opus cu autoturismul și realizând că este posibil ca acesta

să se răzbune pentru agresiunea fizică suferită în data de 14 noiembrie 2010 a

virat la stânga pe un drum lateral, deplasându-se prin fața magazinului

alimentar R., unde la terasă se aflau M.F.A., P.A. și C.I.

În momentul în care a ajuns în

apropierea acelui drum, inculpatul S.N.C. a frânat brusc și a schimbat direcția

de deplasare, pornind în urmărirea celor două victime.

Inculpatul a mărit viteza de

deplasare, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor M.F.A. și P.A. și după

ce a parcurs câteva sute de metri, s-a apropiat de motoscuter și a lovit cu

autoturismul în partea din spate a acestuia.

În urma impactului, cele două victime

au fost proiectate pe sol și lovite de autoturismul condus de inculpat.

Victima O.Ș.M. a suferit traumatisme

grave, care la scurt timp au condus la deces, iar P.A. a fost scos de sub

autoturism cu ajutorul martorilor B.D.M. și M.S. și transportat la Spitalul nr.

1 Craiova.

Imediat după scoaterea victimei

inculpatul a plecat cu autoturismul de la locul incidentului și l-a abandonat

pe câmp.

În aceeași zi a fost prins de către

organele de poliție în curtea locuinței familiei G.M., unde se ascunsese.

În urma efectuării necropsiei,

Institutul de Medicină Legală Craiova a emis raportul de constatare

medico-legală din care rezultă că moartea numitului O.Ș.M. de 20 ani a fost

violentă. Ea s-a datorat zdrobirii craniului, consecința unui politraumatism.

Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și

comprimare între două planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier

cu călcarea victimei. Între traumatism și deces există legătură de cauzalitate

directă și necondiționată.

Din raportul de constatare

medico-legală emis de aceeași instituție rezultă că victima P.A. a fost

internată în Spitalul nr. 1 Craiova, cu diagnosticul: „Politraumatism prin

accident rutier. Fracturi ram ilio-pubian și ischio-pubian drept. Fractură ram

ischio-pubian stâng. Plăgi multiple escoriate facies și membre. Plagă cu lipsă

tegumentară față externă gambă stânga 1/3 superioară”.

În concluziile actului medico-legal se

menționează că leziunile pot data din 16 noiembrie 2010, s-au putut produce cu

și de corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri

medicale, fără punerea în primejdie a vieții victimei.

Pe parcursul urmăririi penale,

inculpatul S.N.C. a susținut că nu a urmărit să ucidă victimele, ci doar să le

sperie.

La data de 04 ianuarie 2011 urmărirea

penală a fost finalizată și a fost întocmit rechizitoriul, dosarul fiind

înaintat instanței și înregistrat la data de 05 ianuarie 2011 la nr.

519/63/2011.

Prin încheierea din data de 06

ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în baza dispozițiilor art. 300

1

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen. și, ulterior, prin

încheierile pronunțate la 14 februarie 2011 în temeiul art. 300

1

C.

proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen. instanța a menținut

măsura preventivă dispusă în cauză față de inculpat.

La termenul de judecată din data de 14

martie 2011 și în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat că

recunoaște săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu, are cunoștință de

probele administrate în cauză pe parcursul urmăriri penale, probe pe care și le

însușește, este de acord să achite cheltuielile de spitalizare către spital și

către cele trei părți civile, solicitând ca judecata să aibă loc în baza

acestor probe.

Potrivit art. 320

1

alin. (2)

C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în

totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită

administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le

poate administra la acest termen de judecată.

Raportat la cele declarate de inculpat

în fața instanței de judecată așa după cum rezultă din cele mai sus arătate,

instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile legale

menționate.

Analizând întreg materialul probator

administrat în cauză pe parcursul urmării penale instanța a constatat că starea

de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind însușită de inculpat

și a fost reținută ca atare, în acest sens fiind declarațiile martorilor B.D.M.,

M.S., M.F.A., P.A., T.A., P.I., M.F.A., G.M., B.P.F., R.D.I., P.P., raportul de

constatare medico-legală - autopsie din 22 noiembrie 2010 al Institutului de Medicină

Legală Craiova al victimei O.Ș.M., raportul de constatare medico-legală din 06

decembrie 2010 al Institutului de Medicină Legală Craiova întocmit părții

vătămate P.A., planșele foto, raportul de inspecție tehnică periodică - date de

identificare autovehicul, adresa I.J.P. Dolj - Serviciul Public Comunitar, Regimul

de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, buletinul de analiză

toxicologică al alcoolemiei, declarațiile părților civile O.F., O.C.C. și P.A.

S-a reținut că, în drept, faptele

inculpatului S.N.C., constând în aceea că, în data de 16 noiembrie 2010 a

condus autoturismul proprietate personală pe un drum public, fără a poseda

permis de conducere și de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea

poliției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86

alin. (1) și art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Fapta aceluiași inculpat, constând în

aceea că în timp ce conducea autoturismul pe drum public, i-a lovit cu intenție

pe O.Ș.M. și P.A. ce se deplasau pe un motoscuter, primul suferind leziuni

traumatice ce au condus la deces, iar cel de-al doilea leziuni ce au necesitat

pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, realizează sub aspect

constitutiv elementele infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175

lit. i) C. pen. și tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța

a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor așa cum

sunt prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al

faptelor, scopul și urmările produse (decesul numitului O.Ș.M. și vătămarea

corporală a părții civile P.A.), limitele de pedeapsă prevăzute de textul de

lege sancționator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum rezultă

din prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., dar și aspectele

ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente

penale și până la data comiterii faptelor a avut un comportament normal în

rândul comunității unde trăiește.

Prima instanță a reținut că O.F. și O.C.C.

s-au constituit părți civile în procesul penal încă de la urmărirea penală, iar

în declarația dată în fața instanței au precizat cuantumul despăgubirilor la

50.000 RON despăgubiri civile și 30.000 RON daune morale. Au solicitat

obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri.

În susținerea cererii, părțile civile

au depus xerocopii de pe mai multe bonuri fiscale cu care fac dovada

cheltuielilor ocazionate de înmormântarea fiului lor, victima O.Ș.M.

P.A. nu s-a constituit parte civilă în

cursul urmării penale, însă fiind audiat de instanță acesta a precizat că se

constituie parte civilă în cauză cu suma de 300 de milioane, din care 50

milioane cheltuieli ocazionate cu spitalizarea sa, 150 milioane câștigul pe

care l-ar fi realizat dacă ar fi muncit în Italia pe perioada în care a fost

imobilizat la pat și alte două luni în care nu a putut să muncească, precum și

100 de milioane cu titlu de daune morale, sumele menționate de partea civilă

fiind evaluate în ROL și nu în RON, astfel cum s-a menționat de acesta,

ulterior.

Având în vedere cele solicitate și

actele depuse la dosar instanța a constatat că acțiunea civilă este întemeiată

atât sub aspectul solicitării obligării inculpatului la plata despăgubirilor

civile cu titlu de daune morale, cât și a celor cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

apel - în termenul prevăzut de lege - atât inculpatul S.N.C., cât și părțile

civile O.C.C. și O.F.

Părțile civile O.C.C. și O.F. au

criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 204 din 17

octombrie 2011, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 02 noiembrie

2011, Curtea de Apel Craiova, secția și pentru cauze cu minori, a respins

apelurile declarate de inculpatul S.N.C. și părțile civile O.C.C. și O.F.

împotriva sentinței penale nr. 160 de la 14 martie 2011 pronunțată de

Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul nr. 519/63/2011, ca nefondate.

A menținut starea de arest a

inculpatului, în continuare și a dedus arestul preventiv de la 14 martie 2011,

la zi.

A obligat apelantul-inculpat la 100

RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de control judiciar a reținut că criticile invocate de părțile civile sunt

nefondate atât în ceea ce privește susținerea cu privire la greșita reținere a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., dar și referitor la

netemeinicia sentinței.

Curtea a constatat că înainte de

începerea cercetării judecătorești, la 14 martie 2011, inculpatul a declarat că

își însușește materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, în

modalitatea în care au fost reținute în rechizitoriu, care i-au fost prezentate

înainte de trimiterea în judecată și cu ocazia prezentării materialului de urmărire

penală, în prezența apărătorului ales.

În aceste condiții s-a constatat că în

mod legal instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 320

1

C.

proc. pen., care prevăd în mod expres că „până la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că

recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și

solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală”.

Prin urmare, reținând circumstanțele

reale în care s-au comis infracțiunile, instanța a aplicat o pedeapsă

corespunzătoare sub aspectul cuantumului, făcând aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Și cel de-al doilea motiv de apel a

fost apreciat ca nefondat, pedeapsa rezultantă îndeplinind criteriile generale

de individualizare prev. de art. 72 C. pen., dar și dispozițiile art. 52 C.

pen., prima instanță apreciind circumstanțele reale în care s-au săvârșit

infracțiunile, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a

manifestat sinceritate, este în vârstă de 28 de ani și nu posedă antecedente

penale.

De asemenea, apelul inculpatului s-a

apreciat ca fiind nefondat, considerându-se neîntemeiată critica vizând

cuantumul pedepsei rezultante aplicate, raportat la împrejurările concrete în

care s-au săvârșit infracțiunile.

Curtea a constatat că prima instanță a

făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, reținând că inculpatul se

deplasa cu un autoturism deși nu poseda permis de conducere pentru nici o

categorie de autovehicule, a întâlnit întâmplător în trafic mopedul pe care se

deplasau victimele, în condițiile în care el se deplasa spre barul din

localitate, a schimbat direcția de mers și a pornit în urmărirea acestora.

Instanța de apel a reținut că, în mod

inevitabil, autoturismul condus de inculpat s-a deplasat cu o viteză superioară

mopedului pe care se aflau victimele, inculpatul a lovit cu intenție scuterul

respectiv, victima O.Ș.M. fiind efectiv strivită de roțile din partea stângă a

automobilului.

Ulterior impactului, autoturismul

condus de inculpat s-a oprit într-o grămadă de nisip aflată pe marginea

drumului, victimele au fost scoase de sub autoturism cu ajutorul mai multor

martori și transportate la Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova,

iar inculpatul a părăsit cu autoturismul locul accidentului, a abandonat mașina

pe câmp și s-a ascuns în curtea familiei G.M., pentru a încerca să se sustragă

de la răspundere penală.

Prin urmare, Curtea a apreciat că nu

se pot reține circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului, chiar dacă

acesta este un element tânăr și la primul conflict cu legea penală.

În sfârșit, instanța de apel a

considerat că criticile vizând soluționarea laturii civile sunt nefondate,

având în vedere, de asemenea, declarația inculpatului dată în fața instanței de

fond, în sensul că este de acord să achite integral despăgubirile civile la

care urma să fie obligat atât către părțile civile persoane fizice, cât și

către Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova. În consecință, în

virtutea principiului disponibilității, inculpatul a fost de acord să achite

integral pagubele pricinuite prin faptele cauzatoare de prejudicii, astfel că

instanța de control judiciar a apreciat că sunt cu totul neîntemeiate criticile

invocate sub acest aspect.

Împotriva deciziei, în termen legal,

au declarat recurs părțile civile O.C.C., O.F. și inculpatul S.N.C.

Părțile civile O.C.C. și O.F. au

criticat decizia atacată atât sub aspectul laturii civile, solicitând obligarea

inculpatului la plata daunelor materiale și morale, cât și sub aspectul laturii

penale, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul S.N.C. a solicitat

reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării cuantumului

acesteia, iar în ce privește despăgubirile civile a cerut reducerea acestora.

Examinând hotărârile atacate din

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și pct. 17

2

C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Din perspectiva acestui caz de casare,

Înalta Curte reține că recurentele părți civile au solicitat agravarea

sancțiunilor aplicate inculpatului, pe când recurentul inculpat a cerut

reindividualizarea pedepselor în sensul diminuării cuantumului acestora.

În urma propriei analize a

circumstanțelor reale a faptelor și a circumstanțelor personale ale

inculpatului, Înalta Curte apreciază că instanțele de fond au realizat o justă

individualizare a pedepselor aplicate pentru fiecare dintre cele patru

infracțiuni săvârșite de recurentul inculpat.

În plus, pedeapsa rezultantă de 15 ani

închisoare exprimă atât gradul de pericol social al activității infracționale

desfășurate de inculpat care a îmbrăcat forma concursului de infracțiuni (omor

calificat, tentativă de omor calificat, conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul fără a poseda permis de conducere și părăsirea locului

accidentului), precum și circumstanțele comiterii faptelor constând în faptul

că inculpatul a urmărit „să dea o lecție” victimei O.Ș.M. și părții vătămate P.A.

cu care a avut un conflict cu două zile înainte de data comiterii

infracțiunilor din 16 noiembrie 2010, dar și periculozitatea inculpatului care,

deși fără antecedente penale, a dovedit că într-o singură împrejurare a fost

apt de a săvârși un concurs de infracțiuni, dintre care două cu un grad maxim

de pericol social, fiind îndreptate împotriva vieții a două persoane, uneia

dintre acestea fiindu-i suprimat dreptul la viață.

Având în vedere și împrejurarea că

intenția cu care a acționat inculpatul se află la granița intenției indirecte

cu intenție directă, dat fiind faptul că a urmărit și apoi lovit, cu

autoturismul pe care îl conducea, motoscuterul pe care se aflau victima și

partea vătămată, pe care le-a doborât la pământ, izbindu-le cu vehiculul său,

după care a părăsit locul accidentului, nu se poate admite ca fiind întemeiată

critica inculpatului referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate

de prima instanță și menținută de instanța de apel.

Atitudinea procesuală cooperantă a

recurentului inculpat, de recunoaștere a învinuirilor aduse, a fost avută în

vedere prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunile comise, ca efect al judecării cauzei, în primă instanță, în

procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen. Ca urmare,

cel puțin din acest motiv, atitudinea sinceră a inculpatului nu poate să se

încadreze circumstanței judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C.

pen.

În consecință, Înalta Curte consideră

că s-a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate recurentului

inculpat în raport de natura infracțiunilor comise (infracțiuni îndreptate

împotriva vieții și infracțiuni de pericol), urmările socialmente periculoase

ale faptelor săvârșite, circumstanțele comiterii faptelor (în loc public, prin

urmărirea persoanelor cu care anterior inculpatul a avut un conflict) și datele

ce caracterizează persoana inculpatului care a acționat într-un mod ce denotă

violența crescută, încercând apoi să scape de răspundere penală prin părăsirea

locului accidentului și ascunderea în locuința altei persoane.

Pedepsele aplicate fiind în mod

evident orientate spre maximele prevăzute de lege pentru infracțiunile

săvârșite, în condițiile reducerii limitelor speciale cu 1/3, conform art. 320

1

C. proc. pen., instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiată și cererea

părților civile O.C.C. și O.F., de agravare a răspunderii penale a

inculpatului.

Referitor la criticile aduse modului

de soluționare a laturii civile a cauzei de recurentele părți civile și

recurentul inculpat, instanța de recurs consideră că, de principiu, acestea se

circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 din C.

proc. pen., potrivit cu care hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este

contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În speță, analizând criticile aduse

modului de soluționare a laturii civile, din prisma acestui motiv de recurs,

instanța consideră că sunt nefondate.

Astfel, se constată că recurentul

inculpat, cu prilejul declarației dată în primă instanță, prin care și-a

manifestat voința ca pricina să fie judecată conform procedurii simplificate

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., a menționat în mod expres că

este de acord să achite despăgubirile civile solicitate de părțile civile, fără

a face vreo distincție între acestea sau între sumele solicitate ca despăgubiri

materiale sau morale.

Așa fiind, în virtutea principiului

disponibilității, care guvernează soluționarea acțiunii civile și în cadrul

procesului penal, instanța de recurs nu poate primi solicitarea inculpatului de

a se aprecia asupra cuantumului despăgubirilor civile cerute de părțile civile,

aspect corect soluționat și de instanțele de fond.

Cât privește recursul părților civile O.C.C.

și O.F. referitor la soluționarea acțiunii civile, acesta este neîntemeiat atât

timp cât prima instanță a admis acțiunea civilă în totalitate, inculpatul fiind

obligat către aceste părți civile la plata integrală atât a despăgubirilor

materiale, cât și a despăgubirilor morale cu care s-au constituit părți civile,

respectiv 50.000 RON daune materiale și câte 30.000 euro daune morale.

Prin urmare, nu există vreun motiv

pentru a se putea considera că, prin soluția pronunțată pe latura civilă a

cauzei, hotărârile sunt contrare legii sau că prin aceste hotărâri s-a făcut o

greșită aplicare a legii.

Analizând pricina și din perspectiva

cazurilor de casare care se iau in considerare întotdeauna din oficiu, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că nu există alte motive pentru casarea hotărârii

criticate.

Aspectul invocat de recurentul

inculpat, în memoriul depus la dosar, că în mod greșit pricina a fost judecată

în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., întrucât „a

fost indus în eroare de avocatul angajat” în legătură cu dispozițiile acestui

text legal, și pe cale de consecință nu au fost administrate anumite probe, nu

poate conduce la casarea hotărârii deoarece manifestarea de voință a

inculpatului de a fi judecat conform procedurii simplificate rezultă atât din

practicaua sentinței, cât și din declarația inculpatului din 14 martie 2011 (pe

care inculpatul a semnat-o), iar acordul exprimat în acest sens este

irevocabil.

Pe cale de consecință,

în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând legale și temeinice hotărârile

atacate, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de

părțile civile O.C.C., O.F. și de inculpatul S.N.C. împotriva deciziei penale

nr. 204 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2010

la 21 februarie 2012.

Va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentele părți civile la

plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile O.C.C., O.F. și de inculpatul S.N.C. împotriva

deciziei penale nr. 204 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 16 noiembrie 2010 la

21 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 800 RON, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la

plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 februarie 2012.