ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 495/2012

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 160 din 14 martie 2011 a Tribunalului Dolj, secția penală, în baza art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.N.C. la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.N.C. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul S.N.C. la 2 ani închisoare. În baza art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.N.C. la 3 ani închisoare. În baza art. 33, art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 16 noiembrie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Inculpatul S.N.C. a fost obligat la plata sumei de 50.000 RON despăgubiri civile cu titlu de daune materiale către părțile civile O.C.C. și O.F., solidar; la plata a câte 30.000 euro către fiecare dintre părțile civile O.C.C. și O.F. reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale; la plata sumei de 30.000 RON despăgubiri civile către partea civilă P.A., din care 10.000 RON cu titlu de daune morale și 20.000 RON cu titlu de daune materiale; la plata sumei de 1.016,94 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data de 19 noiembrie 2010 la data plății efective a debitului; a sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către partea civilă O.C.C.

și la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorarii avocat oficiu și 563 RON contravaloare acte medico-legale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 941/P/2010 din data 04 ianuarie 2010 înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului S.N.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzut de art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., art. 86 alin. (1) și art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. În fapt, în sarcina inculpatului S.N.C. s-a reținut că în luna noiembrie 2010, acesta locuia la adresa de domiciliu din comuna U., județul Dolj, și deținea în proprietate un autoturism marca V., înmatriculat în Bulgaria.

În seara zilei de 14 noiembrie 2010, în jurul orelor 23.00, în timp ce se afla în autoturism cu martorul B.P.F., au fost agresați fizic de un grup de tineri din care făceau parte M.N. și M.D., S.C., S.F., M.F. și victima O.Ș.M. Împreună cu aceștia se afla și victima P.A., dar aceasta nu s-a implicat în conflict. În timpul conflictului inculpatul S.N.C. a fost agresat fizic de O.Ș.M., împrejurare în care acesta i-a spart și geamul de la portiera stânga față a autoturismului. În dimineața zilei de 16 noiembrie 2010, inculpatul a mers la muncă la vecinul său T.A., căruia îi efectua lucrări de construcție (finisaje interioare) la casă.

În jurul orelor 14.30-15.00, la acest loc de muncă a venit martorul P.I., iar în contextul discuțiilor, inculpatul i-a spus despre agresiunea suferită în seara zilei de 14 noiembrie 2010. La scurt timp inculpatul a plecat cu autoturismul proprietate personală către barul din localitate, unde potrivit propriei declarații, intenționa să bea o cafea. Pe traseu a observat că pe același drum public se deplasa victima O.Ș.M. ce conducea un motoscuter, pe care se mai afla și victima P.A. Victima O.Ș.M. l-a observat pe S.N.C., ce venea din sens opus cu autoturismul și realizând că este posibil ca acesta să se răzbune pentru agresiunea fizică suferită în data de 14 noiembrie 2010 a virat la stânga pe un drum lateral, deplasându-se prin fața magazinului alimentar R., unde la terasă se aflau M.F.A., P.A.

și C.I. În momentul în care a ajuns în apropierea acelui drum, inculpatul S.N.C. a frânat brusc și a schimbat direcția de deplasare, pornind în urmărirea celor două victime. Inculpatul a mărit viteza de deplasare, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor M.F.A. și P.A. și după ce a parcurs câteva sute de metri, s-a apropiat de motoscuter și a lovit cu autoturismul în partea din spate a acestuia. În urma impactului, cele două victime au fost proiectate pe sol și lovite de autoturismul condus de inculpat. Victima O.Ș.M. a suferit traumatisme grave, care la scurt timp au condus la deces, iar P.A. a fost scos de sub autoturism cu ajutorul martorilor B.D.M. și M.S. și transportat la Spitalul nr. 1 Craiova.

Imediat după scoaterea victimei inculpatul a plecat cu autoturismul de la locul incidentului și l-a abandonat pe câmp. În aceeași zi a fost prins de către organele de poliție în curtea locuinței familiei G.M., unde se ascunsese. În urma efectuării necropsiei, Institutul de Medicină Legală Craiova a emis raportul de constatare medico-legală din care rezultă că moartea numitului O.Ș.M. de 20 ani a fost violentă. Ea s-a datorat zdrobirii craniului, consecința unui politraumatism. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și comprimare între două planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier cu călcarea victimei. Între traumatism și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Din raportul de constatare medico-legală emis de aceeași instituție rezultă că victima P.A. a fost internată în Spitalul nr. 1 Craiova, cu diagnosticul: „Politraumatism prin accident rutier. Fracturi ram ilio-pubian și ischio-pubian drept. Fractură ram ischio-pubian stâng. Plăgi multiple escoriate facies și membre. Plagă cu lipsă tegumentară față externă gambă stânga 1/3 superioară”. În concluziile actului medico-legal se menționează că leziunile pot data din 16 noiembrie 2010, s-au putut produce cu și de corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții victimei. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul S.N.C. a susținut că nu a urmărit să ucidă victimele, ci doar să le sperie.

La data de 04 ianuarie 2011 urmărirea penală a fost finalizată și a fost întocmit rechizitoriul, dosarul fiind înaintat instanței și înregistrat la data de 05 ianuarie 2011 la nr. 519/63/2011. Prin încheierea din data de 06 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în baza dispozițiilor art. 300 1 C. proc. pen. raportat la art. 160 b C. proc. pen. și, ulterior, prin încheierile pronunțate la 14 februarie 2011 în temeiul art. 300 1 C. proc. pen. raportat la art. 160 b C. proc. pen. instanța a menținut măsura preventivă dispusă în cauză față de inculpat.

La termenul de judecată din data de 14 martie 2011 și în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu, are cunoștință de probele administrate în cauză pe parcursul urmăriri penale, probe pe care și le însușește, este de acord să achite cheltuielile de spitalizare către spital și către cele trei părți civile, solicitând ca judecata să aibă loc în baza acestor probe. Potrivit art. 320 1 alin. (2) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Raportat la cele declarate de inculpat în fața instanței de judecată așa după cum rezultă din cele mai sus arătate, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile legale menționate. Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmării penale instanța a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind însușită de inculpat și a fost reținută ca atare, în acest sens fiind declarațiile martorilor B.D.M., M.S., M.F.A., P.A., T.A., P.I., M.F.A., G.M., B.P.F., R.D.I., P.P., raportul de constatare medico-legală - autopsie din 22 noiembrie 2010 al Institutului de Medicină Legală Craiova al victimei O.Ș.M., raportul de constatare medico-legală din 06 decembrie 2010 al Institutului de Medicină Legală Craiova întocmit părții vătămate P.A., planșele foto, raportul de inspecție tehnică periodică - date de identificare autovehicul, adresa I.J.P.

Dolj - Serviciul Public Comunitar, Regimul de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, buletinul de analiză toxicologică al alcoolemiei, declarațiile părților civile O.F., O.C.C. și P.A. S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului S.N.C., constând în aceea că, în data de 16 noiembrie 2010 a condus autoturismul proprietate personală pe un drum public, fără a poseda permis de conducere și de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea poliției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) și art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că în timp ce conducea autoturismul pe drum public, i-a lovit cu intenție pe O.Ș.M.

și P.A. ce se deplasau pe un motoscuter, primul suferind leziuni traumatice ce au condus la deces, iar cel de-al doilea leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, realizează sub aspect constitutiv elementele infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. și tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor așa cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, scopul și urmările produse (decesul numitului O.Ș.M. și vătămarea corporală a părții civile P.A.), limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum rezultă din prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., dar și aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și până la data comiterii faptelor a avut un comportament normal în rândul comunității unde trăiește. Prima instanță a reținut că O.F. și O.C.C. s-au constituit părți civile în procesul penal încă de la urmărirea penală, iar în declarația dată în fața instanței au precizat cuantumul despăgubirilor la 50.000 RON despăgubiri civile și 30.000 RON daune morale. Au solicitat obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri. În susținerea cererii, părțile civile au depus xerocopii de pe mai multe bonuri fiscale cu care fac dovada cheltuielilor ocazionate de înmormântarea fiului lor, victima O.Ș.M.

P.A. nu s-a constituit parte civilă în cursul urmării penale, însă fiind audiat de instanță acesta a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 300 de milioane, din care 50 milioane cheltuieli ocazionate cu spitalizarea sa, 150 milioane câștigul pe care l-ar fi realizat dacă ar fi muncit în Italia pe perioada în care a fost imobilizat la pat și alte două luni în care nu a putut să muncească, precum și 100 de milioane cu titlu de daune morale, sumele menționate de partea civilă fiind evaluate în ROL și nu în RON, astfel cum s-a menționat de acesta, ulterior. Având în vedere cele solicitate și actele depuse la dosar instanța a constatat că acțiunea civilă este întemeiată atât sub aspectul solicitării obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale, cât și a celor cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel - în termenul prevăzut de lege - atât inculpatul S.N.C., cât și părțile civile O.C.C. și O.F. Părțile civile O.C.C. și O.F. au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia penală nr. 204 din 17 octombrie 2011, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 02 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția și pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de inculpatul S.N.C. și părțile civile O.C.C. și O.F. împotriva sentinței penale nr. 160 de la 14 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în Dosarul nr. 519/63/2011, ca nefondate. A menținut starea de arest a inculpatului, în continuare și a dedus arestul preventiv de la 14 martie 2011, la zi.

A obligat apelantul-inculpat la 100 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că criticile invocate de părțile civile sunt nefondate atât în ceea ce privește susținerea cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., dar și referitor la netemeinicia sentinței. Curtea a constatat că înainte de începerea cercetării judecătorești, la 14 martie 2011, inculpatul a declarat că își însușește materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, în modalitatea în care au fost reținute în rechizitoriu, care i-au fost prezentate înainte de trimiterea în judecată și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului ales.

În aceste condiții s-a constatat că în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., care prevăd în mod expres că „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”. Prin urmare, reținând circumstanțele reale în care s-au comis infracțiunile, instanța a aplicat o pedeapsă corespunzătoare sub aspectul cuantumului, făcând aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

Și cel de-al doilea motiv de apel a fost apreciat ca nefondat, pedeapsa rezultantă îndeplinind criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., dar și dispozițiile art. 52 C. pen., prima instanță apreciind circumstanțele reale în care s-au săvârșit infracțiunile, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a manifestat sinceritate, este în vârstă de 28 de ani și nu posedă antecedente penale. De asemenea, apelul inculpatului s-a apreciat ca fiind nefondat, considerându-se neîntemeiată critica vizând cuantumul pedepsei rezultante aplicate, raportat la împrejurările concrete în care s-au săvârșit infracțiunile.

Curtea a constatat că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, reținând că inculpatul se deplasa cu un autoturism deși nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, a întâlnit întâmplător în trafic mopedul pe care se deplasau victimele, în condițiile în care el se deplasa spre barul din localitate, a schimbat direcția de mers și a pornit în urmărirea acestora. Instanța de apel a reținut că, în mod inevitabil, autoturismul condus de inculpat s-a deplasat cu o viteză superioară mopedului pe care se aflau victimele, inculpatul a lovit cu intenție scuterul respectiv, victima O.Ș.M. fiind efectiv strivită de roțile din partea stângă a automobilului.

Ulterior impactului, autoturismul condus de inculpat s-a oprit într-o grămadă de nisip aflată pe marginea drumului, victimele au fost scoase de sub autoturism cu ajutorul mai multor martori și transportate la Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova, iar inculpatul a părăsit cu autoturismul locul accidentului, a abandonat mașina pe câmp și s-a ascuns în curtea familiei G.M., pentru a încerca să se sustragă de la răspundere penală. Prin urmare, Curtea a apreciat că nu se pot reține circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatului, chiar dacă acesta este un element tânăr și la primul conflict cu legea penală.

În sfârșit, instanța de apel a considerat că criticile vizând soluționarea laturii civile sunt nefondate, având în vedere, de asemenea, declarația inculpatului dată în fața instanței de fond, în sensul că este de acord să achite integral despăgubirile civile la care urma să fie obligat atât către părțile civile persoane fizice, cât și către Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova. În consecință, în virtutea principiului disponibilității, inculpatul a fost de acord să achite integral pagubele pricinuite prin faptele cauzatoare de prejudicii, astfel că instanța de control judiciar a apreciat că sunt cu totul neîntemeiate criticile invocate sub acest aspect. Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs părțile civile O.C.C., O.F.

și inculpatul S.N.C. Părțile civile O.C.C. și O.F. au criticat decizia atacată atât sub aspectul laturii civile, solicitând obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale, cât și sub aspectul laturii penale, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Inculpatul S.N.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării cuantumului acesteia, iar în ce privește despăgubirile civile a cerut reducerea acestora. Examinând hotărârile atacate din prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și pct. 17 2 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Din perspectiva acestui caz de casare, Înalta Curte reține că recurentele părți civile au solicitat agravarea sancțiunilor aplicate inculpatului, pe când recurentul inculpat a cerut reindividualizarea pedepselor în sensul diminuării cuantumului acestora. În urma propriei analize a circumstanțelor reale a faptelor și a circumstanțelor personale ale inculpatului, Înalta Curte apreciază că instanțele de fond au realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni săvârșite de recurentul inculpat.

În plus, pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare exprimă atât gradul de pericol social al activității infracționale desfășurate de inculpat care a îmbrăcat forma concursului de infracțiuni (omor calificat, tentativă de omor calificat, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și părăsirea locului accidentului), precum și circumstanțele comiterii faptelor constând în faptul că inculpatul a urmărit „să dea o lecție” victimei O.Ș.M. și părții vătămate P.A. cu care a avut un conflict cu două zile înainte de data comiterii infracțiunilor din 16 noiembrie 2010, dar și periculozitatea inculpatului care, deși fără antecedente penale, a dovedit că într-o singură împrejurare a fost apt de a săvârși un concurs de infracțiuni, dintre care două cu un grad maxim de pericol social, fiind îndreptate împotriva vieții a două persoane, uneia dintre acestea fiindu-i suprimat dreptul la viață.

Având în vedere și împrejurarea că intenția cu care a acționat inculpatul se află la granița intenției indirecte cu intenție directă, dat fiind faptul că a urmărit și apoi lovit, cu autoturismul pe care îl conducea, motoscuterul pe care se aflau victima și partea vătămată, pe care le-a doborât la pământ, izbindu-le cu vehiculul său, după care a părăsit locul accidentului, nu se poate admite ca fiind întemeiată critica inculpatului referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de prima instanță și menținută de instanța de apel. Atitudinea procesuală cooperantă a recurentului inculpat, de recunoaștere a învinuirilor aduse, a fost avută în vedere prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, ca efect al judecării cauzei, în primă instanță, în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. Ca urmare, cel puțin din acest motiv, atitudinea sinceră a inculpatului nu poate să se încadreze circumstanței judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. În consecință, Înalta Curte consideră că s-a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat în raport de natura infracțiunilor comise (infracțiuni îndreptate împotriva vieții și infracțiuni de pericol), urmările socialmente periculoase ale faptelor săvârșite, circumstanțele comiterii faptelor (în loc public, prin urmărirea persoanelor cu care anterior inculpatul a avut un conflict) și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a acționat într-un mod ce denotă violența crescută, încercând apoi să scape de răspundere penală prin părăsirea locului accidentului și ascunderea în locuința altei persoane.

Pedepsele aplicate fiind în mod evident orientate spre maximele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, în condițiile reducerii limitelor speciale cu 1/3, conform art. 320 1 C. proc. pen., instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiată și cererea părților civile O.C.C. și O.F., de agravare a răspunderii penale a inculpatului. Referitor la criticile aduse modului de soluționare a laturii civile a cauzei de recurentele părți civile și recurentul inculpat, instanța de recurs consideră că, de principiu, acestea se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 din C. proc. pen., potrivit cu care hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În speță, analizând criticile aduse modului de soluționare a laturii civile, din prisma acestui motiv de recurs, instanța consideră că sunt nefondate. Astfel, se constată că recurentul inculpat, cu prilejul declarației dată în primă instanță, prin care și-a manifestat voința ca pricina să fie judecată conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., a menționat în mod expres că este de acord să achite despăgubirile civile solicitate de părțile civile, fără a face vreo distincție între acestea sau între sumele solicitate ca despăgubiri materiale sau morale. Așa fiind, în virtutea principiului disponibilității, care guvernează soluționarea acțiunii civile și în cadrul procesului penal, instanța de recurs nu poate primi solicitarea inculpatului de a se aprecia asupra cuantumului despăgubirilor civile cerute de părțile civile, aspect corect soluționat și de instanțele de fond.

Cât privește recursul părților civile O.C.C. și O.F. referitor la soluționarea acțiunii civile, acesta este neîntemeiat atât timp cât prima instanță a admis acțiunea civilă în totalitate, inculpatul fiind obligat către aceste părți civile la plata integrală atât a despăgubirilor materiale, cât și a despăgubirilor morale cu care s-au constituit părți civile, respectiv 50.000 RON daune materiale și câte 30.000 euro daune morale. Prin urmare, nu există vreun motiv pentru a se putea considera că, prin soluția pronunțată pe latura civilă a cauzei, hotărârile sunt contrare legii sau că prin aceste hotărâri s-a făcut o greșită aplicare a legii. Analizând pricina și din perspectiva cazurilor de casare care se iau in considerare întotdeauna din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că nu există alte motive pentru casarea hotărârii criticate. Aspectul invocat de recurentul inculpat, în memoriul depus la dosar, că în mod greșit pricina a fost judecată în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., întrucât „a fost indus în eroare de avocatul angajat” în legătură cu dispozițiile acestui text legal, și pe cale de consecință nu au fost administrate anumite probe, nu poate conduce la casarea hotărârii deoarece manifestarea de voință a inculpatului de a fi judecat conform procedurii simplificate rezultă atât din practicaua sentinței, cât și din declarația inculpatului din 14 martie 2011 (pe care inculpatul a semnat-o), iar acordul exprimat în acest sens este irevocabil.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând legale și temeinice hotărârile atacate, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de părțile civile O.C.C., O.F. și de inculpatul S.N.C. împotriva deciziei penale nr. 204 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2010 la 21 februarie 2012. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile O.C.C., O.F. și de inculpatul S.N.C. împotriva deciziei penale nr. 204 din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2010 la 21 februarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2012.