ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1515/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1515/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 204 din 5 mai 2010 a Tribunalului Dolj, în baza art. 20 raportat la art.

174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. și art.

76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C.M. la 3 ani închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani (în raport de partea vătămată V.V.H.).

În

baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C.

pen., a fost condamnat inculpatul N.C.M. la 4 luni închisoare (în raport de partea

vătămată C.A.C.).

În

baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit.

e) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C.M. la 4 luni închisoare (în raport

de partea vătămată V.D.I.).

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul N.C.M. urmează să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a

ll-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În

baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza ll-a și b) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei

sub supraveghere pe o durată de 5 ani conform art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul

se va supune următoarelor măsuri de supraveghere :

-

să se prezinte în ultima săptămână a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Dolj;

-

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

S-a

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.,

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere .

În

baza art. 118 pct. 1 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit.

A

fost obligat inculpatul N.C.M. la câte 2000 RON daune materiale și la câte 1.000

RON daune morale către fiecare dintre părțile vătămate V.V.H. și C.A.C.

A

fost obligat inculpatul N.C.M. la 8.000 RON daune materiale și la 5.000 RON

daune morale către partea vătămată V.D.I.

A

fost obligat inculpatul la 6544,71 RON despăgubiri civile către S.C.U. nr. 1

Craiova.

A

fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare statului din care 600 RON

cheltuieli la urmărirea penală, 200 RON onorariu avocat oficiu și 100 RON

cheltuieli la instanță.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

La

data de 03 iunie 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 7671/63/2009

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj sub nr. 619/P/2008 din 02

iunie 2009 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a

inculpatului N.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă de omor

calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art.

73 lit. b) din C. pen. - parte vătămată V.V.H.  și două infracțiuni de vătămare

corporală prev. de art. 181 din C. pen., părți vătămate C.A.C. și V.D.I., toate

cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

Prin

același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de V.V.H.,

sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prev. de art 180 alin. (2) C. pen.

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. fiindu-i aplicată o sancțiunea cu caracter

administrativ în cuantum de 500 de RON amendă și neînceperea urmăririi penale

față de N.C.M. cu privire la săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 180

alin. (1) C. pen. și două infracțiuni prevăzut de art. 217 alin. (1) C. pen. în

raport de părțile vătămate V.Ș.R. și A.M.C.

În

fapt, instanța a reținut că în noaptea de 11/12 octombrie 2008, martorii A.M.C.,

V.Ș.R., N.T., B.S.C. împreună cu părțile vătămate V.D.I. și C.A.C., dar și cu

învinuitul -parte vătămată V.V.H. s-au deplasat din orașul S. pe raza

localității Craiova.

Aceștia

au mers la fast-food-ul amplasat în zona B-dului Nicolae Titulescu, în

apropierea Grădinii Botanice, ce aparține S.C. C.I. S.R.L. Craiova. După ce au

parcat mașinile cu care s-au deplasat pe strada unde era amplasat fast-food-ul,

au cumpărat hamburgeri, rămânând să mănânce în apropiere.

La

puțin timp după aceea, aici a venit și inculpatul-parte vătămată N.C.M.,

împreună cu partea vătămată G.M.A. și martorul B.M.C., care au rămas să

mănânce, chiar în fața fast-food-ului.

Aceștia

erau însoțiți de martora M.M.D., care însă nu a coborât din taxi-ul cu care au

venit, și care parcase în apropiere.

La

un moment dat, inculpatul-parte vătămată N.C.M. l-a insultat pe

învinuitul-parte vătămată V.V.H. fapt ce a generat mai multe discuții

contradictorii între aceștia.

Ulterior,

V.V.H. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe N.C.M.

De

menționat este faptul că cei doi nu se cunoșteau, iar conflictul a fost

spontan.

V.V.H.

și N.C.M. au început să se îmbrâncească, fapt ce a determinat ca părțile

vătămate C.A.C. și V.D.I. să intervină pentru aplanarea conflictului.

În

aceste condiții, N.C.M. a scos un cuțit, pe care îl avea asupra sa și l-a lovit

atât pe V.V.H., cât și pe C.A.C. și V.D.I.

De

asemenea, a intervenit și G.M.A., care a încercat și el să aplaneze conflictul.

C.A.C.

a fost lovit în zona feței cu cuțitul de către N.C.M., care de asemenea, l-a

lovit și peste brațul drept și brațul stâng.

Având

în vedere starea de fapt reținută, instanța a constatat că în drept, fapta

inculpatului N.C.M. care a lovit cu cuțitul, pe partea vătămată V.V.H.

cauzându-i leziunile constatate în raportul de constatare medico-legală nr. 3503/A

1/2008 emis de către Institutul de Medicină Legală Craiova potrivit căruia

acesta a prezentat o plagă înjunghiată de 3 cm torace stânga în spațiul VI

intercostal, plagă de 2 cm în spațiul III intercostal penetrantă, două plăgi în

regiunea posterioară stânga cu secțiunea mușchiului dorsal aproape de inserție,

leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale de la

data producerii lor, respectiv 11/12 octombrie 2008 și au pus în primejdie

viața victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 20 C. pen., rap.la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen.

S-a

reținut că infracțiunea de omor se săvârșește cu intenție, directă sau

indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește

producerea lui sau deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea morții celui

agresat, ca rezultat al acțiunii sale.

De

regulă, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a

ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, în raport cu

zona anatomică vizată, obiectul folosit și intensitatea loviturilor.

În

speța de față, instanța a constatat că zona anatomică vizată era una vitală

(torace stânga în spațiul VI intercostal, spațiul III intercostal penetrantă,

două plăgi în regiunea posterioară stânga cu secțiunea mușchiului dorsal

aproape de inserție).

Totodată

s-a constatat că faptele aceluiași inculpat care a lovit cu cuțitul pe partea

vătămată C.A.C. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile

de îngrijiri medicale de la data producerii lor și nu au pus în primejdie viața

victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181

alin (1) C. pen.

Cu

privire la partea vătămată V.D.I. care a prezentat o plagă tăiată braț stâng

treimea medie față posterioară, leziunile necesitând pentru vindecare 25 zile

îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei faptă comisă tot de

inculpatul N.C.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de

art. 181 alin. (1) C. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile

Părți Generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială,

gradul de pericol social al faptelor comise, dar și persoana inculpatului și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel,

s-a ținut seama de starea de provocare în care a acționat datorită faptului că

partea vătămată V.V.H., a inițiat conflictul când l-a lovit cu pumnul în zona

feței pe N.C.M., aspect ce va fi reținut de instanță drept circumstanță

atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., iar lipsa antecedentelor penale și

atitudinea sinceră a acestuia vor fi apreciate ca circumstanțe atenuante prev.

de art. 74 C. pen.

Față

de cele mai sus expuse, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedepse cu

închisoarea, coborâte sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 C.

pen.

Faptele

fiind comise în concurs real, s-a făcut aplicarea disp. art. 33 - 34 C. pen.,

vor fi contopite pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Apreciind

că față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa

antecedentelor penale și buna conduită anterior săvârșirii faptei, s-a reținut

că scopul preventiv și educativ al pedepsei, așa cum este el definit de art. 52

C. pen., poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului, iar

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o modalitate de

individualizare ce oferă garanții suficiente pentru ca inculpatul să aibă pe

viitor o bună conduită și să reconsidere valorile sociale ocrotite de lege.

Sub

aspectul laturii civile, instanța a constatat că părțile vătămate s-au

constituit părți civile în procesul penal respectiv V.V.H. cu suma de 10.000 euro,

V.D.l. cu suma de 10.000 euro din care 2.000 euro daune materiale și 8.000 euro

daune morale și C.A.C. care nu a precizat suma și ce reprezintă.

Instanța

a apreciat că prin faptele săvârșite de inculpat, părților vătămate le-au fost

cauzate suferințe fizice dar și psihice, suferințe ce reclamă o reparație

materială însă cuantumul pretențiilor civile este exagerat în raport e

prejudiciul efectiv cauzat.

Ca

atare, s-au admis în parte acțiunile civile și a fost obligat inculpatul N.C.M.

la câte 2.000 RON daune materiale și la câte 1.000 RON daune morale către

fiecare dintre părțile vătămate V.V.H. și C.A.C.

S-a

dispus obligarea inculpatului N.C.M. la 8.000 RON daune materiale și la 5.000 RON

daune morale către partea vătămată V.D.I.

Având

în vedere adresa nr. 28624 din 28 iulie 2009 a S.C.J.U. nr. 1 Craiova, din care

rezultă că cele trei părți vătămate au fost internate în această unitate

sanitară precum și decontul de cheltuieli atașat la dosar, instanța l-a obligat

pe inculpatul la 6544,71 RON despăgubiri civile către S.C.U. nr. 1 Craiova.

Împotriva

acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj

și inculpatul N.C.M.

În

motivarea apelului parchetul a invocat critici de netemeinicie sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului și cu privire la

modul de soluționare a laturii civile.

S-a

motivat în esență că pedeapsa aplicată inculpatului nu este de natură să

realizeze scopul pedepsei, fiind prea blândă sub aspectul cuantumului și a

modalității de executare. Astfel, s-a arătat că s-a dat o prea mare eficiență

circumstanțelor atenuante existente în favoarea inculpatului, solicitându-se să

se mențină aceste circumstanțe, însă să se aplice o pedeapsă într-un cuantum

mai ridicat, cu executarea în regim de detenție.

În

ce privește latura civilă s-a arătat că în condițiile în care s-a reținut în

favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, se impunea să se

reducă despăgubirile civile reprezentând cheltuieli de spitalizare

corespunzător culpei victimei.

Totodată,

a fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul omisiunii instanței

de fond de a se pronunța asupra cererii părții civile S.C.U. Craiova, privind

reactualizarea cheltuielilor de spitalizare, corespunzător indicelui de

devalorizare a leului.

În

motivele de apel inculpatul a invocat critici de netemeinicie sub aspectul

laturii penale și a laturii civile.

S-a

arătat în esență că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor

este prea aspră raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei și a

împrejurării că fapta a fost comisă în condiții de provocare, acțiunea fiind

determinată de activitatea violentă a părților vătămate, fiind necesar să se

dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpatului, cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai redus

care să fie contopită cu celelalte două pedepse aplicate pentru infracțiunea

prev. de art. 181 C. pen., cu menținerea ca modalitate de executare a

suspendării pedepsei sub supraveghere.

Totodată,

au fost invocate critici privind modul de soluționare a acțiunii civile

formulată de partea vătămată V.D.I.

În

motivele de apel inculpatul a arătat că sumele acordate acestei părți civile cu

titlu de daune materiale și morale este exagerat, nefiind dovedit în

totalitate, solicitând reducerea despăgubirilor acordate la 2.000 RON daune

materiale și 1.000 RON daune morale.

Prin

decizia penală nr. 188 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul N.C.M.

S-a

desființat sentința penală în parte.

S-au

înlăturat dispozițiile art. 86

1

, 86

2

, 86

3

și

71 alin. (5) C. pen.

S-au

interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

S-au

redus despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea

civilă S.C.U. nr. 1 Craiova, de la 6544,71 RON, la 5747,30 RON.

S-au

redus despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea

civilă V.D.I., de la 8.000 RON despăgubiri materiale, la 2.000 RON, despăgubiri

materiale și de la 5.000 RON daune morale la 1.000 RON daune morale.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Examinând

hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu,

conform dispoz. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că

apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Instanța

de fond pe baza unui material probator concludent și just apreciat a reținut o

situație de fapt corectă, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția

inculpatului fiind corect stabilite.

Totodată,

în mod corect s-a reținut că inculpatul a comis fapta în stare de provocare

față de partea vătămată V.V.H., dat fiind că acesta din urmă a inițiat

conflictul, aplicând inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feței, după

care, inculpatul și partea vătămată s-au îmbrâncit reciproc, moment au

intervenit celelalte două părți vătămate pentru aplanarea conflictului,

împrejurări în care inculpatul aflat într-o stare de puternică tulburare și

emoție determinată de acțiunea provocatoare a părții vătămate V.H., a aplicat

părții vătămate lovituri cu cuțitul, cauzându-i leziuni de violență care au

necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

De

asemenea, corect a reținut instanța de fond că altercația a avut loc inițial

numai între inculpat și partea vătămată, celelalte două părți vătămate intervenind

numai pentru aplanarea conflictului, împrejurare în care însă inculpatul a

aplicat și celorlalte două părți vătămate lovituri cu cuțitul, fiindu-le

cauzate vătămări ce au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale (partea

vătămată C.A.) și 25 zile îngrijiri medicale (partea vătămată V.D.I.).

Relevante

în acest sens pentru stabilirea împrejurării în care a avut loc conflictul

dintre părți și modul de derulare a acestuia sunt depozițiile martorilor A.M.C.,

V.Ș., B.S., audiați la urmărirea penală și instanța de fond care au confirmat

starea de fapt reținută de instanța de fond astfel cum a fost expusă anterior.

Astfel,

se constată că instanța de fond a dat eficientă dispozițiilor art. 63 alin. (2)

C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind corect starea de

fapt, împrejurările săvârșirii și încadrarea juridică a faptelor.

În

ce privește însă individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că

instanța de fond a reținut corect în favoarea inculpatului circumstanța

atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita bună a

inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, inculpatul nefiind cunoscut

cu antecedente penale și totodată, s-a reținut corect circumstanța atenuantă a

provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în raport cu partea vătămată V.V.H.,

pedepsele fiind corect stabilite sub aspectul cuantumului, pedepsele aplicate

fiind de natură să răspundă dublului scop prev. de art. 52 C. pen., fiind din

acest punct de vedere realizat un just echilibru între cuantumul pedepsei,

periculozitatea inculpatului, natura faptelor și gravitatea acestora, criticile

formulate de parchet prin care se solicită majorarea pedepsei aplicate și

criticile formulate de inculpat în sensul aplicării unor pedepse într-un

cuantum mai redus, fiind neîntemeiate.

În

ce privește însă modalitatea de executare, Curtea constată că sunt întemeiate

criticile formulate de parchet.

Astfel,

având în vedere natura și gravitatea faptelor, urmările produse, vătămarea

adusă relațiilor sociale ocrotite prin lege privind viața persoanei,

împrejurarea că inculpatul a comis în concurs real trei infracțiuni de violență,

ținând cont de modalitatea de comitere a faptelor, obiectul cu care s-a

acționat (cuțit), Curtea apreciază că scopul pedepsei nu poate fi realizat prin

aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Datele

personale favorabile ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita

anterioară bună, precum și faptul că inculpatul a acționat față de partea

vătămată V.V.H. sub imperiul provocării), au fost deja avute în vedere de

instanța de fond care a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special

prevăzut de lege, însă aceste elemente nu sunt suficiente pentru a concluziona

că scopul pedepsei poate fi realizat fără privare de libertate.

Astfel,

nu se poate face abstracție de celelalte elemente de individualizare ce trebuie

avute în vedere conform art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al

faptelor, împrejurarea săvârșirii, limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de

lege, urmările produse, faptul că inculpatul a comis în aceleași împrejurări 3

infracțiuni contra integrității corporale a persoanei și respectiv împotriva

vieții persoanei.

În

consecință, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond sub

aspectul cuantumului este corectă, însă pentru realizarea scopului educativ și

preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., se impunea

aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție, fiind totodată

suficientă și proporțională interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art.

71 C. pen.

Criticile

formulate de parchet și inculpat, referitoare la modul de soluționare a

acțiunii civile sunt întemeiate.

Astfel,

în ce privește S.C.J.U. nr. 1 Craiova, se constată că acesta s-a constituit

parte civilă cu suma de 6.544,71 RON, reactualizată în funcție de indicele

inflației, din care 2.768,81 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru

partea vătămată V.V.H., 1.594,83 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea

vătămată C.A.C. și 2.181,07 RON pentru partea vătămată V.D.I.

Ori,

în condițiile în care cu referire la fapta comisă asupra părții vătămate V.V.H.

s-a reținut că inculpatul a acționat sub imperiul provocării,(inculpatul

aflându-se în momentul comiterii faptei într-o stare de puternică tulburare

determinată de acțiunea violentă a acestei părți vătămate), se impunea

reducerea cuantumului cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru această

parte civilă (2768,81 RON), corespunzător culpei părții vătămate în producerea

rezultatului vătămător, respectiv într-o proporție de 50%, astfel că pentru

aceste considerente suma totală ce se impunea a fi acordată părții civile S.U.C.

pentru cheltuielile efectuate cu spitalizarea celor trei părți vătămate este de

5.747,30 RON, apelul urmând a fi admis și pentru acest motiv.

Celelalte

critici formulate de parchet, referitoare la omisiunea instanței de fond de a

se pronunța asupra solicitării părții civile de reactualizare a despăgubirilor

civile reprezentând cheltuieli de spitalizare în funcție de indicele de

inflație, sunt nefondate în condițiile în care partea civilă nu a formulat

apel, nefiind posibilă invocarea acestor critici de către parchet în lipsa

apelului părții civile conform dispozițiilor art. 362 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen. și principiului disponibilității în materie civilă.

Criticile

formulate de inculpat, referitoare la cuantumul despăgubirilor civile acordate

părții vătămate V.D.I. în sensul că se impunea reducerea acestora la suma de

1.000 RON daune morale și 2.000 RON despăgubiri materiale sunt întemeiate.

În

ce privește despăgubirile materiale, într-adevăr, martorul U.N. audiat la

instanța de fond a confirmat că a împrumutat-o pe partea vătămată V.D.I. cu

suma de 1.000 euro și totodată, a precizat că suma cheltuită de partea vătămată

pentru restabilirea sănătății s-a ridicat la 80.000.000 RON însă, Curtea

constată că aceste aprecieri ale martorului se bazează exclusiv pe relatările

părții vătămate, fără a fi prezentate alte dovezi (înscrisuri, facturi), care

să justifice cuantumul acestora.

Totodată,

faptul că inculpatul a împrumutat o sumă de bani nu face dovada certă a

efectuării acestor cheltuieli.

În

consecință, având în vedere cele menționate anterior, dispozițiile art. 998,

999 C. civ. și principiul disponibilității în materie civilă (în condițiile în

care inculpatul a fost de acord cu suma de 2.000 RON despăgubiri materiale), se

impune admiterea apelului sub acest aspect, urmând a fi reduse la acest cuantum

sumele acordate părții civile cu titlu de despăgubiri materiale.

În

ce privește daunele morale acordate părții vătămate V.D., Curtea constată că

existența unui prejudiciu moral a fost cert dovedită în raport cu gravitatea

leziunilor suferite de partea vătămată, numărul de zile necesare pentru

îngrijiri medicale, faptul că partea vătămată a fost nevoită să suporte mediul

spitalicesc, suferințele inerente care au fost cauzate părții vătămate fiind

evidente, însă cuantumul acestora este exagerat, Curtea constatând că suma de

1.000 RON este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de

această parte vătămată, criticile formulate de inculpat sub acest aspect fiind

întemeiate.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

și inculpatul N.C.M.

Parchetul

a criticat hotărârea atât pentru nelegalitate, cât și pentru netemeinicie.

S-a

susținut astfel că în mod greșit au fost invocate disp. art. 76 alin. (1) lit. b)

C. pen, în cauză fiind incidente disp. art. 76 alin. (2) C. pen., care

stipulează că în cazul infracțiunii de omor, dacă se rețin circumstanțe

atenuante, pedeapsa se coboară sub minimul special, până la cel mult o treime

din acel minim.

Criticile

de netemeinicie au vizat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, atât a celei

rezultante (considerându-se că se impunea aplicarea unui spor), cât și a

pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune săvârșită (apreciindu-se

neîndestulătoare cea aplicată pentru tentativa de omor calificat, precum și

netemeinicia circumstanțelor atenuante judiciare reținute în cazul

infracțiunilor prev. de art. 181 C. pen.)

Inculpatul

a criticat cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei stabilite de

instanța de apel, precum și cuantumul daunelor materiale și morale la care a

fost obligat.

Examinând

hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în

care formal se încadrează, respective art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

În

ce privește legalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de

omor calificat în forma tentativei, Curtea face trimitere la propria

jurisprudență. Astfel, prin decizia nr. 1061 din 19 martie 2010 s-a statuat, cu

referire la situația unui inculpat condamnat pentru o infracțiune de omor în

forma tentativei, că în cazul în care constată existența circumstanțelor

atenuante, instanța aplică disp. art. 21 alin. (2) C. pen. și, în raport cu

minimul special de 5 ani închisoare al pedepsei rezultate în urma aplicării

dispozițiilor menționate, face aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2)

C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special de 5 ani închisoare, dar nu mai

jos de o treime din acest minim special.

Prin

urmare, minimul special avut în vedere atât de disp. art. 76 alin. (1), cât și

de disp. art. 76 alin. (2) C. pen. este cel redus la jumătate potrivit art. 21

alin. (2) C. pen.

Aplicând

acest raționament în cazul tentativei la omor calificat (situația din speță),

rezultă că minimul special de referință pentru efectele circumstanțelor

atenuante este de 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa neputând fi coborâtă

decât până la o treime din acest minim, respectiv până la 2 ani și 6 luni.

Ori,

pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond și menținută de

instanța de apel a fost de 3 ani închisoare, așadar peste limita minimă

rezultată din aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen., astfel încât critica

Parchetului vizând nelegalitatea pedepsei este nefondată.

În

privința criticilor de netemeinice vizând latura penală, Curtea apreciază ca

fiind fondată doar motivul de recurs al Parchetului vizând cuantumul pedepsei

aplicate pentru infracțiunea cea mai gravă, de omor calificat sub forma

tentativei.

Astfel,

reținând în mod corect că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice

tulburări, determinate de provocarea venită din partea victimei V.V., care l-a

lovit cu pumnul în față pe inculpat pe fondul unor discuții în contradictoriu,

atât instanța de fond, cât și cea de apel au recunoscut efecte mult prea ample

acestei circumstanțe atenuante legale, coborând pedeapsa într-un cuantum

derizoriu, fără a ține seama de gradul de pericol social concret al faptei

comise de inculpat, care a aplicat 4 lovituri cu un cuțit părții vătămate V.V.

în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în

primejdie.

În

aceste condiții, Curtea apreciază că în cauză se impunea aplicarea unei pedepse

într-un cuantum mai ridicat pentru infracțiunea de omor calificat în forma

tentativei, sens în care recursul Parchetului va fi admis, hotărârile casate în

parte și procedând la rejudecarea cauzei conform art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen. va fi majorată această pedeapsă de la 3 ani la 5 ani

închisoare.

În

mod evident, pentru aceleași considerente și ținând cont de noua pedeapsă

stabilită, criticile inculpatului vizând de asemenea individualizarea acesteia,

atât ca și cuatum, cât și ca modalitate de executare, sunt nefondate.

În

privința pedepselor stabilite pentru infracțiunile prev. de art. 181 C. pen.,

vizate implicit de recursul Parchetului, Curtea constată că acestea sunt

rezultatul evaluării corecte a circumstanțelor reale și personale, dându-se

efecte corespunzătoare lipsei antecedentelor penale, vârstei inculpatului și

conduitei sale anterioare comiterii faptelor.

În

consecință, în ce privește latura penală, Curtea apreciază că prin majorarea

cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea cea mai gravă și, implicit, a

celei rezultante, este asigurată realizarea dezideratelor înscrise în art. 52

C. pen. vizând scopul pedepsei, neimpunându-se și aplicarea vreunui spor.

În

fine, în ce privește latura civilă, Curtea constată că instanța de apel a redus

cuantumul daunelor materiale, cât și pe cel al daunelor morale până la limita

menționată chiar de inculpat în motivele de apel (2.000 RON, respective 1.000 RON),

în condițiile în care apelul a vizat doar situația părții civile V.D.l.

În

aceste condiții orice critici vizând latura civilă sunt inadmisibile, căci în

privința părții civile sus-menționate despăgubirile au fost reduse de instanța

de apel potrivit solicitării inculpatului, iar în privința celorlalte părți

civile, acestea nu au fost vizate de apelul declarat de inculpat, astfel încât

situația lor nu mai poate fi reanalizată direct în recurs.

Așa

fiind, doar recursul Parchetului va fi admis (însă numai în parte), iar

hotărârile casate, urmând a respinge ca nefondată calea de atac exercitată de

inculpat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

deciziei penale nr. 188 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează

în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 204 din 5 mai 2010 a

Tribunalului Dolj și rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în pedepsele

componente de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., 4 luni închisoare și 4 luni

închisoare.

Majorează

pedeapsa principală aplicată inculpatului N.C.M. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art.

73 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la

5 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește cele două pedepse de

câte 4 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.

cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Face

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei penale și sentinței penale.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N.C.M. împotriva

aceleiași decizii penale.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 550 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 aprilie 2011.