ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1515/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 204 din 5 mai 2010 a Tribunalului Dolj, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C.M. la 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani (în raport de partea vătămată V.V.H.). În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C.M. la 4 luni închisoare (în raport de partea vătămată C.A.C.). În baza art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.C.M.

la 4 luni închisoare (în raport de partea vătămată V.D.I.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul N.C.M. urmează să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani conform art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere : - să se prezinte în ultima săptămână a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere . În baza art. 118 pct. 1 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuțit.

A fost obligat inculpatul N.C.M. la câte 2000 RON daune materiale și la câte 1.000 RON daune morale către fiecare dintre părțile vătămate V.V.H. și C.A.C. A fost obligat inculpatul N.C.M. la 8.000 RON daune materiale și la 5.000 RON daune morale către partea vătămată V.D.I. A fost obligat inculpatul la 6544,71 RON despăgubiri civile către S.C.U. nr. 1 Craiova. A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare statului din care 600 RON cheltuieli la urmărirea penală, 200 RON onorariu avocat oficiu și 100 RON cheltuieli la instanță.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 03 iunie 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 7671/63/2009 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj sub nr. 619/P/2008 din 02 iunie 2009 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului N.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen. - parte vătămată V.V.H. și două infracțiuni de vătămare corporală prev. de art. 181 din C. pen., părți vătămate C.A.C. și V.D.I., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de V.V.H., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prev. de art 180 alin. (2) C. pen.

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. fiindu-i aplicată o sancțiunea cu caracter administrativ în cuantum de 500 de RON amendă și neînceperea urmăririi penale față de N.C.M. cu privire la săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. și două infracțiuni prevăzut de art. 217 alin. (1) C. pen. în raport de părțile vătămate V.Ș.R. și A.M.C. În fapt, instanța a reținut că în noaptea de 11/12 octombrie 2008, martorii A.M.C., V.Ș.R., N.T., B.S.C. împreună cu părțile vătămate V.D.I. și C.A.C., dar și cu învinuitul -parte vătămată V.V.H. s-au deplasat din orașul S. pe raza localității Craiova. Aceștia au mers la fast-food-ul amplasat în zona B-dului Nicolae Titulescu, în apropierea Grădinii Botanice, ce aparține S.C.

C.I. S.R.L. Craiova. După ce au parcat mașinile cu care s-au deplasat pe strada unde era amplasat fast-food-ul, au cumpărat hamburgeri, rămânând să mănânce în apropiere. La puțin timp după aceea, aici a venit și inculpatul-parte vătămată N.C.M., împreună cu partea vătămată G.M.A. și martorul B.M.C., care au rămas să mănânce, chiar în fața fast-food-ului. Aceștia erau însoțiți de martora M.M.D., care însă nu a coborât din taxi-ul cu care au venit, și care parcase în apropiere. La un moment dat, inculpatul-parte vătămată N.C.M. l-a insultat pe învinuitul-parte vătămată V.V.H. fapt ce a generat mai multe discuții contradictorii între aceștia. Ulterior, V.V.H. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe N.C.M.

De menționat este faptul că cei doi nu se cunoșteau, iar conflictul a fost spontan. V.V.H. și N.C.M. au început să se îmbrâncească, fapt ce a determinat ca părțile vătămate C.A.C. și V.D.I. să intervină pentru aplanarea conflictului. În aceste condiții, N.C.M. a scos un cuțit, pe care îl avea asupra sa și l-a lovit atât pe V.V.H., cât și pe C.A.C. și V.D.I. De asemenea, a intervenit și G.M.A., care a încercat și el să aplaneze conflictul. C.A.C. a fost lovit în zona feței cu cuțitul de către N.C.M., care de asemenea, l-a lovit și peste brațul drept și brațul stâng. Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a constatat că în drept, fapta inculpatului N.C.M. care a lovit cu cuțitul, pe partea vătămată V.V.H.

cauzându-i leziunile constatate în raportul de constatare medico-legală nr. 3503/A 1/2008 emis de către Institutul de Medicină Legală Craiova potrivit căruia acesta a prezentat o plagă înjunghiată de 3 cm torace stânga în spațiul VI intercostal, plagă de 2 cm în spațiul III intercostal penetrantă, două plăgi în regiunea posterioară stânga cu secțiunea mușchiului dorsal aproape de inserție, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, respectiv 11/12 octombrie 2008 și au pus în primejdie viața victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., rap.la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut că infracțiunea de omor se săvârșește cu intenție, directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui sau deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea morții celui agresat, ca rezultat al acțiunii sale. De regulă, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, în raport cu zona anatomică vizată, obiectul folosit și intensitatea loviturilor. În speța de față, instanța a constatat că zona anatomică vizată era una vitală (torace stânga în spațiul VI intercostal, spațiul III intercostal penetrantă, două plăgi în regiunea posterioară stânga cu secțiunea mușchiului dorsal aproape de inserție).

Totodată s-a constatat că faptele aceluiași inculpat care a lovit cu cuțitul pe partea vătămată C.A.C. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor și nu au pus în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181 alin (1) C. pen. Cu privire la partea vătămată V.D.I. care a prezentat o plagă tăiată braț stâng treimea medie față posterioară, leziunile necesitând pentru vindecare 25 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei faptă comisă tot de inculpatul N.C.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile Părți Generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială, gradul de pericol social al faptelor comise, dar și persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, s-a ținut seama de starea de provocare în care a acționat datorită faptului că partea vătămată V.V.H., a inițiat conflictul când l-a lovit cu pumnul în zona feței pe N.C.M., aspect ce va fi reținut de instanță drept circumstanță atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., iar lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a acestuia vor fi apreciate ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen.

Față de cele mai sus expuse, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedepse cu închisoarea, coborâte sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 C. pen. Faptele fiind comise în concurs real, s-a făcut aplicarea disp. art. 33 - 34 C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. Apreciind că față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și buna conduită anterior săvârșirii faptei, s-a reținut că scopul preventiv și educativ al pedepsei, așa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului, iar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este o modalitate de individualizare ce oferă garanții suficiente pentru ca inculpatul să aibă pe viitor o bună conduită și să reconsidere valorile sociale ocrotite de lege.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că părțile vătămate s-au constituit părți civile în procesul penal respectiv V.V.H. cu suma de 10.000 euro, V.D.l. cu suma de 10.000 euro din care 2.000 euro daune materiale și 8.000 euro daune morale și C.A.C. care nu a precizat suma și ce reprezintă. Instanța a apreciat că prin faptele săvârșite de inculpat, părților vătămate le-au fost cauzate suferințe fizice dar și psihice, suferințe ce reclamă o reparație materială însă cuantumul pretențiilor civile este exagerat în raport e prejudiciul efectiv cauzat. Ca atare, s-au admis în parte acțiunile civile și a fost obligat inculpatul N.C.M. la câte 2.000 RON daune materiale și la câte 1.000 RON daune morale către fiecare dintre părțile vătămate V.V.H.

și C.A.C. S-a dispus obligarea inculpatului N.C.M. la 8.000 RON daune materiale și la 5.000 RON daune morale către partea vătămată V.D.I. Având în vedere adresa nr. 28624 din 28 iulie 2009 a S.C.J.U. nr. 1 Craiova, din care rezultă că cele trei părți vătămate au fost internate în această unitate sanitară precum și decontul de cheltuieli atașat la dosar, instanța l-a obligat pe inculpatul la 6544,71 RON despăgubiri civile către S.C.U. nr. 1 Craiova. Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul N.C.M. În motivarea apelului parchetul a invocat critici de netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului și cu privire la modul de soluționare a laturii civile.

S-a motivat în esență că pedeapsa aplicată inculpatului nu este de natură să realizeze scopul pedepsei, fiind prea blândă sub aspectul cuantumului și a modalității de executare. Astfel, s-a arătat că s-a dat o prea mare eficiență circumstanțelor atenuante existente în favoarea inculpatului, solicitându-se să se mențină aceste circumstanțe, însă să se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, cu executarea în regim de detenție. În ce privește latura civilă s-a arătat că în condițiile în care s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, se impunea să se reducă despăgubirile civile reprezentând cheltuieli de spitalizare corespunzător culpei victimei. Totodată, a fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul omisiunii instanței de fond de a se pronunța asupra cererii părții civile S.C.U.

Craiova, privind reactualizarea cheltuielilor de spitalizare, corespunzător indicelui de devalorizare a leului. În motivele de apel inculpatul a invocat critici de netemeinicie sub aspectul laturii penale și a laturii civile. S-a arătat în esență că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor este prea aspră raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei și a împrejurării că fapta a fost comisă în condiții de provocare, acțiunea fiind determinată de activitatea violentă a părților vătămate, fiind necesar să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, cu consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai redus care să fie contopită cu celelalte două pedepse aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 181 C. pen., cu menținerea ca modalitate de executare a suspendării pedepsei sub supraveghere.

Totodată, au fost invocate critici privind modul de soluționare a acțiunii civile formulată de partea vătămată V.D.I. În motivele de apel inculpatul a arătat că sumele acordate acestei părți civile cu titlu de daune materiale și morale este exagerat, nefiind dovedit în totalitate, solicitând reducerea despăgubirilor acordate la 2.000 RON daune materiale și 1.000 RON daune morale. Prin decizia penală nr. 188 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul N.C.M. S-a desființat sentința penală în parte. S-au înlăturat dispozițiile art. 86 1 , 86 2 , 86 3 și 71 alin. (5) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. S-au redus despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă S.C.U. nr. 1 Craiova, de la 6544,71 RON, la 5747,30 RON. S-au redus despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă V.D.I., de la 8.000 RON despăgubiri materiale, la 2.000 RON, despăgubiri materiale și de la 5.000 RON daune morale la 1.000 RON daune morale. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispoz. art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel a constatat că apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Instanța de fond pe baza unui material probator concludent și just apreciat a reținut o situație de fapt corectă, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului fiind corect stabilite. Totodată, în mod corect s-a reținut că inculpatul a comis fapta în stare de provocare față de partea vătămată V.V.H., dat fiind că acesta din urmă a inițiat conflictul, aplicând inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feței, după care, inculpatul și partea vătămată s-au îmbrâncit reciproc, moment au intervenit celelalte două părți vătămate pentru aplanarea conflictului, împrejurări în care inculpatul aflat într-o stare de puternică tulburare și emoție determinată de acțiunea provocatoare a părții vătămate V.H., a aplicat părții vătămate lovituri cu cuțitul, cauzându-i leziuni de violență care au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

De asemenea, corect a reținut instanța de fond că altercația a avut loc inițial numai între inculpat și partea vătămată, celelalte două părți vătămate intervenind numai pentru aplanarea conflictului, împrejurare în care însă inculpatul a aplicat și celorlalte două părți vătămate lovituri cu cuțitul, fiindu-le cauzate vătămări ce au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale (partea vătămată C.A.) și 25 zile îngrijiri medicale (partea vătămată V.D.I.). Relevante în acest sens pentru stabilirea împrejurării în care a avut loc conflictul dintre părți și modul de derulare a acestuia sunt depozițiile martorilor A.M.C., V.Ș., B.S., audiați la urmărirea penală și instanța de fond care au confirmat starea de fapt reținută de instanța de fond astfel cum a fost expusă anterior.

Astfel, se constată că instanța de fond a dat eficientă dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind corect starea de fapt, împrejurările săvârșirii și încadrarea juridică a faptelor.

În ce privește însă individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că instanța de fond a reținut corect în favoarea inculpatului circumstanța atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale și totodată, s-a reținut corect circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în raport cu partea vătămată V.V.H., pedepsele fiind corect stabilite sub aspectul cuantumului, pedepsele aplicate fiind de natură să răspundă dublului scop prev. de art. 52 C. pen., fiind din acest punct de vedere realizat un just echilibru între cuantumul pedepsei, periculozitatea inculpatului, natura faptelor și gravitatea acestora, criticile formulate de parchet prin care se solicită majorarea pedepsei aplicate și criticile formulate de inculpat în sensul aplicării unor pedepse într-un cuantum mai redus, fiind neîntemeiate.

În ce privește însă modalitatea de executare, Curtea constată că sunt întemeiate criticile formulate de parchet. Astfel, având în vedere natura și gravitatea faptelor, urmările produse, vătămarea adusă relațiilor sociale ocrotite prin lege privind viața persoanei, împrejurarea că inculpatul a comis în concurs real trei infracțiuni de violență, ținând cont de modalitatea de comitere a faptelor, obiectul cu care s-a acționat (cuțit), Curtea apreciază că scopul pedepsei nu poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Datele personale favorabile ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară bună, precum și faptul că inculpatul a acționat față de partea vătămată V.V.H.

sub imperiul provocării), au fost deja avute în vedere de instanța de fond care a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, însă aceste elemente nu sunt suficiente pentru a concluziona că scopul pedepsei poate fi realizat fără privare de libertate. Astfel, nu se poate face abstracție de celelalte elemente de individualizare ce trebuie avute în vedere conform art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurarea săvârșirii, limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege, urmările produse, faptul că inculpatul a comis în aceleași împrejurări 3 infracțiuni contra integrității corporale a persoanei și respectiv împotriva vieții persoanei.

În consecință, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond sub aspectul cuantumului este corectă, însă pentru realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., se impunea aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție, fiind totodată suficientă și proporțională interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Criticile formulate de parchet și inculpat, referitoare la modul de soluționare a acțiunii civile sunt întemeiate. Astfel, în ce privește S.C.J.U. nr. 1 Craiova, se constată că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 6.544,71 RON, reactualizată în funcție de indicele inflației, din care 2.768,81 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată V.V.H., 1.594,83 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.A.C.

și 2.181,07 RON pentru partea vătămată V.D.I. Ori, în condițiile în care cu referire la fapta comisă asupra părții vătămate V.V.H. s-a reținut că inculpatul a acționat sub imperiul provocării,(inculpatul aflându-se în momentul comiterii faptei într-o stare de puternică tulburare determinată de acțiunea violentă a acestei părți vătămate), se impunea reducerea cuantumului cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru această parte civilă (2768,81 RON), corespunzător culpei părții vătămate în producerea rezultatului vătămător, respectiv într-o proporție de 50%, astfel că pentru aceste considerente suma totală ce se impunea a fi acordată părții civile S.U.C. pentru cheltuielile efectuate cu spitalizarea celor trei părți vătămate este de 5.747,30 RON, apelul urmând a fi admis și pentru acest motiv.

Celelalte critici formulate de parchet, referitoare la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra solicitării părții civile de reactualizare a despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli de spitalizare în funcție de indicele de inflație, sunt nefondate în condițiile în care partea civilă nu a formulat apel, nefiind posibilă invocarea acestor critici de către parchet în lipsa apelului părții civile conform dispozițiilor art. 362 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și principiului disponibilității în materie civilă. Criticile formulate de inculpat, referitoare la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții vătămate V.D.I. în sensul că se impunea reducerea acestora la suma de 1.000 RON daune morale și 2.000 RON despăgubiri materiale sunt întemeiate.

În ce privește despăgubirile materiale, într-adevăr, martorul U.N. audiat la instanța de fond a confirmat că a împrumutat-o pe partea vătămată V.D.I. cu suma de 1.000 euro și totodată, a precizat că suma cheltuită de partea vătămată pentru restabilirea sănătății s-a ridicat la 80.000.000 RON însă, Curtea constată că aceste aprecieri ale martorului se bazează exclusiv pe relatările părții vătămate, fără a fi prezentate alte dovezi (înscrisuri, facturi), care să justifice cuantumul acestora. Totodată, faptul că inculpatul a împrumutat o sumă de bani nu face dovada certă a efectuării acestor cheltuieli. În consecință, având în vedere cele menționate anterior, dispozițiile art. 998, 999 C. civ.

și principiul disponibilității în materie civilă (în condițiile în care inculpatul a fost de acord cu suma de 2.000 RON despăgubiri materiale), se impune admiterea apelului sub acest aspect, urmând a fi reduse la acest cuantum sumele acordate părții civile cu titlu de despăgubiri materiale. În ce privește daunele morale acordate părții vătămate V.D., Curtea constată că existența unui prejudiciu moral a fost cert dovedită în raport cu gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată, numărul de zile necesare pentru îngrijiri medicale, faptul că partea vătămată a fost nevoită să suporte mediul spitalicesc, suferințele inerente care au fost cauzate părții vătămate fiind evidente, însă cuantumul acestora este exagerat, Curtea constatând că suma de 1.000 RON este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de această parte vătămată, criticile formulate de inculpat sub acest aspect fiind întemeiate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul N.C.M. Parchetul a criticat hotărârea atât pentru nelegalitate, cât și pentru netemeinicie. S-a susținut astfel că în mod greșit au fost invocate disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen, în cauză fiind incidente disp. art. 76 alin. (2) C. pen., care stipulează că în cazul infracțiunii de omor, dacă se rețin circumstanțe atenuante, pedeapsa se coboară sub minimul special, până la cel mult o treime din acel minim.

Criticile de netemeinicie au vizat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, atât a celei rezultante (considerându-se că se impunea aplicarea unui spor), cât și a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune săvârșită (apreciindu-se neîndestulătoare cea aplicată pentru tentativa de omor calificat, precum și netemeinicia circumstanțelor atenuante judiciare reținute în cazul infracțiunilor prev. de art. 181 C. pen.) Inculpatul a criticat cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei stabilite de instanța de apel, precum și cuantumul daunelor materiale și morale la care a fost obligat. Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care formal se încadrează, respective art. 385 9 pct. 14 și 17 2 C. proc.

pen., Curtea constată următoarele: În ce privește legalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat în forma tentativei, Curtea face trimitere la propria jurisprudență. Astfel, prin decizia nr. 1061 din 19 martie 2010 s-a statuat, cu referire la situația unui inculpat condamnat pentru o infracțiune de omor în forma tentativei, că în cazul în care constată existența circumstanțelor atenuante, instanța aplică disp. art. 21 alin. (2) C. pen. și, în raport cu minimul special de 5 ani închisoare al pedepsei rezultate în urma aplicării dispozițiilor menționate, face aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special de 5 ani închisoare, dar nu mai jos de o treime din acest minim special.

Prin urmare, minimul special avut în vedere atât de disp. art. 76 alin. (1), cât și de disp. art. 76 alin. (2) C. pen. este cel redus la jumătate potrivit art. 21 alin. (2) C. pen. Aplicând acest raționament în cazul tentativei la omor calificat (situația din speță), rezultă că minimul special de referință pentru efectele circumstanțelor atenuante este de 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa neputând fi coborâtă decât până la o treime din acest minim, respectiv până la 2 ani și 6 luni. Ori, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond și menținută de instanța de apel a fost de 3 ani închisoare, așadar peste limita minimă rezultată din aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen., astfel încât critica Parchetului vizând nelegalitatea pedepsei este nefondată.

În privința criticilor de netemeinice vizând latura penală, Curtea apreciază ca fiind fondată doar motivul de recurs al Parchetului vizând cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea cea mai gravă, de omor calificat sub forma tentativei. Astfel, reținând în mod corect că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice tulburări, determinate de provocarea venită din partea victimei V.V., care l-a lovit cu pumnul în față pe inculpat pe fondul unor discuții în contradictoriu, atât instanța de fond, cât și cea de apel au recunoscut efecte mult prea ample acestei circumstanțe atenuante legale, coborând pedeapsa într-un cuantum derizoriu, fără a ține seama de gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat, care a aplicat 4 lovituri cu un cuțit părții vătămate V.V.

în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. În aceste condiții, Curtea apreciază că în cauză se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat pentru infracțiunea de omor calificat în forma tentativei, sens în care recursul Parchetului va fi admis, hotărârile casate în parte și procedând la rejudecarea cauzei conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi majorată această pedeapsă de la 3 ani la 5 ani închisoare. În mod evident, pentru aceleași considerente și ținând cont de noua pedeapsă stabilită, criticile inculpatului vizând de asemenea individualizarea acesteia, atât ca și cuatum, cât și ca modalitate de executare, sunt nefondate.

În privința pedepselor stabilite pentru infracțiunile prev. de art. 181 C. pen., vizate implicit de recursul Parchetului, Curtea constată că acestea sunt rezultatul evaluării corecte a circumstanțelor reale și personale, dându-se efecte corespunzătoare lipsei antecedentelor penale, vârstei inculpatului și conduitei sale anterioare comiterii faptelor. În consecință, în ce privește latura penală, Curtea apreciază că prin majorarea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea cea mai gravă și, implicit, a celei rezultante, este asigurată realizarea dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen. vizând scopul pedepsei, neimpunându-se și aplicarea vreunui spor.

În fine, în ce privește latura civilă, Curtea constată că instanța de apel a redus cuantumul daunelor materiale, cât și pe cel al daunelor morale până la limita menționată chiar de inculpat în motivele de apel (2.000 RON, respective 1.000 RON), în condițiile în care apelul a vizat doar situația părții civile V.D.l. În aceste condiții orice critici vizând latura civilă sunt inadmisibile, căci în privința părții civile sus-menționate despăgubirile au fost reduse de instanța de apel potrivit solicitării inculpatului, iar în privința celorlalte părți civile, acestea nu au fost vizate de apelul declarat de inculpat, astfel încât situația lor nu mai poate fi reanalizată direct în recurs. Așa fiind, doar recursul Parchetului va fi admis (însă numai în parte), iar hotărârile casate, urmând a respinge ca nefondată calea de atac exercitată de inculpat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 188 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 204 din 5 mai 2010 a Tribunalului Dolj și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., 4 luni închisoare și 4 luni închisoare. Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului N.C.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește cele două pedepse de câte 4 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale și sentinței penale. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N.C.M. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2011.