ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1376/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 379 din 4 iulie 2001 a Tribunalului Dolj, secția penală, s-au dispus următoarele: 1. Condamnarea inculpatului M.N. (fiul lui I. și F.) la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen . , la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 și 76 C. pen. și la câte două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

și de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea și a art. 41 alin. (2), art. 74 și 76 C. pen., în cazul acestor ultime infracțiuni, contopindu-i-se pedepsele, în baza art. 33 și 34 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare; Achitarea aceluiași inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 1 și la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a dedus, din pedeapsa aplicată acestui inculpat, detenția preventivă începând de la 17 februarie 1998 până la 13 august 1998. 2. Condamnarea inculpatei C.V.

(fiica lui V.C. și E.) la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., precum și la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din l egea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. e) și alin. (3) C. pen., contopindu-i-se pedepsele, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare. Achitarea aceleiași inculpate, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 1 și la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate acestei inculpate, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. i s-a dedus din pedeapsă detenția preventivă începând de la 12 martie 1998 la 17 aprilie 1998. 3. Condamnarea inculpatului D.M.

(fiul lui F. și Ș.) la 4 ani închisoare și, respectiv, 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) și (3) C. pen., la două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) și (3) C. pen., la câte 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și a art. 76 C. pen., a infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.

și a două infracțiuni prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen., precum și la câte 5 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D. m . în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. i s-a dedus din pedeapsă durata deținerii preventive, cu începere de la 16 mai 1998 la 1 octombrie 1999. 4. Condamnarea inculpatului V.I.

(fiul lui N. și I.) la 4 ani închisoare și, respectiv, 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 alin. (2) și (3) C. pen., la câte două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. și pentru săvârșirea a două infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., precum și la două pedepse de câte 5 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prevăzute de art. 239, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.

S-a luat act că SC A. SA Buzău (fostă SC U. SA) și SC O. SA Podari nu s-au constituit părți civile în cauză. Acțiunea civilă formulată de SC P. SA Galați a fost respinsă, iar latura civilă a cauzei cu privire la partea civilă SC C. SA Dolj a fost lăsată nesoluționată. Admițându-se în parte acțiunea civilă formulată de SC G.C. București, inculpații V.I. și D.M. au fost obligați solidar între ei, precum și în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj să plătească acelei părți civile, cu titlu de despăgubiri, suma de 2.226.880.787 lei. A mai fost obligată și inculpata C.V., solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, să plătească părții civile D.G.F.P.S. Dolj, cu titlu de despăgubiri, suma de 2.707.987.880 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei C.V. De asemenea, inculpatul D.M. a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata sumei de 997.191.510 lei reprezentând TVA și impozit pe profit către D.G.F.P.S. Dolj. Totodată, s-a dispus anularea înscrisurilor false și refacerea situației corecte în evidența contabilă a SC C. SA Dolj. S-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul M.N. a deținut funcția de director general la SC C. SA Dolj de la înființarea acestei societăți până la data de 17 februarie 1998, iar inculpata C.V. a îndeplinit funcția de director economic la aceeași societate până la 10 decembrie 1997. Consiliul de Administrație al SC C. SA Dolj a numit la 10 noiembrie 1997 pe inculpatul V.I.

în funcția de director comercial, iar la data de 21 noiembrie 1997 a decis încadrarea inculpatului D.M. în funcția de director economic, funcție pe care acesta a îndeplinit-o efectiv de la 10 decembrie 1997 până la 9 februarie 1998. Făcându-se verificări de către Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, s-a constatat că modul în care a fost desfășurată activitatea în cadrul SC C. SA Dolj a prejudiciat alte societăți comerciale, precum și bugetul statului, prin sustragerea de la plata unor sume importante de bani datorate acestuia. S-a relevat că, aflându-se în relatii contractuale cu SC U. SA Buzău, SC G.C. SRL București și SC U.U.

SA Podari, ce aveau ca obiect achiziționarea și livrarea unor cantități de seminte de floarea soarelui, în scopul înșelării altor parteneri, SC C. SA Dolj a emis, din dispoziția inculpaților menționati, înscrisuri cu conținut neadevărat și certificate de depozit în care au fost menționate cantități nereale de produse pretins achiziționate, pentru a convinge societățile respective să achite prețul acelor produse. În cadrul acestor operațiuni necorecte, inculpata C.V. a dispus ca suma de 15.980.000.000 lei, încasată de la SC U. SA Buzău, să fie înregistrată în alte conturi decât cele uzuale, reușind în acest mod să sustragă SC C. SA Dolj de la plata TVA.

Totodată, procedând în mod similar, prin înregistrarea în contul 411 (în corespondență cu conturile 462 și 472) a sumelor încasate de la SC U. SA Buzău, aceeași inculpată a reusit să sustragă SC C. Dolj și de la plata impozitului pe profit, cu suma de 270.360.880 lei, astfel că suma totală cu care ea a prejudiciat statul este de 2.707.987.880 lei. S-a mai reținut că, din dispoziția inculpatului D.M., nu au fost înregistrate în evidențele contabile facturile emise în relația cu SC U.U. SA Podari, ceea ce a avut ca urmare prejudicierea bugetului statului cu suma de 997.191.510 lei reprezentând TVA neplătită și impozit pe profit neachitat. În fine, s-a mai reținut că un credit de patru miliarde lei, acordat de B.I.R.

în condiții preferențiale și pentru un scop determinat (achiziționarea de grâu), a fost folosit de inculpații M.N. și C.V. în alte scopuri, prejudiciind astfel SC C. SA Dolj cu suma de 168.784.000 lei ce reprezintă diferența dintre dobânda subvenționată și dobânda pieții, cu adăugarea penalizării de 10%. Împotriva sentinței menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, partea civilă și responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, precum și inculpații M.N., C.V., D.M. și V.I.

Toate aceste apeluri au fost admise prin Decizia penală nr. 486 din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția penală, desfiintându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, cu motivarea că prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea dreptului la apărare față de SC C. SA Dolj, pe care a obligat-o să plătească despăgubiri fără să fi fost citată și în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru a-și face apărările și în raport cu această calitate. Rejudecând cauza, Tribunalul Dolj, secția penală, prin sentința penală nr. 426 din 19 mai 2004, a dispus: 1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.N.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 248 raportat la art. 248 1 , cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen. 2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevazute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și de art. 289 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., achitarea aceleiași inculpate și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 raportat la art. 248 1 și la art. 258 C. pen. 3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevazute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., de art. 290 C. pen., de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni prevazute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen., precum și pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de inculpatul V.I. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., a altor două infracțiuni prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art. 284, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile SC C. SA Dolj, SC P. SA Galați și SC G.C. București și s-a luat act că SC A. SA Buzău, SC O.U. SA Podari și D.G.F.P.S. Dolj nu se mai constituie părți civile. Împotriva acestei din urmă sentinte, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea civilă SC G.C.

Bucuresti. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin Decizia penală nr. 237 din 6 iulie 2005, a admis apelul declarat de procuror și a desființat sentința în sensul că: 1.A condamnat pe inculpatul M.N. la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., interzicându-i conform art. 71 C. pen. drepturile prevăzute în art. 64 din același cod, cu excepția celui înscris la lit. a) a acestui ultim articol. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 248 1 , cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen. s-a încetat procesul penal, față de el, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290, art. 289 și art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata C.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a mai dispus achitarea acestei inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a fost achitată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 248 1 , cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen. 3. Inculpatul D.M. a fost condamnat la câte 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., urmând să execute, în conformitate cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a), b), c), e) și art. 71 C. pen. Același inculpat a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen. s-a încetat procesul penal față de el, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen. 4. S-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de inculpatul V. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., a infracțiunii prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a două infracțiuni prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Au fost respinse apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea civilă SC G.C. SRL Bucuresti împotriva aceleiași sentințe. S-a dispus anularea tuturor înscrisurilor false și refacerea situației contabile la SC C. SA Dolj. Prin considerentele acestei decizii s-a motivat că inducerea în eroare a SC U. SA Buzău și a SC G.C. SRL București a avut loc în cursul derulării contractelor anterioare încheiate corect, precum și că în mod justififcat nu s-a reținut de prima instanță săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată, în sarcina inculpaților M.N. și C.V., învederându-se că s-au efectuat corect toate compensările, cu persoanele fizice de la care fuseseră achiziționate bunuri, cu cantitățile de grâu provenind din resursele SC C. SA Dolj.

S-a mai motivat că, față de corectitudinea înregistrărilor din evindențele contabile și de absența unor efecte fiscale negative în anul 1998, în care nu s-a constatat prejudicierea bugetului de stat, în mod corect nu s-a reținut, de prima instanță, săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală imputate inculpaților V.I., D.M. și C.V. În fine, s-a argumentat prin decizia pronunțată în apel că, în raport cu calitatea sa de parte responsabilă civilmente, SC C. SA Dolj nu mai poate solicita despăgubiri în această cauză de la inculpați, iar partea civilă SC G.C. SRL București nu are temei pentru a pretinde despăgubiri deoarece din actele dosarului rezultă că și-a recuperat prejudiciul cu ocazia reorganizării SC C. SA Dolj.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpații M.N. și D.M., precum și partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj. Prin Decizia nr. 1360 din 2 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă și responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și de inculpații M.N. și D.M. și, admițând recursul declarat de procuror, a casat Decizia penală nr. 237 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, și sentința penală nr. 426 din 19 mai 2004 a Tribunalului Dolj, cu privire la: - achitarea inculpaților M.N. și C.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 cu referire la art. 248 1 , cu aplicarea art. 41 alin. (2) raportat la art. 258 C. pen.; - achitarea inculpaților C.V.

și D.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994; - individualizarea pedepselor pentru celelalte infracțiuni stabilite inculpaților condamnați, cu înlăturarea aplicării art. 74 și 76 C. pen. față de inculpații M.N. și D.M. Rejudecând în limitele arătate, instanța de recurs a dispus: 1. Condamnarea inculpatului M.N. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., precum și la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248-248 1 , cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen. În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.N. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. 2. Condamnarea inculpatei C.V. la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248-248 1 , cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen., precum și la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei C.V. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Inculpata C.V. a fost obligată, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata sumei de 2.707.987.880 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit către D.G.F.P.S. Dolj, și s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor acestei inculpate. 3. Condamnarea inculpatului D.M. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., precum și la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994. În conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a aplicat acestui ultim inculpat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Inculpatul D.M. a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la plata sumei de 997.191.510 lei, reprezentând TVA și impozitul pe profit, către D.G.F.P.S. Dolj. Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale celor două hotărâri casate parțial.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpații M.N., C.V. și D.M. au formulat contestații în anulare, invocând cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen., în care sens au susținut că nu au fost ascultați de instanță la judecarea recursurilor. În sprijinul cazului invocat, cei trei inculpați au relevat că li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ale cărei prevederi au prioritate în aplicare atunci când există neconcordanțe cu legile interne, conform art. 20 din Constituție, subliniind că această încălcare constă în lipsirea lor de posibilitatea de a face declarații personal în recurs, astfel că instanța a fost pusă în situația să decidă fără să poată aprecia direct apărările pe care făptuitorii aveau dreptul să le prezinte personal.

Inculpații C.V. și D.M., prin apărătorii lor aleși, au mai invocat, ca temei al contestațiilor în anulare formulate de ei, și prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen., învederând că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și că această cauză de înlăturare a răspunderii penale exista la data soluționării recursului. Contestațiile în anulare, conexate, au fost admise în principiu. În cadrul procedurii reglementate de art. 392 C. proc. pen., prin Decizia nr. 2729 din 10 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis contestațiile în anulare formulate și a desființat Decizia nr. 1360 din 2 martie 2006 a aceleiași secții, fixând termen, la 22 octombrie 2008, pentru rejudecarea recursurilor declarate în cauză.

Prin Decizia nr. 3368 din 22 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis aceste recursuri și, casând decizia atacată, a trimis cauza Curții de Apel Craiova pentru judecarea apelurilor declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea civilă SC G.C. SRL București. S-a motivat că, în raport cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, aplicabile potrivit art. 20 din Constituție, se impunea audierea inculpaților de către instanța de apel, în vederea respectării dreptului lor la un proces echitabil, astfel că neconformarea la această cerință face necesară reluarea judecării cauzei în apel, spre a li se da posibilitate să prezinte propriile lor opinii asupra modului în care s-au derulat faptele ce li s-au imputat.

S-a mai argumentat că, datorită specificului atribuțiilor dobândite prin devoluarea fondului cauzei, instanța de apel trebuia să administreze sau să readministreze în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și contradictorialitate, probe în verificarea vinovăției inculpaților. Făcându-se referire la considerentele deciziei pronunțate în apel, s-a relevat că în această privință, exceptându-se analiza privind infracțiunea de înșelăciune, doar au fost preluate argumentele primei instanțe . Or, s-a subliniat că, prin acest mod de a proceda, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 353 și 378 C. proc. pen., deoarece printr-o motivare lapidară și cu caracter general, echivalând cu neargumentarea soluției, nu s-a reușit să fie prezentate elementele ce au condus la formarea convingerii judecătorilor.

Rejudecând cauza în apel, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 67 din 10 martie 2010, a respins ca nefondate apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea civilă SC G.C. SRL București și, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desființat în parte sentința penală nr. 426 din 19 mai 2004 a Tribunalului Dolj, secția penală și a dispus: I. – Schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.V., din infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 87/1994, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

- Schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M.N. și C.V., din infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 și la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - Schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.M., din două infracțiuni prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen. și alte două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen.

II.1. Condamnarea inculpatului M.N. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 alin. (2) C. pen., cu atragerea de drept și a pedepsei accesorii conform art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere, pe durata termenului de încercare compus din pedeapsa aplicată, la care se adaugă intervalul de timp de 3 ani stabilit de instanță. În conformitate cu art. 86 3 C. pen. au fost fixate măsurile la care să se supună inculpatul pentru durata termenului de încercare, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul M.N. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal, față de același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., inculpata C.V. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., precum și de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 3. Inculpatul D.M. a fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 lit. c) și a art. 76 alin. (2) C. pen., dispunându-se, în conformitate cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea și a art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată în această cauză inculpatului D.M.

cu pedeapsa de 4 ani închisoare, ce i s-a aplicat prin sentința penală nr. 364/1998 a Tribunalului Dolj (definitivă prin Decizia nr. 5/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În conformitate cu art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 975 zile, în care s-a inclus și durata deținerii preventive din această cauză. Constatându-se că inculpatul D.M. a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 4954 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, s-a dispus să nu mai fie emis un alt mandat pentru executarea acestei pedepse.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal față de inculpatul D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen. S-a dispus anularea înscrisurilor false. Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la inculpatul V.I. și la soluționarea laturii civile a cauzei.

La motivarea soluției adoptate în apel, prin această decizie, s-au învederat următoarele: Inculpatului M.N. i s-a imputat săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu prejudicierea SC U. SA Buzău, precum și săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 248 1 și art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură cu folosirea sumelor de bani obținute de SC C. SA Dolj din credite acordate de B.I.R. Din materialul probator administrat a reieșit că, în privința relației cu SC U. SA Buzău, SC C. SA Dolj, reprezentată de director general M.N.

și director economic C.V., a încheiat un prim contract, înregistrat în data 27 martie 1997, ce a avut ca obiect furnizarea de semințe de floarea soarelui rezultate de pe o suprafață de 10.000 hectare, în care scop SC C. SA Dolj, în calitate de vânzător, se obliga să însămânțeze suprafața respectivă și să obțină de pe ea o cantitate totală de 15.000 tone de semințe (producție medie de 1,5 tone la hectar). La rândul său, cumpărătorul SC U. SA Buzău și-a asumat obligația să asigure sămânța necesară înființării culturii, precum și motorina pentru lucrări, costul semințelor urmând să fie achitat de producător cu o dobândă de 80%, în natură, la recoltare. La data de 4 aprilie 1997 a fost încheiat între cele două societăți un nou contract, în aceleași condiții, pentru o suprafață de 100 hectare de pe care s-a estimat să fie obținută o recoltă totală de 1.500 tone semințe de floarea soarelui.

În derularea celor două contracte, SC U. SA Buzău a plătit pentru motorină suma de 820.938.726 lei, iar pentru semințe suma de 974.370.111 lei, aceste sume fiind însă insuficiente pentru înființarea culturilor de floarea soarelui pe întregile suprafețe de teren preconizate. Tot între cele două societăți a fost încheiat la 10 septembrie 1997 un al treilea contract, intitulat „contract de mandat”, prin care SC C. SA Dolj s-a obligat să achiziționeze pentru SC U. SA Buzău, până în iunie - iulie 1998, o cantitate suplimentară de 16.000 tone semințe de floarea soarelui, cumpărătorului revenindu-i obligația să asigure plata acestei cantități de semințe și a unui comision lunar.

Pentru că producătorii agricoli nu acceptau să lase semințele de floarea soarelui la SC C. SA Dolj fără să primească imediat banii cuveniți, conducerea SC U. SA Buzău a acceptat să achite în avans prețul produsului achiziționat, plata urmând să fie făcută pe baza borderourilor și a situațiilor centralizatoare. Astfel, potrivit celor convenite, SC U. SA Buzău a virat în perioada 11 septembrie 1997 - noiembrie 1997, către SC C. SA Dolj, cu ordine de plată, sume totalizând 15.980.000.000 lei. La rândul ei, SC C. SA Dolj a emis factura din 13 octombrie 1997 în valoare de 9.967.794.564 lei, pentru cantitatea de 5.216 tone semințe de floarea soarelui, fără să dețină această cantitate în cadrul stocului fizic și util ce l-a avut.

La 12 noiembrie 1997, în urma solicitării reprezentanților SC U. SA Buzău, ce făcuse un împrumut bancar pentru obținerea căruia au fost gajate cantitățile de semințe de floarea soarelui ce ar fi trebuit să le aibă în depozitele SC C. SA Dolj, inculpatul M.N. a semnat procesul verbal nr. 6586 din 12 noiembrie 1997, în care s-a menționat că SC C. SA Dolj a achiziționat pentru SC U. SA Buzău cantitatea de 7570 tone semințe de floarea soarelui. Reprezentanții Băncii Agricole SA Buzău și ai SC U. SA Buzău au constatat, la rândul lor, existența întregii cantități de semințe de floarea soarelui menționată în procesul-verbal, fără să-și dea seama că, în realitate, SC C. SA Dolj avea în depozite o cantitate mai mică de semințe și că aceasta fusese achiziționată pentru mai mulți beneficiari.

Cu toate acestea, perseverând în mistificarea adevărului, inculpatul M.N. a semnat certificatul de depozit nr. 6752 din 19 noiembrie 1997, prin care a atestat, contrar realității, că SC C. SA Dolj ar deține cantitatea de 7.359 tone semințe de floarea soarelui și că beneficiarul ei ar fi doar SC U. SA Buzău, fără consimțământul căreia nu ar putea fi înstrăinată. Constatând o diferență în minus între cantitatea plătită și cele 7.359 tone de semințe pentru care fusese semnat certificatul de depozit, reprezentanții SC U. SA Buzău au cerut explicații, iar inculpatul M.N., pentru a nu restitui diferența de bani, a mai semnat un certificat de depozit (din 5 decembrie 1997) pentru cantitatea de 1.000 tone semințe de floarea soarelui și 768,2 tone boabe soia, cu toate că din situația privind evoluția stocului de semințe de floasea soarelui rezultă că în noiembrie 1997 fuseseră achiziționate doar 404,323 tone fizic din acest produs, din care util 367,825 tone.

Ca urmare, s-a conchis că, prin acest procedeu, inculpatul M.N. a săvârșit infracțiunea de înșelăciune cu prilejul executării contractului de mandat, deoarece a indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC U. SA Buzău, pe care i-a asigurat că SC C. SA Dolj ar fi achiziționat întreaga cantitate de semințe de floarea soarelui pentru care SC U. SA Buzău efectuase plata. S-a motivat, în acest sens, că SC C. SA Dolj nu achiziționase cantitățile de semințe de floarea soarelui ce pretindea că le-ar deține în depozite, învederându-se că din situațiile privind recepțiile de astfel de produse în anul 1997 rezultă că dacă la un moment dat a existat o anumită cantitate de semințe de floarea soarelui în depozitele acelei societăți, în realitate ea nu fusese achiziționată pentru SC U. SA Buzău.

Au fost invocate în această privință declarațiile făcute la urmărirea penală de martora C.L., subliniindu-se că ele sunt confirmate de nota de constatare din 16 februarie 1998, de situația privind evoluția stocului fizic și util de semințe de floarea soarelui în anul 1997, precum și de relatările martorilor U.M., Z.C.M., M.M., Ș.E., P.G. și C.F. S-a conchis că aceste probe relevă că SC C. SA Dolj nu-și putea onora obligațiile asumate prin contracte în condițiile în care era de notorietate că acea societate folosea aceleași cantități de produse existente în stoc pentru a garanta cu ele obligațiile asumate în același timp cu mai mulți parteneri. S-a făcut referire în acest sens la declarațiile martorei C.L.

din faza urmăririi penale, în care a dat detalii cu privire la înscrisurile semnate de inculpatul M.N., în timpul executării contractului de mandat, pentru inducerea și menținerea în eroare a SC U. SA Buzău. S-a conchis însă că primele două contracte încheiate între SC C. SA Dolj și SC U. SA Buzău, înregistrate sub nr. 550/1655 din 27 martie 1997 și sub nr. 2812 din 4 aprilie 1997, nu pot avea relevanță penală în condițiile în care, așa cum avea obligația, SC C. SA Dolj a semnat contract cu 138 societăți comerciale, asociații familiale și persoane fizice pentru înființarea de culturi de floarea soarelui pe o suprafață de 14.898 hectare, în scopul obținerii unei producții de 27.394 tone de semințe.

Ca urmare, apreciindu-se că s-a asigurat înființarea de culturi pe o suprafață chiar mai mare decât cea necesară pentru obținerea cantităților de semințe stipulate prin cele două contracte încheiate între SC C. SA Dolj și SC U. SA Buzău, s-a ajuns la concluzia că inculpatul M.N. nu a indus în eroare pe reprezentanții SC U. SA Buzău cu ocazia încheierii și derulării acelor contracte, iar nerespectarea clauzelor convenite se datorează survenirii unor cauze ce imprimă faptei caracter nepenal. Dar, în ceea ce privește fapta inculpatului M.N.

de a fi indus și menținut în eroare pe reprezentanții SC U. SA Buzău prin aceea că i-a făcut să creadă că SC C. SA Dolj ar fi achiziționat toate cantitățile de semințe de floarea soarelui convenite, pentru a reține sumele de bani încasate în urma îndeplinirii obligației asumate de către SC U. SA Buzău, s-a constatat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. S-a scos în evidență că este irelevantă împrejurarea că SC U. SA Buzău nu s-a constituit parte civilă câtă vreme această societate nu mai era interesată să solicite despăgubiri pentru că prejudiciul fusese integral acoperit de SC C. SA Dolj. În legătură cu cererea inculpatului M.N.

de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., s-a considerat că nu poate fi primită cât timp el nu a realizat vreuna din modalitățile la care se referă acel text de lege, pentru a lipsi SC U. SA Buzău de sumele de bani ce le achitase, ci le-a creat reprezentanților acestei societăți convingerea necorespunzătoare realității că ar fi achiziționat cantitățile de semințe de floarea soarelui convenite prin contract, în condițiile în care cantitățile respective, deși existente, erau folosite pentru executarea contractelor încheiate cu SC G.C. SRL București, SC O.U. SA Podari și alte societăți. Cu privire la inculpatul M.N.

s-a mai motivat că, la individualizarea pedepsei, se impune să se aibă în vedere gradul de pericol social mediu al faptei și împrejurările în care a fost comisă, acoperirea prejudiciului de către partea responsabilă cvilmente, circumstanțele personale deduse din conduita lui bună înainte de săvârșirea infracțiunii, ca și din atitudinea avută pe parcursul procesului penal, concretizată în prezentarea sa la toate termenele de judecată, cu consecința aplicării față de el a dispozițiilor art. 74 lit. a), c) și ale art. 76 alin. (2) C. pen. S-a argumentat că, în raport cu aceste circumstanțe și cu perioada de timp ce s-a scurs după săvârșirea faptei, trebuie să se mai aprecieze că scopul pedepsei ar putea fi realizat față de inculpatul menționat și fără privarea lui de libertate, în condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, s-a apreciat că în raport cu presupusul prejudiciu, de 168.784.000 lei, reprezentând diferența dintre dobânda subvenționată și dobânda pieții, cu adăugarea penalizării de 10%, al cărui cuantum nu poate fi considerat superior celui avut în vedere în accepțiunea prevederilor art. 246 C. pen., apare necesară schimbarea încadrării juridice a faptei inculpaților M.N. și C.V. în art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Dar, s-a motivat că nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și se impune pronunțarea unei soluții de achitare față de ambii inculpați, deoarece din actele dosarului rezultă că, pentru stingerea debitelor față de unele societăți și persoane fizice care i-au prestat lucrări, s-a făcut compensare cu grâu din resursele SC C. SA Dolj, după care, această societate a cumpărat aceste cantități de grâu prin încheiere de documente de vânzare-cumpărare fără să încalce vreo dispoziție legală pentru că O.U.G. nr. 46/1997 nu condiționa achiziționarea grâului doar de la anumiți vânzători, singura obligație a SC C. SA Dolj fiind doar aceea de a-l livra societăților comerciale de morărit și panificație la un anumit preț.

S-a apreciat prin considerentele deciziei că SC C. SA Dolj avea posibilitate să achiziționeze în mod legal grâu de la orice vânzător, inclusiv de la persoanele fizice și juridice care dobândiseră anumite cantități de grâu prin compensarea debitelor ce le avea SC C. SA Dolj față de ele, iar această societate nu a suferit niciun prejudiciu pentru că, dacă nu ar fi procedat la compensarea acelor debite, în valoare totală de 1.042.872.038 lei, ar fi trebuit să le acopere, totuși, cu riscul de a plăti în plus dobânzi sau penalități conform contractelor încheiate. Ca urmare, constatându-se că, sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a conchis că se impune achitarea inculpaților M.N.

și C.V., pentru această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen., precum și la infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, imputate inculpatei C.V. în legătură cu înregistrarea în mod eronat în evidența contabilă a sumei de 15.980.000.000 lei, menționată în facturile din 13 octombrie 1997 și din 9 decembrie 1997, s-a motivat că, în raport cu Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a considerat în continuare că, pentru existența acestei infracțiuni, este necesar să se fi produs urmarea avută în vedere prin textul art. 13 din Legea nr. 87/1994, adică neplata ori diminuarea impozitului, a taxei sau a contribuției. Or, s-a învederat că prin adresa din 25 februarie 2004 a D.G.F.P.S. Dolj s-a precizat că facturile întocmite de SC C. SA Dolj ce sunt menționate în notele de constatare la care se referă rechizitoriul, nu au avut efecte fiscale la nivelul anului 1998, astfel că nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului de stat. Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu sunt întrunite în faptele inculpatei C.V. elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

și că se impune să fie achitată, pentru această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 21 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În ceea ce privește pe inculpatul D.M., trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., a unei infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen., a unei infracțiuni prevăzute de art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a unei infracțiuni prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art. 31 raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen. și a două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în legătură cu SC G.C.

SRL București, SC O.U. SA Podari și A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, s-a relevat, prin considerentele deciziei, că pentru ultimele patru infracțiuni situația este identică cu aceea a inculpatei C.V., impunându-se schimbarea încadrării lor juridice într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen., precum și achitarea inculpatului respectiv în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Referitor la cele două infracțiuni de înșelăciune, s-a motivat că inculpatul D.M. a indus în eroare pe reprezentanții SC G.C. SRL București prin semnarea, împreună cu coinculpatul V.I., a procesului-verbal de custodie din 12 decembrie 1997 în care se menționează că SC C. SA Dolj a achiziționat, pentru SC G.C.

SRL, 1500 tone STAS semințe floarea soarelui și 1.000 tone STAS boabe soia, specificându-se că ambele cantități erau la dispoziția SC P. SA Galați și urmau să fie livrate acesteia. Tot inculpatul D.M., împreună cu coinculpatul V.I., au încheiat contractul din 27 noiembrie 1997, în care s-a consemnat că SC C. SA Dolj a vândut 2000 tone semințe de floarea soarelui și 600 tone boabe soia către SC O.U. SA Podari, aceasta plătind în avans, cu ordinele de plată din 26 noiembrie 1997, suma de 5.640.400.000 lei pentru care au fost emise facturile din aceeași dată. Or, s-a relevat că SC C. SA Dolj nu dispunea de cantitățile de semințe de floarea soarelui și de boabe soia menționate în procesul verbal de custodie din 12 decembrie 1997 și în contractul din 27 noiembrie 1997, ce au fost semnate de inculpatul D.M.

pentru garantarea existenței produselor respective, în condițiile în care în acea perioadă a folosit aceleași cantități de semințe de floarea soarelui și de boabe soia pentru a încheia contracte concomitente de livrare cu mai multe societăți. S-a subliniat, în această privință, că din examinarea situației stocului de semințe de floarea soarelui existent în acea perioadă la SC C. SA Dolj și a relatărilor martorilor M.G., S.G., U.M., Z.C.M., M.I., M.M., Ș.E., D.H., T.P.G., T.Ș., I.I., I.V., S.P., C.I., R.T. și C.F. rezultă că toate cantitățile de produse menționate în cele două documente semnate de inculpatul D.M. erau inexistente, iar revenirile martorei C.L. din faza cercetării judecătorești nu se coroborează cu celelalte probe analizate.

Ca urmare, s-a apreciat că nu pot fi decât expresia adevărului declarațiile martorei C.L. din faza urmăririi penale, unde a relatat în detaliu modul în care s-au derulat faptele și a precizat că l-a și atenționat pe inculpatul D.M. că nu existau cantitățile de produse pe care le-a confirmat prin semnătura sa, făcându-se referire specială sub acest aspect la dezvăluirile martorei respective cu ocazia confruntării dintre ea și inculpatul D.M. de la data de 1 aprilie 1998, precum și la confruntarea cu inculpatul V.I. Întemeindu-se și pe precizarea făcută la un moment dat de inculpatul V.I. în sensul că i-a atras atenția coinculpatului D.M. că produsele ce existau în stoc la SC C. SA Dolj făceau obiectul unor contracte încheiate anterior cu alte societăți, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul D.M.

a urmărit inducerea în eroare a reprezentanților SC O.U. SA Podari, prin diverse manevre de convingere a acestora că SC C. SA Dolj ar deține cantitățile de semințe de floarea soarelui și de boabe de soia menționate în contract, determinându-i astfel să plătească suma de 5.640.400.000 lei. Ca urmare, s-a apreciat prin considerentele deciziei din apel că faptele inculpatului D.M., de inducere în eroare a reprezentanților SC G.C. SRL București și SC O.U. SA Podari, prin crearea aparenței că ar fi existat cantitățile de produse menționate în procesul-verbal de custodie din 12 decembrie 1997 și în contractul din 27 noiembrie 1997, întrunesc elementele constitutive ale celor două infracțiuni de înșelăciune reținute în sarcina acestui inculpat.

S-a subliniat că, în ceea ce privește individualizarea pedepselor în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., Curtea de apel urmează să țină seama de gradul de pericol social al faptelor și condițiile în care s-au comis, de împrejurarea că prejudiciul a fost acoperit de partea responsabilă civilmente, de perioada îndelungată de timp ce s-a scurs de la săvârșirea faptelor, de datele personale privind vârsta inculpatului, comportarea sa pe parcursul procesului penal, scoasă în evidență de prezentarea lui la toate termenele de judecată, ceea ce impune reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința stabilirii de pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare pentru fiecare infracțiune, fără a se mai aplica și pedeapsa complementară.

Învederându-se că inculpatul D.M. a fost condamnat anterior la 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 364 din 24 august 1998 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 3403/1998 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, iar prin sentința penală nr. 4954 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin nerecurare, a fost liberat condiționat după executarea a 975 zile de închisoare, s-a motivat că, în raport cu dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen., se impune contopirea pedepsei rezultante, aplicabilă în cauză conform art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat anterior, cu deducerea perioadei executate din acea pedeapsă. În legătură cu infracțiunile prevăzute în art. 290 C. pen., art. 31 raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și în art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a arătat că, deși faptele inculpatului D.M.

întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni, totuși, ținându-se seama de împlinirea termenului prescripției răspunderii penale prevăzută în art. 122 și 124 C. pen., se impune să fie încetat procesul penal, pentru acele infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. S-a motivat, în continuare, că apelurile formulate de SC C. SA Dolj și SC G.C. SRL București sunt nefondate, pentru următoarele considerente: - Fiind parte responsabilă civilmente în cazul infracțiunilor de înșelăciune săvârșite de inculpații M.N. și D.M., SC C. SA Dolj nu poate fi și parte civilă în cadrul aceluiași proces penal, pentru a fi obligați acești doi inculpați să-i plătească, în raport cu calitatea sa de parte responsabilă civilmente, sumele pe care ea le-a achitat părților vătămate pentru acoperirea prejudiciului.

S-a scos în evidență că singura infracțiune ce ar fi putut îndreptăți pe SC C. SA Dolj să se constituie parte civilă în acest proces este aceea de abuz în serviciu prevăzută