ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1376/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1376/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 379 din 4 iulie
2001 a Tribunalului Dolj, secția penală, s-au dispus
următoarele:
Condamnarea
inculpatului M.N. (fiul lui I. și F.) la 4 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art.
74 lit. a) și art. 76 alin. (2)
C.
pen
.
, la 4 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută
în art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 și 76 C. pen.
și la câte două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor
de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
de art. 290 C. pen. și de uz de fals prevăzută de
art. 291 C. pen., cu
aplicarea și a art. 41 alin. (2), art. 74 și 76 C. pen., în cazul
acestor ultime infracțiuni, contopindu-i-se pedepsele, în baza art. 33
și 34 C. pen., în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare;
Achitarea
aceluiași inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor publice în formă calificată
prevăzută
de
art. 248 raportat la
art. 248
1
și la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.
S-a dedus, din
pedeapsa aplicată acestui inculpat, detenția preventivă începând
de la 17 februarie 1998 până la 13 august 1998.
Condamnarea
inculpatei C.V. (fiica lui V.C. și E.) la 4 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută
de
art. 31 C. pen.
raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289, cu aplicarea
art. 74 și 76 C. pen., precum și la 5 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută
de
art. 13 din
l
egea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74
lit. a) și a art. 76 lit. e) și alin. (3) C. pen., contopindu-i-se
pedepsele, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., în
pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
Achitarea
aceleiași inculpate, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută
de
art. 248 raportat la
art. 248
1
și la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.
În baza art. 81 C.
pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate acestei
inculpate, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. i s-a dedus din pedeapsă
detenția preventivă începând de la 12 martie 1998 la 17 aprilie 1998.
Condamnarea
inculpatului D.M. (fiul lui F. și Ș.) la 4 ani închisoare și,
respectiv, 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea a
două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215
alin. (2), (3), (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2)
și (3) C. pen., la două luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată
prevăzută
de
art. 290, cu
aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) și (3) C. pen., la
câte 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals
intelectual prevăzută
de
art. 31 raportat la art. 289 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și a art. 76 C. pen., a
infracțiunii de uz de fals prevăzută
de
art. 291, cu
aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.
și a două infracțiuni prevăzute
de
art. 31 C. pen.
raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289, cu aplicarea
art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. a) C. pen., precum și la câte 5
luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni
prevăzute
de
art. 13 din Legea
nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și a art. 34
lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D.
m
. în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani
închisoare, iar în conformitate cu
art. 88 C. pen. i s-a dedus din pedeapsă
durata deținerii preventive, cu începere de la 16 mai 1998 la 1 octombrie
1999.
Condamnarea
inculpatului V.I. (fiul lui N. și I.) la 4 ani închisoare și,
respectiv, 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea a
două infracțiuni de înșelăciune prevăzute
de
art. 215 alin. (2), (3),
(5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 alin. (2) și (3) C. pen., la
câte două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
de
art. 290, cu
aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.
și pentru săvârșirea a două infracțiuni de uz de fals
prevăzute
de
art. 291, cu aplicarea
art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., precum
și la două pedepse de câte 5 luni închisoare pentru
săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prevăzute
de
art. 239, cu
aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.
S-a luat act că SC A. SA Buzău
(fostă SC U. SA) și SC O. SA Podari nu s-au constituit
părți civile în cauză.
Acțiunea
civilă formulată de SC P. SA Galați a fost respinsă, iar
latura civilă a cauzei cu privire la partea civilă SC C. SA Dolj a
fost lăsată nesoluționată.
Admițându-se în
parte acțiunea civilă formulată de SC G.C. București,
inculpații V.I. și D.M. au fost obligați solidar între ei,
precum și în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC C.
SA Dolj să plătească acelei părți civile, cu titlu de
despăgubiri, suma de 2.226.880.787 lei.
A mai fost
obligată și inculpata C.V., solidar cu partea responsabilă
civilmente SC C. SA Dolj, să plătească părții civile D.G.F.P.S.
Dolj, cu titlu de despăgubiri, suma de 2.707.987.880 lei, reprezentând TVA
și impozit pe profit.
S-a menținut
măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei C.V.
De asemenea,
inculpatul D.M. a fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente
SC C. SA Dolj, la plata sumei de 997.191.510 lei reprezentând TVA și
impozit pe profit către D.G.F.P.S. Dolj.
Totodată, s-a
dispus anularea înscrisurilor false și refacerea situației corecte în
evidența contabilă a SC C. SA Dolj.
S-a reținut, în
esență, următoarea situație de fapt:
Inculpatul M.N. a
deținut funcția de director general la SC C. SA Dolj de la
înființarea acestei societăți până la data de 17 februarie
1998, iar inculpata C.V. a îndeplinit funcția de director economic la
aceeași societate până la 10 decembrie 1997. Consiliul de
Administrație al SC C. SA Dolj a numit la 10 noiembrie 1997 pe inculpatul
V.I. în funcția de director comercial, iar la data de 21 noiembrie 1997 a
decis încadrarea inculpatului D.M. în funcția de director economic,
funcție pe care acesta a îndeplinit-o efectiv de la 10 decembrie 1997
până la 9 februarie 1998.
Făcându-se
verificări de către Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, s-a
constatat că modul în care a fost desfășurată activitatea
în cadrul SC C. SA Dolj a prejudiciat alte societăți comerciale,
precum și bugetul statului, prin sustragerea de la plata unor sume
importante de bani datorate acestuia.
S-a relevat că,
aflându-se în relatii contractuale cu SC U. SA Buzău, SC G.C. SRL
București și SC U.U. SA Podari, ce aveau ca obiect
achiziționarea și livrarea unor cantități de seminte de
floarea soarelui, în scopul înșelării altor parteneri, SC C. SA Dolj
a emis, din dispoziția inculpaților menționati, înscrisuri cu
conținut neadevărat și certificate de depozit în care au fost
menționate cantități nereale de produse pretins
achiziționate, pentru a convinge societățile respective să
achite prețul acelor produse.
În cadrul acestor
operațiuni necorecte, inculpata C.V. a dispus ca suma de 15.980.000.000
lei, încasată de la SC U. SA Buzău, să fie înregistrată în
alte conturi decât cele uzuale, reușind în acest mod să sustragă
SC C. SA Dolj de la plata TVA. Totodată, procedând în mod similar, prin
înregistrarea în contul 411 (în corespondență cu conturile 462
și 472) a sumelor încasate de la SC U. SA Buzău, aceeași inculpată
a reusit să sustragă SC C. Dolj și de la plata impozitului pe
profit, cu suma de 270.360.880 lei, astfel că suma totală cu care ea
a prejudiciat statul este de 2.707.987.880 lei.
S-a mai reținut
că, din dispoziția inculpatului D.M., nu au fost înregistrate în evidențele
contabile facturile emise în relația cu SC U.U. SA Podari, ceea ce a avut
ca urmare prejudicierea bugetului statului cu suma de 997.191.510 lei
reprezentând TVA neplătită și impozit pe profit neachitat.
În fine, s-a mai
reținut că un credit de patru miliarde lei, acordat de B.I.R. în
condiții preferențiale și pentru un scop determinat
(achiziționarea de grâu), a fost folosit de inculpații M.N. și C.V.
în alte scopuri, prejudiciind astfel SC C. SA Dolj cu suma de 168.784.000 lei
ce reprezintă diferența dintre dobânda subvenționată
și dobânda pieții, cu adăugarea penalizării de 10%.
Împotriva
sentinței menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă
Tribunalul Dolj, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj,
partea civilă și responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, precum
și inculpații M.N., C.V., D.M. și V.I. Toate aceste apeluri au
fost admise prin Decizia penală nr. 486 din 5 noiembrie 2002 a Curții
de Apel Craiova, secția penală, desfiintându-se sentința cu
trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, cu motivarea că
prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea dreptului
la apărare față de SC C. SA Dolj, pe care a obligat-o să
plătească despăgubiri fără să fi fost citată
și în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru a-și face
apărările și în raport cu această calitate.
Rejudecând cauza,
Tribunalul Dolj, secția penală, prin sentința penală nr.
426 din 19 mai 2004, a dispus:
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea
inculpatului M.N. pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., de art. 290, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 291,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 248 raportat la art. 248
1
,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen.
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei
C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevazute de art. 31 C.
pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și de art. 289 C. pen.
raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea aceleiași inculpate
și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.
248 raportat la art. 248
1
și la art. 258 C. pen.
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea
inculpatului D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevazute de
art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., de art. 290 C. pen., de art. 31
raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art.
291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea aceluiași inculpat
pentru săvârșirea a două infracțiuni prevazute de art. 31
C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen.,
precum și pentru săvârșirea a două infracțiuni
prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului
penal față de inculpatul V.I. pentru săvârșirea a două
infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.,
a altor două infracțiuni prevăzute de art. 290, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art.
284, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii
prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Au fost respinse
acțiunile civile formulate de părțile civile SC C. SA Dolj, SC P.
SA Galați și SC G.C. București și s-a luat act că SC A.
SA Buzău, SC O.U. SA Podari și D.G.F.P.S. Dolj nu se mai constituie
părți civile.
Împotriva acestei din
urmă sentinte, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Dolj, partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea
civilă SC G.C. Bucuresti.
Curtea de Apel
Craiova, secția penală, prin Decizia penală nr. 237 din 6 iulie
2005, a admis apelul declarat de procuror și a desființat sentința
în sensul că:
1.A condamnat pe
inculpatul M.N. la 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu
aplicarea art. 74 și 76 C. pen., interzicându-i conform art. 71 C. pen.
drepturile prevăzute în art. 64 din același cod, cu excepția
celui înscris la lit. a) a acestui ultim articol.
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., același inculpat
a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 248 raportat la art. 248
1
, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
și a art. 258 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art.
10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal, față de el,
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290,
art. 289 și art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea
procesului penal față de inculpata C.V., pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din
Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a mai dispus achitarea acestei
inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
13 din Legea nr. 87/1994, iar în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată și pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la
art. 248
1
, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen.
Inculpatul D.M. a
fost condamnat la câte 3 ani și 4 luni închisoare pentru
săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215
alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., urmând
să execute, în conformitate cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.
pen. pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea
dispozițiilor art. 64 lit. a), b), c), e) și art. 71 C. pen.
Același inculpat
a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a)
C. proc. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni
prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar în baza art. 11 pct. 2
lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal
față de el, pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 290 C. pen., de art. 31 raportat la art. 289, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și de art. 31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr.
82/1991 și la art. 289 C. pen.
S-a dispus, în
temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.,
încetarea procesului penal față de inculpatul V. pentru
săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215
alin. (2), (3) și (5) C. pen., a infracțiunii prevăzute de art.
290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a două infracțiuni prevăzute
de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a două
infracțiuni prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.
Au fost respinse
apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj
și partea civilă SC G.C. SRL Bucuresti împotriva aceleiași
sentințe.
S-a dispus anularea
tuturor înscrisurilor false și refacerea situației contabile la SC C.
SA Dolj.
Prin considerentele
acestei decizii s-a motivat că inducerea în eroare a SC U. SA Buzău
și a SC G.C. SRL București a avut loc în cursul derulării
contractelor anterioare încheiate corect, precum și că în mod
justififcat nu s-a reținut de prima instanță
săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă
calificată, în sarcina inculpaților M.N. și C.V., învederându-se
că s-au efectuat corect toate compensările, cu persoanele fizice de
la care fuseseră achiziționate bunuri, cu cantitățile de grâu
provenind din resursele SC C. SA Dolj.
S-a mai motivat
că, față de corectitudinea înregistrărilor din
evindențele contabile și de absența unor efecte fiscale negative
în anul 1998, în care nu s-a constatat prejudicierea bugetului de stat, în mod
corect nu s-a reținut, de prima instanță, săvârșirea
infracțiunilor de evaziune fiscală imputate inculpaților V.I., D.M.
și C.V.
În fine, s-a
argumentat prin decizia pronunțată în apel că, în raport cu
calitatea sa de parte responsabilă civilmente, SC C. SA Dolj nu mai poate
solicita despăgubiri în această cauză de la inculpați, iar
partea civilă SC G.C. SRL București nu are temei pentru a pretinde
despăgubiri deoarece din actele dosarului rezultă că și-a
recuperat prejudiciul cu ocazia reorganizării SC C. SA Dolj.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,
inculpații M.N. și D.M., precum și partea responsabilă
civilmente SC C. SA Dolj.
Prin Decizia nr. 1360
din 2 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a
respins, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă și
responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și de inculpații M.N. și
D.M. și, admițând recursul declarat de procuror, a casat Decizia penală
nr. 237 din 6 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală,
și sentința penală nr. 426 din 19 mai 2004 a Tribunalului Dolj,
cu privire la:
- achitarea
inculpaților M.N. și C.V. pentru infracțiunea
prevăzută de art. 248 cu referire la art. 248
1
, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) raportat la art. 258 C. pen.;
- achitarea
inculpaților C.V. și D.M. pentru infracțiunea
prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;
- individualizarea
pedepselor pentru celelalte infracțiuni stabilite inculpaților
condamnați, cu înlăturarea aplicării art. 74 și 76 C. pen.
față de inculpații M.N. și D.M.
Rejudecând în
limitele arătate, instanța de recurs a dispus:
Condamnarea
inculpatului M.N. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)
și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., precum și la 7 ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 3 ani a
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248-248
1
,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258 C. pen.
În conformitate cu
art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat
inculpatului M.N. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art.
71 și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a
interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)
și c) C. pen.
Condamnarea
inculpatei C.V. la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)
și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 248-248
1
, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 258
C. pen., precum și la 3 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
În conformitate cu
art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat
inculpatei C.V. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71
și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii
timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.
pen.
Inculpata C.V. a fost
obligată, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la
plata sumei de 2.707.987.880 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit
către D.G.F.P.S. Dolj, și s-a menținut măsura sechestrului
asigurător asupra bunurilor acestei inculpate.
Condamnarea
inculpatului D.M. la 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)
și c) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215
alin. (2), (3) și (5) C. pen., precum și la 3 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr.
87/1994.
În conformitate cu
art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a aplicat acestui
ultim inculpat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71
și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii
timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.
pen.
Inculpatul D.M. a
fost obligat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SA Dolj, la
plata sumei de 997.191.510 lei, reprezentând TVA și impozitul pe profit,
către D.G.F.P.S. Dolj.
Au fost
menținute toate celelalte dispoziții ale celor două
hotărâri casate parțial.
Împotriva acestei din
urmă decizii, inculpații M.N., C.V. și D.M. au formulat
contestații în anulare, invocând cazul prevăzut în art. 386 lit. e)
C. proc. pen., în care sens au susținut că nu au fost ascultați
de instanță la judecarea recursurilor.
În sprijinul cazului
invocat, cei trei inculpați au relevat că li s-a încălcat
dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, ale cărei prevederi au prioritate în
aplicare atunci când există neconcordanțe cu legile interne, conform
art. 20 din Constituție, subliniind că această încălcare
constă în lipsirea lor de posibilitatea de a face declarații personal
în recurs, astfel că instanța a fost pusă în situația
să decidă fără să poată aprecia direct
apărările pe care făptuitorii aveau dreptul să le prezinte
personal.
Inculpații C.V.
și D.M., prin apărătorii lor aleși, au mai invocat, ca
temei al contestațiilor în anulare formulate de ei, și prevederile
art. 386 lit. c) C. proc. pen., învederând că s-a împlinit termenul de
prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea
prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și că această
cauză de înlăturare a răspunderii penale exista la data
soluționării recursului.
Contestațiile în
anulare, conexate, au fost admise în principiu. În cadrul procedurii
reglementate de art. 392 C. proc. pen., prin Decizia nr. 2729 din 10 septembrie
2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, a admis contestațiile în anulare formulate și a
desființat Decizia nr. 1360 din 2 martie 2006 a aceleiași
secții, fixând termen, la 22 octombrie 2008, pentru rejudecarea
recursurilor declarate în cauză.
Prin Decizia nr. 3368
din 22 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, a admis aceste recursuri și, casând decizia atacată, a
trimis cauza Curții de Apel Craiova pentru judecarea apelurilor declarate
în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea
responsabilă civilmente SC C. SA Dolj și partea civilă SC G.C.
SRL București.
S-a motivat că,
în raport cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,
aplicabile potrivit art. 20 din Constituție, se impunea audierea
inculpaților de către instanța de apel, în vederea
respectării dreptului lor la un proces echitabil, astfel că
neconformarea la această cerință face necesară reluarea
judecării cauzei în apel, spre a li se da posibilitate să prezinte
propriile lor opinii asupra modului în care s-au derulat faptele ce li s-au
imputat.
S-a mai argumentat
că, datorită specificului atribuțiilor dobândite prin devoluarea
fondului cauzei, instanța de apel trebuia să administreze sau să
readministreze în mod nemijlocit, în condiții de oralitate și
contradictorialitate, probe în verificarea vinovăției
inculpaților.
Făcându-se
referire la considerentele deciziei pronunțate în apel, s-a relevat
că în această privință, exceptându-se analiza privind
infracțiunea de înșelăciune, doar au fost preluate argumentele
primei instanțe
.
Or, s-a subliniat că, prin acest mod de a proceda, instanța de apel a
încălcat dispozițiile art. 353 și 378 C. proc. pen., deoarece
printr-o motivare lapidară și cu caracter general, echivalând cu
neargumentarea soluției, nu s-a reușit să fie prezentate
elementele ce au condus la formarea convingerii judecătorilor.
Rejudecând cauza în
apel, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu
minori, prin Decizia penală nr. 67 din 10 martie 2010, a respins ca
nefondate apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC C. SA
Dolj și partea civilă SC G.C. SRL București și,
admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a
desființat în parte sentința penală nr. 426 din 19 mai 2004 a
Tribunalului Dolj, secția penală și a dispus:
I. – Schimbarea
încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în
judecată inculpata C.V., din infracțiunea prevăzută de art.
31 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C.
pen. și infracțiunea prevăzută de art. 31 din Legea nr.
87/1994, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13
din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.
- Schimbarea
încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși în
judecată inculpații M.N. și C.V., din infracțiunea
prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 și la art. 258, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută
de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- Schimbarea
încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată
inculpatul D.M., din două infracțiuni prevăzute de art. 31 C.
pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen.
și alte două infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr.
87/1994, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13
din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen.
II.1. Condamnarea
inculpatului M.N. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3)
și (5), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 alin.
(2) C. pen., cu atragerea de drept și a pedepsei accesorii conform art. 71
și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse sub
supraveghere, pe durata termenului de încercare compus din pedeapsa
aplicată, la care se adaugă intervalul de timp de 3 ani stabilit de
instanță.
În conformitate cu
art. 86
3
C. pen. au fost fixate măsurile la care să se
supună inculpatul pentru durata termenului de încercare, iar în baza art.
71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată și executarea pedepselor
accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul M.N. a
fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în
art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul
penal, față de același inculpat, pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen., de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art.
291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata C.V. a fost
achitată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de
art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., precum și de
art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul D.M. a
fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare
pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art.
215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 lit. c) și a art. 76
alin. (2) C. pen., dispunându-se, în conformitate cu art. 33 lit. a) și
art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni
închisoare, cu aplicarea și a art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a,
lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 36 alin.
(1) C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată în această
cauză inculpatului D.M. cu pedeapsa de 4 ani închisoare, ce i s-a aplicat
prin sentința penală nr. 364/1998 a Tribunalului Dolj
(definitivă prin Decizia nr. 5/2003 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție), urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani
închisoare și interzicerea timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În conformitate cu
art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată
de 975 zile, în care s-a inclus și durata deținerii preventive din
această cauză.
Constatându-se
că inculpatul D.M. a fost liberat condiționat prin sentința
penală nr. 4954 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, din
executarea pedepsei de 4 ani închisoare, s-a dispus să nu mai fie emis un
alt mandat pentru executarea acestei pedepse.
În temeiul art. 11
pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat
procesul penal față de inculpatul D.M., pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 31 raportat la
art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la
art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din
Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 și a art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a dispus anularea
înscrisurilor false.
Au fost
menținute dispozițiile sentinței cu privire la inculpatul V.I. și
la soluționarea laturii civile a cauzei.
La motivarea
soluției adoptate în apel, prin această decizie, s-au învederat
următoarele:
Inculpatului M.N. i
s-a imputat săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215
alin. (2), (3) și (5) C. pen., art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu prejudicierea SC U.
SA Buzău, precum și săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 248 raportat la art. 248
1
și art. 258,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură cu folosirea sumelor
de bani obținute de SC C. SA Dolj din credite acordate de B.I.R.
Din materialul
probator administrat a reieșit că, în privința relației cu
SC U. SA Buzău, SC C. SA Dolj, reprezentată de director general M.N. și
director economic C.V., a încheiat un prim contract, înregistrat în data 27
martie 1997, ce a avut ca obiect furnizarea de semințe de floarea soarelui
rezultate de pe o suprafață de 10.000 hectare, în care scop SC C. SA
Dolj, în calitate de vânzător, se obliga să însămânțeze
suprafața respectivă și să obțină de pe ea o
cantitate totală de 15.000 tone de semințe (producție medie de
1,5 tone la hectar).
La rândul său,
cumpărătorul SC U. SA Buzău și-a asumat obligația
să asigure sămânța necesară înființării culturii,
precum și motorina pentru lucrări, costul semințelor urmând
să fie achitat de producător cu o dobândă de 80%, în
natură, la recoltare.
La data de 4 aprilie
1997 a fost încheiat între cele două societăți un nou contract,
în aceleași condiții, pentru o suprafață de 100 hectare de
pe care s-a estimat să fie obținută o recoltă totală
de 1.500 tone semințe de floarea soarelui.
În derularea celor
două contracte, SC U. SA Buzău a plătit pentru motorină
suma de 820.938.726 lei, iar pentru semințe suma de 974.370.111 lei,
aceste sume fiind însă insuficiente pentru înființarea culturilor de
floarea soarelui pe întregile suprafețe de teren preconizate.
Tot între cele
două societăți a fost încheiat la 10 septembrie 1997 un al
treilea contract, intitulat „contract de mandat”, prin care SC C. SA Dolj s-a
obligat să achiziționeze pentru SC U. SA Buzău, până în
iunie - iulie 1998, o cantitate suplimentară de 16.000 tone semințe
de floarea soarelui, cumpărătorului revenindu-i obligația
să asigure plata acestei cantități de semințe și a
unui comision lunar.
Pentru că
producătorii agricoli nu acceptau să lase semințele de floarea
soarelui la SC C. SA Dolj fără să primească imediat banii
cuveniți, conducerea SC U. SA Buzău a acceptat să achite în
avans prețul produsului achiziționat, plata urmând să fie
făcută pe baza borderourilor și a situațiilor
centralizatoare.
Astfel, potrivit
celor convenite, SC U. SA Buzău a virat în perioada 11 septembrie 1997 -
noiembrie 1997, către SC C. SA Dolj, cu ordine de plată, sume
totalizând 15.980.000.000 lei.
La rândul ei, SC C.
SA Dolj a emis factura din 13 octombrie 1997 în valoare de 9.967.794.564 lei,
pentru cantitatea de 5.216 tone semințe de floarea soarelui,
fără să dețină această cantitate în cadrul
stocului fizic și util ce l-a avut.
La 12 noiembrie 1997,
în urma solicitării reprezentanților SC U. SA Buzău, ce
făcuse un împrumut bancar pentru obținerea căruia au fost gajate
cantitățile de semințe de floarea soarelui ce ar fi trebuit
să le aibă în depozitele SC C. SA Dolj, inculpatul M.N. a semnat
procesul verbal nr. 6586 din 12 noiembrie 1997, în care s-a menționat
că SC C. SA Dolj a achiziționat pentru SC U. SA Buzău cantitatea
de 7570 tone semințe de floarea soarelui.
Reprezentanții
Băncii Agricole SA Buzău și ai SC U. SA Buzău au constatat,
la rândul lor, existența întregii cantități de semințe de
floarea soarelui menționată în procesul-verbal, fără
să-și dea seama că, în realitate, SC C. SA Dolj avea în depozite
o cantitate mai mică de semințe și că aceasta fusese
achiziționată pentru mai mulți beneficiari.
Cu toate acestea,
perseverând în mistificarea adevărului, inculpatul M.N. a semnat
certificatul de depozit nr. 6752 din 19 noiembrie 1997, prin care a atestat,
contrar realității, că SC C. SA Dolj ar deține cantitatea
de 7.359 tone semințe de floarea soarelui și că beneficiarul ei
ar fi doar SC U. SA Buzău, fără consimțământul
căreia nu ar putea fi înstrăinată.
Constatând o
diferență în minus între cantitatea plătită și cele
7.359 tone de semințe pentru care fusese semnat certificatul de depozit,
reprezentanții SC U. SA Buzău au cerut explicații, iar
inculpatul M.N., pentru a nu restitui diferența de bani, a mai semnat un
certificat de depozit (din 5 decembrie 1997) pentru cantitatea de 1.000 tone
semințe de floarea soarelui și 768,2 tone boabe soia, cu toate
că din situația privind evoluția stocului de semințe de
floasea soarelui rezultă că în noiembrie 1997 fuseseră
achiziționate doar 404,323 tone fizic din acest produs, din care util
367,825 tone.
Ca urmare, s-a
conchis că, prin acest procedeu, inculpatul M.N. a săvârșit
infracțiunea de înșelăciune cu prilejul executării
contractului de mandat, deoarece a indus și menținut în eroare pe
reprezentanții SC U. SA Buzău, pe care i-a asigurat că SC C. SA
Dolj ar fi achiziționat întreaga cantitate de semințe de floarea
soarelui pentru care SC U. SA Buzău efectuase plata.
S-a motivat, în acest
sens, că SC C. SA Dolj nu achiziționase cantitățile de
semințe de floarea soarelui ce pretindea că le-ar deține în
depozite, învederându-se că din situațiile privind recepțiile de
astfel de produse în anul 1997 rezultă că dacă la un moment dat
a existat o anumită cantitate de semințe de floarea soarelui în
depozitele acelei societăți, în realitate ea nu fusese
achiziționată pentru SC U. SA Buzău. Au fost invocate în
această privință declarațiile făcute la urmărirea
penală de martora C.L., subliniindu-se că ele sunt confirmate de nota
de constatare din 16 februarie 1998, de situația privind evoluția
stocului fizic și util de semințe de floarea soarelui în anul 1997,
precum și de relatările martorilor U.M., Z.C.M., M.M., Ș.E., P.G.
și C.F.
S-a conchis că
aceste probe relevă că SC C. SA Dolj nu-și putea onora
obligațiile asumate prin contracte în condițiile în care era de
notorietate că acea societate folosea aceleași cantități de
produse existente în stoc pentru a garanta cu ele obligațiile asumate în
același timp cu mai mulți parteneri.
S-a făcut
referire în acest sens la declarațiile martorei C.L. din faza
urmăririi penale, în care a dat detalii cu privire la înscrisurile semnate
de inculpatul M.N., în timpul executării contractului de mandat, pentru
inducerea și menținerea în eroare a SC U. SA Buzău.
S-a conchis însă
că primele două contracte încheiate între SC C. SA Dolj și SC U.
SA Buzău, înregistrate sub nr. 550/1655 din 27 martie 1997 și sub nr.
2812 din 4 aprilie 1997, nu pot avea relevanță penală în
condițiile în care, așa cum avea obligația, SC C. SA Dolj a
semnat contract cu 138 societăți comerciale, asociații familiale
și persoane fizice pentru înființarea de culturi de floarea soarelui
pe o suprafață de 14.898 hectare, în scopul obținerii unei
producții de 27.394 tone de semințe.
Ca urmare,
apreciindu-se că s-a asigurat înființarea de culturi pe o
suprafață chiar mai mare decât cea necesară pentru
obținerea cantităților de semințe stipulate prin cele două
contracte încheiate între SC C. SA Dolj și SC U. SA Buzău, s-a ajuns
la concluzia că inculpatul M.N. nu a indus în eroare pe
reprezentanții SC U. SA Buzău cu ocazia încheierii și
derulării acelor contracte, iar nerespectarea clauzelor convenite se
datorează survenirii unor cauze ce imprimă faptei caracter nepenal.
Dar, în ceea ce
privește fapta inculpatului M.N. de a fi indus și menținut în
eroare pe reprezentanții SC U. SA Buzău prin aceea că i-a
făcut să creadă că SC C. SA Dolj ar fi achiziționat
toate cantitățile de semințe de floarea soarelui convenite,
pentru a reține sumele de bani încasate în urma îndeplinirii obligației
asumate de către SC U. SA Buzău, s-a constatat că această
faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5)
C. pen.
S-a scos în
evidență că este irelevantă împrejurarea că SC U. SA
Buzău nu s-a constituit parte civilă câtă vreme această
societate nu mai era interesată să solicite despăgubiri pentru
că prejudiciul fusese integral acoperit de SC C. SA Dolj.
În legătură
cu cererea inculpatului M.N. de a fi schimbată încadrarea juridică a
faptei în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.
213 C. pen., s-a considerat că nu poate fi primită cât timp el nu a
realizat vreuna din modalitățile la care se referă acel text de
lege, pentru a lipsi SC U. SA Buzău de sumele de bani ce le achitase, ci
le-a creat reprezentanților acestei societăți convingerea
necorespunzătoare realității că ar fi achiziționat
cantitățile de semințe de floarea soarelui convenite prin
contract, în condițiile în care cantitățile respective,
deși existente, erau folosite pentru executarea contractelor încheiate cu
SC G.C. SRL București, SC O.U. SA Podari și alte societăți.
Cu privire la
inculpatul M.N. s-a mai motivat că, la individualizarea pedepsei, se
impune să se aibă în vedere gradul de pericol social mediu al faptei
și împrejurările în care a fost comisă, acoperirea prejudiciului
de către partea responsabilă cvilmente, circumstanțele personale
deduse din conduita lui bună înainte de săvârșirea
infracțiunii, ca și din atitudinea avută pe parcursul procesului
penal, concretizată în prezentarea sa la toate termenele de judecată,
cu consecința aplicării față de el a dispozițiilor
art. 74 lit. a), c) și ale art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a argumentat
că, în raport cu aceste circumstanțe și cu perioada de timp ce
s-a scurs după săvârșirea faptei, trebuie să se mai
aprecieze că scopul pedepsei ar putea fi realizat față de
inculpatul menționat și fără privarea lui de libertate, în
condițiile prevăzute de art. 86
1
C. pen.
În ceea ce
privește infracțiunea de abuz în serviciu, s-a apreciat că în
raport cu presupusul prejudiciu, de 168.784.000 lei, reprezentând
diferența dintre dobânda subvenționată și dobânda
pieții, cu adăugarea penalizării de 10%, al cărui cuantum
nu poate fi considerat superior celui avut în vedere în accepțiunea
prevederilor art. 246 C. pen., apare necesară schimbarea încadrării
juridice a faptei inculpaților M.N. și C.V. în art. 248 raportat la
art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Dar, s-a motivat
că nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei
infracțiuni și se impune pronunțarea unei soluții de
achitare față de ambii inculpați, deoarece din actele dosarului
rezultă că, pentru stingerea debitelor față de unele
societăți și persoane fizice care i-au prestat lucrări, s-a
făcut compensare cu grâu din resursele SC C. SA Dolj, după care,
această societate a cumpărat aceste cantități de grâu prin
încheiere de documente de vânzare-cumpărare fără să încalce
vreo dispoziție legală pentru că O.U.G. nr. 46/1997 nu
condiționa achiziționarea grâului doar de la anumiți vânzători,
singura obligație a SC C. SA Dolj fiind doar aceea de a-l livra
societăților comerciale de morărit și panificație la
un anumit preț.
S-a apreciat prin
considerentele deciziei că SC C. SA Dolj avea posibilitate să
achiziționeze în mod legal grâu de la orice vânzător, inclusiv de la
persoanele fizice și juridice care dobândiseră anumite
cantități de grâu prin compensarea debitelor ce le avea SC C. SA Dolj
față de ele, iar această societate nu a suferit niciun
prejudiciu pentru că, dacă nu ar fi procedat la compensarea acelor
debite, în valoare totală de 1.042.872.038 lei, ar fi trebuit să le
acopere, totuși, cu riscul de a plăti în plus dobânzi sau
penalități conform contractelor încheiate.
Ca urmare,
constatându-se că, sub aspectul laturii obiective, nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu
prevăzută de art. 248 raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., s-a conchis că se impune achitarea inculpaților M.N.
și C.V., pentru această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2
lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cu privire la
infracțiunea prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 40
din Legea nr. 82/1991 și la art. 289 C. pen., precum și la
infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994,
imputate inculpatei C.V. în legătură cu înregistrarea în mod eronat
în evidența contabilă a sumei de 15.980.000.000 lei,
menționată în facturile din 13 octombrie 1997 și din 9 decembrie
1997, s-a motivat că, în raport cu Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în
interesul legii, se impune schimbarea încadrării juridice într-o
singură infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr.
87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.
S-a considerat în continuare
că, pentru existența acestei infracțiuni, este necesar să
se fi produs urmarea avută în vedere prin textul art. 13 din Legea nr.
87/1994, adică neplata ori diminuarea impozitului, a taxei sau a
contribuției.
Or, s-a învederat
că prin adresa din 25 februarie 2004 a D.G.F.P.S. Dolj s-a precizat
că facturile întocmite de SC C. SA Dolj ce sunt menționate în notele
de constatare la care se referă rechizitoriul, nu au avut efecte fiscale
la nivelul anului 1998, astfel că nu s-a produs niciun prejudiciu bugetului
de stat.
Pe cale de
consecință, s-a apreciat că nu sunt întrunite în faptele
inculpatei C.V. elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune
fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea
art. 13 C. pen. și că se impune să fie achitată, pentru
această infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 21 lit. a) raportat la
art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce
privește pe inculpatul D.M., trimis în judecată pentru
săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 215
alin. (2), (3) și (5) C. pen., a unei infracțiuni prevăzute de
art. 290 C. pen., a unei infracțiuni prevăzute de art. 31 raportat la
art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a unei infracțiuni
prevăzute de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a două
infracțiuni prevăzute de art. 31 raportat la art. 40 din Legea nr.
82/1991 și la art. 289 C. pen. și a două infracțiuni
prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în legătură cu SC G.C.
SRL București, SC O.U. SA Podari și A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, s-a
relevat, prin considerentele deciziei, că pentru ultimele patru
infracțiuni situația este identică cu aceea a inculpatei C.V.,
impunându-se schimbarea încadrării lor juridice într-o singură
infracțiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen., precum și achitarea
inculpatului respectiv în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
lit. d) C. proc. pen.
Referitor la cele
două infracțiuni de înșelăciune, s-a motivat că
inculpatul D.M. a indus în eroare pe reprezentanții SC G.C. SRL
București prin semnarea, împreună cu coinculpatul V.I., a
procesului-verbal de custodie din 12 decembrie 1997 în care se
menționează că SC C. SA Dolj a achiziționat, pentru SC G.C.
SRL, 1500 tone STAS semințe floarea soarelui și 1.000 tone STAS boabe
soia, specificându-se că ambele cantități erau la
dispoziția SC P. SA Galați și urmau să fie livrate
acesteia.
Tot inculpatul D.M.,
împreună cu coinculpatul V.I., au încheiat contractul din 27 noiembrie 1997,
în care s-a consemnat că SC C. SA Dolj a vândut 2000 tone semințe de
floarea soarelui și 600 tone boabe soia către SC O.U. SA Podari,
aceasta plătind în avans, cu ordinele de plată din 26 noiembrie 1997,
suma de 5.640.400.000 lei pentru care au fost emise facturile din aceeași
dată.
Or, s-a relevat
că SC C. SA Dolj nu dispunea de cantitățile de semințe de
floarea soarelui și de boabe soia menționate în procesul verbal de
custodie din 12 decembrie 1997 și în contractul din 27 noiembrie 1997, ce
au fost semnate de inculpatul D.M. pentru garantarea existenței produselor
respective, în condițiile în care în acea perioadă a folosit
aceleași cantități de semințe de floarea soarelui și
de boabe soia pentru a încheia contracte concomitente de livrare cu mai multe
societăți. S-a subliniat, în această privință, că
din examinarea situației stocului de semințe de floarea soarelui
existent în acea perioadă la SC C. SA Dolj și a relatărilor
martorilor M.G., S.G., U.M., Z.C.M., M.I., M.M., Ș.E., D.H., T.P.G., T.Ș.,
I.I., I.V., S.P., C.I., R.T. și C.F. rezultă că toate
cantitățile de produse menționate în cele două documente
semnate de inculpatul D.M. erau inexistente, iar revenirile martorei C.L. din
faza cercetării judecătorești nu se coroborează cu
celelalte probe analizate.
Ca urmare, s-a apreciat
că nu pot fi decât expresia adevărului declarațiile martorei C.L.
din faza urmăririi penale, unde a relatat în detaliu modul în care s-au
derulat faptele și a precizat că l-a și atenționat pe
inculpatul D.M. că nu existau cantitățile de produse pe care
le-a confirmat prin semnătura sa, făcându-se referire specială
sub acest aspect la dezvăluirile martorei respective cu ocazia
confruntării dintre ea și inculpatul D.M. de la data de 1 aprilie
1998, precum și la confruntarea cu inculpatul V.I.
Întemeindu-se și
pe precizarea făcută la un moment dat de inculpatul V.I. în sensul
că i-a atras atenția coinculpatului D.M. că produsele ce existau
în stoc la SC C. SA Dolj făceau obiectul unor contracte încheiate anterior
cu alte societăți, instanța de apel a ajuns la concluzia că
inculpatul D.M. a urmărit inducerea în eroare a reprezentanților SC O.U.
SA Podari, prin diverse manevre de convingere a acestora că SC C. SA Dolj
ar deține cantitățile de semințe de floarea soarelui
și de boabe de soia menționate în contract, determinându-i astfel
să plătească suma de 5.640.400.000 lei.
Ca urmare, s-a
apreciat prin considerentele deciziei din apel că faptele inculpatului D.M.,
de inducere în eroare a reprezentanților SC G.C. SRL București
și SC O.U. SA Podari, prin crearea aparenței că ar fi existat
cantitățile de produse menționate în procesul-verbal de custodie
din 12 decembrie 1997 și în contractul din 27 noiembrie 1997, întrunesc
elementele constitutive ale celor două infracțiuni de
înșelăciune reținute în sarcina acestui inculpat.
S-a subliniat
că, în ceea ce privește individualizarea pedepselor în raport cu
criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., Curtea de apel urmează
să țină seama de gradul de pericol social al faptelor și
condițiile în care s-au comis, de împrejurarea că prejudiciul a fost
acoperit de partea responsabilă civilmente, de perioada îndelungată
de timp ce s-a scurs de la săvârșirea faptelor, de datele personale
privind vârsta inculpatului, comportarea sa pe parcursul procesului penal,
scoasă în evidență de prezentarea lui la toate termenele de
judecată, ceea ce impune reținerea circumstanței atenuante
prevăzute în art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința stabilirii de
pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare pentru fiecare
infracțiune, fără a se mai aplica și pedeapsa
complementară.
Învederându-se
că inculpatul D.M. a fost condamnat anterior la 4 ani închisoare, prin
sentința penală nr. 364 din 24 august 1998 a Tribunalului Dolj,
definitivă prin Decizia penală nr. 3403/1998 a Curții Supreme de
Justiție, secția penală, iar prin sentința penală nr.
4954 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin
nerecurare, a fost liberat condiționat după executarea a 975 zile de
închisoare, s-a motivat că, în raport cu dispozițiile art. 36 alin.
(1) C. pen., se impune contopirea pedepsei rezultante, aplicabilă în
cauză conform art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa de 4 ani închisoare la
care a fost condamnat anterior, cu deducerea perioadei executate din acea
pedeapsă.
În legătură
cu infracțiunile prevăzute în art. 290 C. pen., art. 31 raportat la
art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și în art. 291,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a arătat că, deși
faptele inculpatului D.M. întrunesc elementele constitutive ale acestor
infracțiuni, totuși, ținându-se seama de împlinirea termenului
prescripției răspunderii penale prevăzută în art. 122
și 124 C. pen., se impune să fie încetat procesul penal, pentru acele
infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g)
C. proc. pen.
S-a motivat, în
continuare, că apelurile formulate de SC C. SA Dolj și SC G.C. SRL
București sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
- Fiind parte
responsabilă civilmente în cazul infracțiunilor de
înșelăciune săvârșite de inculpații M.N. și D.M.,
SC C. SA Dolj nu poate fi și parte civilă în cadrul aceluiași
proces penal, pentru a fi obligați acești doi inculpați
să-i plătească, în raport cu calitatea sa de parte
responsabilă civilmente, sumele pe care ea le-a achitat părților
vătămate pentru acoperirea prejudiciului.
S-a scos în
evidență că singura infracțiune ce ar fi putut îndreptăți
pe SC C. SA Dolj să se constituie parte civilă în acest proces este
aceea de abuz în serviciu prevăzută