ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2379/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2379/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 618 din 20

decembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 6870/117/2010

au fost condamnați: inculpatul

R.I.

(

fiul lui Z. și M.

) în baza art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. 43/2002, art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani și 1 lună

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență în formă continuată.

În baza art.

65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

și c) C. pen. pe o durată de 2 ani, care se calculează după

executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.

În baza art.

255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din

O.U.G. 43/2002, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

dare de mită (sesiunea iunie - iulie 2009).

În baza art. 255 C. pen., raportat la art.

6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. 43/2002, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită (sesiunea

august-septembrie 2009).

În baza art.

26 C.

pen. raportat la art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., coroborat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000

, cu aplicarea art. 19 din O.U.G. 43/2002, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an și 3 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

fals

material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 242 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul

la 1 an și 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la

sustragere sau

distrugere de înscrisuri în formă continuată.

S-a constatat că

prezentele infracțiuni au fost săvârșite în condițiile

concursului real de infracțiuni și, pe cale de consecință:

În baza art. 33 lit.

a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani și 1

lună închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 3 luni

închisoare, 1 an și 3 luni închisoare stabilite prin prezenta, aplicând

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 1 lună închisoare,

care a fost sporită cu 2 luni, în final executând 2 ani și 3 luni

închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatului R.I. pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani, care se

calculează după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art.

66 C. pen.

În baza art.

88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii

și a arestării preventive, de la 13 iulie 2010 la zi.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive luate față de inculpatul R.I.

S-a

constatat că inculpatul R.I. a restituit în favoarea

denunțătorilor B.B.H., B.M.S., C.L., M.I.F., M.A.B., M.L., M.D.M., M.A.D.

și V.C. sumele de bani remise de aceștia, în cuantum total de 8000

euro și 4600 lei.

În baza art.

118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul R.I.

a sumelor de 10550 euro și 5400 lei, dobândite în urma

săvârșirii infracțiunii de trafic de influență și

nerestituite denunțătorilor.

În baza art.

6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus restituirea în

favoarea denunțătorilor M.M.R. a sumei de 350 euro, în favoarea

denunțătorului P.V.C. a sumei de 300 euro, în favoarea

denunțătorului L.F.D. a sumei de 1.300 euro și în favoarea

denunțătorului I.M.D. a sumei de 1.200 euro.

În baza art.

357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen., raportat

la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a menținut măsura sechestrului

asigurator instituit în vederea confiscării speciale prin Ordonanța nr.

86/P/2010 a D.N.A., serviciul Teritorial Cluj din data de 15 iulie 2010 asupra

sumei de 2770 euro, consemnată pe numele inculpatului R.I., la

dispoziția instanței, prin chitanța din 15 iulie 2010,

eliberată de C.E.C. B. SA, Sucursala Cluj (f. 24 vol. VI u.p).

În baza art.

357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen. raportat

la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a menținut măsura sechestrului

asigurător instituit prin Ordonanța nr. 86/P/2010 a D.N.A., serviciul

Teritorial Cluj din data de 06 septembrie 2010 asupra cotei-părți de

½ parte din imobilul

de

la numărul 53 din Mun. Cluj Napoca, județul Cluj, deținut de

inculpatul R.I., în coproprietate cu C.E., până la concurența sumelor

de 7780 euro și 5400 lei, în vederea confiscării speciale.

Inculpatul V.I.

(fiul lui I. și

M.) în baza art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. 43/2002, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă

continuată.

În baza art. 65 alin. (2) și (3) C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.

pen. pe o durată de 2 ani, care se calculează după executarea

pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.

În baza art.

257 C.

pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 19 din O.U.G. 43/2002, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în

formă continuată.

În baza art. 288 alin.

(1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. coroborat cu art.

17 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000, art. 19 din O.U.G. 43/2002, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în

înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 242 alin.

(1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau

distrugere de înscrisuri în formă continuată.

S-a constatat că

prezentele infracțiuni au fost săvârșite în condițiile

concursului real de infracțiuni și, pe cale de consecință:

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 1 an

și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni

închisoare stabilite prin prezenta, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 2 luni, în

final executând 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatului V.I. pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani, care se

calculează după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art.

66 C. pen.

În baza art.

88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii

și a arestării preventive, de la 13 iulie 2010 la zi.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive luate față de inculpatul V.I.

În baza art.

118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul V.I.

a sumelor de 4000 euro și 1.500 lei, dobândite în urma

săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și trafic

de influență.

În baza art.

357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen., s-a

dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător

instituit, în vederea

confiscării speciale, prin Ordonanța nr. 86/P/2010 a D.N.A. - serviciul

Teritorial Cluj din data de 06 septembrie 2010 asupra cotei părți de

1/2 din imobilul din Mun. Cluj Napoca, județul Cluj, constatându-se

că bunul este proprietatea exclusivă a numitei V.M. (f.123-127 fond).

Inculpatul A.D.

(fiul lui G. și

A.

) în baza art.

257 C. pen. raportat la art. 6

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G.

43/2002, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

la

1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de

influență în formă continuată.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe

un termen de încercare de 3 ani și 9 luni, calculat în condițiile art.

86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-au impus inculpatului următoarele măsuri de

supraveghere, pe durata termenului de încercare: să se prezinte la datele

fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice

orice informații de natură a fi putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata

reținerii și a arestului preventiv de la 22 iulie 2010 la 17

noiembrie 2010.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Cluj-Napoca,

luată față de inculpatul A.D. prin Decizia penală nr. 901/R/2010

de la data de 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj.

În baza art.

118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.D.

a sumei de 750 euro, dobândită în urma săvârșirii

infracțiunii de trafic de influență și nerestituită de

anunțătorilor.

În baza art.

357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen., raportat

la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a menținut măsura sechestrului

asigurător instituit în vederea confiscării speciale prin

Ordonanța nr. 86/P/2010 a D.N.A., serviciul Teritorial Cluj din data de 06

septembrie 2010 asupra sumei de

750 euro aflată în contul deschis la o

bancă, din mun. Cluj Napoca, aparținând inculpatului A.D.

Inculpatul

M.H.

(fiul lui O. și

M.E.) în baza art. 255 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la 11 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei,

pe un termen de încercare de 2 ani și 11 luni, calculat în condițiile

art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.

pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării

executării pedepsei.

În baza art. 348 C.

proc. pen., s-a dispus

anularea înscrisurilor false

aflate la dosarul cauzei (vol. V u.p), respectiv a unui număr de

54

de lucrări ale candidaților M.M. (4 lucrări), A.L.Z. (4

lucrări), T.R.I. (3 lucrări), M.M.R. (o lucrare), C.E. (o lucrare), T.L.

(o lucrare), P.V.C.(o lucrare), L.F.D. (4 lucrări), G.L.D. (3

lucrări), M.C.( 4 lucrări), R.T.D. (2 lucrări), M.E. (4

lucrări), R.S.O. (4 lucrări), P.M. (4 lucrări), S.M.I. (4

lucrări), B.G.F. (4 lucrări), C.R.F.C. (o lucrare), R.S.M. (2

lucrări), M.V. (o lucrare), K.A. (o lucrare), N.R.N. (o lucrare) din

sesiunea de bacalaureat din luna iunie-iulie 2009 de la Centrul de examen A.B. din

Mun. Cluj Napoca; a unui număr de 68 de lucrări false ale

candidaților S.M. (o lucrare), C.M.A. (4 lucrări), B.R.E. (o

lucrare), T.M.C. (2 lucrări), F.I.P. (4 lucrări), T.D.A. (o lucrare),

B.R.O. (3 lucrări), R.D.H. (3 lucrări), H.C.D. (2 lucrări), M.A.I.

(o lucrare), N.N.A. (4 lucrări), Ț.P. (o lucrare), T.R.S. (o

lucrare), B.L. (o lucrare), F.M.I. (o lucrare), M.R.V. (o lucrare), M.O.G. (o

lucrare), C.D.L. (2 lucrări), C.P. (2 lucrări), C.R.V. (o lucrare), N.S.

(2 lucrări), C.R.S. (4 lucrări), C.A. (2 lucrări), C.S.A. (4

lucrări), F.C.R. (4 lucrări), P.B.M. (2 lucrări), Z.D. (o

lucrare), C.L. (o lucrare), M.I.A. (o lucrare), P.C. (o lucrare), D.M. (4

lucrări), P.I. (4 lucrări) din sesiunea de Bacalaureat august

–septembrie 2009 de la Centrul de examen E.N. din mun. Cluj Napoca.

În baza art. 189 alin.

(1) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpatul M.H., în sumă de 400 lei, s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției.

În baza art. 191 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații R.I., V.I.

la plata în favoarea statului a sumei de câte 1.300 lei fiecare, inculpatul A.D.

a sumei de 1200 lei, iar inculpatul M.H. a sumei de 750 lei, sume care includ

și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în

esență, următoarea situație de fapt:

În lunile iunie 2009,

august 2009, iunie 2010, în calitate de director al Grupului Școlar A.B.,

inculpatul R.I., în baza unei rezoluții unice, a pretins suma totală

de 23.650 euro, din care a primit 22.350 euro și 11.100 lei (reținând

pentru sine suma de 18.550 euro și 10.000 lei), după cum

urmează: de la M.M. – 800 euro, T.R.I. – 600 euro, M.M.R. – 350 euro, C.E.

– 200 euro, T.L. – 300 euro,

P.V.C. - 300 euro, L.F.D. - 1.300 euro, P.M. - 800 euro,

R.D.H. – 5.400 lei (echivalentul sumei de 1.350 euro pretinsă), H.C.D. -

500 euro, M.A.I. - 250 euro, Ț.P. - 350 euro, T.R.S. - 350 euro, M.R.V. -

250 euro, B.R.O. - 750 euro, N.N.A. – 1.000 euro, B.I. - 1.100 euro, M.A.B. (și

de la tatăl acestuia M.L.) – 1.100 euro, M.L. (mama candidatei M.S.A.) – 4.600

lei (echivalentul sumei de 1.100 euro pretinse), I.M.D. – 1.200 euro, S.I.A. -

750 euro, M.D.M. (și de la mama acesteia P.G.S.) – 1.100 euro, B.B.H. – 1.100

euro, C.L. (mama candidatului C.I.T.) – 1.100 euro, I.S.V. (prin intermediul

lui D.A.) – 1.000 euro, M.A.D. - 700 euro, C.G.F. – 1.100 euro, B.M.S. – 2.000

euro (1.000 euro pentru el și 1.000 euro pentru candidata V.C.), O.N. – 1.100

euro, M.I.F. – 1.100 euro, (primind doar 900 euro), S.D.M. - 1.100 euro

(primind doar suma de 1.100 lei), F.C. și A.I. o sumă de bani al

cărui cuantum nu l-a comunicat acestora, urmând să-l stabilească

ulterior.

Inculpatul a

lăsat să se creadă față de susnumiți că are

influență pe lângă unii din membri comisiilor de examen de la

cele trei sesiuni de bacalaureat și îi poate ajuta să promoveze în

mod fraudulos probele scrise de la examenele de bacalaureat.

Probele administrate

au confirmat faptul că planul inițial de fraudare a fost conceput în

linii generale și verificat de inculpații R.I. și V.I. în

sesiunea de bacalaureat din vara anului 2009, fiind repetat, cu mărirea

corespunzătoare a anvergurii și atragerea unui număr suplimentar

de participanți, în toamna anului 2009 și, în sfârșit, perfecționat

la nivelul tehnicii de fraudare în toamna anului 2010.

În sesiunea de

bacalaureat din iunie 2009, inculpatul R.I. i-a promis o sumă de bani,

precizată ulterior la 2000 de euro, inculpatului V.I.,

președintele

Comisiei de examen de la Centrul de examen Grup Școlar A.B., pentru ca

acesta în calitatea pe care o avea să îl ajute să fraudeze examenul

de bacalaureat la probele scrise în interesul mai multor candidați.

În sesiunea de

bacalaureat din august-septembrie 2009, inculpatul, după o înțelegere

anterioară, prin intermediul inculpatului V.I., a remis inculpatului C.I.,

președintele Comisiei de examen de la Centrul de examen de la Colegiul

tehnic „E.N.” suma de 1.800 euro, pentru ca acesta în calitatea pe care o avea

să îl ajute să fraudeze examenul de bacalaureat la probele scrise în

interesul mai multor candidați proveniți de la Grupul Școlar A.B.

În sesiunea de

bacalaureat din iunie 2009, inculpații R. și V. au falsificat 54 de lucrări

ale candidaților M.M. (4 lucrări), A.L.Z. (4 lucrări), T.R.I. (3

lucrări), M.M.R. (o lucrare), C.E. (o lucrare), T.L. (o lucrare), P.V.C.

(o lucrare), L.F.D. (4 lucrări), G.L.D. (3 lucrări), M.C. (4

lucrări), R.T.D. (2 lucrări), M.E. (4 lucrări), R.S.O. (4

lucrări), P.M. (4 lucrări), S.M.I. ( 4 lucrări), B.G.F. (4

lucrări), C.R.F.C. (o lucrare), R.S.M. (2 lucrări), M.V. (o lucrare),

K.A. (o lucrare), N.R.N. (o lucrare), sigilând colțurile secretizate ale

lucrărilor de examen pe care candidații mai sus menționați,

cu știința celor doi inculpați, le-au redactat în alte săli

și condiții decât cele reglementate de metodologia de

desfășurare a bacalaureatului, cunoscând că inculpatul V.I. urma

să aplice pe colțurile secretizate ale lucrărilor falsificate

ștampila de examen, după ce le-a strâns din sălile unde au fost

falsificate și i le-a dat președintelui Comisiei de examen.

În sesiunea de

bacalaureat din august-septembrie 2009 de la Centrul de examen de la Colegiul

Tehnic „E.N.” inculpații R.I., V.I. și C.I. au falsificat 68 de

lucrări ale candidaților S.M. (o lucrare), C.M.A. (4 lucrări), B.R.E.

(o lucrare), T.M.C. (2 lucrări), F.I.P. (4 lucrări), T.D.A. (o

lucrare), B.R.O. (3 lucrări), R.D.H. (3 lucrări), H.C.D. (2

lucrări), M.A.I. (o lucrare), N.N.A. (4 lucrări), Ț.P. (o lucrare),

T.R.S. (o lucrare), B.L. (o lucrare), F.M.I. (o lucrare), M.R.V. (o lucrare), M.O.G.

(o lucrare), C.D.L. (2 lucrări), C.P. (2 lucrări), C.R.V. (o

lucrare), N.S. (2 lucrări), C.R.S. (4 lucrări), C.A. (2

lucrări), C.S.A. (4 lucrări), F.C.R. (4 lucrări), P.B.M. (2

lucrări), Z.D. (o lucrare), C.L. (o lucrare), M.I.A. (o lucrare), P.C. (o

lucrare), D.M. (4 lucrări), P.I. (4 lucrări) sigilând colțurile

secretizate ale lucrărilor de examen pe care candidații mai sus

menționați, cu știința celor trei inculpați (cu

excepția candidatului P.I.), le-au redactat în alte săli și

condiții decât cele reglementate de metodologia de desfășurare a

bacalaureatului, cunoscând că inculpatul C.I., în calitate de

președinte al Comisiei de examen, urma să aplice pe colțurile

secretizate ale lucrărilor falsificate ștampila de examen, după

ce le-a strâns din sălile unde au fost falsificate și i le-a dat

inculpatului V.I. pentru a le înmâna președintelui Comisiei de examen.

În sesiunea de

bacalaureat din iunie 2010 de la Centrul de examen Grup școlar „A.B.”,

împreună cu inculpații V.I. și C.I. au falsificat un număr

de 42 de lucrări la proba scrisă la Limba și literatura

română din care 12 lucrări ce conținea scrisul original al

candidaților B.M.S., C.I.T., K.E.A., M.C.A., M.I.F., M.A.B., V.C., V.M.A.,

M.M.I., A.I., I.M.D., M.D.M. prin completarea datelor ce trebuiau scrise pe

prima pagină a formularului de examen în colțul secretizat și la

celelalte rubrici (sesiune, materie, etc) și 30 de lucrări ale

candidaților F.C., M.E.R., B.I., C.M.E., C.M.I., O.N.I., C.T.I., C.V.G., S.I.,

M.S.A., D.E., L.P.A., M.C.I., D.S., B.I.N., T.C.D., P.C.S., S.M., P.I.S., R.S.V.,

S.E., I.S.V., B.B.H., O.G.D., S.D.M., G.G.F., S.I.A., C.C.V., M.P.O., M.H.,

prin xerocopiere împreună cu inculpatul V.I. de pe cele 12 lucrări

ale candidaților mai sus menționați și prin completarea

datelor ce trebuiau scrise pe prima pagină a formularului de examen în

colțul secretizat și în celelalte rubrici (sesiune, materie, etc) și

ulterior prin sigilarea împreună cu inculpatul V.I. a colțurilor

secretizate ale celor 42 de lucrărilor de examen, din care cele 12

lucrări au fost redactate de candidații respectivi și o lucrare

de candidatul O.N.I., cu știința celor trei inculpați, în alte

săli și condiții decât cele reglementate de metodologia de

desfășurare a bacalaureatului, cunoscând că inculpatul C.I., în

calitate de președinte al comisiei de examen, urma să aplice pe

colțurile secretizate ale lucrărilor falsificate ștampila de

examen.

Toate lucrările

originale ale candidaților arătați mai sus au fost sustrase de

inculpați în vederea înlocuirii lor cu lucrările falsificate și

a distrugerii lor ulterioare.

Cu privire la

inculpatul V.I., instanța a reținut că, în baza unei

rezoluții infracționale unice, în sesiunea de bacalaureat din iunie

2009, în calitate de președinte al Comisiei de examen de la Centrul de

examen Grup Școlar A.B., a acceptat inițial să primească de

la inculpatul R.I. o sumă de bani al cărui cuantum nu i-a fost

menționat în mod concret și ulterior a primit suma de 2000 euro de la

susnumitul, pentru ca prin încălcarea atribuțiilor pe care le avea în

acea calitate, să îl ajute să fraudeze examenul de bacalaureat la

probele scrise în interesul mai multor candidați, în cursul lunii iunie

2010, în calitate de membru al Comisiei de examen de la Centrul de examen Grup

Școlar A.B., a primit de la candidatul M.M.I. suma de 400 euro și de

la candidatul M.H. suma de 400 euro, pentru ca în această calitate să

îi ajute să promoveze în mod fraudulos examenul de bacalaureat la probele

scrise pe care aceștia urmau să le susțină la centrul de

examen mai sus menționat, în cursul lunii iunie 2010, acceptat să

primească de la inculpatul R.I. o sumă de bani al cărei cuantum

nu i-a fost comunicat în mod concret (dar care nu putea fi mai mică decât

suma obținută de acesta în sesiunea iunie 2009, având în vedere

numărul candidaților și suma solicitată acestora pentru

fiecare probă de examen), pentru ca, în virtutea atribuțiilor cu care

fusese învestit în calitate de membru în Comisia de bacalaureat, să

faciliteze fraudarea examenului în vederea asigurării promovării

candidaților care au plătit sume de bani în acest sens.

Inculpatul, în

calitate de director adjunct la Colegiul tehnic „E.N.” în baza unei

rezoluții infracționale unice, în cursul lunii august 2009, a pretins

și primit de la candidații S.M. suma de 300 euro, B.R.E. suma de 300

euro, T.M.C. suma de 500 euro, F.I.P. suma de 1.000 euro, T.D.A. suma de 1.500

lei, F.M.I. suma de 300 euro, C.M.A. suma de 1.000 euro, respectiv suma

totală de 3.400 euro și 1.500 lei, din care a rămas cu suma de

1.600 euro și 1.500 lei, lăsând să se creadă față

de susnumiții că are influență pe lângă unii din

membri comisiilor de examen de la Centrul de examen de la Colegiul tehnic „E.N.”

și îi poate ajuta să promoveze în mod fraudulos probele scrise de la

examenul de bacalaureat, iar în cursul lunii ianuarie 2010 a pretins și

primit de la M.M.I. suma de 300 euro, lăsând să se creadă

față de acesta că are influență pe lângă unii

membri ai comisiei de examen de la Centrul de examen de la Grupul școlar A.B.

și îl poate ajuta să promoveze în mod fraudulos examenul de

competențe lingvistice pe care acesta urma să îl susțină,

la centrul respectiv.

În sesiunea de

bacalaureat din iunie 2009 de la Centrul de examen Grup școlar A.B., în

calitate de președinte al Comisiei de examen, împreună cu inculpatul R.I.

au falsificat 54 de lucrări ale candidaților, iar în sesiunea din

august-septembrie 2009 de la Centrul de examen Colegiul tehnic „E.N.”,

împreună cu R.I. și C.I. au falsificat 64 de lucrări, pentru ca

în sesiunea din iunie 2010 să falsifice împreună alte 42 de

lucrări în condițiile și pe numele candidaților

arătați mai sus.

Toate lucrările

originale au fost reținute de inculpați în vederea distrugerii

ulterioare, fiind înlocuite cu lucrările falsificate de aceștia.

Cu privire la

inculpatul A.D., tribunalul a reținut că, în calitate de director la

Grupul Școlar D.N. și director adjunct al Liceului „V.B.” din Cluj

Napoca, în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul lunii

august 2009, a pretins și primit de la candidații Colța Pompei

suma de 500 euro, M.O.G. suma de 250 euro, N.S. suma de 500 euro, a pretins de

la candidatul C.R.V. suma de 500 euro primind doar 200 euro, primind în total de

la aceștia suma de 1.450 euro din care pentru sine 750 euro; în cursul

lunii iunie 2010, a pretins și primit de la candidații D.E. suma de

900 euro, L.P.A. suma de 900 euro, M.C.A. suma de 600 euro, C.V.G. suma de 900

euro, R.S.V. suma de 900 euro, S.M.V. suma de 900 euro, P.S.C. suma de 900

euro, S.E. suma de 900 euro, S.I. (prin intermediul soțului ei S.E.) suma

de 900 euro, S.M.E. suma de 900 euro, B.I.N. suma de 900 euro, D.S. suma de 900

euro, C.T.V. suma de 900 euro, M.C.I. suma de 900 euro, T.C.D. suma de 900

euro,a pretins de la candidata M.E.R. suma de 600 euro urmând ca banii

să-i primească după finalizarea examenului, primind în total de

la candidați suma de 13.200 euro, lăsând să se creadă

față de susnumiții că are influență pe lângă

unii din membri comisiilor de examen de la cele două sesiuni de

bacalaureat (august - septembrie 2009 și iunie 2010) și îi poate

ajuta să promoveze în mod fraudulos probele scrise de la bacalaureat.

Cu privire la inculpatul

M.H., prima instanță a reținut că, în luna iunie 2010, i-a

remis inculpatului V.I., membru în Comisia de examen de la Centrul de examen de

la Grup Școlar „A.B.” suma de 400 euro, pentru ca în această calitate

să îl ajute să promoveze în mod fraudulos examenul de bacalaureat la

probele scrise pe care acesta urma să le susțină la centrul de

examen mai sus menționat, din sesiunea iunie - iulie 2010.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – serviciul Teritorial

Cluj și inculpații V.I., R.I. și A.D.

Parchetul a criticat

nelegalitatea măsurii de siguranță a confiscării,

greșita încadrare juridică dată infracțiunii de dare de

mită reținută în sarcina inculpatului M.H., incompleta aplicare

a dispozițiilor art. 348 C. proc. pen.

Inculpații V.I.

și R.I. au învederat că pe rolul Tribunalului Cluj a fost înregistrat

un nou Dosar nr. 9069/117/2010 care are ca obiect acte materiale ale

infracțiunii pentru care au fost judecați în primă

instanță în Dosarul nr. 6870/117/2010.

Au solicitat desființarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât fondul cauzei

a fost greșit soluționat prin separarea unei infracțiuni unice,

cu desconsiderarea cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c)

C. proc. pen.

Un alt motiv de apel invocat de

toți cei trei inculpați s-a referit la individualizarea pedepselor

aplicate.

Prin decizia penală nr. 74/ A din

4 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – serviciul

Teritorial Cluj și inculpaților V.I., R.I. și A.D., a

desființat în totalitate sentința atacată și, în

rejudecare, a dispus următoarele:

În baza art. 139

și art. 136 lit. b) C. pen. a înlocuit măsura arestului preventiv

luată față de inculpații V.I. și R.I. cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea Cluj Napoca,

prevăzută de art. 145 C. proc. pen.

Pe durata acestei

măsuri preventive, inculpații au fost obligați:

a) să se

prezinte la instanțele de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să se

prezinte la I.P.J. Cluj, ca organ desemnat cu supravegherea, conform

programului de supraveghere întocmit de această instituție sau ori de

câte ori sunt chemați;

c) să nu-și

schimbe locuința fără încuviințarea Curții de Apel

Cluj;

d) să nu

dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio

categorie de arme;

e) în baza art. 145 alin.

(1)

2

lit. c) C. proc. pen., să nu se apropie de victimele

infracțiunilor, de membrii familiilor acestora, de martorii din

lucrări și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau

indirect și să nu ia legătura cu coinculpații;

f) să nu

desfășoare activitățile în exercitarea cărora au

săvârșit fapta.

S-a făcut

aplicarea prevederilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. și s-a dispus

punerea de îndată în libertate a inculpaților V.I. și R.I. de

sub puterea mandatelor de arestare nr. 49 și, respectiv, 48 din 14 iulie 2010,

dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată

față de inculpatul A.D. prin încheierea nr. 30/ R din 28 februarie 2011

a Curții de Apel Cluj a fost menținută.

Instanța de apel

a constatat că instanța de fond a fost investită cu judecarea a

două rechizitorii care aveau ca obiect acte materiale ale unei unice

infracțiuni de trafic de influență în formă continuată

comisă de inculpații V.I. și R.I., situație ce atrăgea

incidența dispozițiilor art. 33 lit. c) C. proc. pen. .

Cum cel de-al doilea

rechizitoriu – nr. 119/P/2010 al D.N.A. – a fost înregistrat pe rolul

Tribunalului Cluj la data de 9 decembrie 2010, adică anterior

pronunțării sentinței nr. 618 din 20 decembrie 2010 din prezenta

cauză, s-ar fi impus reunirea cauzelor de către Tribunalul Cluj

și judecarea lor împreună.

Datorită

faptului că acest lucru nu s-a realizat, instanța de apel a constatat

că au fost încălcate dispozițiile cu privire la competența materială

a instanței, împrejurări ce atrag nulitatea absolută a

hotărârii pronunțate, și a dispus desființarea

hotărârii atacate conform prev. art. 379 pct. 2 lit. b) teza a II-a C.

proc. pen. și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei

hotărâre a fost desființată.

Curtea a apreciat

că există un caz de nulitate absolută reglementat de art. 197

alin. (2) C. proc. pen., deoarece nulitatea operează nu numai în caz ele

necompetență după materie și calitatea persoanei a

organelor de urmărire penală (art. 206, art. 208), a procurorilor

(art. 209) și a instanțelor de judecată (art. 25 până la

art. 29 și art. 40 și art. 41) ci și caz de încălcare a

normelor ce se referă la prorogarea competenței în caz de

indivizibilitate și conexitate (prev. de art. 32, art. 37) a

schimbării încadrării juridice a faptei de către instanța

ierarhic superioară (art. 41) și chestiuni prealabile (art. 44).

De asemenea, s-a

reținut ca argument al incidenței acestui caz de nulitate

absolută și împrejurarea că inculpaților R.I. și V.I.

li s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în

niciun mod, decât prin anularea actului, vătămare ce rezidă din

faptul că nu este indiferent sub aspectul regimului sancționator,

dacă inculpații sunt judecați în două dosare diferite sau

într-unul singur, că pentru o mai bună administrare a actului de

justiție și pentru respectarea termenelor rezonabile ale procedurilor

judiciare se impune ca o singură activitate infracțională

să nu fie frântă și împărțită în dosare diferite

și că pentru aflarea adevărului și pronunțarea unei

soluții juste trebuie avută o viziune de ansamblu asupra tuturor

actelor materiale ce intră în conținutul aceleiași

infracțiuni unice.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A. – serviciul Teritorial Cluj și

inculpatul A.D.

Prin decizia

penală nr. 1513 din 14 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6870/117/2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. – serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei

penale nr. 74/ A din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori, cu privire la înlocuirea măsurii

arestării preventive a inculpaților V.I. și R.I.

S-a format Dosarul

penal nr. 3273/1/2011 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție având ca obiect recursul Parchetului cu privire la

dispoziția de desființare a sentinței penale nr. 618 din 20

decembrie 2010 a Tribunalului Cluj și de trimitere a cauzei spre

rejudecare la Tribunalul Cluj, precum și recursul inculpatului A.D.

Parchetul a

susținut că în mod greșit instanța de apel a absorbit în

dispozițiile care reglementează competența după materie

și pe cele referitoare la cazurile conexitate și a extins, astfel,

și asupra celor din urmă incidența sancțiunii

nulității absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. .

Tribunalul Cluj,

deși apreciat ca nefiind necompetent în a fi instrumentat cauza în

primă instanță, a fost investit cu rejudecarea cauzei, astfel

că argumentația instanței de control judiciar este intrinsec

viciată.

S-a mai reținut

că soluția de desființare a sentinței fondului și de

trimitere a cauzei spre rejudecare afectează iremediabil celeritatea judecării

cauzei prin prisma solicitării inculpaților de a li se aplica

procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În sfârșit, prin

motivele orale, s-a arătat că dispozițiile art. 449 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen. reglementează situația în care, prin hotărâri

diferite, instanța s-a pronunțat asupra actelor care intră în

conținutul aceleiași infracțiuni.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei

la Curtea de Apel Cluj în vederea continuării judecării apelurilor.

Inculpatul A.D. a

solicitat rejudecarea cauzei de către Tribunalul Cluj, iar în cazul în

care se va dispune continuarea judecării apelului său, să se

reindividualizeze pedeapsa ce i-a fost aplicată.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât

și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de apel

a făcut o greșită interpretare și aplicare a

dispozițiilor legale privind competența în caz de indivizibilitate

și conexitate, sancțiunea nulității absolute și

soluțiile la judecata în apel, desființând în mod neîntemeiat

sentința instanței de fond și dispunând trimiterea cauzei spre

rejudecare Tribunalului Cluj.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 C. proc. pen., în caz de indivizibilitate sau de

conexitate, judecata în primă instanță, dacă are loc în

același timp pentru toate faptele și pentru toți

făptuitorii, se efectuează de aceeași instanță.

Art. 33 lit. c) C. proc.

pen. stabilește că este indivizibilitate în cazul infracțiunii

continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale

alcătuiesc o singură infracțiune.

În cazul de

indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen. cauzele trebuie

să fie reunite întotdeauna.

Examinarea textelor

de lege referitoare la sediul materiei aplicabil speței de față

impune următoarele constatări:

În scopul unei bune

înfăptuiri a justiției și pentru a evita judecata separată de

către aceeași instanță și pronunțarea unor hotărâri

contradictorii în cauze între care există legături substanțiale necesare

aflării adevărului, în cadrul aceluiași proces penal,

legiuitorul a prevăzut instituția reunirii cauzelor conexe sau

indivizibile.

Reunirea cauzelor la

aceeași instanță poate avea loc în cursul judecării în

primă instanță, în apel sau la instanța de recurs.

Reunirea cauzelor în

primă instanță (art. 32 C. proc. pen.) este posibilă numai în

situația în care cauzele conexe sau indivizibile se află în

aceeași fază procesuală (a judecății în primă

instanță), neavând relevanță stadiul de judecată în

care se găsesc, reunirea putând avea loc și cu ocazia

deliberării.

Reunirea cauzelor

este posibilă și la instanța de apel au de recurs, dacă

sunt îndeplinite două condiții:

- instanțele

să fie de același grad;

- cauzele să se

afle în același stadiu de judecată.

De la regula

stabilită, legiuitorul a prevăzut excepția cazului de

indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen., când cauzele

trebuie să fie reunite întotdeauna fără a avea

importanță faza procesuală sau stadiul de judecată în care

se află.

În caz de indivizibilitate sau

conexitate, are loc, de regulă, și o prorogare a competenței în

favoarea instanței la care se reunesc cauzele (instanța

principală).

Prin prorogarea

competenței, instanței principale i se conferă – datorită

conexității și indivizibilității dintre cauze –

dreptul de a soluționa și cauze penale care în mod obișnuit sunt

de competența altei instanțe.

Reunirea cauzelor

conexe sau indivizibile se hotărăște din oficiu, la cererea

părților sau a procurorului, de către instanța căreia

îi revine competența de judecată prin prorogare (instanța la

care sunt reunite cauzele, dacă acestea se află în aceeași

fază și etapă procesuală).

Doctrina a decelat

existența a două modalități de reunire:

- în cazul în care

urmărirea penală a fost efectuată de același organ, în

același timp, pentru toate infracțiunile și toți

participanții, procurorul va sesiza cu rechizitoriu instanța

competentă să judece cauza în întregime ;

- în cazul în care

urmărirea penală a fost efectuată de organe diferite și în

perioade de timp diferite, iar sesizarea prin rechizitoriu s-a făcut la

mai multe instanțe, reunirea cauzelor la instanța competentă

prin prorogare este obligatorie, dacă judecata în primă

instanță are loc în același timp.

În speță,

investirea aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj, - competent atât

material, cât și după calitatea persoanei, precum și din punct

de vedere teritorial - s-a făcut succesiv, prin două rechizitorii

emise la interval de 3 luni de zile, de către același organ de

urmărire penală, doi dintre făptuitori - V.I. și R.I. -

regăsindu-se în calitatea de inculpați în ambele acte de sesizare,

și pentru fapte care intră în conținutul infracțiunii unice

de trafic de influență în formă continuată

prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În prima cauză,

Tribunalul Cluj se afla în deliberare ( a se vedea încheierea din 13 decembrie

2010, Dosar 6870/117/2010), și s-a pronunțat la data de 20 decembrie

2010, în timp ce cea de-a doua cauză a fost înregistrată la 9

decembrie 2010, primind termen de judecată la 6 ianuarie 2011.

Or, o cerere de

reuniune a cauzelor care să permită instanței verificarea

îndeplinirii condițiilor legale nu s-ar fi putut formula decât într-o

singură ipostază și anume până la pronunțarea

sentinței nr. 618 din 20 decembrie 2010, impunând o repunere pe rol a

cauzei pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 33 lit. c) C.

proc. pen.

Ulterior acestui

moment, o cerere de reunire a cauzelor în fața primei instanțe nu se

mai putea formula, nemaifiind îndeplinite cerințele legale arătate în

considerentele de mai sus.

Cererea de reunire a

cauzelor nu s-a efectuat, în consecință reunirea cauzelor pe motiv de

indivizibilitate nu s-a dispus, ceea ce impune din partea Înaltei Curți

examinarea consecințelor sub aspect procesual a acestei situații.

Înalta Curte

constată că nereunirea cauzelor care au format obiectul Dosarelor

penale nr. 6870/117/2010 și 9069/117/2010 pe rolul Tribunalului Cluj nu

este sancționată cu nulitatea.

Nesocotirea

obligativității reunirii cauzelor este sancționată cu

nulitatea absolută când prorogarea se referă la competența

materială și personală, și cu nulitatea relativă când

prorogarea se referă la competența teritorială.

Or, în cauză nu

se pune problema prorogării de competență în sensul art. 35 C.

proc. pen., competența în raport cu făptuitorii și faptele lor

revenind uneia și aceleiași instanțe, - Tribunalul Cluj - iar nu

mai multor instanțe egale în grad, ori de grade diferite.

În consecință, nereunirea

cauzelor nu a afectat în niciun mod competența materială,

personală și/ sau teritorială a instanței care rămâne

în mod legal câștigată aceleiași unice instanțe Tribunalul

Cluj, investită dintr-un început cu soluționarea celor două

privini.

Prin urmare,

dispozițiile art. 197 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză,

neexistând temei de sancționare a hotărârii examinate prin prisma

nulității absolute ori relative, astfel cum în mod greșit a

apreciat curtea de apel.

Așa fiind,

Înalta Curte constată că în cauză nu au existat motive de

desființare a sentinței pronunțate în fond de Tribunalul Cluj

și de trimitere a cauzei spre rejudecare, în vederea reunirii prezentei

cauze cu cea care formează obiectul Dosarului nr. 9069/117/2010 și

pronunțării unei singure hotărâri.

Pe de altă

parte, Înalta Curte constată că Dosarul nr. 9069/117/2010 și-a

urmat cursul pe rolul Tribunalului Cluj, aflându-se în faza deliberărilor,

pronunțarea soluției fiind amânată de la 28 iunie 2011 la 12

iulie 2011, ceea ce ar fi făcut practic, nerealizabilă reunirea

cauzelor, în situația în care ea s-ar fi dovedit a constitui un motiv

legal de desființare a sentinței.

În sfârșit,

Înalta Curte mai constată că prin dispozițiile cuprinse în

conținutul art. 43 C. pen., art. 449 C. proc. pen., legiuitorul a

prevăzut remedii pentru situația în care, privitor la unele din

actele care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, s-a

pronunțat, anterior, o hotărâre definitivă.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va admite recursul Parchetului de pe lângă

Înaltei Curți de Casație și Justiție - D.N.A. - serviciul

Teritorial Cluj, va casa decizia penală nr. 74/ A din 4 aprilie 2011 a

Curții de Apel Cluj și va trimite cauza acestei instanțe în

vederea judecării apelurilor declarate de parchet și de

inculpații V.I., R.I. și A.D.

Pentru aceleași

considerente, recursul inculpatului A.D. va fi respins ca nefondat, întrucât

nesoluționându-se apelul declarat de acesta, nu se pune problema

reindividualizării în recurs a pedepsei ce i-a fost aplicată de

instanța de fond.

Văzând și

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2), art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. – serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr.

74/ A din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori, privind pe intimații inculpați R.I., V.I., M.H.

și A.D.

Casează decizia

penală atacată și trimite cauza Curții de Apel Cluj în

vederea continuării judecării apelurilor.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva aceleiași decizii

penale.

Obligă

recurentul inculpat A.D. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.H. în sumă de

câte 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați R.I. și V.I.

până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 14 iunie 2011.