ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 307/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 258 de la 18 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 3186/63/2012, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, iar în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.A.A. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.; s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.; în baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen.; s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada detenției preventive de la 25 februarie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a respins ca tardivă acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă R.T.F.; s-a admis acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.092,15 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C., reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă R.T.F.; a fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare către partea civilă R.T.F. și la 700 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 124/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constând în fapt în aceea că în seara de 24 februarie 2011, un grup de tineri din municipiul Băilești format din numiții D.S., D.C., R.A., T.A. și un anume T. (a cărei identitate nu a fost depistată), s-au deplasat cu autoturismul proprietatea numitului T.A. în comuna G.M., la discoteca Y.C. ce aparține SC C.A. SRL, unde au rămas până noaptea târziu.

Aici, numitul D.S. s-a întâlnit cu inculpatul B.A.A. și împreună cu acesta a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 01.00 când împreună cu cei cu care venise au hotărât să plece spre municipiul B. La plecare, numiții D.S. și D.C. au fost conduși de inculpat până la ieșirea din club unde s-au întâlnit cu partea vătămată R.T.F., care și aceasta venise din municipiul B. unde domiciliază, la aceiași discotecă din comuna G.M.

În aceste împrejurări, R.T.F. i-a cerut numitului D.S. să-l ia și pe el spre casă cu autoturismul lui T.A., iar D.S. i-a relatat că nu poate să-l ia întrucât nu este autoturismul său și nici nu are loc în acesta întrucât sunt deja cinci persoane. Auzind acestea partea vătămată, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a adresat injurii fraților D. motiv ce I-a determinat pe inculpatul B.A.A. să intervină și să-i ceară lui R.T.F. să înceteze cu injuriile.

Astfel, între cei doi a izbucnit un conflict verbal în timpul căruia și-au adresat injurii reciproc după care datorită faptului că partea vătămată s-a apropiat de inculpat și la împins pe acesta conflictul verbal a degenerat cei doi lovindu-se reciproc.

Deși era ținut de brațe de frații Durac să nu se deplaseze spre partea vătămată, inculpatul a scăpat și s-a deplasat în locul în care se afla partea vătămată R.T.F., a scos din buzunar un briceag pe care-l avea asupra sa și, cu acesta, i-a aplicat o lovitură acestuia în abdomen.

Astfel s-a încheiat conflictul între inculpat și partea vătămată, cei doi deplasându-se în direcții diferite.

Imediat după săvârșirea faptei, inculpatul s-a deplasat pe drumul principal spre municipiul Craiova și, după ce a parcurs circa 100 m., a aruncat briceagul folosit la săvârșirea faptei. Deși a fost căutat cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, briceagul folosit de inculpat nu a mai fost găsit.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul lui T.A. la domiciliul său, situat în comuna G.M., la ieșirea spre municipiul B.

După ce a coborât din autoturism, inculpatul B.A.A. l-a apelat telefonic pe martorul D.S. și i-a relatat că îl înjunghiase pe R.T.F. și i-a cerut să fie atent ce va declara la poliție.

Datorită loviturii primite, partea vătămată a fost transportat la Spitalul nr. 1 C., unde a fost internat și i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.

Potrivit raportului de constatare medico-legală al I.M.L. Craiova, partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice au pus în primejdie viața acestuia.

În drept, fapta inculpatului B.A.A., săvârșită în condițiile mai sus expuse, întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul, în vârstă de 20 ani, nu figurează în evidențe cu condamnări penale, pe parcursul anchetei desfășurată în cauză a manifestat o atitudine cooperantă cu organele de anchetă, a absolvit școala profesională, locuiește cu părinții și cu un frate mai mare, iar anterior comiterii faptei nu avea un loc de muncă stabil, ocupându-se în principal de creșterea și îngrijirea animalelor deținute de familie. În comunitate, atât inculpatul cât și familia au avut o imagine pozitivă. În antecedența comportamentală a inculpatului, potrivit referatului de evaluare a acestuia, s-a concluzionat că există un anumit nivel de agresivitate (anterior infracțiunii comise, inculpatul a manifestat doar agresivitate verbală care a luat forma injuriilor), favorizată de impulsivitatea inculpatului și de consumul de alcool.

Având în vedere toate cele arătate și reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere: criteriile generale de individualizare a pedepselor, așa după cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social ridicat al faptei, urmarea produsă, limitele speciale de pedeapsă prevăzută de textul de lege sancționator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum rezultă din prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, vârsta acestuia, comportamentul anterior comiterii faptei care i-a conturat o imagine pozitivă în comunitatea din care provine, aspecte ce se circumscriu dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen.

Astfel, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., natura infracțiunii comise, modul de comitere a faptei demonstrând că inculpatul este incompatibil cu exercițiul drepturilor prevăzute de textul de lege, respectiv cu dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și cu dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Luând în considerare aceleași argumente și reținând și dispozițiile art. 71 C. pen., instanța de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că, pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată R.T.F. nu s-a constituit parte civilă, optând pentru formularea unor eventuale pretenții în fața instanței de judecată, iar la termenul de judecată din data de 9 aprilie 2012, în conformitate cu art. 291 alin. (3) C. proc. pen., partea vătămată a primit termen în cunoștință, instanța solicitându-i să-și precizeze poziția cu privire la constituirea sa ca parte civilă în procesul penal. Momentul de a-și manifesta această opțiune a fost amânat de partea vătămată pentru termenul din data de 18 iunie 2012, adică ulterior termenului din data de 7 mai 2012, când instanța, în conformitate cu art. 322 C. proc. pen., a dat citire actului de sesizare al instanței. Pentru aceste considerente, s-a respins ca tardivă acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă R.T.F.

În ceea ce privește acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C., prin adresa din 4 mai 2012, instanța de fond a dispus admiterea acesteia și obligarea inculpatului la plata sumei de 4.092,15 RON despăgubiri civile către unitatea medicală menționată, reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea părții civile R.T.F.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, inculpatul B.A.A., și partea civilă R.T.F.

Ministerul Public a criticat hotărârea instanței de fond, cerând desființarea hotărârii, deoarece aceasta este nelegală, în condițiile în care instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și este netemeinică în raport cu modul de individualizare a pedepsei aplicate, prin reținerea nejustificată a unor circumstanțe atenuante, care însă nu se regăsesc întemeiate în raport de probatoriu.

De asemenea, s-a invocat, oral, suplimentarea motivelor de apel, arătându-se că nelegal instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen. atunci când a făcut individualizarea pedepsei ca urmare a reținerii unor circumstanțe atenuante, deși textul de lege în baza căruia trebuia să se facă proporționalizarea pedepsei principale, era cel prevăzut de art. 76 alin. (2) C. pen.

Oral, s-au suplimentat motivele de apel și pe latură civilă, a cerut obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către unitatea sanitară, prin actualizarea lor cu indicele de inflație, până la data achitării debitului.

Partea vătămată a criticat hotărârea pentru netemeinicie, cerând majorarea pedepsei aplicată inculpatului.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, deoarece în cauză s-a dat o greșită încadrare juridică faptei, ea constituind doar infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și reindividualizarea pedepsei prin reducerea ei, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) C. pen., și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 86

1

C. pen.

Oral, apărătorul inculpatului, avocat M.G. a declarat că nu înțelege să susțină și cererile privind reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 285 din 2 octombrie 2012, Curea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul părții vătămate R.T.F., a admis apelul Ministerului Public, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, și al inculpatului B.A.A.. A desființea sentința pe latură penală și civilă, a înlăturat dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și a aplicat dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.A.A., în condițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 și a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C. și a obligat inculpatul B.A.A. la plata sumei de 4.092,15 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C., reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă R.T.F., sumă actualizată cu indicele de inflație de la data de 25 februarie 2011 și până la data plății efective a acestora.

A dedus din pedeapsa închisorii, perioada prevenției de la 18 iunie 2012, în continuare, la zi și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B.A.A., a obligat partea vătămată R.T.F. la 120 RON cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare privind asistența juridică din oficiu a inculpatului, în sumă de 200 lei, avansate din fond Ministerului Justiției, prin Curtea de Apel Craiova, au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond, în mod nelegal nu a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în sistemul național de date judiciare, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, deși infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul face parte dintre infracțiunile expres menționate, pentru care instanța era obligată să dispună această prelevare.

De asemenea, a considerat că în mod nelegal instanța de fond a făcut proportionalizarea pedepsei ca urmare a reținerii unor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., deși există dispoziție expresă că, în cazul infracțiunilor de omor, pedeapsa închisorii, atunci când se constată existența circumstanțelor atenuante, poate fi redusă cel mult la o treime din minimul special, dispoziții care regăsesc în art. 76 alin. (2) C. pen.

Din aceste considerente, instanța de apel a apreciat că este fondat și apelul inculpatului.

De asemenea, a considerat fondată și critica pe latură civilă adusă sentinței de Ministerul Public, deoarece, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar instanță de fond, unitatea medicală s-a constituit parte civilă cu suma de 4.092,15 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, dar a solicitat și reactualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului. Instanța de fond nepronunțându-se cu privire la cererea de actualizare formulată de partea civilă, a pronunțat o hotărâre nelegală, contrar dispozițiilor art. 301 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 302 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Cu privire la celelalte critici ce vizează individualizarea pedepsei și modalitatea de executare, ale Ministerului Public, părții vătămate și inculpatului, instanța de apel le apreciază ca fiind nefondate, neimpunându-se reducerea și nici majorarea pedepsei, deoarece la individualizarea pedepsei potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 18

1

alin. (2) C. pen., instanța de fond a avut în vedere nu numai gradul de pericol social al infracțiunii comise, dar și poziția cooperantă a inculpatului și de recunoaștere, precum și datele pozitive ce caracterizează persoana sa, respectiv: lipsa antecedentelor penale, vârsta de 20 de ani, actele medicale ce dovedesc existența, în antecedență, a unor afecțiuni psihice și neurologice, confirmate ulterior printr-un diagnostic de „epilepsie", dar și de referatul de evaluare, care concluzionează că reinserția socială a inculpatului este posibilă în măsura în care își valorifică resursele profesionale și familiale.

Curtea nu a putut reține ca fiind întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat în cea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., deoarece actul medico-legal atestă fără tăgadă că leziunile au pus în primejdie viața victimei, că ele au fost produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, deci un corp apt să producă decesul, și într-o zonă vitală, astfel încât, chiar dacă nu a urmărit decesul părții vătămate, inculpatul, în raport de vârstă și experiență, a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui, acționând astfel cu intenție indirectă.

De asemenea, instanța de apel a ținut seama și de faptul că inculpatul a fost implicat anterior în conflicte, care nu au degenerat totuși în acțiuni fizice, că pronunțarea unei condamnări, nu poate constitui doar un avertisment pentru acesta și nu există garanția că inculpatul nu va mai săvârși în viitor și alte infracțiuni, astfel încât să fie îndreptățită să aprecieze că față de el este suficientă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 86

1

C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Public și inculpatul, criticând-o sub aspectul temeiniciei.

Astfel, în recursul declarat, Ministerul Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a criticat reținerea în mod nejustificat de către instanțele anterioare a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., acordând o relevanță nejustificată unor circumstanțe de atenuare a răspunderii penale fără a lua în considerare circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta. Astfel, în mod nejustificat instanțele au reținut ca și circumstanțe atenuante vârsta fragedă a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că acesta a colaborat cu organele de urmărire penală, fără a face însă referire la circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, și anume pe fondul consumului de alcool, pătrunzând într-un spațiu public înarmat cu un briceag, lipsa autocontrolului, lovind partea vătămată cu brutalitate producându-i leziuni ce au pus în primejdie viața acesteia. Aceste aspecte au condus la reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și la aplicarea unei pedepse într-un cuantum mult prea redus.

În recursul declarat, inculpatul B.A.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., criticând doar modalitatea de executare a pedepsei prevăzută în hotărârile atacate considerând că în raport de materialul probator administrat în cauză și în raport de persoana sa instanțele ar fi putut să facă aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor și cazurilor de casare invocate, precum și în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind nefondat atât recursul Ministerul Public cât și recursul inculpatului pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu existența faptei și vinovăția inculpatului.

Cu privire la critica Ministerului Public privind reținerea nejustificată a circumstanțelor personale ale inculpatului ca și circumstanțe atenuante a răspunderii penale a acestuia este nefondată deoarece în procesul de individualizare judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere toate criteriile criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., circumstanțele reale în care a fost săvârșita fapta și pericolul social al infracțiunii comise, dar și poziția cooperantă a inculpatului și de recunoaștere, precum și datele pozitive ce caracterizează persoana sa, respectiv: lipsa antecedentelor penale, vârsta de 20 de ani, actele medicale ce dovedesc existența, în antecedență, a unor afecțiuni psihice și neurologice, confirmate ulterior printr-un diagnostic de „epilepsie", dar și de referatul de evaluare, care concluzionează că reinserția socială a inculpatului este posibilă în măsura în care își valorifică resursele profesionale și familiale.

Nici critica formulată de inculpat privind schimbarea modalității de executare a pedepsei din regim de detenție în suspendarea pedepsei sub supraveghere prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. nu este fondată deoarece circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, pericolul social al infracțiunii comise și circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt apte să asigure garanția că inculpatul nu va mai săvârși în viitor și alte infracțiuni, iar pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia nu pot constitui doar un avertisment pentru inculpat ci trebuie să conducă la atingerea scopului prevăzut în art. 52 C. pen., pedeapsa având pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.

Totodată Înalta Curte, nu a identificat circumstanțe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea schimbării modalității de executare a pedepsei, astfel că, instanța apreciază că nu este justificată cererea inculpatului, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare fiind necesar creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor lor, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a identificat circumstanțe favorabile inculpatului, care să poată fi valorificate de instanță în procesul de individualizare judiciară a pedepsei și de stabilire a modalității de executare a pedepsei.

Față de aceste aspecte și nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.A.A. împotriva deciziei penale nr. 285 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.A.A. durata reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2012 la 30 ianuarie 2013, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.A.A. împotriva deciziei penale nr. 285 din 2 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.A.A. durata reținerii și arestării preventive de la 25 februarie 2012 la 30 ianuarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției/ Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2013.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2013.