ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3186/2009

Asupra recursului

penal de față:

Prin Sentința penală nr. 258 din 5 martie

2009 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 20 C. pen. rap. la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.N.

la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un

termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art.

84 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii.

S-a luat act de

renunțarea părții civile V.V. la judecata acțiunii civile formulată împotriva

inculpatului.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art.

998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1199,69 RON către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București, cu titlu de despăgubiri

civile.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la

săvârșirea infracțiunii și ridicat conform procesului-verbal încheiat la data

de 16 decembrie      2006.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:

La data de 16

decembrie 2006, în fața restaurantului A.F. „A.” din comuna Moara Vlăsiei,

județul Ilfov, pe fondul consumului de alcool, inculpatul T.N. i-a aplicat

părții vătămare V.V. mai multe lovituri de cuțit în partea superioară a

corpului, provocându-i astfel leziuni grave, care i-au pus viața în primejdie.

În perioada 16 - 21

decembrie 2006, partea vătămată a fost internată la Spitalul de Urgență

București cu diagnosticul „Agresiune; plăgi prin înjunghiere multiple: lombară

dreapta, cu interesarea masei musculare lombare până la planul muscular

intercostal cu lezarea pachetului vascular intercostal, nepenetrantă;

latero-vertebrală dreapta L4-L5, cu interesarea masei musculare lombare,

nepenetrantă; plagă prin înjunghiere regiune deltoidiană stânga; plagă bord

cubital mâna stângă, cu decolare lambou tegumentar cu pedicul dorsal; plagă

scalp temporal stâng”.

Din certificatul

medico-legal depus la dosar, a rezultat că „V.V. prezintă leziuni de violență

ce pot data din ziua de 16 decembrie 2006, posibil prin lovire cu corp dur și

corp tăietor-înțepător (tip cuțit sau similar), pentru care necesită circa 16

zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii. Leziunile

traumatice suferite i-au pus în primejdie viața”.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei aplicate atât în ceea ce privește cuantumul

acesteia, cât și sub aspectul modalității de executare.

În susținerea motivelor

de apel, reprezentantul Ministerului Public a arătat că se impune aplicarea

unei pedepse într-un cuantum mai sever și cu executare în regim de detenție,

întrucât, numai astfel ar putea fi atins scopul preventiv - educativ al

pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 134 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis

apelul declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată și

s-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen., menținându-se

celelalte dispoziții ale hotărârii.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul T.N., solicitând casarea

deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond prin care s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Examinând recursul

declarat în cauză prin prisma disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte reține următoarele:

Atât instanța de

fond, cât și instanța de apel au reținut corect în sarcina inculpatului,

tentativa la infracțiunea de omor calificat, comisă asupra părții vătămate

V.V., constând în aceea că la data de 16 decembrie 2006, pe fondul consumului

de alcool, în timp ce se afla în fața restaurantului A.F. „A.” din comuna Moara

Vlăsiei, jud. Ilfov, a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un cuțit

în zona superioară a corpului producându-i acestuia leziuni grave care i-au pus

viața în primejdie.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile prev. de

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise,

împrejurările săvârșirii acesteia, datele ce circumstanțiază persoana

inculpatului.

Înalta Curte

apreciază că în raport cu acestea, precum și cu atitudinea avută de inculpat

după comiterea faptei, scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins

fără privare de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei.

Astfel, inculpatul nu

este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată, este pensionar, a

avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, a regretat comiterea

faptei.

De asemenea,

inculpatul este cunoscut cu o bună conduită în societate, iar după comiterea

faptei, așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate, s-a împăcat cu

aceasta și i-a achitat despăgubirile civile pe care le-a solicitat.

Față de cele expuse,

Înalta Curte constată că sunt întrunite cerințele art. 86

1

C. pen.,

pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,

pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpat și, chiar

fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite

recursul declarat de inculpat, va casa în totalitate decizia recurată și în

parte Sentința penală nr. 258 din 5 martie 2009 a Tribunalului București,

secția I penală, și rejudecând în fond:

Se va înlătura

dispozițiile art. 81 - 84 C. pen.

În baza art. 86

1

,

art. 86

2

C. pen. se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei

de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

interval de 3 luni la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare

Socială a Infractorilor;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Se vor pune în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul T.N. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 28 mai 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia

penală atacată și în parte Sentința penală nr. 258 din 5 martie 2009 a

Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând în fond:

Înlătură dispozițiile

art. 81, 82, 83 și 84 C. pen.

În baza art. 86

1

,

art. 86

2

C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului

de încercare, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte la

interval de 3 luni la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare

Socială a Infractorilor;

f) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Pune în vedere

dispozițiile art. 86

4

C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 octombrie 2009.