ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3970/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3970/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 632 din 3 iulie

2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art.

334 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de

inculpatul D.N., de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 rap.

la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în art. 181 C. pen.

În baza art. 20,

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și art. 21 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa închisorii de 10 ani.

În baza art. 61 C.

pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3

ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1562 din 17

noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală în Dosarul nr.

4249/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 15 din 13 ianuarie 2006 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, și a fost contopit restul de 430 de

zile rămas neexecutat din această pedeapsă, cu pedeapsa de 10 ani închisoare,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 10 ani închisoare la care

s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului iar în

temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării

preventive de la 24 noiembrie 2008 la zi.

Totodată, inculpatul

a fost obligat la plata despăgubiri civile către Spitalul Universitar de

Urgență București și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ziua de 21 aprilie

2007, partea vătămată S.I.G. și prietenul său, martorul S.M.A., pe de o parte,

și martorii C.A. zis „G.” și O.T., pe de altă parte, au fost implicați într-un

conflict în cadrul căruia martorul S.M.A. i-a aplicat o lovitură peste față

martorului O.T.

Ulterior, în seara

zilei de 21 aprilie 2007, în jurul orelor 22:00, martorul C.A. l-a sunat pe

martorul S.M.A. să vină în discoteca „M.” din Complexul Studențesc „R.” din

București și să se împace.

Bănuind că ar putea

izbucni un nou conflict între ei și grupul de prieteni ai martorului O.T.,

partea vătămată S.I.G. s-a deplasat la discoteca respectivă fiind însoțit de

martorii S.A.M., R.V., G.A. și H.D.

La rândul lor,

martorii C.A. și O.T., având în vedere incidentul anterior le-a solicitat

martorilor I.C., C.R. și N.F. să-i însoțească în aceeași discotecă pentru a fi

mai mulți în cazul în care s-ar produce un nou scandal. Martorul N.F. l-a

apelat telefonic pe fratele său inculpatul N.N. rugându-l să vină și el în

discotecă, acesta venind în jurul orei 3:00 însoțit de B.F.V.

În interiorul

discotecii, tinerii care o însoțeau pe partea vătămată S.I.G. au avut un

comportament perceput de cei din grupul inculpatului D.N. ca fiind provocator

(au dansat în apropierea mesei acestora, au spart sticle) totul culminând cu

spargerea unei mese din sticlă pe care aceștia urcaseră, fapt ce a atras

evacuarea acestora din local de către personalul de pază.

La scurt timp după

evacuarea părții vătămate și a celor care o însoțeau, grupul inculpatului a

părăsit, la rândul său, discoteca cu intenția de a se bate cu aceștia, scop în

care i-a urmărit.

În conflictul care a

izbucnit, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit părții vătămate

cauzându-i leziuni traumatice corporale (plăgi înjunghiate multiple în zona

torace, coapse bilateral și abdomen) care au necesitat pentru vindecare 14 - 16

zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în pericol viața, decesul

nesurvenind ca urmare a acordării la scurt timp de îngrijiri medicale în cadrul

Spitalului Universitar de Urgență București.

Prin Decizia penală

nr. 188 din 21 august 2009 pronunțată în Dosarul nr. 48842/3/2008 al Curții de

Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul D.N. împotriva Sentinței penale nr. 632 din 3 iulie 2009 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, reținându-se că prima instanță a stabilit o

corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei

comisă de inculpat.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul

arestării preventive de la 24 noiembrie 2008 până la zi.

Totodată, inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din

urmă decizii, inculpatul D.N. a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul ales

schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20, raportat la art. 174, art.

175 lit. i) C. pen. în art. 322 C. pen.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Așa cum s-a consacrat

în doctrină, încăierarea între mai multe persoane este ciocnirea violentă și

spontană între mai multe persoane învrăjbite, desfășurată în îmbulzeală și cu o

împletire de acțiuni, în așa fel încât este greu să se stabilească aportul

fiecăruia dintre persoanele prinse în încăierare, de regulă neputându-se

stabili ce anume a făcut fiecare dintre participanți, dar fiind cert faptul

participării persoanelor la încăierare.

Cerința esențială a

existenței încăierării este caracterul colectiv al conflictului ce presupune

două grupuri care se înfruntă, acțiunea participanților având un caracter

indisociabil.

Pentru existența

elementului material al infracțiunii de încăierare se impune ca violențele să

se producă în așa fel încât, în conflictul ce are loc, este greu de stabilit

contribuția fiecărui participant. Ori de câte ori prestația acestora se poate

delimita nu va exista infracțiunea de încăierare.

În prezenta cauză,

atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit o situație de fapt

corectă și au încadrat corespunzător din punct de vedere juridic faptele

inculpatului.

Din probele

administrate, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare

judecătorească, rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul D.N. este cel care

a agresat cu un briceag partea vătămată S.I.G., că a prevăzut rezultatul faptei

sale și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

Așa fiind,

solicitarea inculpatului de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei în

infracțiunea de încăierare nu poate fi primită.

Având în vedere cele

care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 382 alin. (2) C.

proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.N. durata

arestării preventive de la 24 noiembrie 2008 până la 27 noiembrie 2009.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva Deciziei penale nr.

188 din 21 august 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive de la 24 noiembrie 2008, la 27 noiembrie

2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 noiembrie 2009.

Procesat

de GGC - NN