ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1348/2010

Asupra recursului penal de față:

Prin Sentința penală nr. 136 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 (un) an închisoare, iar în baza art. 181 C. pen., la 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

De asemenea au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen., pe o durată de doi ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 17 iulie 2009 la zi - 24 noiembrie 2009 și a fost menținută starea de arest preventiv.

Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență București F. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5469,94 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare plus dobânda aferentă debitului, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la achitarea efectivă.

De asemenea a fost admisă și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență A., inculpatul, fiind obligat la plata sumei de 1748,83 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare și dobândă cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la achitarea integrală a debitului, precum și acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul T.M., cu consecința obligării aceluiași inculpat la plata către aceasta a sumei de 155,09 RON, plus dobânda aferentă cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la achitarea integrală a debitului.

S-a luat act că părțile vătămate B.I., M.I. și M.M. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

S-a dispus confiscarea corpurilor delicte - ciomag, sapă, lopată.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 192/P/2008 din 23 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.C.  pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 181 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina inculpatului reținându-se că în seara de 09 iulie 2008, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a agresat pe victimele B.S., B.I., M.S., M.I. și M.M.

A concluzionat parchetul că având în vedere modul cum a acționat inculpatul față de victima B.I., obiectul folosit - pumni, picioare, ciomag -, zonele anatomice vizate, leziunile cauzate, intensitatea și persistența actelor de violență, exercitate asupra unei persoane în etate, este evident că inculpatul a urmărit cu intenție indirectă să-i suprime viața, rezultat care însă nu s-a produs din motive independente de voința sa.

De asemenea s-a considerat că întrucât partea vătămată M.I. a fost agresată în timp ce se afla în curtea sa, în sarcina inculpatului trebuie reținute și săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 181 C. pen.

Analizând întregul material probator aflat în dosar și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 09 iulie 2008, în jurul orelor 16,00, întrucât avea o defecțiune la autoturismul său, inculpatul i-a solicitat martorului B.S. să vină la locuința sa pentru a i-l repara, apoi împreună s-au deplasat la un bar din localitate, unde au consumat băuturi alcoolice.

Inculpatul s-a întors la locuința sa în jurul orelor 19,00 și fiind în stare de ebrietate, nu și-a amintit unde a pus actele autoturismului, motiv pentru care a plecat la domiciliul martorului B.S., considerând că acesta i le-a sustras.

Martorul i-a spus că nu i-a luat actele, moment în care inculpatul a început să exercite acte de violență cu un ciomag, pumnii și picioarele, asupra acestuia.

La locuința martorului a sosit apoi mama acestuia, B.I., care a intervenit în apărarea fiului său, fapt ce l-a determinat pe inculpat să o agreseze și pe ea, exercitând în mod repetat acte de violență cu pumnii și picioarele și un arac în diferite zone anatomice ale corpului.

În aceeași împrejurare, inculpatul a ridicat-o pe partea vătămată și apoi a trântit-o cu putere de sol, împrejurare în care i-a cauzat diferite leziuni, iar apoi a apăsat-o cu piciorul pe gât.

Prin loviturile aplicate părții vătămate, inculpatul i-a cauzat leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 - 100 zile îngrijiri medicale.

După ce a ajuns la domiciliul bunicii sale, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a aruncat cu diferite obiecte în toaleta din tablă a vecinului său, M.I., fiind observat de M.S., care i-a solicitat în mod pașnic să meargă să se odihnească și să înceteze să arunce cu obiecte în curtea lor.

Întrucât nu a încetat, M.S. i-a spus soțului său să se deplaseze la poliție, moment în care inculpatul a escaladat gardul din plasă de sârmă și a pătruns, fără drept, în curtea vecinilor săi, unde a lovit-o pe martoră, cu un arac.

Fiind în apropiere, partea vătămată M.I. i-a solicitat inculpatului să înceteze actele de violență asupra soției sale și în această împrejurare, C.C. a început să-l lovească pe M.I. cu pumnii, cu picioarele și cu un obiect din lemn, încetând actele de violență doar atunci când M.S. a început să strige după ajutor.

Prin loviturile aplicate, inculpatul i-a cauzat părții vătămate M.I., leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale.

Întrucât partea vătămată M.I. a fost transportat la spital, soția sa a rămas singură și pentru că îi era teamă de inculpat, i-a cerut fratelui său, M.M. să vină la domiciliul său.

Când M.M. a intrat în curtea rudelor sale, inculpatul s-a înarmat cu o piatră și a proiectat-o peste gard în direcția acestuia, cu intensitate sporită, lovindu-l în zona capului, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile îngrijiri medicale.

Cu privire la încadrarea juridică, prima instanță a hotărât că faptele inculpatului, așa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., faptă comisă asupra părții vătămate B.I. și respectiv ale infracțiunilor de violare de domiciliu și vătămare corporală prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 181 C. pen., fapte comise asupra părții vătămate M.I.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.C., care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.

Instanța de apel, în virtutea caracterului integral devolutiv al căii de atac cu care a fost sesizată, a analizat hotărârea sub toate aspectele, reținând că încadrarea juridică dată faptei este corectă și nu se impune schimbarea acesteia în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., astfel cum inculpatul și-a formulat apărarea în fața instanței de fond.

Cu privire la pedeapsă s-a reținut că este corect individualizată, atât ca modalitate de executare cât și ca durată, dar s-a constatat că instanța de fond nu a precizat care sunt circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, făcând această corectură prin reținerea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Tot din oficiu s-a constatat nelegalitatea confiscării celor două lucruri (sapă și lopată) care nu aparțin inculpatului, ci sunt proprietatea părții vătămate care a și solicitat restituirea lor.

În consecință, Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 7 din 12 ianuarie 2010, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, a dispus aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. proc. pen. cu privire la cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, menținând pedepsele aplicate.

A înlăturat măsura confiscării unei sape și a unei lopeți și a dispus, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. pen. restituirea acestora către partea vătămată M.I., menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.C., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. și, în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare prin aplicarea art. 86

1

C. pen.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Primul motiv de recurs, invocat în principal de inculpat, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., prin care se solicită schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală gravă, nu este fondat.

Astfel cum a reținut și instanța de apel, diferența dintre cele două infracțiuni este dată de elementul subiectiv: în cazul infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen. făptuitorul acționează cu intenția de a provoca victimei leziuni puternice, pe când în cazul tentativei la infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale - decesul victimei, fie urmărindu-l (intenție directă), fie acceptând posibilitatea producerii lui (intenție indirectă).

Modul de acțiune, mijloacele folosite, zona anatomică vizată sunt concludente pentru stabilirea intenției făptuitorului.

În speță, inculpatul a aplicat victimei lovituri cu pumnii, picioarele și un arac, în diferite zone anatomice ale corpului, unele vitale, urmată de ridicarea și trântirea părții vătămate cu putere de sol și de apăsarea acestuia cu piciorul pe grumaz.

Persistența și intensitatea loviturilor aplicate, precum și urmările care în mod rezonabil ar fi putut fi anticipate a se produce în contextul exercitării acestor violențe asupra unei persoane în vârstă de 78 de ani, cu o constituție șubredă, îndreptățesc concluzia că inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a ucide, prevăzând și acceptând posibilitatea producerii unui rezultat letal.

În consecință, încadrarea juridică reținută este corectă, fapta inculpatului constituind tentativă la infracțiunea de omor.

Nici motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondat.

Pedepsele aplicate inculpatului sunt în mod consistent coborâte sub minimul special prevăzut de lege, în contextul reținerii în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c), iar solicitarea inculpatului de o reducere a acestora și schimbare a modalității de executare prin aplicarea art. 86

1

C. pen. nu poate fi primită.

Determinarea întinderii pedepselor s-a făcut în mod adecvat, gravitatea și numărul de infracțiuni comise nepermițând o nouă reducere, dar nici acordarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul de avocat din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 17 iulie 2008, la 9 aprilie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2010.