ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei penale de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 795 din 12 octombrie 2009 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul E.C.,

fiul lui P. și O., la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

și alin.

(3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în dauna părții

vătămate E.C.E.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au

interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap.

la art. 64 C. pen., cu referire la art. 197 alin. (3) C. pen. s-a interzis

inculpatului, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale,

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C.

pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa degradării militare.

Totodată, a fost condamnat

inculpatul E.C. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de incest prev. de art. 203 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au

interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. rap.

la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse principale

menționate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare, sporită cu 2 (doi) ani, inculpatul urmând să execute în final o

pedeapsă principală de 14 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au

interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului E.C.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus

din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a măsurii arestului

preventive de la 20 mai 2009 la zi.

În baza art. 14, 15 și 346 C. proc.

pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată în condițiile art. 17 C. proc. pen.

și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată

minoră E.C.E., reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14, 15 și 346 C.

proc. pen. rap. la art. 313 al Legii nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă

exercitată de Spitalul Clinic de Urgență București și a fost obligat inculpatul

la plata către Spitalul Clinic de Urgență București a sumei de 55 lei plus

dobândă legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe la data

achitării debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.

În temeiul art. 14, 15 și 346 C.

proc. pen. rap. la art. 313 al Legii nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă

exercitată de I.O.M.C. P.D.A.R. și a fost obligat inculpatul la plata către

aceasta unitate medicală a sumei de 1.039,31 lei reprezentând cheltuieli de

spitalizare a părții vătămate.

În temeiul art. 189 C. proc. pen.

s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu din fondurile

M.J.L.C. către S.A.J. București.

În baza art. 191 C. proc. pen. a

fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a

reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București la data de 12 august 2009 în Dosarul 1508/P/2009 s-a dispus

trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului E.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor de viol și incest prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit.

b)

1

și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în luna

septembrie a anului 2008, inculpatul E.C. locuia la adresa din comuna

Balotești, satul Săftica, județul Ilfov, împreună cu soția sa, martora E.A., cu

cei doi copii minori rezultați din căsătoria sa, V. în vârstă de 11 ani și C.E.,

în vârstă de 9 ani, precum și cu fiul din prima căsătorie al soției sale -

martorul S.A. Tot în același apartament mai locuia și mama martorei E.A.,

respectiv soacra inculpatului.

Pe data de 08 septembrie 2008,

profitând de împrejurarea că soția sa lucra în tura de noapte iar fiul acesteia

lipsea de acasă, inculpatul E.C. a luat-o în camera sa pe minora C.E., în

vârstă de 8 ani și a violat-o. Ca urmare a faptului că în timpul actului

sexual, inculpatul i-a provocat minorei o hemoragie vaginală, în jurul orei

22.30, l-a contactat telefonic pe martorul S.A. și l-a chemat acasă,

solicitându-i acestuia să meargă la locul de muncă al martorei E.A. și să o

aducă acasă de îndată. În cel mai scurt timp martorul a revenit la domiciliu,

alături de martorele E.A. și P.M., cei trei martori intrând în sufragerie și

văzând partea vătămată stând pe pat, complet dezbrăcată, fiind acoperită în

zona organelor genitale cu mai multe cârpe îmbibate cu sânge.

În aceeași seară victima

infracțiunii a fost transportată la spital pentru acordarea primului ajutor,

iar cu ocazia vizitei mediale efectuale la Spitalul Clinic de Urgență F. s-a constatat că minora prezenta o hemoragie vaginală activă,

oprită la momentul examinării, fiind îndrumată pentru examen ginecologic la

Spitalul P. În consecință, în cursul aceleiași nopți partea vătămată a fost

internată la Spitalul P., unde s-a intervenit chirurgical.

Tot din analiza actelor și

lucrărilor dosarului de urmărire penală se mai reține că minora C.E. i-ar fi

spus mamei sale pe data de 16 mai 2009 că inculpatul ar fi violat-o din nou.

Prima instanță a reținut că situația

de fapt este dovedită prin următoarele mijloace de probă: declarațiile date de

partea vătămată în cursul urmăririi penale, referatele întocmite de asistentul

social, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile date de inculpat,

foile de observație medicală, toate coroborate cu depozițiile martorilor E.A.,

S.A. și B.A.

Astfel din depozițiile martorilor E.A.

și S.A. rezultă că pe data de 08 septembrie 2008 minora E.C.E. se afla în

domiciliul din comuna Balotești, dezbrăcată și întinsă pe pat, prezentând o

hemoragie puternică în zona organelor genitale. Martorul S.A. a arătat că în

seara zilei de 08 septembrie 2008 a fost contactat telefonic de inculpat care

i-a cerut să vină repede acasă. Ajungând acasă martorul l-a văzut pe inculpat

îmbrăcat doar în lenjeria intimă, însă nu a putut intra în sufragerie, ci s-a

deplasat de urgență la aeroportul B., de unde a luat-o pe mama sa, martora E.A.,

împreună cu o altă colegă de serviciu.

Din depoziția martorei E.A. rezultă

că aceasta s-a deplasat apoi împreună cu fiul ei - martorul S.A., la domiciliul

din comuna Balotești, iar aici au găsit-o pe victimă, în sufragerie, prezentând

o hemoragie puternică în zona organelor genitale.

Lucrătorii Postului de Poliție

Balotești au fost sesizați de Clinica de Obsterică și Ginecologie cu privire la

faptul că în această unitate sanitară a fost adusă minora E.C.E., în vârstă de

8 ani, aceasta prezentând la examinare un traumatism vulvar vaginal pentru care

s-a impus intervenție chirurgicală de urgență.

Inițial din depozițiile martorilor

audiați a rezultat că minora ar fi suferit leziuni la nivelul organelor

genitale ca urmare a unei autoaccidentări, respectiv prin căderea de pe un

acoperiș pe cadrul unui pat metalic.

Existând în continuare indicii

relative la săvârșirea unei infracțiuni de viol, victima a fost prezentată la

organele de poliție la medicul legist pentru examinare.

Din concluziile raportului de

expertiză medico-legală (filele 41-42 d.u.p.) rezultă că în urma examinării de

la 16 septembrie 2008 s-a constatat că victima E.C.E. prezintă leziuni de

violență la nivelul organelor genitale interne ce pot data din ziua de 08

septembrie 2008. Leziunile traumatice s-au putut produce prin acțiunea

intravaginală a unui corp dur și necesită pentru vindecare 14 zile de îngrijiri

medicale. Leziunile traumatice suferite nu au fost de natură a periclita viața

victimei, aceasta prezintă o deflorare veche a cărei dată de producere nu mai

poate fi precizată.

Din depozițiile martorei E.A. a mai

rezultat că la data de 19 mai 2009, partea vătămată s-a plâns din nou de dureri

abdominale, susținând că în urmă cu trei zile inculpatul ar fi violat-o din

nou. Potrivit relatărilor minorei, la data respectivă, profitând din nou de

împrejurarea că soția sa lucra în tura de noapte, inculpatul a dus-o pe minoră

în patul său, întreținând cu aceasta un raport sexual.

Audiată în fața instanței de

judecată la termenul din data de 27 august 2009, martora E.A. a mai arătat că

în urma investigațiilor de specialitate efectuate în urma celor petrecute la

data de 08 septembrie 2008, medicii au stabilit că în cauză minora a fost

victima unui viol, afirmațiile inițiale, conform cu care hemoragia ar fi fost

cauzată de căderea victimei de pe acoperiș nefiind corespunzătoare realității,

ci fiind făcute cu scopul de a-l proteja pe inculpat. Aceeași martoră a mai

arătat că pe data de 19 mai 2009 fiica sa s-a dus la toaletă și i-a spus că nu

poate urina în mod normal, prezentând mai multe dureri în zona abdominală. După

ce cu greu a reușit stabilirea unui contact verbal cu fiica ei, aceasta i-a

spus martorei că atunci când nu este acasă, inculpatul întreține raporturi

sexuale normale cu ea. În aceste condiții martora E.A. s-a prezentat imediat la Postul de Poliție Balotești reclamând săvârșirea infracțiunii de viol.

Aspecte similare rezultă și din

depozițiile martorului S.A., acesta declarând la termenul de judecată din data

de 27 august 2009 că în momentul în care a ajuns acasă a deschis cu forța ușa

de acces în sufrageria apartamentului, după ce a auzit țipătul mamei sale,

inculpatul aflându-se în fața ușii, cu scopul de a bloca ușa. Același martor a

mai arătat că, după ce a reușit să intre în sufragerie a văzut-o pe canapea pe

victimă, inculpatul încercând să-i oprească hemoragia cu ajutorul unor cârpe.

Conform depoziției date de martorul S.A., în aceeași seară, inculpatul a

discutat cu bunica sa - martora B.A., cerându-i acesteia să dea declarații

contrare realității. Și în perioada ulterioară acestui incident, a mai arătat

martorul, inculpatul obișnuia să doarmă împreună cu partea vătămată.

Susținerile martorilor E.A. și S.A. confirmă

mențiunile referatului întocmit la data de 20 mai 2009 de către asistentul

social C.C., minora C.E., declarând în prezența acesteia că tatăl său doarme cu

ea atunci când mama ei lucrează de noapte, iar acesta o dezbracă abuzând de ea.

Audiat în cursul urmăririi penale

inculpatul E.C. a manifestat o poziție procesuală oscilantă, negând inițial cu

desăvârșire participarea sa la faptele pentru care este cercetat, susținând că

traumatismul minorei s-ar fi produs fie în urma unei căderi accidentale de pe

un coteț, fie în urma loviturii pe care i-a aplicat-o cu piciorul în zona

organelor genitale externe. Manifestând această poziție procesuală, inculpatul

a încercat să o determine pe soția sa - martora E.A. - să-și retragă

declarațiile.

În fața instanței de judecată

inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând faptul că pe

data de 08 septembrie 2008, profitând de faptul că soția sa era plecată de

acasă, a întreținut un raport sexual cu fiica sa - E.C.E., în urma căruia

victima început să sângereze în zona organelor genitale. Inculpatul a mai

arătat că și ulterior, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a încercat

din nou să întrețină un raport sexual cu fiica sa, însă nu își amintește dacă

acest raport sexual s-a consumat.

Tribunalul a arătat că în cauză nu

se va putea reține existența unui eventual consimțământ al victimei, cu relevanță

în planul încadrării juridice, un asemenea consimțământ nefiind valabil din

cauza constrângerilor și presiunilor exercitate de inculpat.

La aprecierea forței de constrângere

exercitate de făptuitor asupra victimei s-a avut în vedere aptitudinea sa

reală, concretă de a constrânge, de a pune victima în neputință de a se apăra

sau de a profita de neputința acesteia de a-și exprima voința. În acest sens

instanța a reținut că inculpatul este tatăl victimei, fapt care a și cauzat

reticența minorei în a declara adevărul precum și încercările celorlalți membri

de familie de a declara o stare de fapt contrară realității. În aceste condiții

instanța a apreciat că s-a exercitat o constrângere morală în mod continuat, în

baza aceleiași rezoluții infracționale. La data săvârșirii actelor materiale

rezultă că victima era în vârstă de 8 ani, vârstă ce presupune (și față de

lipsa discernământului consfințită atât în planul dreptului penal cât și în

planul dreptului civil) că nu se poate considera că victima și-ar fi exprimat

voința liber, consimțind la raport sexual. În consecință, lipsa unor forme de

violență fizică manifestate pentru întreținerea actelor sexuale, ulterior datei

de 08 septembrie 2008 nu poate schimba încadrarea juridică, în speță fiind

demonstrată existența unei forme de constrângere morală exercitată în baza

aceleiași rezoluții infracționale. Cu referire la actul material petrecut la

data de 08 septembrie 2008, instanța a reținut că, față de mențiunile

raportului de expertiză medico-legală, care demonstrează existența leziunilor

de violență la nivelul organelor genitale interne, existența elementului

material al laturii obiective al infracțiunii prev. de art. 197 C.pen este pe deplin dovedită. De asemenea modul în care inculpatul a acționat pe intervalul de

timp septembrie 2008 - mai 2009, profitând de faptul că soția sa este plecată

de acasă, lucrând în tura de noapte, luând-o pe victimă alături de el în pat,

demonstrează cu certitudine existența unei rezoluții infracționale unice pentru

toate actele materiale care intră în componența elementului material al laturii

obiective a infracțiunii de viol.

Din probele administrate a rezultat

că inculpatul este tatăl victimei, cunoscând acest lucru, cunoscând și vârsta

acesteia, precum și posibilitățile extrem de reduse de apărare eficientă pe

care victima le avea. Nu este lipsit de relevanță și faptul că prin atitudinea

sa inițială inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului,

influențând martorii să facă declarații necorespunzătoare realității, or o

asemenea poziție, în condițiile în care martorii sunt membri de familie,

reprezintă o formă de manifestare a constrângerii morale, orice formă de

eventuală rezistență a victimei fiind astfel înfrântă.

Sub aspectul

individualizării pedepsei, Tribunalul a apreciat că față de gravitatea faptei

săvârșite, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, buna comportare a

inculpatului anterior săvârșirii faptei nejustificând aplicarea unei pedepse

orientate sub minimul prevăzut de lege, în condițiile în care ambele fapte au

fost săvârșite în formă continuată, aspect care denotă perseverență

infracțională și lipsă totală de respect față de valorile sociale ocrotite de

legea penală. În egală măsură instanța a avut în vedere conduita adoptată de

inculpat în fața instanței de judecată, acesta recunoscând totuși săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În consecință, instanța

a apreciat că în cauză se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu

limite orientate între minim și mediu special, numai acestea fiind în măsură să

contribuie eficient la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al

procesului penal.

În baza art. 14, 15 și 346 C. proc.

pen., instanța a admis acțiunea civilă exercitată în condițiile art. 17 C. proc.

pen. și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată

minoră E.C.E., reprezentând daune morale. Sub acest aspect instanța a avut în

vedere că prin fapta sa inculpatul a cauzat victimei un prejudiciu moral a

cărui cuantificare valorică este extrem de greu de realizat.

Au fost admise acțiunile civile

exercitate de Spitalul Clinic de Urgență București și de I.O.M.C. P.D.A.R. și a

fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile solicitate, reprezentând

cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, existența și întinderea acestora

fiind dovedite cu deconturile depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul E.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a

pedepselor aplicate, al omisiunii aplicării pedepsei complementare și în raport

de pedeapsa rezultantă și al obligării inculpatului la plata unor daune morale

într-un cuantum redus.

Inculpatul a solicitat admiterea

apelului, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit.

a) și b) C. pen. și coborârea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul

special.

Prin Decizia penală nr. 254/ A din 4

decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București formulat împotriva sentinței penale nr. 795 din 12 octombrie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 33158/3/2009,

desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:

A majorat pedeapsa aplicată

inculpatului E.C. de la 12 ani la 15 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

, alin.

(3) teza I cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A majorat pedeapsa aplicată

aceluiași inculpat de la 5 ani la 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 203 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. b) și art. 34

lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani

închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.

În temeiul art. 35 C. pen., art. 65 alin.

(2) rap. la art. 64 C. pen., a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani,

după executarea pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen.

În temeiul art. 14, art. 15 și art. 346

C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată în condițiile art. 17 C. proc.

pen. și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor morale către partea

vătămată minoră E.C.E. pe care le-a majorat de la 10.000 lei la 30.000 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

A menținut starea de arest preventiv

a inculpatului E.C.

A dedus din durata pedepsei aplicate

perioada reținerii și arestului preventiv de la 20 mai 2009 la zi.

A respins, ca nefondat, apelul

inculpatului E.C. declarat împotriva aceleiași sentințe penale.

A obligat inculpatul la plata sumei

de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din

oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondul M.J.L.C.

Instanța de control judiciar a

constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele

administrate în cauză, faptele de viol și incest fiind pe deplin dovedite.

În ceea ce privește pedepsele aplicate,

Curtea a considerat că se impune majorarea cuantumului acestora pentru ca

pedeapsa să-și îndeplinească scopul.

De asemenea, în raport de trauma

psihică suferită de partea vătămată, instanța de prim control judiciar a

majorat cuantumul daunelor morale.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul E.C., invocând cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei penale

și menținerea hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar, înlăturarea sporului

de 2 ani închisoare, învederând faptul că a săvârșit faptele sub influența băuturilor

alcoolice.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursul prin prisma motivelor invocate, și din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen

în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

, alin. (3) teza I cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Înalta Curte consideră că în cauză,

prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin.

(2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că în perioada

8 septembrie 2008 - mai 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții

infracționale a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, minoră în vârstă de 9

ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra,

fapte care întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al

infracțiunilor de viol în formă continuată (art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și incest (prev.

de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.).

Din mijloacele de probă

administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare

judecătorească - respectiv declarațiile părții vătămate, referatul întocmit de

asistentul social, raport de expertiză medico - legală, foi de observație

medicală, declarațiile martorilor E.A., S.A. și B.A. - au rezultat împrejurările

în care partea vătămată a fost violată de către inculpat.

Condamnarea inculpatului s-a făcut

pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de încălcarea

art. 6 paragraf 2 C.E.D.O. cu referire la art. 66 și art. 5

2

C.

proc. pen. care garantează prezumția de nevinovăție, garanție specifică unui

proces echitabil, recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unor infracțiuni.

Examinând critica formulată de

inculpat, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., (când sau aplicat pedepse greșit individualizate), constată că

aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Potrivit art. 72 C. pen. la

stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile pârtii generale

a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă

individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al

judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră

el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a

criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea

explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia

este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și

poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului

său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă

sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și

potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana

infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

sancțiunii.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama

de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în

sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Faptele comise de

inculpat sunt de o gravitate deosebită, atât prin consecința produsă, cât și

prin modalitatea de săvârșire, astfel că solicitarea de reducere a pedepselor

sau de înlăturare a sporului este neîntemeiată.

Inculpatul trebuia să

știe că pe lângă drepturi are și o serie de datorii, obligații răspunderi, care

caracterizează comportamentul său față de societate.

Prin faptele săvârșite,

inculpatul a adus în primul rând grave atingeri relațiilor sociale care

ocrotesc libertatea inviolabilitatea sexuală a persoanei în perioada minorității

dar și a celor care asigură sănătatea fiziologică și morală fără de care viața

sexuală nu-și poate realiza finalitatea ei firească.

Caracterul socialmente

periculos al faptelor de incest comise de inculpat derivă, pe de o parte din

raportul apropriat de rudenie existent în cauză, dar și din subminarea principiilor

morale pe care se întemeiază familia sa „celula de bază” a societății.

Gravitatea faptelor

de viol săvârșite de inculpat derivă totodată din felul în care inculpatul a

acționat în mod barbar asupra fiicei acestuia în vârstă de numai 8 ani, aflată

într-o etapă importantă a dezvoltării psiho-somatice și afective precum și de

formare a personalității, cauzându-i multiple leziuni de violență la nivelul

organelor genitale externe, astfel cum ele se regăsesc descrise în cuprinsul

celor 2 rapoarte medico-legale aflate la dosarul cauzei, ce s-au putut produce

prin acțiunea intravaginală a unui corp dur (rapoarte de expertiză medico -

legale - fila 41

dosar urmărire penală -

fila 43 - dosar urmărire penală).

Ambele rapoarte medico-legale au atestat prezența unor deflorări vechi

a căror date de producere nu au putut fi precizate cu ocazia examinării

minorei atât la data de 16

septembrie 2008 cât și la 20 mai 2009.

Aceste constatări medico-legale coroborate cu declarația martorei

E.A., declarațiile părții vătămate,

ale celorlalți martori precum

și adresa

Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului către

Inspectoratul

Poliției Județului Ilfov (fila 35 - dosar urmărire penală) atestă perioada

lungă de timp, de peste 8 luni în care inculpatul a avut raporturi sexuale, cu

fiica sa dar și violența deosebită cu care a acționat pentru a-și transpune în

practică rezoluția infracțională în scopul obținerii satisfacției sexuale, pornirile

sale primitive lăsând în mod indubitabil răni adânci atât în planul dezvoltării

fizice dar și afective a fiicei sale.

Astfel, după

cum rezultă din procesul - verbal de consemnare de către organele de poliție, a

declarației orale a martorei B.

A.:

„cu

greu nepoata mea E.C.E. a povestit cum în luna septembrie 2008 a fost violată de tatăl ei care după ce i-a pus plapuma pe cap a abuzat-o sexual. De asemenea, a

povestit că

după incidentul din septembrie 2008

spre primăvară, în nopțile când

mama sa lucra

de noapte și dormea cu tatăl său, acesta întreținea raporturi

sexuale cu ea și o amenința că dacă va spune ceva o omoară -

proces - verbal fila 47 - dosar urmărire penală).

Totodată,

din conținutul aceleiași adrese a Direcției Generale de

Asistență Socială și Protecție a Copilului, menționată anterior și

redactată la

12 septembrie 2008 reiese că medicul ginecolog care a

consultat și tratat minora adusă la Spitalul P. cu sângerare abundentă vaginală

și traumatism vulvo-vaginal, în noaptea de 9/10 septembrie 2008 orele

2

10

, a afirmat că „leziunile

constatate s-au datorat unor abuzuri sexuale

repetate", împrejurare ce denotă că

raporturile sexuale, avute de

inculpat cu fiica sa datează de cu mult mai mult timp.

Acest fapt

nu poate să treacă neobservat în evaluarea comportamentului inculpatului E.C.,

ce poate fi

caracterizat prin repetate

porniri obsesive și în același timp antisociale, de o

periculozitate

extremă asimilate în mod cert unor tulburări de personalitate compulsiv -

impulsive care generează în cazul de față o vulnerabilitate crescută în

comiterea de infracțiuni care aduc atingere vieții sexuale și îndeosebi vieții

în ansamblul ei.

De

altfel, agresivitatea și caracterul violent al pornirilor inculpatului este

reliefat și prin declarațiile soției sale, E.A. care

a arătat că a fost bătuta de foarte multe ori de acesta, fiind

amenințată în ultima

vreme cu moartea, fără motiv (declarația martorei E.A.

- filele 36-37 - dosar urmărire penală).

În aceeași

ordine de idei, nu poate fi omisă declarația martorei E.A., mama minorei, care

audiată în fața instanței a arătat că „la momentul faptei din 8 septembrie 2008

inculpatul i-a acoperit fața minorei cu o

pernă,

cu scopul de a-i anihila rezistența", inculpatul procedând indubitabil în

acest

fel pentru ca pornirile sale animalice să nu fie descoperite sau auzite de

bunica maternă și fratele minorei care dormeau în încăperea alăturată

(declarație martora E.A. - filele 28-29 - dosar instanță).

Felul și

maniera brutală în care inculpatul a acționat pentru a-și

obține satisfacția sexuală și pentru a reprima în

același timp firavele reacții de

apărare ale minorei le apreciem ca

fiind deosebit de periculoase pentru însăși viața acesteia, în condițiile în

care astuparea căilor respiratorii cu ajutorul pernei ar fi putut avea ca

urmare asfixierea fiicei sale și pe cale de consecință reținerea unei fapte de

omor comisă sub aspectul laturii subiective, cel puțin cu intenție indirectă.

Gradul de

pericol social al faptelor săvârșite de inculpatul

E.C. se impune a fi analizat și evaluat și prin prisma

modificărilor

de ordin anatomic ce au fost cauzate minorei astfel cum sunt descrise în

cuprinsul raportului de expertiză medico - legală (raport medico - legal -

filele 41-42 - dosar urmărire penală).

De altfel, din lecturarea actelor medicale și medico - legale atașate

la dosarul de

urmărire penală reiese că minora a fost transportată în noaptea de

8/9 septembrie 2008 la Spitalul de Urgență F. unde sub anestezie generală a

fost

supusă unei intervenții chirurgicale pentru suturarea rupturilor de la nivelul

pereților

vaginali precum și oprirea sângerării vaginale ce data de peste 7 ore

după care a fost transportată la Spitalul P. unde

de asemenea s-a intervenit

chirurgical și apoi la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G.A. unde a rămas internată.

Prin prisma urinărilor cauzate de acest tip de infracțiuni, în planul

sănătății psihice a victimelor au fost semnalate efecte post-traumatice precum

anxietatea, starea de șoc, frica și

panica intensă dar și depresia, victimele

violului

intrafamilial fiind de asemenea mult mai predispuse la dificultăți de

relaționare,

diminuarea respectului de sine precum și exarcerbarea sentimentelor de rușine

și autoblamare.

De altfel, după cum rezultă ancheta socială întocmită de

Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Ilfov s-a

recomandat ca

minora să

fie inclusă într-un program de consiliere psihologică tocmai ca urmare a

șocurilor traumatice la care a fost supusă și pe care indubitabil le resimte și

în prezent.

La aprecierea gradului

de pericol social al persoanei inculpatului, se impune a fi avut în vedere și

comportamentul nesincer adoptat de inculpat în faza urmăririi penale, în scopul

de a induce în eroare organele de anchetă, acesta declarând cu privire la fapta

din 9 septembrie 2008, că sângerarea de la nivelul organelor genitale ale

fiicei sale s-a datorat lovirii acesteia cu piciorul pe fondul unei stări de

enervare, deoarece aceasta nu își făcuse temele pentru ca, ulterior să arate că

hemoragia s-a declanșat ca urmare a căderii accidentale a fiicei sale de pe un coteț,

tăgăduind în același timp că ar fi întreținut un raport sexual cu aceasta în

cursul lunii mai 2009.

Inculpatul a manifestat

o atitudine complet dezinteresată față de urmările faptelor sale, nedepunând

niciun fel de stăruință pentru a repara prejudiciul moral cauzat fiicei sale și

a încercat zădărnicirea aflării adevărului, influențând martorii să facă

declarații necorespunzătoare realității.

Faptele de viol

reținute în sarcina inculpatului, în modalitatea agravantă prev. de alin. (3)

teza I, ca și cele de incest reprezintă unele din cele mai grave atingeri ale

valorilor sociale și morale care asigură ocrotirea minorilor, dar și normala

dezvoltare a personalității lot aflată în formare, acest tip de infracțiune

cunoscând o continuă creștere.

Exemplaritatea pedepsei

produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea

sa, cât și asupra altor persoane care, văzând

constrângerea

la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra

propriei

lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o

pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea

dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul

preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să

reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă

și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și

finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român,

art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenția săvârșirii

de noi infracțiuni”.

Faptele săvârșite de inculpat

fiind extrem de grave, urmările având influențe negative asupra părții

vătămate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că resocializarea viitoare

pozitivă a inculpatului nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme

care să fie în deplin acord cu disp. art. 1 C. pen. ce prevăd că „legea penală

apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și

întreaga ordine de drept”, motiv pentru care constată recursul nefondat, iar în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge.

Conform art. 88 C. pen.

va deduce prevenția la zi.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat pentru

această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.C. împotriva

Deciziei penale nr. 254/ A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive de la 20 mai 2009 la zi.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 februarie 2010.