ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2010

Asupra cauzei penale de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 795 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul E.C., fiul lui P. și O., la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) 1 și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în dauna părții vătămate E.C.E. Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 64 C. pen., cu referire la art. 197 alin. (3) C. pen.

s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa degradării militare. Totodată, a fost condamnat inculpatul E.C. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prev. de art. 203 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. În baza art. 33 lit. b) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse principale menționate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită cu 2 (doi) ani, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă principală de 14 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului E.C. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a măsurii arestului preventive de la 20 mai 2009 la zi. În baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată în condițiile art. 17 C. proc. pen. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată minoră E.C.E., reprezentând daune morale. În temeiul art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. rap.

la art. 313 al Legii nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență București și a fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Clinic de Urgență București a sumei de 55 lei plus dobândă legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe la data achitării debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate. În temeiul art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 313 al Legii nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă exercitată de I.O.M.C. P.D.A.R. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta unitate medicală a sumei de 1.039,31 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate. În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu din fondurile M.J.L.C.

către S.A.J. București. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București la data de 12 august 2009 în Dosarul 1508/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului E.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) 1 și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că în luna septembrie a anului 2008, inculpatul E.C.

locuia la adresa din comuna Balotești, satul Săftica, județul Ilfov, împreună cu soția sa, martora E.A., cu cei doi copii minori rezultați din căsătoria sa, V. în vârstă de 11 ani și C.E., în vârstă de 9 ani, precum și cu fiul din prima căsătorie al soției sale - martorul S.A. Tot în același apartament mai locuia și mama martorei E.A., respectiv soacra inculpatului. Pe data de 08 septembrie 2008, profitând de împrejurarea că soția sa lucra în tura de noapte iar fiul acesteia lipsea de acasă, inculpatul E.C. a luat-o în camera sa pe minora C.E., în vârstă de 8 ani și a violat-o. Ca urmare a faptului că în timpul actului sexual, inculpatul i-a provocat minorei o hemoragie vaginală, în jurul orei 22.30, l-a contactat telefonic pe martorul S.A.

și l-a chemat acasă, solicitându-i acestuia să meargă la locul de muncă al martorei E.A. și să o aducă acasă de îndată. În cel mai scurt timp martorul a revenit la domiciliu, alături de martorele E.A. și P.M., cei trei martori intrând în sufragerie și văzând partea vătămată stând pe pat, complet dezbrăcată, fiind acoperită în zona organelor genitale cu mai multe cârpe îmbibate cu sânge. În aceeași seară victima infracțiunii a fost transportată la spital pentru acordarea primului ajutor, iar cu ocazia vizitei mediale efectuale la Spitalul Clinic de Urgență F. s-a constatat că minora prezenta o hemoragie vaginală activă, oprită la momentul examinării, fiind îndrumată pentru examen ginecologic la Spitalul P. În consecință, în cursul aceleiași nopți partea vătămată a fost internată la Spitalul P., unde s-a intervenit chirurgical.

Tot din analiza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală se mai reține că minora C.E. i-ar fi spus mamei sale pe data de 16 mai 2009 că inculpatul ar fi violat-o din nou. Prima instanță a reținut că situația de fapt este dovedită prin următoarele mijloace de probă: declarațiile date de partea vătămată în cursul urmăririi penale, referatele întocmite de asistentul social, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile date de inculpat, foile de observație medicală, toate coroborate cu depozițiile martorilor E.A., S.A. și B.A. Astfel din depozițiile martorilor E.A. și S.A. rezultă că pe data de 08 septembrie 2008 minora E.C.E. se afla în domiciliul din comuna Balotești, dezbrăcată și întinsă pe pat, prezentând o hemoragie puternică în zona organelor genitale.

Martorul S.A. a arătat că în seara zilei de 08 septembrie 2008 a fost contactat telefonic de inculpat care i-a cerut să vină repede acasă. Ajungând acasă martorul l-a văzut pe inculpat îmbrăcat doar în lenjeria intimă, însă nu a putut intra în sufragerie, ci s-a deplasat de urgență la aeroportul B., de unde a luat-o pe mama sa, martora E.A., împreună cu o altă colegă de serviciu. Din depoziția martorei E.A. rezultă că aceasta s-a deplasat apoi împreună cu fiul ei - martorul S.A., la domiciliul din comuna Balotești, iar aici au găsit-o pe victimă, în sufragerie, prezentând o hemoragie puternică în zona organelor genitale. Lucrătorii Postului de Poliție Balotești au fost sesizați de Clinica de Obsterică și Ginecologie cu privire la faptul că în această unitate sanitară a fost adusă minora E.C.E., în vârstă de 8 ani, aceasta prezentând la examinare un traumatism vulvar vaginal pentru care s-a impus intervenție chirurgicală de urgență.

Inițial din depozițiile martorilor audiați a rezultat că minora ar fi suferit leziuni la nivelul organelor genitale ca urmare a unei autoaccidentări, respectiv prin căderea de pe un acoperiș pe cadrul unui pat metalic. Existând în continuare indicii relative la săvârșirea unei infracțiuni de viol, victima a fost prezentată la organele de poliție la medicul legist pentru examinare. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală (filele 41-42 d.u.p.) rezultă că în urma examinării de la 16 septembrie 2008 s-a constatat că victima E.C.E. prezintă leziuni de violență la nivelul organelor genitale interne ce pot data din ziua de 08 septembrie 2008. Leziunile traumatice s-au putut produce prin acțiunea intravaginală a unui corp dur și necesită pentru vindecare 14 zile de îngrijiri medicale.

Leziunile traumatice suferite nu au fost de natură a periclita viața victimei, aceasta prezintă o deflorare veche a cărei dată de producere nu mai poate fi precizată. Din depozițiile martorei E.A. a mai rezultat că la data de 19 mai 2009, partea vătămată s-a plâns din nou de dureri abdominale, susținând că în urmă cu trei zile inculpatul ar fi violat-o din nou. Potrivit relatărilor minorei, la data respectivă, profitând din nou de împrejurarea că soția sa lucra în tura de noapte, inculpatul a dus-o pe minoră în patul său, întreținând cu aceasta un raport sexual. Audiată în fața instanței de judecată la termenul din data de 27 august 2009, martora E.A.

a mai arătat că în urma investigațiilor de specialitate efectuate în urma celor petrecute la data de 08 septembrie 2008, medicii au stabilit că în cauză minora a fost victima unui viol, afirmațiile inițiale, conform cu care hemoragia ar fi fost cauzată de căderea victimei de pe acoperiș nefiind corespunzătoare realității, ci fiind făcute cu scopul de a-l proteja pe inculpat. Aceeași martoră a mai arătat că pe data de 19 mai 2009 fiica sa s-a dus la toaletă și i-a spus că nu poate urina în mod normal, prezentând mai multe dureri în zona abdominală. După ce cu greu a reușit stabilirea unui contact verbal cu fiica ei, aceasta i-a spus martorei că atunci când nu este acasă, inculpatul întreține raporturi sexuale normale cu ea.

În aceste condiții martora E.A. s-a prezentat imediat la Postul de Poliție Balotești reclamând săvârșirea infracțiunii de viol. Aspecte similare rezultă și din depozițiile martorului S.A., acesta declarând la termenul de judecată din data de 27 august 2009 că în momentul în care a ajuns acasă a deschis cu forța ușa de acces în sufrageria apartamentului, după ce a auzit țipătul mamei sale, inculpatul aflându-se în fața ușii, cu scopul de a bloca ușa. Același martor a mai arătat că, după ce a reușit să intre în sufragerie a văzut-o pe canapea pe victimă, inculpatul încercând să-i oprească hemoragia cu ajutorul unor cârpe. Conform depoziției date de martorul S.A., în aceeași seară, inculpatul a discutat cu bunica sa - martora B.A., cerându-i acesteia să dea declarații contrare realității.

Și în perioada ulterioară acestui incident, a mai arătat martorul, inculpatul obișnuia să doarmă împreună cu partea vătămată. Susținerile martorilor E.A. și S.A. confirmă mențiunile referatului întocmit la data de 20 mai 2009 de către asistentul social C.C., minora C.E., declarând în prezența acesteia că tatăl său doarme cu ea atunci când mama ei lucrează de noapte, iar acesta o dezbracă abuzând de ea. Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul E.C. a manifestat o poziție procesuală oscilantă, negând inițial cu desăvârșire participarea sa la faptele pentru care este cercetat, susținând că traumatismul minorei s-ar fi produs fie în urma unei căderi accidentale de pe un coteț, fie în urma loviturii pe care i-a aplicat-o cu piciorul în zona organelor genitale externe.

Manifestând această poziție procesuală, inculpatul a încercat să o determine pe soția sa - martora E.A. - să-și retragă declarațiile. În fața instanței de judecată inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale, recunoscând faptul că pe data de 08 septembrie 2008, profitând de faptul că soția sa era plecată de acasă, a întreținut un raport sexual cu fiica sa - E.C.E., în urma căruia victima început să sângereze în zona organelor genitale. Inculpatul a mai arătat că și ulterior, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a încercat din nou să întrețină un raport sexual cu fiica sa, însă nu își amintește dacă acest raport sexual s-a consumat. Tribunalul a arătat că în cauză nu se va putea reține existența unui eventual consimțământ al victimei, cu relevanță în planul încadrării juridice, un asemenea consimțământ nefiind valabil din cauza constrângerilor și presiunilor exercitate de inculpat.

La aprecierea forței de constrângere exercitate de făptuitor asupra victimei s-a avut în vedere aptitudinea sa reală, concretă de a constrânge, de a pune victima în neputință de a se apăra sau de a profita de neputința acesteia de a-și exprima voința. În acest sens instanța a reținut că inculpatul este tatăl victimei, fapt care a și cauzat reticența minorei în a declara adevărul precum și încercările celorlalți membri de familie de a declara o stare de fapt contrară realității. În aceste condiții instanța a apreciat că s-a exercitat o constrângere morală în mod continuat, în baza aceleiași rezoluții infracționale. La data săvârșirii actelor materiale rezultă că victima era în vârstă de 8 ani, vârstă ce presupune (și față de lipsa discernământului consfințită atât în planul dreptului penal cât și în planul dreptului civil) că nu se poate considera că victima și-ar fi exprimat voința liber, consimțind la raport sexual.

În consecință, lipsa unor forme de violență fizică manifestate pentru întreținerea actelor sexuale, ulterior datei de 08 septembrie 2008 nu poate schimba încadrarea juridică, în speță fiind demonstrată existența unei forme de constrângere morală exercitată în baza aceleiași rezoluții infracționale. Cu referire la actul material petrecut la data de 08 septembrie 2008, instanța a reținut că, față de mențiunile raportului de expertiză medico-legală, care demonstrează existența leziunilor de violență la nivelul organelor genitale interne, existența elementului material al laturii obiective al infracțiunii prev. de art. 197 C.pen este pe deplin dovedită.

De asemenea modul în care inculpatul a acționat pe intervalul de timp septembrie 2008 - mai 2009, profitând de faptul că soția sa este plecată de acasă, lucrând în tura de noapte, luând-o pe victimă alături de el în pat, demonstrează cu certitudine existența unei rezoluții infracționale unice pentru toate actele materiale care intră în componența elementului material al laturii obiective a infracțiunii de viol. Din probele administrate a rezultat că inculpatul este tatăl victimei, cunoscând acest lucru, cunoscând și vârsta acesteia, precum și posibilitățile extrem de reduse de apărare eficientă pe care victima le avea.

Nu este lipsit de relevanță și faptul că prin atitudinea sa inițială inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, influențând martorii să facă declarații necorespunzătoare realității, or o asemenea poziție, în condițiile în care martorii sunt membri de familie, reprezintă o formă de manifestare a constrângerii morale, orice formă de eventuală rezistență a victimei fiind astfel înfrântă. Sub aspectul individualizării pedepsei, Tribunalul a apreciat că față de gravitatea faptei săvârșite, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, buna comportare a inculpatului anterior săvârșirii faptei nejustificând aplicarea unei pedepse orientate sub minimul prevăzut de lege, în condițiile în care ambele fapte au fost săvârșite în formă continuată, aspect care denotă perseverență infracțională și lipsă totală de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În egală măsură instanța a avut în vedere conduita adoptată de inculpat în fața instanței de judecată, acesta recunoscând totuși săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. În consecință, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu limite orientate între minim și mediu special, numai acestea fiind în măsură să contribuie eficient la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal. În baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen., instanța a admis acțiunea civilă exercitată în condițiile art. 17 C. proc. pen. și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată minoră E.C.E., reprezentând daune morale.

Sub acest aspect instanța a avut în vedere că prin fapta sa inculpatul a cauzat victimei un prejudiciu moral a cărui cuantificare valorică este extrem de greu de realizat. Au fost admise acțiunile civile exercitate de Spitalul Clinic de Urgență București și de I.O.M.C. P.D.A.R. și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile solicitate, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, existența și întinderea acestora fiind dovedite cu deconturile depuse la dosar. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul E.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, al omisiunii aplicării pedepsei complementare și în raport de pedeapsa rezultantă și al obligării inculpatului la plata unor daune morale într-un cuantum redus.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) și b) C. pen. și coborârea cuantumului pedepselor aplicate sub minimul special. Prin Decizia penală nr. 254/ A din 4 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București formulat împotriva sentinței penale nr. 795 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 33158/3/2009, desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând: A majorat pedeapsa aplicată inculpatului E.C. de la 12 ani la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) teza I cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. A majorat pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 5 ani la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 203 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 17 ani închisoare. În temeiul art. 35 C. pen., art. 65 alin. (2) rap. la art. 64 C. pen., a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen. În temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc.

pen. a admis acțiunea civilă exercitată în condițiile art. 17 C. proc. pen. și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor morale către partea vătămată minoră E.C.E. pe care le-a majorat de la 10.000 lei la 30.000 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului E.C. A dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv de la 20 mai 2009 la zi. A respins, ca nefondat, apelul inculpatului E.C. declarat împotriva aceleiași sentințe penale. A obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondul M.J.L.C.

Instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în raport de probele administrate în cauză, faptele de viol și incest fiind pe deplin dovedite. În ceea ce privește pedepsele aplicate, Curtea a considerat că se impune majorarea cuantumului acestora pentru ca pedeapsa să-și îndeplinească scopul. De asemenea, în raport de trauma psihică suferită de partea vătămată, instanța de prim control judiciar a majorat cuantumul daunelor morale. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul E.C., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei penale și menținerea hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar, înlăturarea sporului de 2 ani închisoare, învederând faptul că a săvârșit faptele sub influența băuturilor alcoolice.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat, pentru următoarele considerente: Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Înalta Curte consideră că în cauză, prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că în perioada 8 septembrie 2008 - mai 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa, minoră în vârstă de 9 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, fapte care întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de viol în formă continuată (art. 197 alin. (1), (2) lit. b) 1 și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și incest (prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.). Din mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească - respectiv declarațiile părții vătămate, referatul întocmit de asistentul social, raport de expertiză medico - legală, foi de observație medicală, declarațiile martorilor E.A., S.A.

și B.A. - au rezultat împrejurările în care partea vătămată a fost violată de către inculpat. Condamnarea inculpatului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de încălcarea art. 6 paragraf 2 C.E.D.O. cu referire la art. 66 și art. 5 2 C. proc. pen. care garantează prezumția de nevinovăție, garanție specifică unui proces echitabil, recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unor infracțiuni. Examinând critica formulată de inculpat, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., (când sau aplicat pedepse greșit individualizate), constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile pârtii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Faptele comise de inculpat sunt de o gravitate deosebită, atât prin consecința produsă, cât și prin modalitatea de săvârșire, astfel că solicitarea de reducere a pedepselor sau de înlăturare a sporului este neîntemeiată. Inculpatul trebuia să știe că pe lângă drepturi are și o serie de datorii, obligații răspunderi, care caracterizează comportamentul său față de societate.

Prin faptele săvârșite, inculpatul a adus în primul rând grave atingeri relațiilor sociale care ocrotesc libertatea inviolabilitatea sexuală a persoanei în perioada minorității dar și a celor care asigură sănătatea fiziologică și morală fără de care viața sexuală nu-și poate realiza finalitatea ei firească. Caracterul socialmente periculos al faptelor de incest comise de inculpat derivă, pe de o parte din raportul apropriat de rudenie existent în cauză, dar și din subminarea principiilor morale pe care se întemeiază familia sa „celula de bază” a societății.

Gravitatea faptelor de viol săvârșite de inculpat derivă totodată din felul în care inculpatul a acționat în mod barbar asupra fiicei acestuia în vârstă de numai 8 ani, aflată într-o etapă importantă a dezvoltării psiho-somatice și afective precum și de formare a personalității, cauzându-i multiple leziuni de violență la nivelul organelor genitale externe, astfel cum ele se regăsesc descrise în cuprinsul celor 2 rapoarte medico-legale aflate la dosarul cauzei, ce s-au putut produce prin acțiunea intravaginală a unui corp dur (rapoarte de expertiză medico - legale - fila 41 dosar urmărire penală - fila 43 - dosar urmărire penală).

Ambele rapoarte medico-legale au atestat prezența unor deflorări vechi a căror date de producere nu au putut fi precizate cu ocazia examinării minorei atât la data de 16 septembrie 2008 cât și la 20 mai 2009. Aceste constatări medico-legale coroborate cu declarația martorei E.A., declarațiile părții vătămate, ale celorlalți martori precum și adresa Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului către Inspectoratul Poliției Județului Ilfov (fila 35 - dosar urmărire penală) atestă perioada lungă de timp, de peste 8 luni în care inculpatul a avut raporturi sexuale, cu fiica sa dar și violența deosebită cu care a acționat pentru a-și transpune în practică rezoluția infracțională în scopul obținerii satisfacției sexuale, pornirile sale primitive lăsând în mod indubitabil răni adânci atât în planul dezvoltării fizice dar și afective a fiicei sale.

Astfel, după cum rezultă din procesul - verbal de consemnare de către organele de poliție, a declarației orale a martorei B. A.: „cu greu nepoata mea E.C.E. a povestit cum în luna septembrie 2008 a fost violată de tatăl ei care după ce i-a pus plapuma pe cap a abuzat-o sexual. De asemenea, a povestit că după incidentul din septembrie 2008 spre primăvară, în nopțile când mama sa lucra de noapte și dormea cu tatăl său, acesta întreținea raporturi sexuale cu ea și o amenința că dacă va spune ceva o omoară - proces - verbal fila 47 - dosar urmărire penală).

Totodată, din conținutul aceleiași adrese a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului, menționată anterior și redactată la 12 septembrie 2008 reiese că medicul ginecolog care a consultat și tratat minora adusă la Spitalul P. cu sângerare abundentă vaginală și traumatism vulvo-vaginal, în noaptea de 9/10 septembrie 2008 orele 2 10 , a afirmat că „leziunile constatate s-au datorat unor abuzuri sexuale repetate", împrejurare ce denotă că raporturile sexuale, avute de inculpat cu fiica sa datează de cu mult mai mult timp.

Acest fapt nu poate să treacă neobservat în evaluarea comportamentului inculpatului E.C., ce poate fi caracterizat prin repetate porniri obsesive și în același timp antisociale, de o periculozitate extremă asimilate în mod cert unor tulburări de personalitate compulsiv - impulsive care generează în cazul de față o vulnerabilitate crescută în comiterea de infracțiuni care aduc atingere vieții sexuale și îndeosebi vieții în ansamblul ei. De altfel, agresivitatea și caracterul violent al pornirilor inculpatului este reliefat și prin declarațiile soției sale, E.A. care a arătat că a fost bătuta de foarte multe ori de acesta, fiind amenințată în ultima vreme cu moartea, fără motiv (declarația martorei E.A.

- filele 36-37 - dosar urmărire penală). În aceeași ordine de idei, nu poate fi omisă declarația martorei E.A., mama minorei, care audiată în fața instanței a arătat că „la momentul faptei din 8 septembrie 2008 inculpatul i-a acoperit fața minorei cu o pernă, cu scopul de a-i anihila rezistența", inculpatul procedând indubitabil în acest fel pentru ca pornirile sale animalice să nu fie descoperite sau auzite de bunica maternă și fratele minorei care dormeau în încăperea alăturată (declarație martora E.A. - filele 28-29 - dosar instanță).

Felul și maniera brutală în care inculpatul a acționat pentru a-și obține satisfacția sexuală și pentru a reprima în același timp firavele reacții de apărare ale minorei le apreciem ca fiind deosebit de periculoase pentru însăși viața acesteia, în condițiile în care astuparea căilor respiratorii cu ajutorul pernei ar fi putut avea ca urmare asfixierea fiicei sale și pe cale de consecință reținerea unei fapte de omor comisă sub aspectul laturii subiective, cel puțin cu intenție indirectă. Gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpatul E.C. se impune a fi analizat și evaluat și prin prisma modificărilor de ordin anatomic ce au fost cauzate minorei astfel cum sunt descrise în cuprinsul raportului de expertiză medico - legală (raport medico - legal - filele 41-42 - dosar urmărire penală).

De altfel, din lecturarea actelor medicale și medico - legale atașate la dosarul de urmărire penală reiese că minora a fost transportată în noaptea de 8/9 septembrie 2008 la Spitalul de Urgență F. unde sub anestezie generală a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru suturarea rupturilor de la nivelul pereților vaginali precum și oprirea sângerării vaginale ce data de peste 7 ore după care a fost transportată la Spitalul P. unde de asemenea s-a intervenit chirurgical și apoi la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii G.A. unde a rămas internată. Prin prisma urinărilor cauzate de acest tip de infracțiuni, în planul sănătății psihice a victimelor au fost semnalate efecte post-traumatice precum anxietatea, starea de șoc, frica și panica intensă dar și depresia, victimele violului intrafamilial fiind de asemenea mult mai predispuse la dificultăți de relaționare, diminuarea respectului de sine precum și exarcerbarea sentimentelor de rușine și autoblamare.

De altfel, după cum rezultă ancheta socială întocmită de Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Ilfov s-a recomandat ca minora să fie inclusă într-un program de consiliere psihologică tocmai ca urmare a șocurilor traumatice la care a fost supusă și pe care indubitabil le resimte și în prezent.

La aprecierea gradului de pericol social al persoanei inculpatului, se impune a fi avut în vedere și comportamentul nesincer adoptat de inculpat în faza urmăririi penale, în scopul de a induce în eroare organele de anchetă, acesta declarând cu privire la fapta din 9 septembrie 2008, că sângerarea de la nivelul organelor genitale ale fiicei sale s-a datorat lovirii acesteia cu piciorul pe fondul unei stări de enervare, deoarece aceasta nu își făcuse temele pentru ca, ulterior să arate că hemoragia s-a declanșat ca urmare a căderii accidentale a fiicei sale de pe un coteț, tăgăduind în același timp că ar fi întreținut un raport sexual cu aceasta în cursul lunii mai 2009. Inculpatul a manifestat o atitudine complet dezinteresată față de urmările faptelor sale, nedepunând niciun fel de stăruință pentru a repara prejudiciul moral cauzat fiicei sale și a încercat zădărnicirea aflării adevărului, influențând martorii să facă declarații necorespunzătoare realității.

Faptele de viol reținute în sarcina inculpatului, în modalitatea agravantă prev. de alin. (3) teza I, ca și cele de incest reprezintă unele din cele mai grave atingeri ale valorilor sociale și morale care asigură ocrotirea minorilor, dar și normala dezvoltare a personalității lot aflată în formare, acest tip de infracțiune cunoscând o continuă creștere. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenția săvârșirii de noi infracțiuni”. Faptele săvârșite de inculpat fiind extrem de grave, urmările având influențe negative asupra părții vătămate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că resocializarea viitoare pozitivă a inculpatului nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu disp.

art. 1 C. pen. ce prevăd că „legea penală apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept”, motiv pentru care constată recursul nefondat, iar în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge. Conform art. 88 C. pen. va deduce prevenția la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat pentru această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 254/ A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 20 mai 2009 la zi. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.