ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

438 din 24 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.

6058/30/2009, în baza art. 197 alin. (1) rap. la art. 197 alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat inculpatul N.I., la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 203 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

incest în formă continuată.

În baza art. 33 lit.

b) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare, sporită cu 1 (unu) an, pedeapsa rezultantă fiind de 11

(unsprezece) ani închisoare

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă N.A.R., sens în care a fost obligat

inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 20.000 Euro daune morale,

respingând în rest pretențiile.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a luat act că

părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1478/P/2009, înregistrat pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 16 octombrie 2009 sub număr unic de dosar nr. 6058/30/2009

a fost trimis în judecată inculpatul N.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor

de viol și incest, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. rap. la alin. (2) lit.

b) indice 1 și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

și art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea

art. 33 lit. b) C. pen.

În fapt s-a reținut

că, la data de 27 februarie 2009, numita N.G., mama minorei N.A.R., a depus la

Postul de Poliție Jamu Mare o plângere prin care a reclamat faptul că de

aproximativ 3 ani de zile, soțul ei, N.I. a întreținut relații sexuale cu fiica

lor minoră N.A.R.

În fapt, în urma

cercetărilor efectuate, s-a reținut că în perioada 2005-2009 învinuitul a abuzat

sexual de partea vătămată de mai multe ori, amenințând-o cu moartea dacă va

spune cuiva despre cele întâmplate.

Familia N. este

compusă din mama N.G., tatăl N.I. și 14 copii. În anul 2004 familia N., cu

ajutorul uneia dintre fiice – N.C.I., a cumpărat o casă în satul Crivina,

comuna Nădrag, județul Timiș. Ulterior, N.C.I. a mai cumpărat o casă

nelocuibilă în vecinătate, unde familia adăpostea animalele pe care le deținea

și unde, deseori, N.I. împreună cu fiica sa A.R. veneau să hrănească animalele.

Într-una din zile N.I.

a luat-o în brațe pe fiica sa și a început să o mângâie, a dezbrăcat-o,

sugerându-i să tacă și să facă ce i se spune. Tatăl a întreținut relații

sexuale cu fiica sa, atrăgându-i atenția să nu spună cuiva că o omoară.

Abuzurile sexuale ale

tatălui au continuat până în anul 2007 când, după ce s-au mutat în satul Clopodia,

comuna Jamu Mare, județul Timiș, A.R. a povestit surorii sale N.T.R. ceea ce îi

făcea tatăl lor. Aceasta le-a spus celorlalte surori N.C.I. și N.C.E. Acestea

au denunțat abuzul părintelui la Poliția din Jamu Mare și la Serviciul

„Telefonul Copilului 983” din cadrul D.G.A.S.P.C. Timiș. Reprezentanții

Direcției împreună cu polițiștii s-au deplasat la Clopodia, însă mama N.G. a

afirmat că soțul său nu este în stare de o astfel de faptă și că cele afirmate

de către copii nu sunt adevărate.

Ca urmare, văzând că

nu a pățit nimic, N.I. a continuat să-și abuzeze sexual fiica pe un câmp situat

între Jamu Mare și Clopodia, unde familia avea o parcelă de pământ pe care

cultiva pepeni. N.A.R. nu a mai discutat cu mama despre faptul că învinuitul

continuă să întrețină relații sexuale cu ea, întrucât în anul 2007 aceasta nu a

făcut nimic și a dezmințit cele susținute de copii în fața reprezentanților

Poliției și D.G.A.S.P.C. Timiș.

În ianuarie 2009 N.T.R.

a vorbit cu C.E. și au hotărât să meargă din nou la Poliție pentru ca A.R. să

depună plângere împotriva lui N.I. pentru viol.

Astfel, N.C.E.,

studentă în Timișoara, împreună cu un prieten care avea mașină, au venit și

le-au luat de la Clopodia pe N.A.R. și mama lor și au mers la Poliția Jamu

Mare, unde au depus plângere. Ulterior, de frica învinuitului, care este o

persoană violentă, N.G. împreună cu copiii s-au mutat la cealaltă soră N.C.I.,

care locuiește în Satu Mare, unde au rămas până în luna aprilie anul acesta,

când s-au întors la Crivina, în casa cumpărată de N.C.I.

În prezent locuiesc

la Crivina, împreună cu N.A.R. și N.G. locuiesc și frații I.E., T.R., N.G., C.I.

și A.C., cu N.I., la Clopodia rămânând fiul I.B.

Familia N. a fost luată

în evidență DGASPC Timiș încă din anul 2000, cu sesizare de abuz fizic și

neglijare și ca urmare, majoritatea copiilor au fost instituționalizați în

diferite centre de ocrotire în județul Timiș, unde au stat până în 2004 când

sora mai mare, C.I. a cumpărat casa de la Crivina.

Învinuitul N.I. nu a

recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că fiica sa N.C.I. împreună cu

concubinul ei, cetățean italian, G.P., au pus totul la cale întrucât el nu este

de acord ca soția sa să recurgă la fertilizarea în vitro cu sperma donată de

italian, pentru că fiica C.I. nu poate avea copii.

Învinuitul susține

că, fiind baptist, religia nu-i permite acest lucru, pentru că este un păcat.

De asemenea, arată că

fiica sa C.I. împreună cu cetățeanul italian, cu care aceasta trăiește la Satu

Mare, vor să-l despartă de soție.

Fiind citat la data

de 23 septembrie 2009 pentru prezentarea materialului de urmărire penală,

învinuitul a prezentat o altă variantă, susținând că fiica sa A.R. a întreținut

raporturi sexuale cu numitul C.I.R., solicitând audierea acestuia și a altor

persoane care pot dovedi cele susținute de el.

Învinuitul N.I. este

pensionat pe caz de boală psihică, fiind diagnosticat cu psihoză afectivă

bipolară (tulburare cu episod depresiv, astenie nervoasă - care împreună cu

spondiloze cervicală realizează sindromul Barre-Lieou, ulcer gastrointestinal).

Din anul 1997 și până

în anul 2005 a fost internat în repetate rânduri în Spitalul de Psihiatrie și

pentru Măsuri de Siguranță Jebel și Spitalul de Neuro-Psihiatrie Gătaia,

majoritatea internărilor făcându-se la cererea învinuitului. Din anul 2005

acesta a avut o perioadă de remisie de circa 4 ani și jumătate, perioadă în

care a rămas doar cu tulburare de personalitate, așa cum rezultă din raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică dispusă în cauză prin Ordonanța din 16

iunie 2009 (fila 57).

Conform aceluiași

raport, în urma examinării psihiatrice a învinuitului, s-a stabilit că acesta a

avut discernământul ușor diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Ca urmare a plângerii

depuse împotriva lui N.I. la 27 februarie 2009 s-a efectuat și o anchetă

socială de către Primăria comunei Jamu Mare, reținându-se că N.A.R. provine

dintr-o familie legal constituită, având încă 13 frați, iar minorii au fost

instituționalizați de mai multe ori, acest caz fiind monitorizat începând din

29 martie 2007 când minorii au fugit de acasă la D.G.A.S.P.C. pe motiv că

părinții ar fi violenți.

Totodată, s-a

efectuat și o evaluare psihologică a numitei N.A.R., întocmindu-se Raportul de

evaluare psiho-socială nr. 15628 din 27 martie 2009 al D.G.A.S.P.C. Timiș (

filele 36-41).

Concluziile evaluării

psihologice au fost că aceasta prezintă semnele comportamentale ale abuzului

emoțional, fizic și sexual, constând în tulburări de adaptare, impulsivitate și

agresivitate, instabilitate psihio-emoționale, anxietate, ostilitate, ură,

depresie, eșec școlar, sexualitate refulată.

O evaluare

psihologică a victimei N.A.R. s-a efectuat și în anul 2007, reținându-se că

aceasta prezintă semnele comportamentale ale abuzului emoțional ( filele

42-44).

Prin raportul de

constatare medico-legal nr. 800 din 05 martie 2009 al I.M.L. Timișoara se

constată că numita N.A.R. prezintă o deflorare veche a cărei dată nu poate fi

precizată ( fila 48).

În drept, s-a constatat

că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.

de art. 197 alin. (2) lit. b)

1

(fapta săvârșită asupra unui membru

al familiei) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(în cursul anului 2005, când victima a fost prima dată agresată sexual de

inculpat, aceasta nu împlinise vârsta de 15 ani), în concurs cu infracțiunea de

incest prev. de art. 203 C. pen.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel inculpatul N.I., care nu l-a motivat în scris și nici nu s-a

prezentat la judecată, deși a fost legal citat.

Apărătorul din

oficiu, desemnat pentru inculpat a solicitat redozarea pedepsei.

Instanța de apel,

verificând din oficiu hotărârea apelată, sub toate aspectele de fapt și de

drept, a apreciat că aceasta este legală și temeinică, situația de fapt a fost

corect stabilită, precum și vinovăția inculpatului, pe baza probelor

administrate, iar individualizarea pedepsei a fost făcută corespunzător,

printr-o aplicare corectă a criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen.

În consecință, prin

decizia penală nr. 17/A din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul N.I., care a invocat, în principal, cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând

achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul faptei

și, subsidiar, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând redozarea pedepsei.

Recursul este

neîntemeiat.

Înalta Curte,

analizând decizia penală recurată, atât prin prisma cazurilor de casare

invocate de recurent, cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Motivul de recurs

invocat de inculpat, prin care acesta solicită achitarea, întrucât nu este

autorul infracțiunii (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.) nu este fondat.

Inculpatul și-a făcut

această apărare și în fața primei instanțe, arătând că partea vătămată ar fi

întreținut raporturi sexuale cu o altă persoană, dar ea a fost corect

înlăturată de prima instanță.

Vinovăția

inculpatului a fost corect stabilită pe baza probelor administrate, respectiv

declarația părții vătămate, a mamei acesteia, precum și a fraților săi.

Partea vătămată a

arătat că a fost violată de tatăl său prima dată în anul 2005, după ce a

împlinit vârsta de 14 ani, însă nu a spus nimănui, întrucât a fost amenințată

de tatăl său cu moartea și abuzurile sexuale au continuat și după aceea dată.

În cursul anului

2007, după mai multe abuzuri sexuale din partea tatălui său, a povestit ce i

s-a întâmplat surorii sale T., care la rândul său a povestit surorilor sale C.

și C., iar acestea au depus o plângere la Protecția Copilului. Despre cele întâmplate a aflat și mama sa, care nu a crezut-o, astfel că

tatăl său a continuat să o abuzeze sexual, văzând că nu i s-a întâmplat nimic,

amenințând-o cu moartea dacă va mai face vreo plângere. Partea vătămată a

continuat să se plângă surorii sale T., iar în luna ianuarie a hotărât să

depună o nouă plângere.

Mama părții vătămate

a declarat că a observat chiar înainte de plângerea depusă în anul 2007 că

inculpatul avea un comportament aparte față de victimă, însă nu a crezut că

soțul său ar fi fost în stare de așa ceva, iar din vara anului 2008 a observat câteva semne din care rezulta că inculpatul întreține relații cu minora, arătând că

în timp ce lucra toată familia la un teren de lubeniță, într-o noapte,

inculpatul a trimis-o pe minoră la cel mai îndepărtat loc și după o vreme s-a

dus și la ea, iar într-o dimineață a găsit o pereche de pantaloni scurți cu

urmă de spermă și i-a reproșat acest lucru inculpatului, însă el a făcut

scandal și a dat foc pantalonilor și nu a recunoscut vreo implicare în această

poveste. Martora a mai arătat că inculpatul era o fire violentă și își agresa

copii.

Frații părții

vătămate au fost audiați în calitate de martori și au confirmat că cele

relatate de partea vătămată sunt reale și că o dată l-au urmărit pe inculpat,

în timp ce se aflau la plantația de lubeniță și au văzut că acesta i-a cerut

părții vătămate să se dezbrace și s-a pus peste ea.

În cursul urmăririi

penale s-a dispus efectuarea unui raport de evaluare psiho-socială a minorei de

către Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului, în care se arată că

minora prezintă semnele comportamentale ale abuzului emoțional, fizic și sexual

și că explicațiile oferite de minoră au fost convingătoare și au convins

evaluatorul că cele relatate s-au petrecut în fapt, iar copilul nu prezintă un

comportament simulat.

Inculpatul a negat

acuzațiile aduse, însă instanța de fond în mod întemeiat a respins susținerile

sale precum că minora a întreținut raporturi sexuale cu o altă persoană și așa

se explică faptul că la examinarea medicală minora prezintă o deflorare mai

veche.

Astfel, nici unul

dintre martorii propuși de inculpat și audiați de instanță nu au confirmat cele

susținute de inculpat, ci dimpotrivă, aceștia au declarat că partea vătămată

este o fire liniștită, nu frecventează discotecile și când ieșea din curte era

însoțită de unul din părinți și nu au auzit că minora ar fi întreținut relații

sexuale cu alți bărbați. Ei au mai arătat că inculpatul le-a cerut să spună

organelor de anchetă că fiica sa a întreținut raporturi sexuale cu numitul C.I.R.

Nici critica

subsidiară formulată de inculpat, vizând individualizarea pedepsei (caz de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.

Inculpatului i s-a

aplicat o pedeapsă rezultantă de 10 (zece) ani sporită cu 1 (unu) an, acesta

urmând să execute 11 ani închisoare, cuantum pe care Înalta Curte îl apreciază

ca fiind corespunzător gradului ridicat de pericol social al faptei comise.

Pentru că s-au avut

în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv boala psihică,

de care acesta suferă (psihoză afectivă bipolară) acestuia i sa aplicat o

pedeapsă egală cu minimul prevăzut de textul incriminator pentru infracțiunea

de viol în agravanta alin. (3) al art. 197 C. pen., ori o reducere a pedepsei

ar însemna reținerea circumstanțelor atenuante care în cauză nu se regăsesc.

Dimpotrivă, pedeapsa

se impune a fi menținută, având în vedere natura valorilor sociale lezate de

fapta inculpatului și consecințele acesteia asupra victimei, minoră ce a

prezentat la evaluarea psihologică semnele comportamentale ale abuzului

emoțional, constând în tulburări de adaptare, impulsivitate și agresivitate,

instabilitate psiho – emoțională, anxietate, ostilitate, ură, depresie, eșec

școlar, sexualitate refulată.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare

către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 17/A din 24

ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care

suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi

20 aprilie 2011.