ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4095/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 466 din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 7922/99/2008 s-a dispus, în baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului S.I.  la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse și executarea de către inculpat a pedepsei cele mai grele de 12 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul executând în final 13 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest și dedusă perioada prevenției de la 10 septembrie 2008 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 40.000 RON cu titlu de daune morale către partea vătămată S.C.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul S.I., în vârstă de 47 ani, a fost căsătorit până în anul 2000 cu martora Z.M., căsătorie din care au rezultat doi copii, în prezent aceștia fiind majori.

După pronunțarea divorțului, inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu P. (actuală S.) E., aceasta fiind căsătorită anterior cu N.R., din care a rezultat minora parte vătămată S.C..

În cursul anului 2005, mai exact la data de 08 martie 2005, inculpatul S.I. și numita P.E. s-au căsătorit. Ulterior acestui moment, cei doi soți S. au hotărât ca inculpatul să o adopte pe minora N.C.

Se impune a arăta că, în copilărie (în perioada 2000 - 2001), partea vătămată S. (fostă N.) C. a fost instituționalizată, fiind dată în plasament la un asistent maternal. Pe perioada instituționalizării, partea vătămată a locuit în locuința asistentului maternal, situată în localitatea Moșna, județul Iași.

Acest aspect coroborat și cu lipsa de interes și implicare din partea mamei, în creșterea și educarea minorei S.C., i-au produs acesteia din urmă sentimente de nesiguranță și, totodată, au condus la crearea unei relații defectuoase între mamă și fiică.

În urma hotărârii de a o adopta pe minora N.C., cei doi soți S. au întreprins demersurile corespunzătoare, iar în cursul anului 2006, prin Sentința civilă nr. 30 A din 26 mai 2006 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare, partea vătămată a fost adoptată, cu efecte depline, de către inculpatul S.I. Prin hotărârea judecătorească s-a dispus ca partea vătămată minoră să poarte numele de familie al adoptatorului, acela de „S.”.

În cursul anului 2001, înainte de momentul în care a fost încheiată căsătoria dintre soții S.I. și S.E. și, implicit, înainte de momentul la care a fost adoptată minora partea vătămată, aceasta a locuit împreună cu mama sa și cu inculpatul S.I. într-o garsonieră închiriată de acesta din urmă situată în blocul 0, de pe str. B. din municipiul Iași.

Trebuie evidențiat faptul că în acea garsonieră exista un singur pat, tip colțar, pe care dormeau soții S., iar minora dormea pe un fotoliu extensibil. Au fost și situații în care minora parte vătămată a dormit în același pat cu părinții săi.

De altfel, în respectiva locuință au locuit soții S. împreună și cu partea vătămată minoră până în luna septembrie 2008 când, urmare a cercetărilor efectuate în prezenta cauză, inculpatul S.I. a fost arestat preventiv.

În toată perioada în care soții S. și partea vătămată au locuit împreună, martora S.E. a lucrat, în calitate de vânzătoare, la un chioșc cu produse alimentare, amplasat pe B-dul S. din municipiul Iași, chioșc care aparține SC „F.L.” SRL Iași, societate administrată de inculpatul S.I. Chioșcul la care a lucrat martora S.E. avea program non-stop, motiv pentru care martora stătea mult timp la serviciu, inclusiv pe timp de noapte.

Pe fondul relației defectuoase pe care o avea cu mama sa, relație ce a fost determinată în principal de lipsa de implicare a martorei S.E. în creșterea copilului minor și darea acestuia în plasament maternal și a faptului că martora stătea mult timp la serviciu, între minora parte vătămată și inculpatul S.I. s-a creat o relație apropiată, relație marcată de sentimente de afecțiune sinceră pe care minora le nutrea față de inculpat. În ceea ce îl privește pe inculpatul S.I., date fiind faptele petrecute ulterior, instanța apreciază că apropierea de partea vătămată a fost determinată de interese josnice, de ordin sexual.

Astfel, încă din prima parte a anului 2005, când partea vătămată S.C. avea vârsta de 14 ani (neîmpliniți), iar din punct de vedere anatomic era dezvoltată normal, inculpatul S.I. (în vârstă de 43 ani la acea dată) a început să se simtă atras fizic de minora parte vătămată.

În acest context, inculpatul S.I., atunci când soția sa nu era acasă, se exterioriza față de partea vătămată spunându-i că este frumoasă, că este „prințesa lui tata”, după care o mângâia în diverse zone ale corpului, inclusiv pe sâni și, treptat și în zona organelor genitale.

Totodată, inculpatul obișnuia să se dezbrace de toate obiectele de îmbrăcăminte, după care se așeza pe pat, lângă minora parte vătămată, căreia îi spunea că se joacă cu ea și că așa trebuie să se poarte un tată cu fiica sa.

Dată fiind atât vârsta sa fragedă cât și sentimentele de afecțiune și încredere pe care le nutrea față de inculpat, partea vătămată nu a înțeles că ceea ce i se întâmpla nu era un lucru firesc, normal și nu a ripostat în nici un fel la acele prime acțiuni ale inculpatului.

La o dată ce nu a putut fi stabilită în mod cert însă, așa cum rezultă din coroborarea mijloacelor de probă existente la dosar, era într-una din zilele verii anului 2005, în timp ce partea vătămată se afla în pat și dormea, aici a venit inculpatul S.I. care a dezbrăcat-o de toate obiectele de îmbrăcăminte pe care le purta. În continuare inculpatul care, la rândul lui era dezbrăcat, s-a urcat deasupra părții vătămate, i-a prins mâinile și i le ținea ridicate în sus, după care și-a introdus penisul în vaginul minorei S.C., realizând un raport sexual normal complet, cu ejaculare în exterior.

Imediat după finalizarea actului sexual, inculpatul a început să țipe la partea vătămată și să-i reproșeze acesteia faptul că nu ar fi fost virgină.

Se arată în raportul de constatare nr. 5588 din 05 septembrie 2008 întocmit de I.M.L. Iași, că minora S.C. are himenul complezant, conformația anatomică a acestuia permițând consumarea unui raport sexual complet, cu intromisiune, fără deflorare. Acest aspect i-a format inculpatului S.I. convingerea că partea vătămată nu ar fi fost virgină, motiv pentru care i-a făcut reproșuri în acest sens.

În toată perioada de timp care a urmat, până în luna august 2008, în mod repetat, frecvența fiind 3 - 4 ori pe săptămână, inculpatul S.I. a întreținut raporturi sexuale normale cu fiica sa, partea vătămată S.C. De cele mai multe ori, actele sexuale se realizau în garsoniera în care locuiau cele două părți, atunci când martora S.E. nu se afla în locuință. Au fost însă și situații în care actele sexuale s-au consumat într-o căsuță din lemn pe care familia S. o amenajase pe o suprafață de teren pe care o dețineau și care este situată în apropierea Mănăstirii Cetățuia din Iași.

În toată această perioadă de timp, inculpatul S.I., profitând de naivitatea specifică vârstei pe care o avea partea vătămată, a reușit să o manipuleze pe aceasta atât prin aceea că îi satisfăcea diverse dorințe de ordin material și, în special prin achiziționarea de haine „de firmă”, cât și prin faptul că prin comportamentul său de ansamblu în raport cu minora, îi oferea acesteia siguranță existențială.

În această privință relevantă este și evaluarea realizată de către profesorul psihopedagog de la unitatea de învățământ unde învăță minora S.C. (Grupul Școlar „C.B.” Iași), în care se arată că partea vătămată manifestă instabilitate emoțională și sentiment de abandon pe fondul lipsei de securitate oferită de familie, a relației defectuoasă și tensionată avută cu mama sa și a instituționalizării din timpul copilăriei, situație în care a putut fi ușor manipulată de cel care îi oferă siguranță existențială (în acest sens, evaluarea aflată la dosarul instanței).

În același timp, în afara faptului că o manipula pe partea vătămată reușind astfel să-i „cumpere tăcerea”, inculpatul S.I. și-a impus asupra acesteia, prin amenințări și acte de constrângere fizică, o anumită autoritate.

Astfel, inculpatul exercita un control permanent asupra părții vătămate în sensul că mergea la școală și se interesa de situația ei școlară, o însoțea la cumpărături, îi verifica prietenii și încerca să reducă, pe cât era posibil, numărul acestora, o lua cu el aproape de fiecare dată când mergea la terenul situat lângă Mănăstirea „Cetățuia” și, atunci când minora nu se afla în compania sa, o suna pe telefonul mobil pentru a ști unde se afla și de cine era însoțită.

Atunci când era nemulțumit de conduita minorei parte vătămată, inculpatul S.I. o amenința pe aceasta și o și lovea, la unele bătăi asistând și martora S.E.

Dându-și seama de dorința minorei de a avea o familie cu care să locuiască, inculpatul S.I. o amenința pe aceasta că o va da afară din casă atât pe ea cât și pe mama ei, că le va lăsa fără bani, că îi „va arunca hainele de firmă” sau că nu îi va mai cumpăra altele.

Acesta este contextul faptic în care inculpatul S.I. a întreținut relații sexuale cu fiica sa minoră, context ce relevă, dincolo de orice îndoială, împrejurarea că partea vătămată nu a avut libertatea de a hotărî dacă să întrețină sau nu raporturi sexuale cu inculpatul, ci a fost constrânsă la acestea.

Relevante sunt în această privință susținerile părții vătămate cum că „mie nu mi-a plăcut în nici un moment ceea ce îmi făcea. De frică și de greață, stăteam nemișcată și cu capul într-o parte. Uneori nu mai puteam suporta și încercam să-l dau jos de pe mine, îl împingeam cu mâinile, dar el îmi spunea să stau liniștită” (declarația părții vătămate dată în fața procurorului - dosar urmărire penală).

De asemenea, faptul că partea vătămată nu își dădea consimțământul la realizarea actelor sexuale cu inculpatul S.I. rezultă și din următoarea relatare: „Au fost situații în care eu am refuzat, în mod categoric, să întrețin relații sexuale cu inculpatul, situații în care acesta nu realiza actul sexual, dar se supăra pe mine și găsea alte motive, ca și pretext, pentru a mă pedepsi (mă certa, mă bătea). În cele din urmă eu cedam (...)” (declarația părții vătămate aflată la dosarul instanței).

Aceste susțineri făcute de partea vătămată relevă faptul că au existat și situații în care, actele sexuale s-au realizat cu consimțământul ei, consimțământ care nu exprima voința reală a minorei, ci era determinat de constrângerea - morală și fizică - pe care inculpatul o exercita asupra acesteia.

A reținut instanța că, actele sexuale au fost realizate de către inculpat în lipsa consimțământului valabil al părții vătămate și că, fiecare dintre raporturile sexuale întreținute, s-a realizat prin constrângerea minorei S.C.

De altfel, la început dată fiind vârsta și gradul redus de instruire al minorei, aceasta nu a avut reprezentarea caracterului nefiresc al actelor sexuale întreținute cu tatăl său adoptator însă, o dată cu trecerea anilor, partea vătămată a înțeles exact care era semnificația a ceea ce se întâmpla, motiv pentru care, pe de o parte, a început să riposteze, inclusiv prin fuga de acasă, iar pe de altă parte, a simțit nevoia să relateze altor persoane abuzurile sexuale la care era supusă.

Astfel, prima persoană căreia partea vătămată i-a relatat faptul că era abuzată sexual de tatăl său, inculpatul S.I., este martora B.E.I., vecină de bloc și prietenă cu minora S.C. Acest lucru s-a realizat în cursul anului 2007, undeva în toamna anului respectiv, data exactă neputând fi stabilită.

În legătură cu martora B.E.I. se impun a fi remarcate următoarele 3 aspecte: are 17 ani, este elevă la Liceul Teoretic „V.A.” Iași și are un grad de instruire ridicat, aspect reținut de instanță în urma audierii nemijlocite a martorei în faza cercetării judecătorești.

Cu privire la relatarea pe care partea vătămată a făcut-o martorei B.E.I. aceasta a arătat „(...) după insistențele mele, partea vătămată mi-a mărturisit că este agresată sexual de tatăl său; mai concret, mi-a spus că de la vârsta de aproximativ 12 - 13 ani întreține relații sexuale cu tatăl său, în locuința comună, în timp ce mama sa nu era acasă”.

Aceeași martoră a mai arătat că „partea vătămată mi-a spus că nu era de acord să întrețină relații sexuale, dar rezistența era înfrântă, fiind manipulată de inculpat (...). Partea vătămată a venit o dată la mine și eu am găzduit-o o noapte, iar la acel moment prezenta urme de lovituri și avea buza spartă și dureri intense la nivelul unei urechi și mi-a spus că fusese lovită de inculpat”. (declarația martorei B.E.I., dosarul instanței).

Aflând despre abuzurile sexuale la care era supusă partea vătămată de către tatăl său adoptator, în dorința de a o ajuta pe aceasta, martora B.E.I. a trimis un e-mail la D.G.A.S.P.C. Iași - Serviciul Situații de Urgențe în care relata, pe scurt, situația părții vătămate și solicita ajutorul autorităților. Acel e-mail a fost primit de martora C.M., asistent social în cadrul D.G.A.S.P.C. Iași, care i-a răspuns minorei B.E.I., solicitându-i date de identificare suplimentare a persoanei abuzate și comunicându-i că era necesar ca persoana abuzată să se prezinte la sediul instituției (în acest sens, cele două e-mailuri aflate la dosar urmărire penală).

Martora i-a transmis aceste solicitări părții vătămate S.C. care însă, nu le-a dat curs, cel mai probabil, din teama de a nu fi crezută în lipsa unor probe care să-i susțină afirmațiile.

Se impune a arăta că, urmare a faptului că martora B.E.I. a găzduit-o, timp de o noapte, în locuința familiei sale pe partea vătămată S.C. care fugise de acasă, inculpatul S.I. a intervenit în relația dintre cele două tinere, interzicându-i părții vătămate să mai continue relația de prietenie cu martora.

Urmare a intervenției inculpatului, relația de prietenie dintre cele două minore s-a încheiat, acestea întâlnindu-se ulterior doar întâmplător.

Următoarea persoană căreia partea vătămată i s-a confesat este martora C.A., colegă de școală și prietenă cu minora S.C.

Contextul faptic în care partea vătămată i-a relatat martorei C.A. despre abuzurile sexuale la care era supusă de tatăl său, este următorul:

Privită din exterior de către martora C.A., familia părții vătămate apărea ca o familie fericită, cu o situație materială bună, cu părinți care erau preocupați de viitorul fiicei lor minore, motiv pentru care martora nu înțelegea de ce partea vătămată se certa cu părinții săi și, totodată, mai obișnuia să fugă și de acasă. Tocmai de aceea, într-un din zilele verii 2008, în timp ce se aflau în căsuța din lemn amenajată pe terenul de lângă Mănăstirea Cetățuia, după ce martora C.A. i-a reproșat părții vătămate faptul că nu-și respectă părinții, minora S.C. i-a relatat situația reală din familia sa.

Cu privire la acel moment, martora C.A. a declarat că „S.C. mi-a spus că prima experiență sexuală a avut-o la vârsta de 13 sau 14 ani cu tatăl său, eu știind că, calitatea de tată o are inculpatul S.I. În momentul în care mi-a povestit, partea vătămată părea afectată și chiar plângea” (declarația aflată la dosarul instanței). Aceeași martoră a mai relatat că „(...) am întrebat-o (referindu-se la partea vătămată) dacă mai știu și alte persoane despre faptul că întreținea relații sexuale cu tatăl său, răspunsul părții vătămate a fost afirmativ, fiind indicată martora B.E.”.

Această relatare a martorei C.A. se coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu declarațiile martorelor B.E.I. și C.M., precum și cu cele 2 e-mailuri listate și aflate la dosar urmărire penală din care rezultă că, în toamna anului 2007, minora S.C. a relatat, pentru prima dată, abuzurile sexuale la care era supusă de inculpat, martorei B.E.I.

Trebuie arătat și faptul că, în declarațiile date, partea vătămată S.C. a susținut că, la un moment dat, i-a spus și mamei ei, numitei S.E., că întreține relații sexuale, împotriva voinței ei, cu inculpatul S.I., dar că martora nu a crezut-o.

Cu privire la acest aspect, martora S.E. a arătat că „este posibil ca fiica mea să îmi fi spus în urmă cu câțiva ani că tatăl său o violează. Eu nu am crezut-o. Dacă mi-a spus acest lucru, sigur că aș fi crezut că face acest lucru din răzbunare, că este un copil și că minte”.

Față de aceste declarații, în lipsa altor mijloace de probă cu privire la acest aspect, instanța constată că nu a fost dovedită cu certitudine împrejurarea că partea vătămată i-a relatat martorei S.E. abuzurile sexuale la care era supusă de inculpat, situație în care, susținerile minorei S.C. făcute în acest sens nu vor fi primite.

Așa după cum deja s-a arătat, odată cu trecerea anilor, minora S.C. a înțeles exact care era semnificația actelor pe care le realiza cu inculpatul, acte cu care nu era de acord, motiv pentru care, în mod permanent, aceasta încerca să găsească soluții pentru a pune capăt abuzurilor la care era supusă.

Cu privire la acest aspect, relevante sunt următoarele susțineri făcute de partea vătămată „nu puteam să dau declarație la poliție întrucât tata mă urmărea tot timpul. Știam că tatăl meu are prietene în poliție (...) Tata are și bani. Credeam că nu am nici o șansă dacă mă duc la poliție, că nu voi fi crezută de nimeni și că tata se va răzbuna pe mine și pe mama”.

Aceasta era percepția părții vătămate minore cu privire la soluția de a sesiza organele judiciare și, în condițiile în care nu avea sprijinul niciunui adult, atunci când nu mai putea suporta abuzurile comise asupra sa, S.C. alegea, ca și soluție, fuga de acasă.

Astfel s-a întâmplat și în cursul lunii iunie 2008 când partea vătămată a fugit din locuința părinților, mergând la unchiul său F.I. (frate cu martora S.E.). Cu acea ocazie, minora S.C. i-a relatat martorului F.I. faptul că, încă de la vârsta de 13 ani, inculpatul S.I. o obliga să întrețină cu el raporturi sexuale (în acest sens, declarația martorului F.I. - dosar urmărire penală).

Aflând acestea, martorul F.I. a luat legătura telefonic cu inculpatul S.I. căruia i-a cerut explicații cu privire la susținerile părții vătămate minore, inculpatul negând acuzațiile aduse de fiica sa.

După acea discuție telefonică, martorul F.I. a sfătuit-o pe minora S.C. în sensul de a produce probe care să-i confirme susținerile, sugerându-i să înregistreze un eventual raport sexual viitor.

Partea vătămată a stat la locuința unchiului său F.I. timp de aproximativ 2 săptămâni după care, urmare a insistențelor inculpatului de a se reîntoarce acasă, aceasta a revenit în locuința părinților săi.

În intervalul de timp în care a stat la locuința martorului F.I., partea vătămată a discutat la telefon cu inculpatul S.I., parte dintre aceste discuții fiind înregistrate, cu telefonul mobil, de minora S.C. Ulterior, discuțiile telefonice înregistrate au fost copiate pe un CD pe care minora S.C. l-a predat organelor de cercetare penală (în acest sens, procesul-verbal și plicul ce conține un CD aflate la dosar urmărire penală). Convorbirea înregistrată de partea vătămată a fost transcrisă în faza cercetării judecătorești, în procesul-verbal din 26 martie 2009 aflat la dosarul instanței (după efectuarea transcrierii, părțile au arătat că nu au de formulat obiecțiuni cu privire la autenticitatea înregistrării și la conținutul transcrierii).

După ce a revenit în locuința părinților, partea vătămată a continuat să fie determinată de inculpat să întrețină raporturi sexuale normale cu acesta. În acest context, date fiind și sugestiile primite de la martorul F.I., pentru a pune capăt abuzurilor sexuale pe care nu le mai suporta, minora a luat hotărârea de a înregistra unele dintre raporturile sexuale întreținute cu inculpatul S.I.

Astfel, în ziua de 25 august 2008, în timp ce părțile se aflau în garsoniera în care locuiau, inculpatul S.I. a inițiat un nou raport sexual cu minora S.C.

Cu acea ocazie minora a reușit să filmeze, cu telefonul său mobil, momentul imediat anterior actului sexual.

Înregistrarea astfel efectuată a fost prezentată de către partea vătămată martorului P.B.N. care, datorită cunoștințelor de specialitate pe care le deține, a copiat-o de pe telefon pe un CD ce a fost predat ulterior organelor de urmărire penală (CD-ul se află la dosar urmărire penală).

Imaginile de pe CD-ul predat de partea vătămată anchetatorilor au fost vizionate în cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 24 martie 2009.

Așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu ocazia vizionării înregistrărilor aflate în fișierele 11 și 12 de pe CD-ul în discuție, durata înregistrării este de 1 minut și 13 secunde, iar imaginile redau pe partea vătămată S.C. îmbrăcată sumar (cu chiloți și un sutien în partea superioară a corpului) și pe inculpatul S.I. care era dezbrăcat de toate obiectele de îmbrăcăminte, în timp ce se sărutau. Interpelate fiind cele două părți, ele s-au recunoscut în imaginile vizionate, arătând totodată că încăperea în care s-a realizat înregistrarea este camera garsonierei în care au locuit anterior lunii septembrie 2008.

Cu ocazia acelei vizionări, inculpatul S.I., personal, a formulat o singură obiecție, susținând că el nu ar fi fost implicat activ în sărutul cu partea vătămată.

În urma obiecțiunii formulată de inculpat s-a procedat la revizionarea înregistrării, ocazie în care participanții la procesul penal, cu excepția inculpatului S.I., au constatat că și inculpatul era implicat activ în sărutul cu partea vătămată (procesul-verbal încheiat cu ocazia vizionării imaginilor salvate în fișierele 11 și 12 de pe CD-ul prezentat de partea vătămată, aflat la dosarul instanței).

Cu privire la înregistrarea în discuție, trebuie arătat faptul că telefonul mobil cu care s-a realizat înregistrarea nu are o cameră video performantă, situație în care imaginile înregistrate nu sunt de cea mai bună calitate, fiind cam întunecate, dar suficient de clare pentru a se putea distinge fizionomia persoanelor din imagine și acțiunile pe care acestea le efectuau.

Calitatea nu tocmai bună a imaginilor înregistrate, au determinat-o pe minora S.C. să ia hotărârea de a realiza o nouă înregistrare, de această dată cu o cameră video pe care, partea vătămată, a instalat-o în locuința comună, într-un loc ascuns. Astfel, în ziua de 26 august 2009, partea vătămată a instalat și a pornit camera video însă, aceasta nu a înregistrat actul sexual care a avut loc între cele două părți, întrucât până la momentul realizării actului sexual, memoria camerei se terminase.

Relevante pentru stabilirea adevărului în cauză sunt momentele imediat următoare finalizării raportului sexual din 26 august 2008, când inculpatul S.I. și-a dat seama că minora folosise camera video ce aparținea familiei pentru a filma ceea ce se întâmplase în locuința comună. Astfel, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată unde este camera video, aceasta spunându-i că i-a împrumutat-o prietenului ei P.A.G. În continuare, inculpatul l-a sunat pe martorul P.A.G. care a negat faptul că acea cameră video s-ar afla la el, după care, fiind întrebată din nou, minora S.C. i-a spus inculpatului că a dat camera unchiului său, F.I. Pentru a verifica afirmația minorei, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul F.I. care, după ce a discutat cu S.I. pe tema camerei video, dându-și seama de ceea ce se petrecuse, s-a prezentat la locuința părților. Aici, cu ajutorul lui F.I., partea vătămată a reușit să ia camera video din locul în care o ascunsese, după care a părăsit în grabă locuința.

Partea vătămată împreună cu martorul F.I., cu autoturismul acestuia din urmă, s-au deplasat la locuința martorului P.B.N. unde au constatat că în memoria camerei video nu era înregistrat actul sexual din acea zi (26 august 2008).

După plecarea din locuință a părții vătămate și a martorului F.I., inculpatul S.I. a sunat-o pe soția sa S.E. care, în acel moment, se afla la serviciu și i-a cerut să vină urgent acasă, lucru pe care martora l-a făcut.

Cu privire la evenimentele din 26 august 2008, martora S.E. a relatat următoarele : „Când am intrat în casă l-am găsit pe soțul meu care era singur acasă. Era foarte agitat așa cum nu îl văzusem niciodată, trăgea hainele din dulap și le arunca prin casă. Era roșu la față, îi ieșise ochii din orbite și spunea doar atât: „Camera, Camera.”

În aceeași zi - 26 august 2008 - martora S.E. a fost sunată de fratele său, martorul F.I. care i-a spus că se află în posesia unei înregistrări în care este filmat un raport sexual între inculpat și partea vătămată. Totodată martorul i-a mai relatat lui S.E. faptul că de mai mulți ani inculpatul „o violează pe fiica sa”, reproșându-i că nu a intervenit în nici un fel pentru a pune capăt abuzurilor.

În urma acelei convorbiri telefonice, martora s-a reîntors la locuința sa pentru a-i cere explicații inculpatului cu privire la aspectele pe care i le comunicase F.I.

Relatează martora S.E. că „soțul meu, S.I. a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu fiica noastră S.C., dar a motivat că fata este o curvă, că ea l-a ademenit, că a profitat de el și că a abuzat de el”.

De remarcat sunt și sentimentele pe care martora susține că le-a trăit atunci când a aflat că soțul și fiica sa întrețineau relații sexuale. Astfel, martora a susținut că inițial a avut o stare de șoc pentru ca, în momentul imediat următor, să se simtă trădată, înșelată de inculpat.

Aceste trăiri ale martorei S.E., prezentate de ea însăși, nu pot decât să confirme, o dată în plus, lipsa de interes și chiar de afecțiune a martorei pentru fiica sa minoră.

De altfel, această atitudine a martorei a continuat și pe parcursul judecății în primă instanță când, nu a dorit să o ajute pe partea vătămată minoră să-și exercite drepturile procesuale, fiind desemnat un curator litis în acest sens.

În seara zilei de 26 august 2008, partea vătămată împreună cu martorul F.I. au mers la locuința numitei S.G. (sora inculpatului) căreia i-au prezentat înregistrarea făcută, cu telefonul minorei S.C., în data de 25 august 2008.

După vizionarea acelei înregistrări, martora S.G. i-a spus părții vătămate că imaginile sunt neclare, încercând astfel să acrediteze ideea că într-un eventual proces penal înregistrarea nu ar putea fi valorificată ca probă.

În ziua de 27 august 2008, partea vătămată împreună cu martorul F.I. au mers la terenul situat în apropierea Mănăstirii Cetățuia unde se afla inculpatul S.I. pentru a-i cere acestuia să-i permită minorei să-și ia din locuință obiectele de îmbrăcăminte care îi aparțineau.

Urmare a refuzului inculpatului de a-i restitui părții vătămate obiectele de îmbrăcăminte care îi aparțineau, între cei doi bărbați - S.I. și F.I. - a avut loc o ceartă și apoi și un conflict fizic, cei doi îmbrâncindu-se și lovindu-se reciproc.

În acest context faptic, în ziua de 28 august 2008, minora S.C. însoțită de unchiul său F.I., s-a prezentat la sediul Poliției unde a formulat o plângere penală în cuprinsul căreia îl reclama pe inculpatul S.I. de comiterea faptelor de „viol” și „incest”.

Un ultim aspect cu privire la situația de fapt ce se impune a fi arătat este acela că după ce a luat la cunoștință de faptul că au fost sesizate organele judiciare, în scopul de a afla ce conținea dosarul format în urma plângerii penale formulată de partea vătămată, inculpatul S.I. a făcut demersurile corespunzătoare și a angajat pentru partea vătămată un avocat (în acest sens, relevantă este chiar declarația inculpatului aflată la dosarul instanței).

La data de 29 septembrie 2008, partea vătămată S.C. a fost examinată de un medic legist, fiindu-i recoltate și lame de secreție vaginală.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 5588/OF din 05 septembrie 2008 întocmit de I.M.L. Iași, partea vătămată S.C. este virgină din punct de vedere anatomic însă, conformația himenului permite consumarea unui raport sexual complet, cu intromisiune, fără deflorare. S-a mai arătat că, la data examinării, partea vătămată nu prezenta pe corp semne de violență și că în secreția vaginală recoltată nu s-au pus în evidență spermatozoizi. Explică medicul legist că lipsa spermatozoizilor se poate datora și intervalului mare de timp scurs între data ultimului act sexual (26 august 2008) și data recoltării probelor (28 august 2008).

La această explicație a medicului legist mai poate fi adăugată și o a doua, susținută de partea vătămată și anume că, de fiecare dată, la finalizarea actului sexual, inculpatul ejacula în exterior.

Cât privește lipsa semnelor de violență de pe corpul părții vătămate, așa după cum deja s-a arătat, determinarea minorei S.C. la a întreține relații sexuale cu inculpatul S.I. s-a realizat atât prin constrângere fizică (prin exercitarea unor acte de violență fizică) cât, mai ales, prin constrângere morală (prin amenințări cu producerea unui rău).

Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, actele sexuale realizate de inculpat cu partea vătămată în cursul lunii august 2008 s-au efectuat prin constrângerea morale a victimei minore și nu prin constrângerea fizică a acesteia.

Așa se explică lipsa semnelor de violență fizică de pe corpul părții vătămate S.C. la momentul examinării acesteia de către medicul legist (29 august 2008).

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza judecății în primă instanță, partea vătămată S.C. a fost evaluată din punct de vedere psihologic de către specialiști din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Iași (fiind întocmite în acest sens fișele de evaluare aflate la dosar urmărire penală și la dosarul instanței).

Din analiza fișelor de evaluare psihologică rezultă că partea vătămată S.C., ca urmare a unor abuzuri sexuale, trăiește o stare de teamă și stres acut, fiind prezente simptome traumatice ca vise urâte, coșmaruri, teamă și furie, flashback-uri, dorința de a nu se fi întâmplat nimic, depersonalizare și o stimă de sine scăzută, cu tendința de a compensa prin înfrumusețarea aspectului exterior. S-a mai reținut că, deși a reușit să surmonteze parțial situația de stres, există riscul ca minora parte vătămată să dezvolte un sindrom de stres post traumatic.

Cu privire la atitudinea pe care inculpatul S.I. a adoptat-o în fața organelor judiciare, instanța a reținut că aceasta este una de negare a învinuirii aduse.

Mai întâi, se impune a fi remarcată împrejurarea că audierea inculpatului cu privire la situația de fapt s-a realizat doar în partea finală a cercetării judecătorești (la termenul din data de 16 iunie 2009) întrucât, până la acel moment procesual, S.I. s-a prevalat de „dreptul la tăcere”.

În declarația dată, inculpatul a negat comiterea oricărui act sexual împotriva fiicei sale minore S.C., susținând că acuzațiile aduse de aceasta din urmă „reprezintă o înscenare, urmată de șantaj, pusă la cale de partea vătămată, unchiul acesteia (F.I.), urmată și de către soția mea (referindu-se la martora S.E.)”.

În esență, inculpatul a susținut că, începând cu data de 11 iunie 2008 și până la data de 27 august 2008, partea vătămată împreună și cu martorul F.I. i-au solicitat anumite sume de bani (inițial 500 RON/lunar pentru F.I. și 3.000 euro pentru S.C., iar ulterior 1.000 RON/lunar) spunându-i că, în caz contrar, îl vor acuza de întreținerea de relații sexuale cu partea vătămată minoră, precizându-i totodată că dețin și probe în sprijinul acuzațiilor despre care făceau vorbire.

Relatează inculpatul că, în perioada iunie - iulie 2008, în urma unor discuții avute cu minora S.C. și apoi cu F.I., a aflat că acesta din urmă întreținuse relații sexuale atât cu fiica sa minoră cât și cu soția sa, numita S.E.

Acest din urmă aspect, susține inculpatul, l-a determinat să i-a hotărârea de a divorța de soția sa S.E. fără însă a discuta cu aceasta, în prealabil, pe tema aspectului de fapt ce constituia motivul divorțului.

Mai susține inculpatul S.I. că, la data de 26 august 2008, partea vătămată i-a întins o capcană, încercând să-l atragă să întrețină cu ea un raport sexual, lucru pe care nu a reușit să-l facă și că, în ziua de 27 august 2008, F.I. și S.C. au venit în locul unde se afla el - terenul de lângă Mănăstirea Cetățuia - comițând un nou act de șantaj.

Recunoaște inculpatul S.I. că după ce a aflat de plângerea penală formulată de partea vătămată împotriva sa, în scopul „să pot să aflu ce anume conținea dosarul aflat la acel moment la organele de urmărire penală”, a angajat un avocat pentru partea vătămată minoră.

De remarcat faptul că inculpatul S.I. nu a putut să dea explicații logice și credibile cu privire la atitudinea sa de a fi rămas în stare de pasivitate, adică de a nu fi sesizat organele judiciare, cu faptele de șantaj pretins că au fost comise asupra sa, precum și cu fapta constând în aceea că F.I. ar fi întreținut relații sexuale cu fiica sa, care era minoră.

Cu privire la înregistrarea video vizionată la termenul de judecată din 24 martie 2009, inculpatul S.I. a declarat că „eu nu aveam ce căuta în acea filmare”. Practic, prin această susținere, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu el este persoana de sex bărbătesc ce apare în respectiva înregistrare. Or, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal întocmit cu ocazia vizionării, imediat după vizionare, inculpatul S.I. a recunoscut că el este bărbatul din imagini, singura sa obiecțiune fiind cea cu privire la neimplicarea activă în sărutul cu partea vătămată.

Această atitudine oscilantă a inculpatului S.I. nu poate conduce decât la concluzia că declarația sa are caracter nesincer.

În apărare, inculpatul S.I. a solicitat audierea în calitate de martori a numiților I.S., G.V., G.N. (persoane ce au asistat la incidentul din 27 august 2008), a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice asupra părții vătămate cu argumentarea că „la persoanele de sex feminin care trec la perioada de pubertate, în subconștient, se manifestă un sindrom de sexualitate exacerbat, iar uneori acest sindrom se manifestă atât de pregnant încât se încearcă agresiunea tatălui”, proba cu expertiza criminalistică pentru a se stabili autenticitatea înregistrării video de pe CD-ul aflat la dosarul de urmărire penală, să se stabilească identitatea persoanelor ce apar în înregistrare, să se îmbunătățească calitatea imaginilor și să se stabilească data și ora la care s-a făcut înregistrarea (această probă a fost solicitată ulterior termenului la care s-a realizat vizionarea înregistrării), audierea în calitate de martori a avocaților D.I. (apărătorul ales al inculpatului din cursul urmăririi penale și de la momentul procesual prevăzut de art. 300

1

C. proc. pen.) și T.M. (apărătorul ales al părții vătămate), audierea numiților S.I. și S.P.L. (fii inculpatului), proba cu acte și un martor în circumstanțiere. De asemenea, au mai fost depuse la dosar o serie de fotografii în care apare și partea vătămată și o serie de CD-uri și DVD-uri.

Instanța a admis proba cu martorii I.S. și G.V., precum și probele solicitate în circumstanțiere; celelalte probe au fost respinse fiind apreciate, pentru argumentele redate în cuprinsul încheierilor de ședință din 13 ianuarie 2009, 07 aprilie 2009 și 16 iunie 2009, ca neutile cauzei.

Audiați nemijlocit în fața instanței, martorii I.S. și G.V. au relatat că, în ziua de 27 august 2008, în timp ce se aflau la un teren din apropierea Mănăstirii Cetățuia care îi aparținea inculpatului S.I., lucrând la construcția unui beci, au asistat la un conflict între inculpat, pe de o parte, și un bărbat și partea vătămată pe de altă parte.

Relatează cei doi martori că, bărbatul despre care au aflat ulterior că este cumnat cu inculpatul (fiind vorba de martorul F.I.) îi cerea inculpatului bani, după care cei doi s-ar fi îmbrâncit reciproc, iar F.I. l-ar fi lovit, cu palma peste față, pe inculpat.

Cu privire la împrejurarea cum că martorul F.I. îi cerea inculpatului bani, instanța a constatat că depozițiile celor doi martori sunt diferite. Astfel, în timp ce martorul G.V. a relatat că „bărbatul venit îi cerea inculpatului să îi dea niște bani, iar inculpatul îi spunea să îl lase mai întâi să vorbească cu soția lui”, martorul I.S. a arătat că „bărbatul respectiv îi cerea bani inculpatului (...) nu l-am auzit să îi spună inculpatul bărbatului să îl lase să discute mai întâi cu soția sa”.

Or, în condițiile în care cei doi martori au susținut că s-au aflat unul lângă celălalt în momentul incidentului având astfel posibilitatea să perceapă direct unele și aceleași aspecte de fapt, relatările lor diferite cu privire la împrejurările concrete în care F.I. i-ar fi cerut bani inculpatului, nu poate avea decât o singură explicație logică, respectiv aceea că afirmația martorilor cum că F.I. i-ar fi cerut bani inculpatului S.I. nu este conformă cu realitatea.

În această situație, instanța de fond a înlăturat susținerile martorilor I.S. și G.N. referitoare la împrejurarea cum că F.I. îi cerea bani inculpatului S.I.

Martorii I.S. și G.V. au mai relatat că după incident, inculpatul S.I. le-a spus că bărbatul cu care a avut conflictul îi este cumnat, că acesta are un drept de coproprietate asupra terenului pe care se construia beciul și că, din acest motiv, îi pretinde o sumă de bani.

Instanța de fond a constatat că susținerile martorilor I.S. și G.V. cu privire la motivul pentru care erau ceruți banii de către F.I. sunt în contradicție cu declarația inculpatului S.I. care, referindu-se la incidentul din 27 august 2008, a afirmat că F.I. i-a cerut o sumă de bani pentru a nu sesiza organele de poliție cu privire la fapte de natură penală.

Or, în condițiile în care această afirmație a inculpatului ar fi reală nu există nicio justificare logică pentru care, la scurt timp după comiterea asupra sa a pretinsului act de șantaj, S.I. să fi relatat martorilor alte aspecte de fapt decât cele reale.

Față de acestea, instanța a reținut că martorii audiați la solicitarea inculpatului S.I. nu au confirmat susținerile acestuia referitoare la comiterea asupra sa de către F.I. și S.C. a unor acte de șantaj, context în care susținerile inculpatului în această privință rămân singulare.

De altfel, coroborând declarația inculpatului S.I. cu toate celelalte mijloace de probă existente la dosar, instanța a constatat că susținerile din cuprinsul declarației inculpatului nu se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din întreg ansamblu probator administrat în cauză.

În această situație, având în vedere și dispozițiile art. 69 C. proc. pen. care prevăd că declarația inculpatului făcută în cursul procesului penal poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză, instanța va înlătura declarația inculpatului S.I.

În continuare, instanța a făcut o analiză judicioasă a materialului probator administrat în cauză și a arătat motivele care au stat la baza reținerii situației de fapt expusă anterior și, implicit, a vinovăției inculpatului S.I.

Primele mijloace de probă administrate în cauză au fost plângerea și declarația părții vătămate S.C. care, în esență, a susținut că, începând din vara anului 2005 și până la data de 26 august 2008, în mod repetat, prin amenințări și prin acte de violență fizică, a fost determinată de tatăl său adoptator, inculpatul S.I., să întrețină cu el raporturi sexuale normale complete.

Susținerile părții vătămate se coroborează și sunt confirmate pe deplin de declarațiile martorilor B.E.I. și C.A. care au relatat că, în toamna anului 2007 și respectiv în luna iunie 2008, au aflat din relatările părții vătămate că aceasta era abuzată sexual de tatăl său, inculpatul S.I. Fiecare dintre cele două martore a relatat că abuzurile sexuale asupra minorei S.C. au început încă de când aceasta avea vârsta de 12 - 14 ani (declarația martorei B.E.I.) și respectiv 13 - 14 ani (declarația martorei C.A.).

Mai mult, martora B.E.I. a relatat că, în ideea de a o ajuta pe partea vătămată, a întreprins un demers, trimițând un e-mail la D.G.A.S.P.C. Iași - Serviciul Situații de Urgențe, primind și un răspuns la acel e-mail.

Martora B.E.I. a listat din calculatorul personal cele 2 e-mailuri despre care a făcut vorbire și le-a depus la dosarul cauzei pentru a da credibilitate susținerilor făcute în acest sens. Aceste două e-mailuri constituie mijloace de probă care vin în sprijinul susținerilor făcute de partea vătămată S.C.

Lecturând e-mailul trimis de martora B.E.I., instanța a constatat că în cuprinsul acestuia sunt furnizate o serie de elemente (prenumele persoanei abuzate „C.”, vârsta de la care era abuzată - „12 - 13 ani” -, împrejurarea că cel care o abuza era tatăl minorei, însă nu „tatăl ei adevărat”, împrejurarea că mama minorei abuzată se afla la a treia căsătorie, că minora urma ca în luna noiembrie 2007 să împlinească 16 ani) pe baza cărora se poate concluziona, fără nici un dubiu, că persoana despre care se vorbește în e-mail este partea vătămată S.C.

Pentru a verifica credibilitatea martorei B.E.I., instanța, din oficiu, a dispus audierea, în calitate de martor, a numitei C.M., asistentul social cu care a comunicat minora B.E.I.

Audiată nemijlocit în faza cercetării judecătorești (declarație aflată la dosarul instanței), martora C.M. a confirmat faptul că în cursul anului 2007 a primit e-mailul expediat de martora B.E.I. și că i-a răspuns acesteia cu e-mailul aflat la dosar urmărire penală.

Acest demers întreprins de minora B.E.I. (a cărui realitate a fost temeinic probată) nu poate decât să dovedească faptul că, în anul 2007, partea vătămată i-a relatat prietenei sale, martora B.E.I., împrejurarea că este abuzată sexual de inculpatul S.I.

În condițiile în care abuzurile sexuale nu ar fi existat, acțiunea părții vătămate de a le fi relatat celor două prietene despre existența abuzurilor, nu poate fi justificată în nici un fel și ar fi lipsită de logică.

În sprijinul susținerilor părții vătămate vin și declarațiile martorilor F.I. și S.E.

Astfel, martorul F.I., prin toate susținerile făcute în cuprinsul declarațiilor date în fața organelor judiciare, a confirmat caracterul real al actelor sexuale realizate, prin constrângere, de minora S.C. cu tatăl său adoptator, inculpatul S.I.

De remarcat și faptul că martorul F.I. a indicat ca și vârstă aproximativă a părții vătămate la momentul debutului infracțional, vârsta de 13 ani.

Pentru a verifica credibilitatea atât a martorului F.I. cât și a părții vătămate, instanța a dispus, din oficiu, audierea, în calitate de martor, a numitului P.B.N., persoană căreia cei doi - martorul și partea vătămată -, i-au prezentat înregistrarea video realizată cu telefonul mobil și o cameră video.

Prin declarația făcută (declarație aflată la dosarul instanței), martorul P.B.N. a confirmat în întregime relatările părții vătămate și ale martorului F.I. cu privire la evenimentele petrecute în ziua de 26 august 2008.

Mai mult, martorul P.B.N. a relatat că la momentul când a venit la locuința sa cu înregistrarea de pe telefonul mobil și cu o cameră video, partea vătămată S.C. „părea speriată, această părere mi-am făcut-o urmare a faptului că plângea și după trăsăturile feței”.

Cât privește declarația martorei S.E., relevante pentru stabilirea adevărului sunt susținerile acesteia cu privire la derularea evenimentelor faptice din ziua de 26 august 2008 și, în mod special, afirmația martorei că „soțul meu, S.I., a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu fiica noastră S.C. (...)”. Aceeași martoră a mai relatat că „În continuare soțul meu susține că fata a abuzat sexual de el. Nu neagă că a întreținut raporturi sexuale cu ea, dar susține că aceasta l-a obligat”.

În legătură cu martora S.E. se impune a arăta că aceasta a fost audiată doar în cursul urmăririi penale, în faza judecății în primă instanță prevalându-se de dispozițiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen. dată fiind calitatea sa de „soț” în raport cu inculpatul S.I.

În sprijinul susținerilor părții vătămate sunt și fișele de examinare psihologică întocmite în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță în cuprinsul cărora, psihologul specialist, concluzionează că minora S.C. a trăit și trăiește o stare de traumă ca urmare a unor abuzuri sexuale.

Deosebit de relevante pentru stabilirea adevărului în cauză sunt cele două înregistrări - audio și video - salvate pe CD-urile aflate la dosar urmărire penală, înregistrări ce au fost ascultate și respectiv vizionate în cursul cercetării judecătorești, fiind întocmite procese-verbale în acest sens.

Cu privire la autenticitatea celor două înregistrări se impune a arăta că nu există nici un dubiu în această privință întrucât în urma vizionării imaginilor video și respectiv a ascultării și transcrierii convorbirii telefonice înregistrată audio, cele două părți - inculpatul S.I. și partea vătămată S.C. - nu au formulat obiecțiuni în privința caracterului autentic al înregistrărilor, iar în privința înregistrării video aceștia s-au recunoscut în imaginile vizionate.

Analizând conținutul convorbirii telefonice transcrisă în procesul-verbal aflat la dosarul instanței, convorbire purtată între inculpat și partea vătămată, instanța a reținut că din întregul dialogul purtat între cele două părți rezultă că minora parte vătămată îi reproșa inculpatului S.I. faptul că o abuza sexual, iar inculpatul, în nici un moment, nu și-a exprimat surprinderea cu privire la abuzurile ce îi erau imputate pe care, de altfel, nu le-a negat ceea ce, implicit, înseamnă că le-a confirmat.

Ca o concluzie, instanța a reținut că înregistrarea audio care redă dialogul dintre cele două părți confirmă realitatea faptelor penale ce au fost imputate de partea vătămată, inculpatului S.I.

Cât privește înregistrarea video existentă la dosar, instanța a reținut că aceasta redă pe cele două părți - inculpatul S.I. și partea vătămată S.C. - aflate pe patul din garsoniera în care locuiau, S.I. dezbrăcat de toate obiectele de îmbrăcăminte, iar S.C. îmbrăcată sumar (cu chiloți și un sutien) în timp ce se sărutau, durata înregistrării fiind de 1 minut și 13 secunde.

Postura în care apare inculpatul S.I. în respectivele imagini - în pielea goală, sărutându-se cu partea vătămată - nu poate decât să întărească susținerile minorei S.C. cum că, prin constrângere, a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul care este tatăl său adoptator.

Susținerea inculpatului cum că el nu era implicat activ în sărutul cu partea vătămată, ci în acel moment dormea, nu poate fi primită întrucât este contrazisă categoric de imaginile video ce au fost vizionate în prezența tuturor participanților la procesul penal.

Toate mijloacele de probă despre care s-a făcut vorbire mai sus, analizate în mod coroborat, constituie probe certe care dovedesc vinovăția inculpatului S.I. în săvârșirea faptelor penale ce au fost descrise în considerentele sentinței, situație în care prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată.

În acest context se impune a arăta că probele ce au fost administrate în apărare nu au dovedit lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție, nedeterminând astfel înlăturarea acestora din urmă.

La dosarul cauzei au fost depuse de către inculpat, prin intermediul apărătorului, o serie de CD-uri și DVD-uri care, potrivit opisului atașat, reprezintă imagini și fotografii în care este redată partea vătămată în compania unor tineri și respectiv o convorbire între partea vătămată și „Artemisa” (probabil, apărarea s-a referit la martora S.G.).

Cu privire la acestea, instanța reține că imaginile și fotografiile în care apare partea vătămată în compania unor tineri nu sunt pertinente pentru cauză (nu pot contribui la aflarea adevărului), iar în ceea ce privește convorbirea înregistrată se remarcă, în primul rând, lipsa oricărui element pe baza căruia să se poată aprecia asupra autenticității ei. De altfel, apărarea s-a limitat doar la a le depune la dosar cu precizări succinte, fără a indica care anume este teza probatorie ce se urmărește a fi dovedită cu respectivele înregistrări, în condițiile în care o astfel de sarcină îi revenea.

În urma vizionării și ascultării înregistrărilor în discuție, instanța a constatat că acestea nu conțin date ce ar putea contribui la aflarea adevărului și lămurirea cauzei, motiv pentru care nu au fost avute în vedere la stabilirea situației de fapt.

Cât privesc declarațiile pe care le-au făcut martorii S.P. și S.G. (fratele și respectiv sora inculpatului), instanța a constatat că acestea nu conțin elemente de fapt care să aibă legătură directă cu faptele de viol și incest imputate inculpatului. Cei doi martori au încercat, prin declarațiile date, să confirme apărarea făcută de inculpat cum că el ar fi „victima unui șantaj”.

Analizând declarațiile martorilor S.P. și S.G. în coroborare cu declarația inculpatului S.I., instanța a constatat o serie de neconcordanțe între aceste mijloace de probă. Astfel, în timp ce inculpatul a relatat că actele de șantaj au fost comise de F.I. și de partea vătămată, martorul S.P. indică ca autor al pretinsului șantaj pe numita S.E.

De asemenea, dacă inculpatul a susținut că F.I. i-a cerut o sumă de bani pentru sine și o altă sumă pentru partea vătămată fără a-i indica destinația exactă a banilor, martora S.G. a relatat că F.I. a cerut o sumă de bani „(...) în scopul de a o ajuta pe minoră (referindu-se la S.C.) să ajungă modeling”.

Aceeași martoră - S.G. - mai su