ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1322/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 400 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Vaslui, inculpatul M.S. (fiul lui Ș. și Z.) a fost condamnat la următoarele pedepse: - 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe timp de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. În baza art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

pe timp de 6 ani. Pe durata executării pedepsei, inculpatului M.S. i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24 iunie 2009, la zi. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.M., constituită parte civilă prin reprezentantul legal B.I., și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900 lei din care 550 lei reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu suportate din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în toamna anului 2008, aflându-se în stare de ebrietate, inculpatul a întreținut, prin constrângere, un raport sexual cu fiica sa M.M., în vârstă de 12 ani. Inculpatul a fost surprins de martora M.I., fosta sa soție, împreună cu care locuia în același imobil. Fapta nu a fost sesizată organelor de poliție, martora M.I. (mama victimei) susținând că i-a fost teamă de inculpat și de publicitatea nedorită în comunitatea sătească. Pe data de 3 iunie 2009, partea vătămată, minora M.M., a fost victima unei agresiuni sexuale comisă de P.V. La examinarea medico-legală s-a constatat că partea vătămată prezenta o deflorare veche, împrejurare în care s-a aflat despre fapta săvârșită de inculpat.

Acesta a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, declarațiile sale coroborându-se cu cele ale părții vătămate și ale martorilor M.R.C., M.A., M.C., M.I., actele medico-legale. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul M.S. Prin Decizia penală nr. 16 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Iași a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui și a desființat în parte sentința atacată, în sensul majorării pedepselor aplicate inculpatului. Rejudecând, instanța de apel a majorat de la 10 ani închisoare la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., și de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen.

Pedepsele stabilite au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe timp de 6 ani. Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 25 noiembrie 2009, la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondurile M.J.

Instanța de apel a constatat că împrejurările în care au fost comise faptele, trauma psihică produsă tuturor celor 3 fiice ale inculpatului, comportamentul acestuia față de familie înainte de săvârșirea faptelor, constituie argumente care impun pedepse severe și, în mod evident, dau consistență argumentelor invocate de Parchet în motivele de apel (decizia Curții de Apel Iași – fila 31 verso). În consecință, Curtea de Apel Iași a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, majorând pedepsele aplicate inculpatului într-un cuantum suficient pentru a se realiza scopul coercitiv și educativ al pedepsei (decizia invocată – fila 31 verso, ultimul alineat). În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.S., criticând-o pentru netemeinicie potrivit cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recurentul inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere că a recunoscut în mod constant comiterea faptei, a avut o conduită bună, a colaborat cu organele judiciare la stabilirea vinovăției sale. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Sentința penală nr. 400 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Vaslui a fost apelată atât de procuror cât și de inculpat. Instanța de apel a reținut însă, în considerentele deciziei sale, că numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a atacat hotărârea instanței de fond (fila 4 verso alin. (2) din decizie – fila 31 verso dosar) și a prezentat exclusiv criticile formulate de procuror pe care le-a și examinat în mod detaliat.

Hotărârea instanței de apel nu se referă absolut deloc la apelul declarat de inculpat. Deși inculpatul și-a motivat apelul, atât în scris (fila 3), cât și oral, solicitând reducerea pedepsei aplicate, instanța nu face nicio referire la criticile formulate de acesta, ignorând verificarea lor prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Soluția de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat nu are suport explicit în considerentele Deciziei penale nr. 16 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Iași. Înalta Curte constată că examinarea motivelor de apel ale procurorului – care s-a întemeiat pe același caz de casare ca și cel invocat și de inculpat în apelul său, dar în sens contrar intereselor acestuia din urmă – nu suplinește lipsa de examinare a criticilor formulate de M.S.

în propria-i cale de atac și nu echivalează cu soluționarea apelului său. Examinarea și soluționarea apelului inculpatului trebuia să se facă în mod explicit și concret, raportat la motivele de nemulțumire arătate în scris și oral de acesta. În consecință, Înalta Curte, constatând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor esențiale formulate de inculpat în apelul său, va admite recursul declarat de acesta, va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (2) raportat la art. 382 alin. (3) C. proc. pen. va fi menținută starea de arest a inculpatului M.S. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) raportat la art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva Deciziei penale nr. 16 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași. Menține starea de arest a inculpatului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2010.