ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1322/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 400 din 25 noiembrie 2009 a

Tribunalului Vaslui, inculpatul M.S. (fiul lui Ș. și Z.) a fost condamnat la

următoarele pedepse:

- 10 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe

timp de 6 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) și art.

35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe timp de 6 ani.

Pe durata executării

pedepsei, inculpatului M.S. i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 24 iunie 2009, la zi.

S-a admis acțiunea civilă

formulată de partea vătămată M.M., constituită parte civilă prin reprezentantul

legal B.I., și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu

de daune morale.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900 lei din care 550 lei

reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu suportate din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în toamna anului 2008,

aflându-se în stare de ebrietate, inculpatul a întreținut, prin constrângere,

un raport sexual cu fiica sa M.M., în vârstă de 12 ani.

Inculpatul a fost surprins

de martora M.I., fosta sa soție, împreună cu care locuia în același imobil.

Fapta nu a fost sesizată

organelor de poliție, martora M.I. (mama victimei) susținând că i-a fost teamă

de inculpat și de publicitatea nedorită în comunitatea sătească.

Pe data de 3 iunie 2009,

partea vătămată, minora M.M., a fost victima unei agresiuni sexuale comisă de P.V.

La examinarea medico-legală s-a constatat că partea vătămată prezenta o

deflorare veche, împrejurare în care s-a aflat despre fapta săvârșită de

inculpat.

Acesta a recunoscut

comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, declarațiile sale coroborându-se

cu cele ale părții vătămate și ale martorilor M.R.C., M.A., M.C., M.I., actele

medico-legale.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul M.S.

Prin Decizia penală nr. 16

din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Iași a admis apelul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Vaslui și a desființat în parte sentința atacată, în sensul

majorării pedepselor aplicate inculpatului.

Rejudecând, instanța de apel

a majorat de la 10 ani închisoare la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3)

C. pen., și de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen.

Pedepsele stabilite au fost

contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e)

C. pen. pe timp de 6 ani.

Celelalte dispoziții ale

sentinței apelate au fost menținute.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins ca nefondat.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă a acestuia de la 25 noiembrie

2009, la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondurile M.J.

Instanța de apel a constatat

că împrejurările în care au fost comise faptele, trauma psihică produsă tuturor

celor 3 fiice ale inculpatului, comportamentul acestuia față de familie înainte

de săvârșirea faptelor, constituie argumente care impun pedepse severe și, în

mod evident, dau consistență argumentelor invocate de Parchet în motivele de

apel (decizia Curții de Apel Iași – fila 31 verso).

În consecință, Curtea de

Apel Iași a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, majorând

pedepsele aplicate inculpatului într-un cuantum suficient pentru a se realiza

scopul coercitiv și educativ al pedepsei (decizia invocată – fila 31 verso,

ultimul alineat).

În termen legal, împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.S., criticând-o pentru

netemeinicie potrivit cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Recurentul inculpat a

solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în

vedere că a recunoscut în mod constant comiterea faptei, a avut o conduită

bună, a colaborat cu organele judiciare la stabilirea vinovăției sale.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele

considerente:

Sentința penală nr. 400 din

25 noiembrie 2009 a Tribunalului Vaslui a fost apelată atât de procuror cât și

de inculpat.

Instanța de apel a reținut

însă, în considerentele deciziei sale, că numai Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vaslui a atacat hotărârea instanței de fond (fila 4 verso alin. (2)

din decizie – fila 31 verso dosar) și a prezentat exclusiv criticile formulate

de procuror pe care le-a și examinat în mod detaliat.

Hotărârea instanței de apel

nu se referă absolut deloc la apelul declarat de inculpat.

Deși inculpatul și-a motivat

apelul, atât în scris (fila 3), cât și oral, solicitând reducerea pedepsei

aplicate, instanța nu face nicio referire la criticile formulate de acesta,

ignorând verificarea lor prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Soluția de respingere a apelului

declarat de inculpat ca nefondat nu are suport explicit în considerentele Deciziei

penale nr. 16 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel Iași.

Înalta Curte constată că examinarea

motivelor de apel ale procurorului – care s-a întemeiat pe același caz de

casare ca și cel invocat și de inculpat în apelul său, dar în sens contrar

intereselor acestuia din urmă – nu suplinește lipsa de examinare a criticilor

formulate de M.S. în propria-i cale de atac și nu echivalează cu soluționarea

apelului său.

Examinarea și soluționarea

apelului inculpatului trebuia să se facă în mod explicit și concret, raportat

la motivele de nemulțumire arătate în scris și oral de acesta.

În consecință, Înalta Curte,

constatând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor esențiale

formulate de inculpat în apelul său, va admite recursul declarat de acesta, va

casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Iași.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

17

alin. (2) raportat la art. 382 alin. (3) C.

proc. pen. va fi menținută starea de arest a inculpatului M.S.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) raportat la art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., art. 192

alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.S. împotriva Deciziei penale nr. 16 din 2 februarie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală

atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași.

Menține starea de arest a

inculpatului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2010.