ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2563/2010

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 74 din 17 martie

2010, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul H.V. (cetățenie român,

căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale), pentru săvârșirea

infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b

1

)

alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 11

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a

II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., pe durata executării pedepsei interzice inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C.

pen.

Conform dispozițiilor

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prima instanță a menținut starea de arest a

inculpatului și în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 15

octombrie 2009 la zi.

Prin aceeași

sentință, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu de

reprezentantul Ministerului Public și, în baza art. 17 alin. (3) și art. 18 C.

proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate P.L.G., prin

reprezentant legal P.M., suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale și a luat

act că partea vătămată P.L.G., prin reprezentant legal, s-a constituit parte

civilă.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 560 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 RON,

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, atât pentru inculpat,

cât și pentru partea vătămată, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului

Justiției.

De asemenea, l-a

obligat pe inculpat să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare părții

vătămate P.L.G., prin reprezentant legal, suma de 18 RON.

Pentru a se pronunța

astfel, Tribunalul Vaslui a reținut, în esență, că prin Rechizitoriul nr.

928/R/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui la data de 7

decembrie 2009, înregistrat la această instanță la data decembrie 2009 sub

numărul 369/89/2009, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

inculpatul H.V. pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă calificată,

prevăzută de 197 alin. (1), alin. (2) lit. b

1

) alin. (3) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut prin

actul de sesizare al instanței că în perioada septembrie - octombrie 2009

inculpatul a întreținut acte sexuale normale cu minora P.L.G., vârstă de 13 ani

și 9 luni, fiica soției sale P.M., profitând de vârsta fragedă a acesteia și

folosind amenințarea și constrângerea morală.

Analizând actele și

lucrările dosarului și coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul

cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că începând cu anul 1999,

inculpatul H.V. a întreținut o relație concubinaj cu numita P.M., iar la data

de 1 iulie 2009 cei doi și-au oficializat relația căsătorindu-se.

Din relația de

concubinaj au rezultat doi copii minori, iar numita P.M. mai avea un copil

minor rezultat dintr-o relație anterioară, pe partea vătămată P.L.G., născută

la data de 5 ianuarie 1996.

S-a reținut că partea

vătămată a locuit permanent cu mama, tatăl vitreg și frații mai mici.

În cursul lunii

septembrie 2009, fără să se fi putut stabili data exactă, într-o seară,

inculpatul H.V. i-a cerut părții vătămate P.L.G. să-l însoțească la o suprafață

de teren, situată în afara satului, pentru a culege porumb. Minora a dat curs

solicitării, iar după ce inculpatul a cules câțiva știuleți de porumb, pe

fondul consumului de alcool, acesta i-a propus să întrețină relații sexuale. Deși

partea vătămată s-a împotrivit, inculpatul a profitat de forța sa fizică și de

ascendentul psihic pe care-l avea asupra minorei, a dezbrăcat-o și a întreținut

cu ea un act sexual normal.

S-a mai reținut că

revenind la domiciliu, minora nu i-a relatat imediat mamei sale cele

întâmplate, spunându-i după câteva zile, când au hotărât să nu sesizeze

organele de poliție, pentru a o feri pe minoră de discuțiile localnicilor.

Ulterior, în ziua de

6 octombrie 2009, după ce s-a certat cu numita P.M., pe care a încuiat-o în

locuință, inculpatul H.V. a luat-o de mână pe minora P.L.G., pe care a condus-o

într-o anexă a gospodăriei, respectiv într-o bucătărie, loc unde a amenințat-o

cu bătaia și a întreținut cu ea un raport sexual normal.

În noaptea de 12/13

octombrie 2009, inculpatul H.V. s-a certat din nou cu numita P.M., căreia i-a

spus că este îndrăgostit de fiica ei și că vrea să "fugă în lume cu

aceasta", și-a închis soția în locuință, legând ușa de la intrare cu

sârmă, apoi a dus minora în aceeași bucătărie, unde, prin amenințare,

inculpatul a întreținut un nou act sexual cu ea.

A doua zi, pe data de

13 octombrie 2009, numita P.M. s-a întâlnit cu fiica ei, partea vătămată

P.L.G., care i-a relatat faptele comise de inculpat, iar în urma discuțiilor

purtate, pe data de 14 octombrie 2009 au sesizat organele de poliție.

La solicitarea

organelor de poliție, la data de 14 octombrie 2009 minora P.L.G. a fost

examinată în cadrul Cabinetului Medico-Legal Județean Vaslui, iar din raportul

de expertiză medico-legală nr. 215/E din 14 octombrie 2009, a rezultat că

minora prezintă o deflorare mai veche, ce poate data de mai mult de 10 zile și

că aceasta nu prezintă semne de violență. De asemenea, minora prezintă o

dezvoltare fizică superioară vârstei cronologice și instrucției școlare, iar în

secreția vaginală recoltată de la minoră s-au pus în evidență frecvente capete

de spermatozoizi, ceea ce atesta consumarea unui raport sexual vaginal în

ultimele 24 - 48 de ore.

S-a mai menționat că,

după ce a fost prima dată abuzată sexual de tatăl ei vitreg, inculpatul H.V.,

minora P.L.G., pe fondul tulburărilor sufletești, a relatat unor prieteni fapta

la care a fost supusă, dar a și consemnat aspecte despre viața ei personală

într-un jurnal, caiet care a fost depus de aceasta la dosarul cauzei.

Prima instanță a

constatat că fapta inculpatului H.V., de a întreține în mod repetat, în

perioada septembrie - octombrie 2009, acte sexuale normale cu fiica sa vitregă

P.L.G., în vârstă de 13 ani și 9 luni, prin amenințare și constrângere morală

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art.

197 alin. (1), alin. (2) lit. b

1

) alin. (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. fiind pe deplin dovedită cu mijloacele de probă

existente la dosar.

Pentru fapta

săvârșită, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 11 ani

închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., având în vedere criteriile

enumerate la art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei comise,

limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, acestea fiind

între 10 - 25 ani închisoare, urmarea produsă, trauma suferită de minoră,

evoluția ei ulterioară din punct de vedere afectiv și sexual, lipsa antecedentelor

penale, precum și conduita sinceră a acestuia, forma continuată a infracțiunii.

În termenul prevăzut

de art. 383 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a promovat apelul împotriva

sentinței mai sus menționată, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând o

pedeapsă mai mică, în raport circumstanțele reale și personale.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, instanța

de prim control judiciar a constatat că apelul nu este întemeiat și, în baza

art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 56 din 13 aprilie 2010 a

respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul H.V., împotriva Sentinței

penale nr. 74 din data de 17 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui în

Dosarul nr. 3659/89/2009, sentință penală pe care a menținut-o.

Prin aceeași decizie,

instanța de prim control judiciar a menținut starea de arest a inculpatului

H.V., iar în baza art. 88 C. pen., a dedus arestarea preventivă a inculpatului

de la 17 martie 2010 la 13 aprilie 2010.

Totodată, l-a obligat

pe apelantul inculpat să plătească statului suma de 250 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu a stabilit să fie avansat din fondurile statului.

Pentru a decide

astfel, instanța de prim control judiciar a reținut în esență, că din

coroborarea plângerii părții vătămate, a declarațiilor părții vătămate, a

procesului-verbal de cercetare la fața locului, a raportului de expertiză

medico-legală, cu declarațiile martorilor și ale inculpatului, precum și cu

cele ale reprezentantului legal al părții vătămate, a rezultat, cu certitudine,

că în perioada septembrie - octombrie 2009, inculpatul, profitând de vârsta

fragedă a părții vătămate și folosind forța, amenințarea și constrângerea

morală, a întreținut acte sexuale cu fiica soției sale, minora P.L.G., în

vârstă de 13 ani.

Instanța de apel a

mai reținut că limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare sunt de

la 10 la 25 ani închisoare, iar împrejurările în care a fost comisă fapta,

consecințele asupra evoluției psiho-sociale a minorei, care este fiica soției

sale, sunt tot atâtea aspecte ce ar justifica o sancțiune severă, însă prima

instanță, corect, a apreciat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului,

conduita procesuală corespunzătoare nu justificau coborârea pedepsei sub

minimul prevăzut de lege, ci constituiau date de care trebuie să se țină seama

la individualizarea pedepsei.

Pe cale de

consecință, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond

i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de

lege, iar criticile formulate de apelantul inculpat, sub acest aspect, le-a

considerat neîntemeiate.

Constatând că nu sunt

motive de casare a hotărârii apelate, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2

lit. b) C. proc. pen. instanța de prim control judiciar a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului.

Împotriva deciziei

mai sus menționate a declarat, în termen legal, recurs inculpatul H.V.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și reiterând motivele invocate

în fața instanței de prim control judiciar.

Pe rolul Secției

Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul cu nr. 3659/89/2010,

fixându-se termen intermediar pentru verificarea legalității și temeinicei

măsurii arestării preventive la 31 mai 2010 și prim termen de judecată la 14

iunie 2010.

La termenul fixat,

recurentul inculpat s-a prezentat în stare de arest și asistat de apărător

desemnat din oficiu, precizând că înțelege să-și retragă recursul formulat.

Față de manifestarea

de voință, liber exprimată de recurentul inculpat H.V., Înalta Curte de Casație

și Justiție, în baza art. 385

4

raportat la art. 369 C. proc. pen.,

va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei

penale nr.  56 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Conform dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului

desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația

de retragere a recursului formulat de inculpatul H.V. împotriva Deciziei penale

nr. 56 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iunie 2010.