ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2563/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 74 din 17 martie 2010, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul H.V. (cetățenie român, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b 1 ) alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), d) și e) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 15 octombrie 2009 la zi. Prin aceeași sentință, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu de reprezentantul Ministerului Public și, în baza art. 17 alin. (3) și art. 18 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate P.L.G., prin reprezentant legal P.M., suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale și a luat act că partea vătămată P.L.G., prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 560 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, atât pentru inculpat, cât și pentru partea vătămată, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. De asemenea, l-a obligat pe inculpat să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare părții vătămate P.L.G., prin reprezentant legal, suma de 18 RON. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Vaslui a reținut, în esență, că prin Rechizitoriul nr. 928/R/2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui la data de 7 decembrie 2009, înregistrat la această instanță la data decembrie 2009 sub numărul 369/89/2009, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă calificată, prevăzută de 197 alin. (1), alin. (2) lit. b 1 ) alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că în perioada septembrie - octombrie 2009 inculpatul a întreținut acte sexuale normale cu minora P.L.G., vârstă de 13 ani și 9 luni, fiica soției sale P.M., profitând de vârsta fragedă a acesteia și folosind amenințarea și constrângerea morală. Analizând actele și lucrările dosarului și coroborând mijloacele de probă administrate pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că începând cu anul 1999, inculpatul H.V. a întreținut o relație concubinaj cu numita P.M., iar la data de 1 iulie 2009 cei doi și-au oficializat relația căsătorindu-se.

Din relația de concubinaj au rezultat doi copii minori, iar numita P.M. mai avea un copil minor rezultat dintr-o relație anterioară, pe partea vătămată P.L.G., născută la data de 5 ianuarie 1996. S-a reținut că partea vătămată a locuit permanent cu mama, tatăl vitreg și frații mai mici. În cursul lunii septembrie 2009, fără să se fi putut stabili data exactă, într-o seară, inculpatul H.V. i-a cerut părții vătămate P.L.G. să-l însoțească la o suprafață de teren, situată în afara satului, pentru a culege porumb. Minora a dat curs solicitării, iar după ce inculpatul a cules câțiva știuleți de porumb, pe fondul consumului de alcool, acesta i-a propus să întrețină relații sexuale. Deși partea vătămată s-a împotrivit, inculpatul a profitat de forța sa fizică și de ascendentul psihic pe care-l avea asupra minorei, a dezbrăcat-o și a întreținut cu ea un act sexual normal.

S-a mai reținut că revenind la domiciliu, minora nu i-a relatat imediat mamei sale cele întâmplate, spunându-i după câteva zile, când au hotărât să nu sesizeze organele de poliție, pentru a o feri pe minoră de discuțiile localnicilor. Ulterior, în ziua de 6 octombrie 2009, după ce s-a certat cu numita P.M., pe care a încuiat-o în locuință, inculpatul H.V. a luat-o de mână pe minora P.L.G., pe care a condus-o într-o anexă a gospodăriei, respectiv într-o bucătărie, loc unde a amenințat-o cu bătaia și a întreținut cu ea un raport sexual normal. În noaptea de 12/13 octombrie 2009, inculpatul H.V. s-a certat din nou cu numita P.M., căreia i-a spus că este îndrăgostit de fiica ei și că vrea să "fugă în lume cu aceasta", și-a închis soția în locuință, legând ușa de la intrare cu sârmă, apoi a dus minora în aceeași bucătărie, unde, prin amenințare, inculpatul a întreținut un nou act sexual cu ea.

A doua zi, pe data de 13 octombrie 2009, numita P.M. s-a întâlnit cu fiica ei, partea vătămată P.L.G., care i-a relatat faptele comise de inculpat, iar în urma discuțiilor purtate, pe data de 14 octombrie 2009 au sesizat organele de poliție. La solicitarea organelor de poliție, la data de 14 octombrie 2009 minora P.L.G. a fost examinată în cadrul Cabinetului Medico-Legal Județean Vaslui, iar din raportul de expertiză medico-legală nr. 215/E din 14 octombrie 2009, a rezultat că minora prezintă o deflorare mai veche, ce poate data de mai mult de 10 zile și că aceasta nu prezintă semne de violență. De asemenea, minora prezintă o dezvoltare fizică superioară vârstei cronologice și instrucției școlare, iar în secreția vaginală recoltată de la minoră s-au pus în evidență frecvente capete de spermatozoizi, ceea ce atesta consumarea unui raport sexual vaginal în ultimele 24 - 48 de ore.

S-a mai menționat că, după ce a fost prima dată abuzată sexual de tatăl ei vitreg, inculpatul H.V., minora P.L.G., pe fondul tulburărilor sufletești, a relatat unor prieteni fapta la care a fost supusă, dar a și consemnat aspecte despre viața ei personală într-un jurnal, caiet care a fost depus de aceasta la dosarul cauzei. Prima instanță a constatat că fapta inculpatului H.V., de a întreține în mod repetat, în perioada septembrie - octombrie 2009, acte sexuale normale cu fiica sa vitregă P.L.G., în vârstă de 13 ani și 9 luni, prin amenințare și constrângere morală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b 1 ) alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fiind pe deplin dovedită cu mijloacele de probă existente la dosar. Pentru fapta săvârșită, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., având în vedere criteriile enumerate la art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei comise, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, acestea fiind între 10 - 25 ani închisoare, urmarea produsă, trauma suferită de minoră, evoluția ei ulterioară din punct de vedere afectiv și sexual, lipsa antecedentelor penale, precum și conduita sinceră a acestuia, forma continuată a infracțiunii.

În termenul prevăzut de art. 383 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a promovat apelul împotriva sentinței mai sus menționată, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând o pedeapsă mai mică, în raport circumstanțele reale și personale. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, instanța de prim control judiciar a constatat că apelul nu este întemeiat și, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 56 din 13 aprilie 2010 a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul H.V., împotriva Sentinței penale nr. 74 din data de 17 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 3659/89/2009, sentință penală pe care a menținut-o.

Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar a menținut starea de arest a inculpatului H.V., iar în baza art. 88 C. pen., a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 17 martie 2010 la 13 aprilie 2010. Totodată, l-a obligat pe apelantul inculpat să plătească statului suma de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a stabilit să fie avansat din fondurile statului.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut în esență, că din coroborarea plângerii părții vătămate, a declarațiilor părții vătămate, a procesului-verbal de cercetare la fața locului, a raportului de expertiză medico-legală, cu declarațiile martorilor și ale inculpatului, precum și cu cele ale reprezentantului legal al părții vătămate, a rezultat, cu certitudine, că în perioada septembrie - octombrie 2009, inculpatul, profitând de vârsta fragedă a părții vătămate și folosind forța, amenințarea și constrângerea morală, a întreținut acte sexuale cu fiica soției sale, minora P.L.G., în vârstă de 13 ani.

Instanța de apel a mai reținut că limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare sunt de la 10 la 25 ani închisoare, iar împrejurările în care a fost comisă fapta, consecințele asupra evoluției psiho-sociale a minorei, care este fiica soției sale, sunt tot atâtea aspecte ce ar justifica o sancțiune severă, însă prima instanță, corect, a apreciat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita procesuală corespunzătoare nu justificau coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, ci constituiau date de care trebuie să se țină seama la individualizarea pedepsei. Pe cale de consecință, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar criticile formulate de apelantul inculpat, sub acest aspect, le-a considerat neîntemeiate.

Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii apelate, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. instanța de prim control judiciar a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat, în termen legal, recurs inculpatul H.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și reiterând motivele invocate în fața instanței de prim control judiciar. Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul cu nr. 3659/89/2010, fixându-se termen intermediar pentru verificarea legalității și temeinicei măsurii arestării preventive la 31 mai 2010 și prim termen de judecată la 14 iunie 2010. La termenul fixat, recurentul inculpat s-a prezentat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, precizând că înțelege să-și retragă recursul formulat.

Față de manifestarea de voință, liber exprimată de recurentul inculpat H.V., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 4 raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 56 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul H.V. împotriva Deciziei penale nr. 56 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2010.