ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3248/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, rezultă următoarele:

Prin Sentința penală nr. 110 din 22 februarie 2011, Tribunalul Iași a hotărât condamnarea inculpatului M.C.G. la pedepsele de:

- 23 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.;

- 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.C.G. în pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen.

A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2010 la zi.

Inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile T.I.D. prin reprezentant legal M.M. suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli de spitalizare și la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul M.C.G. este locuitor al comunei Gropnița, jud. Iași, are 27 de ani și locuiește împreună cu familia de origine, în care predomină un mediu conflictual, cauzat de comportamentul violent al tatălui, în special față de mama sa, pe fondul stării de sănătate mintală precară a acestuia. De altfel, imaginea familiei este una negativă, membrii acesteia fiind evitați în comunitate.

Comportamentul agresiv a fost „preluat" și de către inculpat. Însăși mama acestuia, în fața consilierului de probațiune, descrie episoade violente exercitate de M.C.G.: „își manifestă agresivitatea față de frații săi, distruge obiecte ..." - în plus, pe fondul stării de nervozitate, acesta a avut repetate tendințe suicidale, fie prin spânzurare, fie prin înjunghiere în zona abdominală, cele mai multe fiind în cursul anului 2010.

Deși a fost diagnosticat cu deficiență mintală moderată, fiind încadrat în gradul II de handicap, inculpatul consumă alcool în cantități mari, fiind deseori în stare de ebrietate, pe acest fond manifestându-se și agresiunile asupra propriei persoane anterior menționate.

Inculpatul a întreținut o relație de concubinaj cu numita C.I., materializată și prin nașterea unui copil în vârstă de aproximativ un an, care, în prezent, se află în grija mamei, relația destrămându-se, astfel cum rezultă din referatul de evaluare anterior momentului nașterii.

Întreaga evoluție a inculpatului, din copilărie până în prezent, a fost marcată de comportamente și manifestări deviante, ca urmare a stării de sănătate psihice precare, dintre care sunt de menționat: lipsa autocontrolului, tulburarea memoriei de scurtă și lungă durată, violența.

Cu privire la infracțiunile de „viol" și „lipsire de libertate în mod ilegal", ce formează obiectul prezentului dosar

Atât inculpatul, cât și partea vătămată T.I.D.,  locuiesc în satul și comuna G., jud. I. Tatăl vitreg al minorei, respectiv, M.I., a închegat o relație de prietenie cu M.C.G., materializată inclusiv prin vizite ale acestuia din urmă la domiciliul familiei victimei. Astfel, atât minora T.I.D., cât și ceilalți șase frați, îl cunoșteau pe inculpat.

În ziua de 15 august 2010, în jurul orelor 17

00

, inculpatul a venit la locuința familiei M. Acolo se găseau doar victima T.I.D. și doi dintre frații săi mai mici, respectiv, M.I., în vârstă de 7 ani, și M.V., în vârstă de 5 ani.

Întrucât M.C.G. a afirmat că merge în comuna Focuri, victima s-a oferit să-l însoțească în comuna vecină pentru a merge la bâlci și s-a urcat în căruță alături de el. De precizat că minora era îmbrăcată cu un maieu din material textil de culoare roz și pantaloni trei sferturi de aceeași culoare.

Între orele 17

30

- 22

00

, inculpatul s-a întâlnit, pe rând, cu mai mulți cunoscuți și a consumat băuturi alcoolice (4 beri, 50 ml cognac, 250 ml vin) la diverse baruri (patru locații) din localitatea Focuri. Partea vătămată a primit băuturi răcoritoare.

După ora 22

00

, inculpatul, însoțit de partea vătămată, a pornit cu căruța înapoi spre satul Gropnița, pe drumuri de țară care traversează terenuri cultivate cu floarea soarelui și porumb: „afară era deja întuneric, becurile de pe drum erau aprinse", declară victima.

La un moment dat, inculpatul i-a spus părții vătămate minore că vor merge în zona cu pășune denumită popular „Recea" pentru a lua iarbă pentru cai. Deși T.I.D. i-a cerut să o ducă mai întâi pe ea acasă, inculpatul a refuzat și a și îndreptat căruța spre zona amintită, părăsind drumul principal: „eu i-am spus - mă duci pe mine acasă întâi, dar a refuzat".

După traversarea unui podeț, i-a spus minorei explicit că vrea să întrețină cu ea relații sexuale. Deși nu știa cu exactitate ce ar putea să i se întâmple, având cunoștințe foarte limitate în acest domeniu, bănuind doar că este ceva ce nu ar trebui făcut, partea vătămată a dezvoltat un sentiment de teamă (accentuat de locurile pustii pe care le traversau, de întunericul lăsat), motiv pentru care a și început să plângă. Inculpatul a dezvoltat starea de teamă a copilei, precizându-i că a întreținut relații sexuale și cu mama ei, și cu surorile mai mari, și va întreține și cu ea.

În apropierea unei ferme din zonă, unde locuia martora R.M., inculpatul i-a spus minorei că nu i se va întâmpla nimic. Mai departe, dorind să facă rost de un chibrit, l-a strigat pe paznic, cunoscut sub porecla „C.", dar a ieșit martora R.M. și a purtat cu aceasta o discuție scurtă cu conotații sexuale, explicite, care a avut rezultatul de a induce, o dată în plus, victimei, o puternică stare de teamă și de disconfort. De precizat este faptul că T.I.D. nu a avut nici o reacție la apariția femeii întrucât îi era deja frică de inculpat, care „după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a comportat urât."; în plus, M.C.G. o asigurase, după ce își exprimase intenția de a avea cu ea relații sexuale, și după ce a văzut că a început să plângă, despre faptul că nu-i va mai face nimic și nu trebuie să mai plângă; mai mult, minora o și cunoștea pe R.M. Cu ocazia cercetării judecătorești, partea vătămată a precizat „când am ajuns la tanti Măria îmi era frică de inculpat și nu am spus nimic întrucât m-ar fi bătut".

După ce și-au continuat deplasarea cu căruța, pe o pășune din apropierea unei stâne din zona „Recea", a oprit atelajul, i-a cerut minorei în termeni vulgari să se dezbrace și să întrețină cu el relații sexuale. Deși T.I.D. a refuzat, inculpatul a luat-o cu forța și a culcat-o pe spate, pe iarbă, a amenințat că o bate dacă nu cooperează și i-a dat pantalonii jos (victima nu purta lenjerie intimă), după care a încercat să întrețină un raport sexual normal, dar nu a reușit penetrația vaginală, dată fiind conformația infantilă a organelor genitale. Cu această ocazie, minora s-a lovit la spate.

Insuccesul acestei acțiuni, l-a determinat pe inculpat să-și satisfacă impulsurile sexuale prin introducerea penisului erect în anusul minorei, care a țipat de durere.

După acest moment, i-a spus victimei să se îmbrace și, din acel loc, s-au deplasat mai departe pe câmp, pe marginea iazului „lui Butnaru", și, într-un loc complet izolat, inculpatul a oprit din nou căruța, a coborât și a așezat pe iarbă o pătură, cerându-i părții vătămate să se dezbrace. Minora a început să plângă, dar inculpatul a amenințat-o cu bătaia dacă nu-i dă ascultare, apoi i-a tras în jos pantalonii și a îmbrâncit-o pe pătură. Mai departe, M.C.G. s-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți, i-a cerut minorei să-și desfacă picioarele și apoi și-a introdus un deget în vaginul victimei, care a țipat de durere. Minora a încercat să fugă, dar inculpatul a ținut-o de mâini, i-a depărtat din nou picioarele, și-a introdus degetul din nou în vagin, după care a forțat în mod repetat întreținerea unui raport sexual normal, însă nu a reușit intromisiunea completă, în principal datorită conformației infantile a organelor genitale ale minorei de 11 ani.

În dorința de a fi totuși satisfăcut sexual, inculpatul și-a introdus din nou penisul în anusul victimei, realizând un raport sexual anal complet, extrem de dureros, de traumatizant pentru copilă, fără ejaculare.

Deși victima își făcea cunoscută starea de suferință fizică și psihică prin care trecea, plângând și strigând de durere, inculpatul a continuat în satisfacerea pornirilor sale sexuale și i-a cerut părții vătămate, în termeni vulgari, să întrețină relații sexuale orale: „mi-a cerut să-i fac laba cu gura, eu nu știam ce vrea de la mine, apoi mi-a spus să-i iau cucul în gură și să-l sug". Victima a fost obligată să întrețină acte de felație pentru o perioadă de aproximativ 30 minute, iar după ejaculare, a fost obligată să înghită sperma. Victima a băut apoi suc din sticla pe care a primit-o și care a rămas goală în acel loc după plecarea lor.

Toate acestea au durat până în jurul orelor 05

00

, interval în care partea vătămată a încercat de mai multe ori să se elibereze și să fugă, dar a fost imobilizată de inculpat, care a și lovit-o pe minoră cu palma, a strâns-o de obraji și a zgâriat-o pe față: „am încercat să fug, dar nu puteam să scap de el; m-a lovit o dată cu palma peste obrazul stâng și m-a strâns de două ori de față pentru a nu mai țipa și m-a zgâriat la ochiul drept".

După consumarea actelor sexuale în maniera mai sus arătată, inculpatul a condus-o pe partea vătămată până la domiciliu, unde a ajuns în jurul orei 05

30

, iar la plecare a amenințat-o să nu spună nimănui ce s-a întâmplat: „înainte să plece m-a amenințat - dacă spui la cineva ceva, când te prind te bat".

La intrarea în casă (începuse deja să se lumineze), minora a fost simțită de mama ei, care a întrebat-o unde a fost, însă partea vătămată nu a îndrăznit să-i spună ce pățise, ci i-a spus doar că a fost cu inculpatul M.C.G. în comuna Focuri. „Mi-a răspuns că va discuta cu mine când va reveni de la Iași". Nici surorilor ei mai mari, minora nu a putut, imediat ce s-a trezit și i-au fost observate urmele de pe față, să le spună ce s-a întâmplat, precizând doar că a fost bătută. Abia în după amiaza zilei de 16 august 2010, când mama victimei a revenit acasă, minora i-a povestit cele petrecute în noaptea de 15/16 august 2010.

Prin Raportul de constatare medico-legală din 26 august 2010 al Institutului de Medicină Legală Iași s-au constatat următoarele:

- minora prezintă organe genitale infantile;

- himen membranos semilunar cu înălțimea de 0,2 - 0,3 cm, prezentând la nivelul orei 07

00

o mică soluție de continuitate ce nu merge până la bază, iar membrana himeneală între orele 4 și 8 este hiperemiată roșu violaceu; orificiul himeneal, situat central, dilatabil, cu diam. de 0,8 - 1 cm;

- orificiul anal cu tonus păstrat prezintă la nivelul porțiunii cutanate la nivelul orei 12

00

o soluție de continuitate de 0,8 - 1 cm, cu aspect hiperemic, orientată în plan sagital;

- la nivelul versantului drept al piramidei nazalel/3 medie, în sântul nazo-genian drept și genian drept inferior o excoriație liniară acoperită cu fibrină orientată în plan sagital și oblic față de planul sagital cu lungimea între 0,3 - 1 cm, acoperit cu crustă fibrino-hematică;

- la nivelul regiunii sacrate o zonă excoriată cu crustă hematică de 2/1 cm;

- din Buletinul serologic din 25 august 2010 rezultă că nu au fost evidențiați spermatozoizi.

S-a concluzionat că T.I.D. prezintă organe infantile, iar soluția de continuitate himeneală poate fi consecutivă unui raport sexual incomplet din data de 15/16 august 2010.

Plaga orificiului anal poate atesta un raport sexual aberant pe data de 15/16 august 2010. Prezintă excoriații, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente (unghie etc.) și de corpuri contondente, și pot data din 15/16 august 2010; necesită 1 - 2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Minora, nu numai că a dat date multiple cu privire la faptele derulate, la locurile prin care a trecut până în satul Focuri, la inculpat (descriind vestimentația acestuia: tricou de culoare albă și pantaloni albi tip trei sferturi), dar a și participat, la solicitarea organelor de poliție, la reconstituirea traseului parcurs cu inculpatul M..

Dincolo de orice urmă de profesionalism în modul de instrumentare a acestei cauze cu minoră în vârstă de 11 ani și în legătură cu fapte de agresiune sexuală (al căror specific este dat de grija specială a organelor judiciare de a nu conduce victima spre revictimizare), procesul-verbal de reconstituire, împreună cu planșele fotografice anexe, scoate în evidență identitatea între locurile parcurse de cei doi și prezentate în declarația victimei, cu cele indicate ulterior organelor de poliție în prezența martorilor asistenți M.I. și M.D.

Mai mult, cu ocazia reconstituirii traseului au fost găsite:

- un șiret din material textil de culoare roșu, în lungime de 1,5 m, despre care victima a declarat că-i aparține și-l folosea la pantaloni, în loc de curea (obiectul a fost găsit la circa 300 metri de „iazul lui Butnaru");

- un pachet de țigări „Plugarul", mototolit, despre care victima a precizat că a fost aruncat de inculpat;

- un pet de 0,5 litri din plastic, cu etichetă cu inscripția „A. - F.E.", din care minora susține că a băut suc, după ce a fost obligată să înghită sperma.

După începerea cercetărilor, au fost predate organelor judiciare obiectele de vestimentație ale minorei T.I.D., purtate în noaptea de 15/16 august 2010, din procesul-verbal de examinare a acestora (împreună cu planșele fotografice anexe) rezultând următoarele:

- maieul prezintă în partea din față mai multe pete și urme de sol, iar pe spate - mai multe urme de sol și vegetație;

- pantalonii, de asemenea, prezintă urme de sol și vegetație, în partea din spate fiind mai accentuate.

Aceleași urme au fost descoperite și pe obiectele de vestimentație ale inculpatului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de examinare a acestora.

În legătură cu aceste fapte ale inculpatului, mai trebuie menționate următoarele:

- din declarațiile victimei rezultă că inculpatul a folosit atât violența fizică, cât și constrângerea psihică, în acest din urmă caz folosindu-se de ascendentul dat atât de constituția sa fizică, cât și de frica imprimată minorei pe perioada drumului lung parcurs la întoarcere și pe întuneric;

- pe parcursul întregului proces-penal, minora T.I.D., în vârstă de doar 11 ani, a avut constanță în toate declarațiile date, indiferent de faza procesuală, inclusiv cu ocazia evaluării făcute de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Serviciul Situații de Urgență;

- din prima fișă de examinare psihologică făcută victimei la data de 26 august 2010 în cursul urmăririi penale rezultă că aceasta manifestă o simptomatologie clară de stres posttraumatic, că are tendințe regresive cu nevoia de sprijin și de a fi ocrotită, că se află în stare de alertă, că prezintă stare de anxietate; de asemenea, există riscul patologizării;

- inculpatul, în prezența acelorași martori asistenți, M.I. și M.D., a participat la o conducere în teren, ocazie cu care a indicat, la fel ca și victima, traseul urmat în noaptea de 15/16 august 2010, precum și locurile în care a întreținut relații sexuale cu minora;

- din declarațiile martorilor asistenți M.D. și M.I., rezultă că inculpatul a relatat cum a încercat să întrețină cu minora T.I.D. relații sexuale normale și anale, dar nu a reușit, întrucât se afla într-o stare de ebrietate avansată, iar victima se zbătea întruna, întrucât acuza dureri; cu toate acestea, inculpatul a precizat că și-a satisfăcut dorințele sexuale obligând-o pe minoră la întreținerea unui raport sexual, finalizat prin supunerea copilei la înghițirea spermei;

- aceeași martori asistenți au descris și modalitatea în care s-a derulat conducerea în teren de către victima T.I.D., ocazie cu care minora, o dată în plus, a prezentat faptele comise de către inculpat, a făcut trimitere inclusiv la amenințările adresate ei de către M.C.G. dacă nu face ceea ce i se cere, a indicat locul unde a fost obligată să întrețină un raport sexual oral, modul în care s-a finalizat, precum și faptul că a băut suc din sticla găsită ulterior de organele judiciare;

- martora R.M., care l-a văzut pe inculpat în noaptea de 15/16 august 2010 în prezența unei persoane, despre care a bănuit că este de sex feminin din răspunsurile cu conotații sexuale primite din partea acestuia, prin declarațiile date, confirmă cele prezentate de minora de 11 ani cu privire la momentul opririi la fermă;

- martorii I.A. și C.I., gestionară la unul din barurile din satul Focuri și, respectiv, client al aceluiași bar, au confirmat împrejurarea că inculpatul, în seara de 15 august 2010, a consumat băuturi alcoolice; acesta se afla însoțit de minora T.I.D. care nu prezenta pe față nici un fel zgârieturi, spre deosebire de momentul în care a revăzut-o în prezența organelor de poliție în data de 17 august 2010;

- martora T.E., sora mai mare a victimei, a văzut-o pe T.I.D. a doua zi, respectiv în data de 16 august 2010, după ce s-a întors din Iași, împreună cu mama lor; cu această ocazie a constatat că sora ei se simțea rău, avea dureri de spate, pe față prezenta mai multe răni; întrebată fiind ce s-a întâmplat, minora a povestit plângând cum inculpatul a agresat-o sexual;

- din raportul privind procesul de consiliere a minorei, întocmit de Centrul Zonal Hârlău, la data de 3 decembrie 2010, rezultă că victima manifestă un puternic sentiment de insecuritate, prezintă traume și blocaje afective, blocaje de comunicare a stărilor și sentimentelor; din discuțiile purtate cu minora, aceasta refuză să meargă la școală, motivând prin faptul că este marginalizată și stigmatizată de colegi; în fața instanței a susținut același lucru, precizând că este strigată de copii „Violata"; sora victimei, martora T.E., a precizat în fața instanței „nu voia să mai meargă la școală, spunând că o vorbesc copiii urât."

Inculpatul, în cursul cercetării judecătorești, s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 C. proc. pen.

În cursul urmăririi penale, a acceptat să dea declarație, prima, respectiv cea dată la 17 august ora 13

00

, fiind o nerecunoaștere a faptelor pentru care este cercetat; ulterior, pe parcursul aceleiași zile, a revenit și a oferit o descriere completă a acțiunilor sale, de la momentul la care s-a întâlnit cu minora T.I.D., în după amiaza zilei de 15 august și până când a ajuns acasă în dimineața zilei de 16 august 2010. Cu această ocazie a recunoscut atât întreținerea de relații sexuale cu minora, de mai multe ori, normale, anale, orale, cât și faptul că a exercitat împotriva acesteia acțiuni violente, dar a pus totul pe seama consumului excesiv de alcool. Într-o ultimă declarație dată în aceeași fază procesuală, a revenit și a precizat, că în realitate nu-și mai amintește nimic din cele petrecute în noaptea de 15/16 august 2010, starea de ebrietate în care se afla împiedicându-l la o reconstituire virtuală a evenimentelor. Aceeași poziție a adoptat-o și în fața consilierului de probațiune, motivând amnezia faptelor petrecute în acea noapte prin consumul excesiv de alcool.

Analiza făcută prin prezenta hotărâre a materialului probator existent în dosar conduce la o înlăturare a acestor apărări ale inculpatului.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași rezultă (pe lângă cele deja subliniate la începutul prezentei hotărâri) faptul că, în cazul inculpatului se constată existența unei probleme legate de consumul de alcool.

În familia de proveniență, principala grijă a părinților a fost aceea de a insufla copiilor, inclusiv inculpatului, dorința de a se implica în muncă, în detrimentul școlarizării. Tendințele suicidale ale inculpatului, despre care instanța a făcut vorbire la începutul prezentei, s-au petrecut atât pe fondul stării de ebrietate, cât și în lipsa consumului de alcool. Ca urmare a comportamentului agresiv al inculpatului față de concetățeni, imaginea familiei în comunitate este una negativă.

Inculpatul însuși se prezintă ca fiind o persoană care atinge extrem de repede un nivel ridicat al furiei și care adoptă un comportament violent. Organele de poliție intervievate cu ocazia întocmirii raportului de evaluare psiho-socială au făcut cunoscute numeroase incidente violente produse de către inculpat, acesta purtând de regulă asupra sa un cuțit.

Viața sexuală a inculpatului, potrivit aceluiași referat, este ghidată de un sistem de valori rudimentar, marcat de diversitatea relațiilor sexuale. Percepția deformată asupra relațiilor sexuale este explicitată prin perversiunile sexuale la care făcea apel (sex oral, anal) pe fondul stării de ebrietate. În fața consilierului de probațiune a afirmat că se simte atras de fete mai tinere, virgine. Aplecarea spre devianța sexuală a inculpatului este accentuată de agresivitatea sa. Inculpatul a recunoscut cu aceeași ocazie și faptul că i-a dat victimei o palmă, dar a minimalizat acțiunea sa violentă.

S-a concluzionat prin referat că reabilitarea inculpatului trebuie susținută într-un centru de deținere, care să permită o intervenție de specialitate psiho-terapeutică, în scopul restructurării cognitiv comportamentale a acestuia, impunându-se includerea sa în programe specializate de terapie comportamentală adaptate la nivelul său de dezvoltare intelectuală, în scopul reducerii agresivității, consumului de alcool și dobândirii de elemente privind educația sexuală.

Mai trebuie menționată și împrejurarea că, prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 17 noiembrie 2010 al I.M.L. Iași s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv", faptele penale ce formează obiectul prezentului dosar fiind comise cu discernământ.

Din considerentele aceluiași raport rezultă că inculpatul prezintă o toleranță scăzută la frustrări, iritabilitate, irascibilitate, impulsivitate insuficient cenzurată, accentuată în cadrul consumului de alcool.

S-a reținut, în drept că, fapta inculpatului M.C.G. care, în noaptea de 15/16 august 2010, pe parcursul a aproximativ șase ore, în intervalul orar 23

00

- 05

00

, a privat-o de libertate pe partea vătămată T.I.D., minoră în vârstă de 11 ani, transportând-o, împotriva voinței acesteia, după ieșirea din localitatea Focuri, pe drumuri de țară și în locuri izolate, situate între satele Focuri și Gropnița, împiedicând-o să fugă, imobilizând-o, prin exercitarea de acte de violență fizică și psihică, ținând-o la dispoziția sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „lipsire de libertate a unei minore în mod ilegal", prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen.

S-a mai reținut că fapta inculpatului M.C.G. care, în noaptea de 15/16 august 2010, prin acte de constrângere fizică și morală, prin exercitarea de violențe și amenințări cu acte de violență, profitând de imposibilitatea părții vătămate minore de 11 ani, T.I.D., de a se apăra, a întreținut mai multe acte sexuale normale, anale și orale, în două locații izolate dintre satele Focuri și Gropnița, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale - obținerea pe orice cale a satisfacției sexuale -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „viol exercitat asupra unei minore ce nu a împlinit 15 ani", în formă continuată, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Activitatea infracțională a inculpatului M.C.G. se caracterizează printr-o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Față de aspectele de fapt și de drept expuse s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale ce va fi stabilită pentru fiecare dintre infracțiunile concurente și, ulterior, aplicată, și a modului ei de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea libertății de mișcare, a libertății sexuale și a integrității corporale a unei fetițe de nu mai mult de 11 ani, a bazelor morale care trebuie să lumineze viața unui copil, atingerea adusă dezvoltării fizice și psihice a victimei minore. Prin raportare mai ales la vârsta părții vătămate, trebuie subliniat faptul că raporturile sexuale deviante și-au pus amprenta asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra echilibrului socio-afectiv al acestuia, astfel cum rezultă din raportul privind procesul de consiliere.

Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori al minorei, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoțească orice copil la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, copila a aflat sensul cuvintelor vulgare utilizate de inculpat („nu știam decât că este un lucru urât, pe care nu-l fac copiii; i-am spus că nu vreau să fac acest lucru, fiindcă sunt mică și îmi este frică."); suferințele fizice pricinuite atât ca urmare a loviturilor primite, dar și ca urmare a raporturilor sexuale la care a fost supusă, prin încercările repetate de a realiza intromisiunea vaginală (victima fiind virgină) și anală, au condus la activarea unei stări de veghe permanente, astfel cum rezultă din același raport, la o stare anxioasă continuă, la o scădere dramatică a stimei de sine; aceasta din urmă cu atât mai mult cu cât copiii au și început să o strige în sat „violata". Nu în ultimul rând, starea ei de teamă a fost accentuată, chiar și după consumarea evenimentelor, și de imaginea pe care o avea creată inculpatul în comunitate (purtând aproape tot timpul asupra lui un cuțit); a nu se omite nici faptul că M.C.G. i-a atras atenția asupra consecințelor aducerii la cunoștință a celor petrecute: „înainte să plece m-a amenințat - dacă spui la cineva ceva, când te prind te bat".

La rândul său, inculpatul prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunile (victima a fost lipsită de libertate o perioadă de aproximativ 6 ore, timp în care s-au exercitat asupra ei multiple agresiuni fizice și sexuale) și de atitudinea acestuia de după comiterea faptelor, caracterizată, astfel cum s-a arătat mai sus, prin detașare emoțională. Inculpatul nu a manifestat empatie față de victima de 11 ani. Importante sunt și concluziile referatului de evaluare, analizate mai sus, dar care evidențiază faptul că reabilitarea inculpatului trebuie susținută într-un centru de deținere, care să permită o intervenție de specialitate psiho-terapeutică, în scopul restructurării cognitiv comportamentale a acestuia, impunându-se includerea sa în programe specializate de terapie comportamentală adaptate la nivelul său de dezvoltare intelectuală, în scopul reducerii agresivității, consumului de alcool și dobândirii de elemente privind educația sexuală. De asemenea, trebuie menționat că profilul inculpatului este unul foarte agresiv, cu multiple devianțe de intelect, dar și sexuale: în fața consilierului de probațiune a afirmat că se simte atras de fete mai tinere, virgine; aplecarea spre devianță sexuală a acestuia este accentuată tocmai de agresivitatea sa.

Cât privește antecedența inculpatului, acesta a mai fost condamnat anterior de mai multe ori, analiza cazierului judiciar reliefând condamnări pentru acte de agresiune, fizică și sexuală. Astfel, prin Sent. pen. nr. 789/2002 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin Dec. pen. nr. 4853/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru viol și lipsire de libertate, executarea acestei pedepse începând la data de 10 iunie 2002 și expirând la data de 09 iunie 2007.

Mai mult, inculpatul a mai suferit condamnări la amendă penală pentru lovire sau alte violențe. Organele de poliție intervievate de către consilierul de probațiune, după cum s-a arătat mai sus, îl prezintă pe M.C.G. ca fiind o persoană agresivă, aflat în cercetări sub aspectul lovirii unei persoane tinere și violării domiciliului acesteia, sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală presupus exercitată asupra unei persoane în vârstă, de această dată. Dincolo de faptul că nu sunt pronunțate sentințe definitive cu privire la aceste fapte penale, este certă împrejurarea că inculpatul este implicat în diverse conflicte, conturând, încă o dată, caracterul agresiv, violent al lui M.C.G.

Revenind la starea de recidivă, prin raportare la condamnarea de 5 ani închisoare anterior menționată, se impun a fi reținute și disp. prev. de art. 37 lit. b) C. pen., privind starea de recidivă postexecutorie.

În funcție de aceste criterii, cât și de dispozițiile părții generale ale C. pen., precum și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului, instanța îi va stabili acestuia câte o pedeapsă principală cu închisoarea orientate înspre maxim.

Alăturat de pedepsele principale, instanța, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului și câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe o durată diferită, ținând cont de împrejurările evidențiate în considerentele prezentei hotărâri. În cauză nu a putut fi aplicată pedeapsa complementară a degradării militare, prev. de art. 67 C. pen., întrucât inculpatul nu are stagiul militar satisfăcut. La individualizarea, în această modalitate, a pedepselor complementare, instanța a avut în vedere tocmai perseverența comportamentului ilicit al inculpatului, atitudinea lui în relațiile cu persoanele de sex opus, în relațiile de concubinaj, relevată de probele menționate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, fără a i se stabili și un spor, dată fiind poziția procesuală a acestuia în cursul urmăririi penale. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen. pe perioada cea mai mare stabilită.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., existând identitate de rațiune în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii acelorași drepturi, astfel că, motivele care au determinat și au impus aplicarea disp. art. 65 C. pen. sunt aceleași cu cele care reclamă incidența art. 71 C. pen.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării, și ulterior menținerii stării de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că s-a dispus condamnarea acestuia, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut această măsură preventivă.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 18 august 2010 la zi.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, la termenul din 8 noiembrie 2010, instanța, în conformitate cu disp. art. 17 alin. (1) C. proc. pen., din oficiu, a pornit și a exercitat acțiunea civilă pentru partea vătămată minoră, solicitând, totodată, în temeiul disp. art. 17 alin. (2) C. proc. pen., părții responsabile civilmente, în colaborare cu avocatul din oficiu, să prezinte în scris întinderea pagubelor materiale și a daunelor morale la care se consideră îndreptățite părțile civile minore; de precizat că nu au fost oferite instanței date cu privire la prejudiciul material presupus cauzat victimei minore.

În ceea ce privește prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili nici un fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 C. civ., și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esențială este stabilirea concordanței dintre întinderea prejudiciului moral și cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferență în plus și nici o diferență în minus.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la libertatea de mișcare, la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfășurarea vieții sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la conviețuirea socială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viața unui copil, a integrității fizice și psihice a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultățile în adaptare, carențele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fișele de evaluare psihologică.

Astfel, s-a reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acțiunile exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral efectiv produs părții civile minore.

Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, traumele psihice (puse în evidență nu numai de constrângerea morală și de impactul acțiunilor agresive, dar și de perioada foarte lungă - de aproximativ 6 ore - în care au fost exercitate presiuni, de numărul de agresiuni sexuale) și fizice suferite (victima minoră a prezentat multiple echimoze și excoriații, pe față, la nivel himeneal și anal), sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socială și la care instanța a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri.

Față de cele arătate instanța a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele abominabile comise, suma de 30.000 RON este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră.

În consecință, în baza art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. inculpatul va fi obligat să plătească părții civile minore T.I.D. suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale.

Pentru cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții vătămate minore, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „S.M." Iași s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei expres indicate la dosar, dublată de înscrisuri doveditoare. Raportat la probele administrate în cauză, în special la actele medicale depuse (foaie de observație, acte justificative emanând de la unitatea spitalicească), s-a constatat că acțiunea civilă a acesteia este legală, temeinică și dovedită. De aceea, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să despăgubească partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „S.M." Iași cu suma de 1372,200 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea copilului T.I.D.

Împotriva Sentinței penale nr. 110 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Iași a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul M.C.G. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului inculpatul a arătat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare solicitând reducerea ei.

A mai arătat inculpatul că nu s-a ținut cont de afecțiunile sale psihice, de faptul că a comis fapta pe fondul consumului de alcool iar vinovăția sa este redusă sub aspectul capacității de percepere a realității datorită handicapului psiho-mintal. De aceea, a solicitat inculpatul analizarea și a circumstanțelor atenuante ce pot fi reținute în favoarea sa și reducerea pedepsei aplicate întrucât regretă faptele.

Examinând actele și lucrările cauzei Curtea de Apel Iași a constatat că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul M.C.G. a comis o infracțiune de viol și o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și respectiv art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., fapte îndreptate împotriva părții vătămate minore T.I.D. în vârstă de 11 ani.

S-a constatat că situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.

În noaptea de 15/16 august 2010, pe parcursul a aproximativ 6 ore, în intervalul orar 23

00

- 05

00

inculpatul M.C.G. a privat-o de libertate pe partea vătămată T.I.D., minoră în vârstă de 11 ani, transportând-o, împotriva voinței acesteia, după ieșirea din localitatea Focuri, pe drumurile de țară în locuri izolate, situate între satele Focuri și Gropnița, împiedicând-o să fugă, imobilizând-o prin exercitarea de acte de violență fizică și psihică, ținând-o la dispoziția sa și a întreținut mai multe acte sexuale normale, anale și orale, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale -obținerea pe orice cale a satisfacției sexuale, profitând de imposibilitatea părții vătămate minore de a se apăra.

Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social extrem de vădit al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în cauză și este recidivist.

Nu s-a impus reținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului M.C.G. și nici reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului de către instanța de fond față de gravitatea deosebită a faptelor comise și modul de săvârșire a acestora, scopul educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen., neputând fi atins în cazul inculpatului decât prin executarea acestui cuantum de pedeapsă rezultant în regim de detenție în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Analizând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au constatat alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 102 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.C.G. împotriva Sentinței penale nr. 110 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o. Conform art. 381, 381, 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.C.G. și s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 22 februarie 2011 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanța a obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 102 din 24 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul M.C.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 7843/99/2010*.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând, totodată, reindividualizarea pedepsei stabilită în sarcina sa și reducerea pedepsei și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate și susținute în cursul dezbaterilor în fața instanței de recurs cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul M.C.G. este fondat sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. privind individualizarea judiciară a pedepsei stabilită în sarcina acestuia.

Principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.

Pedeapsa pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei, respectiv la stabilirea și aplicarea pedepsei de 23 ani închisoare în sarcina inculpatului ambele instanțe au avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. referitoare la dispozițiile părții generale ale C. pen., la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, de către inculpat precum și la persoana inculpatului.

Tribunalul Iași, și respectiv Curtea de Apel Iași greșit au aplicat, însă, inculpatului pedeapsa de 23 de ani închisoare întemeindu-și soluția pe antecedența penală a inculpatului și că acesta a mai suferit condamnări la amenda penală pentru loviri sau alte violențe, organele de poliție intervievate de către consilierul de probațiune, îl prezintă pe inculpat ca fiind o persoană agresivă, aflat în cercetări sub aspectul lovirii unei persoane tinere și violării domiciliului acesteia, sub aspectul infracțiunii de vătămare gravă corporală presupus exercitată asupra unei persoane în vârstă, cu privire la aceste fapte nefiind pronunțate sentințe definitive.

Astfel, faptele săvârșite de către inculpatul M.C.G. de viol și lipsire de libertate săvârșite asupra părții vătămate T.I.D. în vârstă de 11 ani negreșit sunt fapte grave, cu un pericol social foarte ridicat, precum și faptul că faptele sunt săvârșite în stare de recidivă postexecutorie care atrag răspunderea penală cu aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special al limitelor de pedeapsă stabilite de către legiuitor, însă împrejurarea că, inculpatul M.C.G., a participat prin declarația dată în faza de urmărire penală la data de 17 august 2010 la aflarea adevărului cu privire la recunoașterea, integrală, a faptelor arătând, totodată, că recunoaște și regretă faptele săvârșite și poate conduce organele de poliție în zona în care a agresat-o sexual pe T.I.D., chiar dacă inițial în aceeași declarație inculpatul a negat faptele săvârșite, ajutând la aflarea adevărului, împrejurare care creează convingerea instanței de recurs că pedeapsa de 23 de ani închisoare aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este nejustificată în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și determină o atitudine a inculpatului care conduce la beneficiul aplicării criteriilor generale de individualizare a pedepselor.

Înalta Curte mai reține că din conținutul Referatului de evaluare emis de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași rezultă că reabilitarea comportamentală a inculpatului M.C.G. trebuie susținută într-un centru de deținere, care să permită o intervenție de specialitate psiho-terapeutică, în scopul restructurării cognitiv comportamentale a acestuia, fiind necesară includerea inculpatului în programe specializate de terapie comportamentală adaptate la nivelul său de dezvoltare intelectuală, în scopul reducerii agresivității, consumului de alcool și dobândirii de elemente privind educația.

Din conținutul Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică emis de Institutul de Medicină Legală Iași rezultă că inculpatul M.C.G., în vârstă de 26 de ani, are antecedente patologice fiind în evidența Spitalului Socola Iași cu 3 internări începând cu anul 1997, la data de 17 septembrie - 17 septembrie 1997, 9 septembrie 1998 - 9 septembrie 1998, 25 februarie 2002 - 27 februarie 2002 cu „deficiență mentală moderată". La examenul psihologic din 10 ianuarie 2011, inculpatul a prezentat o configurație impulsiv-explozivă la o structură instabil emoțională pe fondul intelectului liminar spre deficiență mintală ușoară. De asemenea, acesta prezenta diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv", iar fapta de care este învinuit a fost comisă cu discernământ.

Sub aspectul păstrării discernământului, rezultă astfel că inculpatul a avut capacitatea de a concepe planul acțiunilor sale, scopul acestora, ordinea etapelor desfășurării, săvârșirea acestora și consecințele, care au decurs din săvârșirea faptelor, astfel inculpatul a avut capacitatea de a organiza motivat activitatea sa infracțională.

În doctrina juridică se reține că temeiul unic și suficient al răspunderii penale este infracțiunea, iar aspectul uman al infracțiunii îl constituie vinovăția, principalul temei al vinovăției îl constituie intenția, iar aceasta se definește în funcție de discernământ. În consecință numai persoana cu discernământ poate fi vinovată, poate fi responsabilă și poate fi sancționată penal.

Instanța de fond a reținut că în cauză nu poate fi luată față de făptuitor aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, chiar dacă din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că făptuitorul are diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv", atâta vreme cât fapta a fost comisă cu discernământ.

Referatul de evaluare efectuat în cauză a făcut referire la starea de sănătate a inculpatului, la nivelul de dezvoltare morală și intelectuală a acestuia, în măsura în care acestea au influențat comportamentul infracțional, respectiv că este diagnosticat cu „deficiență mintală", nu a absolvit nicio clasă ca urmare a repetării de trei ori a clasei I, a avut repetat tendințe suicidare, fie prin spânzurare și înjunghiere în zona abdominală, mama inculpatului afirmând că încercările de suicid s-au petrecut atât pe fondul stării de ebrietate cât și în lipsa consumului de alcool, de fiecare dată fiind oprit de membrii familiei.

Potrivit normelor legislative în materie Serviciul de probațiune, printre altele, sprijină instanța de judecată în procesul de individualizare a pedepselor și măsurilor educative prin efectuarea evaluării psihologice a persoanei, prin oferirea de informații, lămuriri, formularea de cereri și prezentarea de propuneri, în condițiile legii.

Față de aceste considerente cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avute în vedere toate împrejurările comiterii faptei, inclusiv pe acelea care au creat circumstanțele producerii acesteia.

În acest sens, Înalta Curte va ține seama pe de o parte de caracterul extrem de grav al faptelor comise și mai ales a urmărilor acestora însă pe de altă parte și de atitudinea psihică a inculpatului în raport de faptele săvârșite, de forma de vinovăție reținută în sarcina acestuia, de toate aspectele reținute privitoare la modul de producere a faptelor.

Instanța este datoare să țină seama de toate circumstanțele, inclusiv de cele favorabile inculpatului, în acest sens este ju