ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2234/2008

Asupra recursului

penal de față:

Prin

sentința penală nr. 40/F din 20 februarie 2008, Tribunalul Bistrița

Năsăud l-a condamnat pe inculpatul R.D. la o pedeapsă de 10 ani

închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev.

de

art. 64 lit. a), b),d ),e) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, faptă

prev. de disp.

art. 197

alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) C. pen.

cu

aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

și la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest,

faptă

prev. de disp. art. 203

C. pen. cu

aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor

prev.de

art.64

lit. a), b), d), e) C. pen.

S-a făcut

aplic.

art. 71

și art. 64 lit. a),b), d), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la

29 octombrie 2006 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea

de arest a inculpatului.

Inculpatul a fost obligat să plătească

părții vătămate R.R.B., prin reprezentant legal R.M., suma de 5000 lei daune

morale.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că inculpatul domiciliază în comuna Bistrița Bârgăului, într-un

imobil cu o singură cameră, împreună cu soția sa și cele trei fiice minore, în

vârstă de 12, 10 și respectiv, 5 ani. în cameră existau două paturi, și,

ocazional, se mai introduce încă unul, în care dormea P.I.D., fiul soției

inculpatului din altă căsătorie și P.D., cumnatul inculpatului.

De obicei, inculpatul dormea în pat cu

fiica sa, R.R.B., iar soția acestuia în celălalt pat cu celelalte două fiice.

În familie, consumul de băuturi alcoolice

era frecvent, soția inculpatului neglijându-și familia din această cauză,

respectiv neocupându-se de întreținerea și educația copiilor săi.

Fiind sub influența băuturilor alcoolice

și profitând de neglijența sau lipsa din domiciliu a soției sale, inculpatul,

în cursul anului 2006 a întreținut relații cu fiica sa, R.R.B.

Astfel, în perioada iunie - iulie 2006,

inculpatul a rămas acasă doar cu partea vătămată, i-a cerut acesteia să se

dezbrace, iar când minora și-a scos pantalonii, inculpatul a întreținut cu

aceasta un raport sexual normal, deși copilul plângea, cerându-i să înceteze.

După aceea, inculpatul a amenințat partea vătămată că o va bate și pe ea și pe

mama ei, dacă va povesti cuiva despre cele întâmplate.

La data de 27 octombrie 2006, în aceleași

condiții, inculpatul a mai întreținut un raport sexual normal cu partea

vătămată, dar a fost observat de minora R.F., care, dorind să iasă afară, a

fost oprită de inculpat care i-a cerut să rămână în pat cu fața la perete.

În ziua următoare, R.F. i-a spus mamei

sale despre ce văzuse, dar, fiind întrebat, inculpatul a negat că s-ar fi

petrecut ceva între el și partea vătămată.

La data de 28 octombrie 2006, inculpatul

și partea vătămată au plecat de acasă cu intenția de a se opri la Sinaia, la o

rudă, dar fiind sesizate organele de poliție, cei doi au fost depistați în

gară, inculpatul fiind reținut și, ulterior, arestat.

Probele administrate în cauză au relevat

existența stării de fapt, așa cum ea a fost reținută de instanța de fond, dar

și vinovăția inculpatului în producerea faptelor.

Instanța de fond a înlăturat declarația

dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească, apreciind-o ca nesinceră,

pentru că nu s-au indicat împrejurări de natură să formeze convingerea că

inculpatul spune adevărul și că relatările anterioare nu reflectă realitatea.

Faptul că inculpatul a audiat în apărare

pe martorii P.I.D. și P.D., care și-au asumat săvârșirea faptelor de viol

asupra părții vătămate, nu au reușit să înlăture vinovăția inculpatului în

producerea faptelor din anul 2006, și oricum, faptele pe care și le asumă

martorii se pretind a fi fost săvârșite în cursul anului 2007, când inculpatul

era deja arestat.

Nu se poate reține nici faptul că partea

vătămată ar fi fost influențată în declarațiile sale de organele de poliție,

pentru că declarația sa și a surorii sale, R.F. au fost date în faza de

urmărire penală, în prezența mamei și a asistentei sociale N.M., care, audiată

pe acest aspect, a confirmat faptul că declarațiile celor două minore au fost

libere, fără constrângere din partea vreunei persoane.

La individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta are antecedente

penale, că nu a recunoscut săvârșirea faptelor, în acest fel neputând fi

reținute eventuale circumstanțe atenuante pentru inculpat, pericolul social

concret al faptelor comise, faptul că ele au fost săvârșite în mod repetat,

vârsta părții vătămate, urmările produse de faptele inculpatului.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu se

face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, că adevăratul

vinovat este P.I.D., care și-a recunoscut fapta, fiind cercetat pentru aceasta.

Se solicită achitarea inculpatului în temeiul

disp. art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind comise de acesta, din declarația părții

vătămate rezultând că nu a fost constrânsă să întrețină relații sexuale.

În latură civilă, se apreciază că daunele

morale acordate părții vătămate sunt prea mari, ele nefiind justificate.

În subsidiar, se solicită reducerea

cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, ca efect al reținerii

circumstanțelor atenuante ce urmează a fi reținute în favoarea sa.

Instanța de apel, analizând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de apel formulate de inculpat, a constatat că

situația de fapt a fost corect reținută de instanța investită să judece fondul

cauzei, că vinovăția inculpatului este deplin dovedită de probatoriul

administrat în cauză, că în mod corect prima instanță a individualizat

sancțiunea judiciară aplicată, în funcție de gradul ridicat de pericol social

al faptelor, săvârșite în mod repetat, de urmările produse părții vătămate, de

vârsta acesteia, dar și de persoana inculpatului, care are antecedente penale,

nu a recunoscut săvârșirea faptei, indicând în faza de cercetare judecătorească

altă persoană ca fiind autorul infracțiunii de viol.

S-a ținut cont și de gradul scăzut de

reinserție socială pe care îl prezintă inculpatul, dat fiind referatul de

evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița

Năsăud.

S-a constatat că, în raport de situația de

fapt reținută, în mod corect prima instanță a înlăturat ca fiind nesinceră

declarația inculpatului din faza de cercetare judecătorească și că, de

asemenea, partea vătămată nu a fost constrânsă în nici o modalitate să dea

declarația existentă la dosar.

Față de aceste considerente, prin decizia

penală nr. 57/A din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale

nr. 40/F din 20 februarie 2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând nevinovăția

sa, susținând că declarațiile prin care a recunoscut comiterea faptelor i-au

fost luate sub presiune, fiind bătut de organele de poliție și că, în

realitate, autorul

faptelor este altă

persoană, respectiv P.M.D.

Examinând hotărârea în raport de criticile

recurentului, care se

circumscriu cazurilor

de casare

prev.

de

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ca

și din oficiu, pentru

cazurile enunțate de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în

continuare:

Probele administrate în cauză relevă

indubitabil că în două rânduri, inculpatul a întreținut relații sexuale normale

cu fiica sa, R.R.B.

Declarația sa de nerecunoaștere, dată pe

parcursul cercetării judecătorești este contrazisă de declarațiile anterioare,

în care inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Recunoașterea faptei s-a produs și în fața

instanței de judecată cu ocazia audierii prilejuite de soluționarea propunerii

de arestare preventivă, în prezența apărătorului din oficiu.

Se invocă de către inculpat, influențarea

declarațiilor victimei și săvârșirea infracțiunii de viol de către o altă

persoană, aspecte contrazise de ansamblul probator administrat în cauză.

Audierea părții vătămate, la urmărirea

penală, a avut loc în prezența mamei sale și a asistentului social, persoane

care, reaudiate, au confirmat relatările libere ale părții vătămate și ale

surorii acesteia.

În mod justificat s-a înlăturat susținerea

inculpatului și a numitului P.I.D., întrucât declarațiile acestora privind

săvârșirea infracțiunii de viol de către martor s-au dovedit nesincere. În

prezent, martorul este cercetat, într-adevăr, pentru acte de viol comise asupra

părții vătămate, dar săvârșite în cursul anului 2007.

Partea vătămată și-a susținut declarația

și în fața instanței de judecată, în prezența apărătorului desemnat din oficiu

și a curatorului P.C.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază

că faptele imputate inculpatului există, că ele au fost săvârșite de inculpat

cu vinovăție, motiv pentru care, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art.

385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii

și arestării preventive, de la 29 octombrie 2006 la zi.

Văzând și

disp.

art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 57/A din 23 aprilie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 29

octombrie 2006 la 20 iunie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

iunie 2008.