ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2234/2008

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 40/F din 20 februarie 2008, Tribunalul Bistrița Năsăud l-a condamnat pe inculpatul R.D. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),d ),e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prev. de disp. art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest, faptă prev. de disp. art. 203 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit. a), b), d), e) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 lit. a),b), d), e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 29 octombrie 2006 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate R.R.B., prin reprezentant legal R.M., suma de 5000 lei daune morale. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că inculpatul domiciliază în comuna Bistrița Bârgăului, într-un imobil cu o singură cameră, împreună cu soția sa și cele trei fiice minore, în vârstă de 12, 10 și respectiv, 5 ani. în cameră existau două paturi, și, ocazional, se mai introduce încă unul, în care dormea P.I.D., fiul soției inculpatului din altă căsătorie și P.D., cumnatul inculpatului.

De obicei, inculpatul dormea în pat cu fiica sa, R.R.B., iar soția acestuia în celălalt pat cu celelalte două fiice. În familie, consumul de băuturi alcoolice era frecvent, soția inculpatului neglijându-și familia din această cauză, respectiv neocupându-se de întreținerea și educația copiilor săi. Fiind sub influența băuturilor alcoolice și profitând de neglijența sau lipsa din domiciliu a soției sale, inculpatul, în cursul anului 2006 a întreținut relații cu fiica sa, R.R.B. Astfel, în perioada iunie - iulie 2006, inculpatul a rămas acasă doar cu partea vătămată, i-a cerut acesteia să se dezbrace, iar când minora și-a scos pantalonii, inculpatul a întreținut cu aceasta un raport sexual normal, deși copilul plângea, cerându-i să înceteze.

După aceea, inculpatul a amenințat partea vătămată că o va bate și pe ea și pe mama ei, dacă va povesti cuiva despre cele întâmplate. La data de 27 octombrie 2006, în aceleași condiții, inculpatul a mai întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, dar a fost observat de minora R.F., care, dorind să iasă afară, a fost oprită de inculpat care i-a cerut să rămână în pat cu fața la perete. În ziua următoare, R.F. i-a spus mamei sale despre ce văzuse, dar, fiind întrebat, inculpatul a negat că s-ar fi petrecut ceva între el și partea vătămată. La data de 28 octombrie 2006, inculpatul și partea vătămată au plecat de acasă cu intenția de a se opri la Sinaia, la o rudă, dar fiind sesizate organele de poliție, cei doi au fost depistați în gară, inculpatul fiind reținut și, ulterior, arestat.

Probele administrate în cauză au relevat existența stării de fapt, așa cum ea a fost reținută de instanța de fond, dar și vinovăția inculpatului în producerea faptelor. Instanța de fond a înlăturat declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească, apreciind-o ca nesinceră, pentru că nu s-au indicat împrejurări de natură să formeze convingerea că inculpatul spune adevărul și că relatările anterioare nu reflectă realitatea. Faptul că inculpatul a audiat în apărare pe martorii P.I.D. și P.D., care și-au asumat săvârșirea faptelor de viol asupra părții vătămate, nu au reușit să înlăture vinovăția inculpatului în producerea faptelor din anul 2006, și oricum, faptele pe care și le asumă martorii se pretind a fi fost săvârșite în cursul anului 2007, când inculpatul era deja arestat.

Nu se poate reține nici faptul că partea vătămată ar fi fost influențată în declarațiile sale de organele de poliție, pentru că declarația sa și a surorii sale, R.F. au fost date în faza de urmărire penală, în prezența mamei și a asistentei sociale N.M., care, audiată pe acest aspect, a confirmat faptul că declarațiile celor două minore au fost libere, fără constrângere din partea vreunei persoane. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta are antecedente penale, că nu a recunoscut săvârșirea faptelor, în acest fel neputând fi reținute eventuale circumstanțe atenuante pentru inculpat, pericolul social concret al faptelor comise, faptul că ele au fost săvârșite în mod repetat, vârsta părții vătămate, urmările produse de faptele inculpatului.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, că adevăratul vinovat este P.I.D., care și-a recunoscut fapta, fiind cercetat pentru aceasta. Se solicită achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind comise de acesta, din declarația părții vătămate rezultând că nu a fost constrânsă să întrețină relații sexuale. În latură civilă, se apreciază că daunele morale acordate părții vătămate sunt prea mari, ele nefiind justificate. În subsidiar, se solicită reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante ce urmează a fi reținute în favoarea sa.

Instanța de apel, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate de inculpat, a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța investită să judece fondul cauzei, că vinovăția inculpatului este deplin dovedită de probatoriul administrat în cauză, că în mod corect prima instanță a individualizat sancțiunea judiciară aplicată, în funcție de gradul ridicat de pericol social al faptelor, săvârșite în mod repetat, de urmările produse părții vătămate, de vârsta acesteia, dar și de persoana inculpatului, care are antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei, indicând în faza de cercetare judecătorească altă persoană ca fiind autorul infracțiunii de viol.

S-a ținut cont și de gradul scăzut de reinserție socială pe care îl prezintă inculpatul, dat fiind referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud. S-a constatat că, în raport de situația de fapt reținută, în mod corect prima instanță a înlăturat ca fiind nesinceră declarația inculpatului din faza de cercetare judecătorească și că, de asemenea, partea vătămată nu a fost constrânsă în nici o modalitate să dea declarația existentă la dosar. Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 57/A din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 40/F din 20 februarie 2008 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând nevinovăția sa, susținând că declarațiile prin care a recunoscut comiterea faptelor i-au fost luate sub presiune, fiind bătut de organele de poliție și că, în realitate, autorul faptelor este altă persoană, respectiv P.M.D. Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Probele administrate în cauză relevă indubitabil că în două rânduri, inculpatul a întreținut relații sexuale normale cu fiica sa, R.R.B.

Declarația sa de nerecunoaștere, dată pe parcursul cercetării judecătorești este contrazisă de declarațiile anterioare, în care inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Recunoașterea faptei s-a produs și în fața instanței de judecată cu ocazia audierii prilejuite de soluționarea propunerii de arestare preventivă, în prezența apărătorului din oficiu. Se invocă de către inculpat, influențarea declarațiilor victimei și săvârșirea infracțiunii de viol de către o altă persoană, aspecte contrazise de ansamblul probator administrat în cauză. Audierea părții vătămate, la urmărirea penală, a avut loc în prezența mamei sale și a asistentului social, persoane care, reaudiate, au confirmat relatările libere ale părții vătămate și ale surorii acesteia.

În mod justificat s-a înlăturat susținerea inculpatului și a numitului P.I.D., întrucât declarațiile acestora privind săvârșirea infracțiunii de viol de către martor s-au dovedit nesincere. În prezent, martorul este cercetat, într-adevăr, pentru acte de viol comise asupra părții vătămate, dar săvârșite în cursul anului 2007. Partea vătămată și-a susținut declarația și în fața instanței de judecată, în prezența apărătorului desemnat din oficiu și a curatorului P.C. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că faptele imputate inculpatului există, că ele au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție, motiv pentru care, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 29 octombrie 2006 la zi. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 57/A din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 29 octombrie 2006 la 20 iunie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.