ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4100/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57/2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, a fost condamnat inculpatul M.A. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prin aceeași sentință penală a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., a fost revocat restul de 466 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 606/2001 a Judecătoriei Bistrița, rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile menționate anterior urmând ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. și 88 C. pen., a fost menținută starea de arest și s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv din 14 iunie 2003 la zi. În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale în favoarea părții civile.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut, în fapt următoarele: În considerarea relației de prietenie intimă, avută o perioadă de timp din anul 2002 cu numita C.E., relație întreruptă însă în luna septembrie 2002, în seara zilei de 11 iunie 2003, în jurul orei 23,00, aflându-se sub influența accentuată a alcoolului, inculpatul s-a deplasat la locuința acesteia. A pătruns înăuntru pe ușa neîncuiată și găsind-o în casă doar pe minora C.L., în vârstă de 12 ani și 8 luni, a întrebat-o unde este mama ei. Minora i-a răspuns că este plecată la Bistrița și s-a retras în camera ei, cerându-i inculpatului să plece din locuința ei. Inculpatul a ignorat însă solicitarea minorei și s-a dus după ea, propunându-i să facă „prostii”.

Minora i-a răspuns că nu este de acord deoarece este mică, însă inculpatul a insistat și i-a cerut să se dezbrace. Cum minora a refuzat, inculpatul a repetat cu un ton răstit, solicitarea de a se dezbrăca, a prins-o în brațe și a trântit-o pe pat. Timorată de manifestarea violentă, verbală și fizică a inculpatului, minora și-a dat jos pantalonii, după care inculpatul s-a urcat peste ea și a întreținut un raport sexual incomplet, pe care l-a întrerupt mai înainte de finalizarea condițiilor procreației. Fiindcă minora a încercat să strige după ajutor, inculpatul i-a acoperit gura cu mâna, în timpul actului sexual. După consumarea în aceste condiții, a raportului sexual inculpatul a adormit în pat, trezindu-se spre dimineață, în jurul orei 4,00, când a plecat, nu înainte de a o amenința cu moartea pe minoră, în cazul în care va spune cuiva ce i-a făcut.

În ziua de 13 iunie 2003, minora a dezvăluit mamei sale abuzul sexual al cărei victimă a fost, astfel că în ziua următoare C.E. a depus denunț scris la Postul de Poliție Teaca. În aceeași zi, victima C.L. a fost examinată de medicul legist, care a constatat că prezenta urmele unei deflorări recente, produse ca urmare a unui raport sexual incomplet ce putea data din noaptea de 11 iunie 2003. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul M.A., criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea motivelor de apel inculpatul a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul a solicitat achitarea sa fundamentată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., precizând că probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru a-i proba vinovăția. Prin decizia penală nr. 172 din 7 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A., reținându-se încadrarea corectă în ce privește infracțiunea de viol, precum și existența infracțiunii de violare de domiciliu. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de viol în infracțiunea de perversiune sexuală, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată că recursul este nefondat. Nu poate fi primită cererea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice dat fiind că infracțiunea prevăzută de art. 201 C. pen., se realizează sub aspectul laturii obiective prin acte sexuale nefirești, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât din probele administrate în cauză respectiv raportul de constatare medico-legală, astfel cum a fost completat ulterior, declarațiile părții vătămate inclusiv declarațiile inculpatului date la urmărirea penală rezultă că acesta a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, prin constrângerea acesteia, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol.

Nici motivul privind individualizarea pedepsei nu este fondat, datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist, a dat dovadă de nesinceritate) nejustificând aplicarea de circumstanțe atenuante. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 172 din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2003 la 10 august 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2004.