ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4100/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57/2004

pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, a fost condamnat inculpatul M.A. la 3

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin aceeași sentință penală a fost

condamnat inculpatul la o pedeapsă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., a fost

revocat restul de 466 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 606/2001 a Judecătoriei Bistrița,

rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile

menționate anterior urmând ca inculpatul să execute în regim de detenție

pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. și

88 C. pen., a fost menținută starea de arest și s-a dedus din pedeapsă durata

arestului preventiv din 14 iunie 2003 la zi.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale în

favoarea părții civile.

Analizând actele și lucrările

dosarului, tribunalul a reținut, în fapt următoarele:

În considerarea relației de

prietenie intimă, avută o perioadă de timp din anul 2002 cu numita C.E.,

relație întreruptă însă în luna septembrie 2002, în seara zilei de 11 iunie

2003, în jurul orei 23,00, aflându-se sub influența accentuată a alcoolului,

inculpatul s-a deplasat la locuința acesteia. A pătruns înăuntru pe ușa

neîncuiată și găsind-o în casă doar pe minora C.L., în vârstă de 12 ani și 8

luni, a întrebat-o unde este mama ei. Minora i-a răspuns că este plecată la

Bistrița și s-a retras în camera ei, cerându-i inculpatului să plece din

locuința ei. Inculpatul a ignorat însă solicitarea minorei și s-a dus după ea,

propunându-i să facă „prostii”. Minora i-a răspuns că nu este de acord deoarece

este mică, însă inculpatul a insistat și i-a cerut să se dezbrace.

Cum minora a refuzat, inculpatul a

repetat cu un ton răstit, solicitarea de a se dezbrăca, a prins-o în brațe și a

trântit-o pe pat.

Timorată de manifestarea violentă,

verbală și fizică a inculpatului, minora și-a dat jos pantalonii, după care

inculpatul s-a urcat peste ea și a întreținut un raport sexual incomplet, pe

care l-a întrerupt mai înainte de finalizarea condițiilor procreației. Fiindcă

minora a încercat să strige după ajutor, inculpatul i-a acoperit gura cu mâna,

în timpul actului sexual.

După consumarea în aceste condiții,

a raportului sexual inculpatul a adormit în pat, trezindu-se spre dimineață, în

jurul orei 4,00, când a plecat, nu înainte de a o amenința cu moartea pe

minoră, în cazul în care va spune cuiva ce i-a făcut. În ziua de 13 iunie 2003,

minora a dezvăluit mamei sale abuzul sexual al cărei victimă a fost, astfel că

în ziua următoare C.E. a depus denunț scris la Postul de Poliție Teaca. În aceeași

zi, victima C.L. a fost examinată de medicul legist, care a constatat că

prezenta urmele unei deflorări recente, produse ca urmare a unui raport sexual

incomplet ce putea data din noaptea de 11 iunie 2003.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen legal inculpatul M.A., criticând soluția instanței de

fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de apel

inculpatul a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea

de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen. În subsidiar,

inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74

C. pen. În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de

art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul a solicitat achitarea sa fundamentată pe

dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., precizând că probele

administrate în cauză sunt insuficiente pentru a-i proba vinovăția.

Prin decizia penală nr. 172 din 7

iunie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul M.A., reținându-se încadrarea corectă în ce privește infracțiunea de

viol, precum și existența infracțiunii de violare de domiciliu.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii de viol în infracțiunea de perversiune sexuală, iar în subsidiar

reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14 și 17 C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată că recursul este

nefondat.

Nu poate fi primită cererea

inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice dat fiind că

infracțiunea prevăzută de art. 201 C. pen., se realizează sub aspectul laturii

obiective prin acte sexuale nefirești, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât

din probele administrate în cauză respectiv raportul de constatare

medico-legală, astfel cum a fost completat ulterior, declarațiile părții

vătămate inclusiv declarațiile inculpatului date la urmărirea penală rezultă că

acesta a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, prin

constrângerea acesteia, faptă ce întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de viol.

Nici motivul privind individualizarea

pedepsei nu este fondat, datele ce caracterizează persoana inculpatului

(recidivist, a dat dovadă de nesinceritate) nejustificând aplicarea de

circumstanțe atenuante.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 172 din 7 iunie 2004

a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2003 la 10 august 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 august 2004.