ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 500/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 555 din 24

septembrie 2003, Tribunalul Constanța a dispus condamnarea inculpatului C.A.

la:

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și

alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare, pedeapsă ce va fi executată.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen.,

s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 7 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală 297 din 4 decembrie 1997 a Tribunalului Constanța

rămasă definitivă, și contopește restul ce a mai rămas de executat din pedeapsa

anterioară (un an, 11 luni și 16 zile), cu pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani, în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un

spor de 3 ani închisoare având în final de executat 13 ani de închisoare plus

pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 5 ani.

Aceeași instanță a dispus achitarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă timpul

arestării preventive.

S-a lua act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanța de fond a reținut că,

inculpatul a pătruns în curtea și locuința numitei N.M. (77 ani) fără

consimțământul acesteia, după care prin amenințare și constrângere a avut

raporturi sexuale normale și anormale (orale și anale), iar ulterior i-a

sustras o veioză și un aparat telefonic.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel inculpatul susținând nevinovăția, susținând că nu se face vinovat

de săvârșirea faptelor și parchetul care a cerut schimbarea încadrării juridice

a faptelor de violare de domiciliu și tâlhărie, într-o singură faptă de

tâlhărie din locuință.

Prin decizia penală nr. 362/ P din

11 noiembrie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis ambele apeluri și a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 192 alin. (2) și

art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit.

a) text în baza căruia l-a condamnat la 10 (zece) ani închisoare, cu aplicarea

art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa

de 10 ani închisoare sporită cu 3 ani închisoare, în total 13 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii penale,

inculpatul a formulat recurs cerând achitarea sa, susținând nevinovăția sa în

săvârșirea faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei și înlăturarea sporului

aplicat.

Recursul este nefondat.

Instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct

de vedere juridic fapta comisă.

Apărarea inculpatului, în sensul că

nu se face vinovat de săvârșirea faptei este neîntemeiată și urmează a fi

înlăturată.

Astfel, deși inculpatul nu a recunoscut

faptele reținute, vinovăția a fost stabilită pe baza declarațiilor date de

partea vătămată, inculpatului și ale martorilor, coroborate cu constatările

percheziției domiciliare și raportul tehnico – științifică, precum și raportul

de constatare medico – legal, probe din care rezultă că inculpatul este autorul

faptei.

Sub aspectul individualizării

pedepsei se constată că, față de gradul ridicat de pericol social al faptelor

săvârșite, împrejurările și modalitățile de comitere, urmările produse, vârsta

victimei, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a mai

fost condamnat, pentru două infracțiuni de furt, una de tâlhărie și două

infracțiuni de viol și perversiuni sexuale, pedeapsa aplicată este necesară în

scopul reeducării acestuia, încât reducerea și înlăturarea sporului de pedeapsă

aplicat nu se justifică.

Examinând hotărârile și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu

sunt alte cazuri, care luate în considerare de instanță din oficiu, să conducă

la casarea hotărârilor pronunțate.

Pentru considerentele sus-arătate în

temeiul, prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat și deducerea detențiunii

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 362/ P din 11

noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă timpul arestării

preventive a inculpatului de la 17 decembrie 2002 la 28 ianuarie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 ianuarie 2004.