ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 703/2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații M.I.C. și B.S.F. și de partea civilă G.A.P. și de împotriva Deciziei penale nr. 172/A din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 275/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 1228/107/2011 s-a dispus:

Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.I.C. din infracțiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 174, 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), c), g) C. pen. Au fost condamnați inculpații:

- M.I.C., zis „C.", fără antecedente penale, aflat în Penitenciarul Aiud, la pedepsele de:

- 8 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 25 C. pen. coroborat cu art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 16 decembrie 2010 lăzi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

- B.S.F., zis ,,M.", cu antecedente penale, la pedepsele de:

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.;

- 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 (un) an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un ) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeș, definitivă prin Decizia penală nr. 175/A/2009 a Tribunalului Alba, pedeapsă pe care inculpatul urmează să o execute alături de pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 17 decembrie 2010 lăzi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 998-999 C. civ., 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații să plătească în favoarea părții civile G.A.P., suma de 30.000 lei cu titlu daune morale.

A fost respinsă cererea părții civile privind obligarea inculpaților la plata daunelor materiale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998, 999, 1003 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații să plătească în favoarea părții civile S.J.U. Alba Iulia suma de 1.134,54 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu internarea părții vătămate G.A.P.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații B.S.F. și M.I.C. în vederea introducerii în S.N.D.G.J. la data eliberării din penitenciar și s-a dispus comunicarea hotărârii în acest sens la I.G.P.R.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus încunoștințarea inculpaților despre necesitatea prelevării de probe biologice.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului, aparținând inculpatului B.S.F., aflat la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului Alba.

În baza art. 357 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea vătămată G.A.P. a obiectelor de îmbrăcăminte, aparținând acesteia și aflate la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului Alba (sac de hârtie nr. 2, 3).

În baza art. 357 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.I.C. a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte aparținând acestuia și aflate la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului (sac de hârtie nr. 1, 2).

În baza art. 357 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul B.S.F. a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte aparținând acestuia și aflate la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului (sac de hârtie nr. 1, 2, 3).

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1184/P/2011 din data de 07 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:

B.S.F. - pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

M.I.C. - pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea actului de sesizare a instanței s-a arătat în esență că în dimineața zilei de 06 decembrie 2010, în jurul orelor 6.00, cei doi inculpați, purtând pe față câte o cagulă, au pătruns în locuința părții vătămate G.A.P., cu scopul de a sustrage sume de bani, iar la opoziția părții vătămate au exercitat acte de violență asupra acestuia. Inculpatul B.S.F., la îndemnul inculpatului M.I.C., i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în zona gâtului și a capului, cauzându-i lovituri care i-au pus viața în pericol, sustrăgând cu acea ocazie sumele de 300 euro și respectiv 200 lei.

Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța a reținut următoarele:

În seara de 05 decembrie 2010, în timp ce se aflau în locuința bunicii și mătușii inculpatului M.I.C., inculpații B.S.F. și M.I.C. au luat hotărârea infracțională să sustragă sume de bani dintr-un imobil situat în municipiul Alba Iulia.

În realizarea acestei rezoluții infracționale, în dimineața zilei de 06 decembrie 2010, în jurul orelor 6.00, cei doi inculpați, având asupra lor câte o cagulă pe cap, iar inculpatul B.S.F. având asupra sa și un cuțit, s-au deplasat la imobilul părții vătămate G.A.P., situat în municipiul Alba Iulia, jud. Alba, unde au pătruns pe poarta imobilului prin escaladare, după care au intrat în prima încăpere a imobilului (bucătărie), de unde, de pe o masă au sustras suma de 200 lei.

După aceasta, inculpatul M.I.C. a pătruns în domiciliul imobilului, în timp ce inculpatul B.S.F. asigura paza, de unde a sustras suma de 300 euro din sertarul unui dulap.

În continuarea rezoluției infracționale, inculpații au pătruns într-o altă încăpere, unde dormea partea vătămată G.A.P., în vârstă de 22 ani. Inculpatul M.I.C. a imobilizat partea vătămată, care a opus rezistență, astfel că cei doi și-au aplicat reciproc lovituri.

Întrucât în timpul acestei altercații partea vătămată G.A.P. l-a imobilizat pe inculpatul M.I.C., acesta i-a strigat inculpatului B.S.F. să folosească cuțitul asupra părții vătămate.

Astfel, la îndemnul inculpatului M.l.C., inculpatul B.S.F. i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul în zona gâtului și a capului, lovind de sus în jos și întrucât partea vătămată se afla peste inculpatul M.l.C. în pat, în timpul aplicării acestor lovituri de cuțit, inculpatul B.S.F. l-a lovit din greșeală și pe inculpatul M.l.C. în zona mâinii stângi.

În timpul incidentului inculpatului B.S.F. i-a căzut de pe cap o căciulă tip „fes" de culoare neagră, pe care o purta peste cagulă.

Văzând că părții vătămate îi curge din abundență sânge, cei doi inculpați au părăsit imobilul, iar pe drum au abandonat cagulele într-o grădină necunoscută, iar cuțitul l-au aruncat în interiorul fântânii situată în imobilul de pe strada Teilor, nr. 7 din municipiul Alba Iulia.

Ulterior, cei doi inculpați au fost transportați de către martorul B.C. la Spitalul Municipal Sebeș, unde, în jurul orei 7.10, inculpatul M.l.C. a primit îngrijiri medicale pentru plăgile tăiate de la mâna stângă, însă, pentru a nu fi depistat de organele de poliție, s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv „S.M."

La întoarcere spre municipiul Alba Iulia inculpații s-au oprit la locuința părinților inculpatului B.S.F., situată în Lancrăm, unde inculpatul M.l.C. și-a schimbat hainele, lăsând la domiciliu hainele pe care le-a purtat în timpul incidentului, după care și-au continuat drumul, ajungând în Municipiul Alba Iulia unde, în jurul amiezii, s-au deplasat la cazinoul situat pe Bulevardul R., cheltuind sumele de bani sustrase de la partea vătămată.

În cursul aceleiași zile, partea vătămată a fost transportată la S.J.U. Alba Iulia, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, ulterior medicul legist constatând că leziunile suferite de acesta necesită 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații punând în primejdie viața victimei.

Prima instanță a apreciat că situația de fapt rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: denunțul telefonic formulat de partea vătămată G.A.P., declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de recunoaștere după fotografii a inculpaților de către martora M.M.D. și planșele fotografice, declarațiile făptuitorului Ș.R., declarațiile martorilor B.C., B.S.P., M.M.D., Z.M.I., procesele-verbale de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte ale inculpaților, procesul-verbal de ridicare a unui tricou aparținând părții vătămate, adresa și procesul-verbal de ridicare de la Spitalul Municipal Sebeș a copiei registrului de înregistrare a persoanelor examinate în cadrul Secției Urgențe, rapoarte de expertiză medico-legale psihiatrice privitoare la cei doi inculpați.

Raportat la starea de fapt, prin încheierea din data de 23 mai 2011, în temeiul dispozițiilor art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanța de fond a admis cererea formulată de reprezentantul parchetului și a dispus extinderea procesului penal și judecarea cauzei și cu privire la săvârșirea de către inculpații M.l.C. și B.S.F. a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

La adoptarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere și Decizia nr. 31/2007 dată în interesul legii de secțiile unite ale Înaltei Curți de casație și Justiție, prin care s-a stabilit că: „ fapta de pătrundere în orice mod, într-o locuință sau dependință a acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării, constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 C. pen. și infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen.

Privitor la cererea formulată de inculpatul M.I.C., prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea-prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), c), g) C. pen. prima instanță a respins-o cu motivarea că, în cauză, din probatoriul administrat rezultă faptul că inculpatul a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, îndemnându-l totodată pe inculpatul B.S.F. să-i aplice părții vătămate lovituri în zona gâtului și a capului, acesta din urmă punând în executare acest îndemn, astfel că intenția inculpaților a fost aceea de a ucide.

Prima instanța a apreciat că în drept, faptele inculpatului M.I.C., care la data de 06 decembrie 2010, în jurul orei 6.00, împreună cu inculpatul B.S.F., purtând pe față câte o cagulă, au pătruns în locuința părții vătămate G.A.P., în scopul de a sustrage sume de bani, a exercitat acte de violență asupra acesteia și l-a îndemnat pe inculpatul B.S.F. să-i aplice lovituri cu un cuțit în zona gâtului și a capului, acesta din urmă punând în executare acest îndemn, cauzându-i părții vătămate leziuni care i-au pus viața în pericol, sus trăgând cu acea ocazie suma de 300 euro și 200 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 25 C. pen. coroborat cu art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen., ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen., ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că, în drept, faptele inculpatului B.S.F. care, la data de 06 decembrie 2010, în jurul orei 6.00, împreună cu inculpatul M.I.C., purtând pe față câte o cagulă, au pătruns în locuința părții vătămate G.A.P., în scopul de a sustrage sume de bani, iar la opoziția părții vătămate de a le da sume de bani, i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în zona gâtului și a capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol, sustrăgând cu aceeași ocazie, împreună cu inculpatul M.I.C. suma de 300 euro și 200 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen., ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. și ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., raportat și la dispozițiile art. 25 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzută de lege, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârșite și nu în ultimul rând, atitudinea de care au dat dovadă inculpații pe parcursul întregului proces penal și faptul că inculpatul B.S.F. nu se află la prima confruntare cu legea penală.

Instanța de fond a apreciat că, având în vedere numărul și natura -infracțiunilor concurente săvârșite, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului M.I.C., vârsta și persoana acestuia, sporul de 2 ani închisoare corespunde scopului pedepsei astfel cum este prevăzut acesta de art. 52 C. pen., acest spor reprezentând un echivalent rezonabil al pedepselor care nu se vor executa ca urmare a contopirii, iar pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare este justificată de starea de fapt și de considerentele expuse mai sus.

Constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul M.I.C. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, dat fiind faptul că din materialul probatoriu administrat în cauză reiese că acesta a comis fapte incriminate de legea penală și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, instanța, în baza art. 350 C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

S-a motivat că cerința pericolului concret pentru ordinea publică apare ca dovedită în cauză, pericol social care rezultă din riscul săvârșirii unor noi infracțiuni de același gen și din necesitatea protejării ordinii publice, având în vedere natura gravă a infracțiunilor săvârșite și faptul că eliberarea sa ar declanșa reacții negative în comunitate determinate de fapta comisă și de împrejurările de săvârșire.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.S.F., instanța de fond a reținut că, având în vedere numărul și natura infracțiunilor concurente săvârșite, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, vârsta și persoana acestuia, sporul de 1 an închisoare corespunde scopului pedepsei astfel cum este prevăzut acesta de art. 52 C. pen., acest spor reprezentând un echivalent rezonabil al pedepselor care nu se vor executa ca urmare a contopirii, iar pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare este justificată de starea de fapt și de considerentele expuse mai sus.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiționate a executării, pedepsei de 1 (un ) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeș definitivă prin Decizia penală nr. 175/A/2009 a Tribunalului Alba, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul B.S.F. să execute pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, dat fiind faptul că din materialul probatoriu administrat în cauză reiese că inculpatul B.S.F. a comis fapte incriminate de legea penală și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, instanța, în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

Instanța de fond a apreciat că cerința pericolului concret pentru ordinea publică apare ca dovedită în cauză, pericol social care rezultă din riscul săvârșirii unor noi infracțiuni de același gen și din necesitatea protejării ordinii publice, având în vedere natura gravă a infracțiunilor săvârșite și faptul că eliberarea sa ar declanșa reacții negative în comunitate determinate de fapta comisă și de împrejurările de săvârșire.

În privința laturii civile instanța de fond a reținut următoarele:

Partea vătămată G.A.P. s-a constitui parte civilă în procesul penal, formulând pretenții în cuantum de 40.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale.

Totodată S.J.U. Alba Iulia s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.134,54 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu internarea părții vătămate G.A.P.

Având în vedere starea de fapt reținută, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, faptele inculpaților cauzând în mod cert grave și iremediabile suferințe morale părții civile, însă cuantumul solicitat de acestea este exagerat.

La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere atât suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate în timpul săvârșirii faptei, cât și urinările acțiunilor inculpaților asupra acestuia, precum și împrejurările de comitere a faptelor și durata în timp a activității infracționale exercitate asupra părții vătămate.

Pentru aceste motive, în baza art. art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen., coroborate cu art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.A.P. și, în consecință, i-a obligat pe inculpații M.l.C. și B.S.P. să plătească, în solidar, părții civile, suma de 30.000 lei cu titlu daune morale.

A fost respinsă cererea părții civile privind obligarea inculpaților la plata daunelor materiale ca nedovedită, argumentat de împrejurarea că aceasta nu a produs nicio probă în sensul dovedirii acestor pretenții.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998, 999, 1003 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească în favoarea părții civile S.J.U. Alba Iulia suma de 1.134,54 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate G.A.P.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M.l.C. și B.S.P. și partea civilă G.A.P.

În apelul său motivat în scris și susținut oral în fața instanței, inculpatul M.l.C. a solicitat desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de instigare la omor. în subsidiar, a solicitat reducerea semnificativă a pedepsei aplicate.

În argumentarea susținerilor sale a arătat că instanța de fond, printr-o interpretare eronată a probelor, a reținut o stare de fapt greșită și în mod eronat și insuficient motivat a respins cererea de schimbare a încadrării juridice. A mai susținut că a exercitat violențe asupra victima pentru că amândoi inculpații au fost agresați de aceasta și pentru a-și asigura scăparea. Astfel partea vătămată l-a prins de păr pe inculpatul B.S., care în acest context a ripostat cu cuțitul, iar inculpatul M.l.C. a intervenit și s-a interpus între cei doi pentru a împiedica astfel aplicarea altor lovituri cu cuțitul. în consecință inculpatul a susținut că nu există suficiente probe care să susțină acuzația că l-ar fi îndemnat pe inculpatul B. să lovească cu cuțitul.

În apelul său, inculpatul B.S. a solicitat desființarea hotărârii și în rejudecare, reținerea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei sub minirnul special prevăzut de textul de lege incriminator și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În apelul său, partea vătămată a solicitat ca urmare a unei noi judecăți, după desființarea sentinței să se dispună majorarea pedepselor aplicate inculpaților, iar sub aspectul laturii civile a cauzei, acordarea despăgubirilor astfel cum au fost solicitate.

Prin Decizia penală nr. 172/A din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații B.S.F., M.l.C. și de partea civilă G.A.P. împotriva sentinței penale nr. 275/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 1228/107/2011 și în consecință:

A fost desființată sentința apelată, în parte, în ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și cuantumul daunelor morale acordate părții civile și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A fost înlăturat sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare aplicat inculpatului M.l.C., acesta urmând să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare aplicată inculpatului B.S.F. prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeș și de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului B.S.F. prin sentința penală atacată.

A fost înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

Au fost menținute dispozițiile art. 83 C. pen. în privința pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeș și a fost adăugată această pedeapsă la pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare.

A fost majorat cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții civile la suma de 50.000 lei.

Au fost menținute celelalte dispozițiile ale sentinței.

A fost menținută starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive începând cu 17 decembrie 2010 la zi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.

Deliberând asupra apelurilor prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond a stabilit, în temeiul probațiunii administrate, o corectă stare de fapt și a dat acesteia o încadrare juridică legală.

Astfel din probele administrate rezultă fără dubiu că la data de 06 decembrie 2010, inculpații B.S.F. și M.l., purtând câte o cagulă pe cap, au pătruns pe timp de noapte în locuința părții vătămate G.P. cu scopul de a sustrage sume de bani. La opoziția părții vătămate de a le da bani inculpatul B.S., la îndemnul inculpatului M.l. a aplicat mai multe lovituri părții vătămate cu un cuțit în zona capului și gâtului. Cu aceeași ocazie a fost sustrasă suma de 300 euro și 200 lei.

S-a reținut că, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 25 C. pen. coroborat cu art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. - pentru inculpatul B.S.F. și, respectiv instigare la tentativă de omor deosebit de grav pentru inculpatul M.l.C., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel a apreciat că, susținerile inculpatului M.l.C. în sensul că instanța de fond ar fi reținut o stare de fapt eronată sunt neîntemeiate.

În acest sens s-a reținut că, în mod corect instanța de fond a reținut că inculpații după ce au intrat fără drept în domiciliul părții vătămate și au sustras suma de 200 lei și 300 de euro au constatat că în una din camerele imobilului doarme partea vătămată. Cu scopul de a afla de la acesta unde se află o sumă mai mare de bani - pe care aceștia se așteptau să o găsească în locuință - i-au aplicat lovituri. Partea vătămată s-a apărat de agresiunea inculpatului M.l.C., care în aceste împrejurări a solicitat inculpatului B.S.F. să intervină și să îl lovească cu cuțitul. Inculpatul B.S.F. a aplicat lovituri cu cuțitul părții vătămate, moment în care din greșeală la lovit și pe inculpatul M.l.C.. în timp ce cei doi inculpați agresau partea vătămată, îi solicitau să le spună unde sunt banii.

S-a mai reținut că în acest sens sunt declarațiile constante ale părții vătămate, care a susținut aceeași versiune de producere a evenimentului pe tot parcursul procedurilor penale.

Astfel, în procesul-verbal din data de 06 decembrie 2010 s-a consemnat declarația părții vătămate care a relatat că două persoane au intrat în casă peste el, atacându-l cu un cuțit și cerându-i banii și bijuteriile - fila 29.

De asemenea, s-a reținut că, ulterior, în declarațiile date (filele 35, 39, 43 dosar de urmărire penală), partea vătămată a arătat în mod constant că a fost trezită din somn de un act de agresiune, a încercat să se apere moment în care unul dintre inculpați i-a cerut celuilalt să-l lovească cu cuțitul, fapt care s-a și întâmplat, după care, în timp ce era în continuare lovit, inculpații l-au întrebat unde sunt banii, unde sunt euro.

Instanța de apel a apreciat că această declarație se coroborează cu declarația inculpatului B. - (fila 51 dosar de urmărire penală), din care rezultă că inculpatul M.l.C. a agresat partea vătămată în timp ce acesta dormea, solicitându-i să spună unde sunt banii și pentru că partea vătămată a opus rezistență i-a cerut să intervină în ajutor. Ulterior inculpații au încercat să contureze în declarațiile date o altă stare de fapt, prezentând evenimentele în succesiuni diferite care nu se coroborează între ele și nici cu declarațiile părții vătămate.

Împrejurarea că ulterior inculpații alarmați de faptul că au auzit un zgomot au abandonat victima și au fugit fără să mai sustragă și altceva nu are relevanță sub aspectul calificării infracțiunilor.

De asemenea, instanța de prim control judiciar a mai reținut că în primul moment al cercetărilor, inculpatul M.l.C. a refuzat să facă declarații, pentru ca apoi să prezinte o stare de fapt în care își arogă rolul de protector al victimei față de agresiunea inculpatului B.S.F.

Totodată, instanța de apel a mai apreciat că, susținerea inculpaților în sensul că nu au dorit să facă rău victimei și să obțină de la aceasta prin violență informații cu privire la locul unde sunt depozitați banii, este contrazisă de însăși modul în care au acționat. Ambii inculpați au declarat că au surprins partea vătămată, dormind și că acesta s-a trezit datorită agresiunii exercitate asupra sa, astfel că dacă doreau, inculpații ar fi putut părăsi locuința fără să fie surprinși.

În acest sens s-a mai reținut că în declarația sa, inculpatul M.l.C. a arătat următoarele: „ M-am dus direct la dulap, moment în care am auzit respirația unei persoane. Mi-am întors privirea spre stânga și am văzut în pat un bărbat care dormea. Am sărit la acel bărbat și i-am pus mâinile pe gură.", (fila 61 dosar de urmărire penală).

De asemenea, în declarația sa, inculpatul B.S.F. a arătat că : „După două minute M. a venit la locul unde mă aflam eu și mi-a spus că este în casă un băiat care doarme învinuitul M. s-a apropiat de patul unde dormea un băiat i-a pus mâna în gât, moment în care acel băiat s-a trezit (fila 52 dosar de urmărire penală).

Instanța de apel a apreciat că din declarația inculpatului B.S.F. rezultă că apărările formulate de acesta, în sensul că a lovit partea vătămată, de teamă, sunt nefondate.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a apreciat că și aceasta a fost în mod corect respinsă de instanța de fond care și-a motivat judicios soluția, fiind indubitabil că deși inculpații au pornit activitatea infracțională cu intenția de a săvârși un furt ulterior, fiind nemulțumiți de sumele de bani găsite și sperând să afle de la partea vătămată unde se află sume mai mari de bani au exercitat asupra acesteia acte de violență deosebită, apte să conducă la decesul acesteia, intenția acestora de suprimare a vieții victimei fiind cel puțin indirectă -astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, respectiv instigare la tentativă de omor. De asemenea, având în vedere scopul pentru care au fost exercitate violențele instanța de apel a reținut că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a reținut că instanța de fond a procedat în mod corect ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. la stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților neimpunându-se nici majorarea acestora și nici diminuarea lor.

În raport de gravitarea faptelor, de conduita procesuală a inculpaților și de antecedența penală a acestor, instanța de apel a apreciat că nu se impune acordarea de circumstanțe atenuante cu consecință în reducerea substanțială a pedepselor până la limita aplicării unor pedepse cu suspendarea condiționată a executării.

Având în vedere însă pedepsele cele mai grele aplicate inculpaților - de 10 ani închisoare pentru inculpatul M.I. și 9 ani închisoare pentru inculpatul B.S., Curtea s-a apreciat că acestea sunt suficiente pentru a asigura realizarea scopului educativ, preventiv și de exemplaritate al pedepsei astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen. și în consecință nu se mai impunea și aplicarea unui spor.de pedeapsă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de prim control judiciar a apreciat că sunt fondate numai în parte criticile părții civile.

În acest sens s-a reținut că în fața instanței de apel au fost aduse probe din care rezultă că partea vătămată a suferit o traumă puternică prin agresiunea exercitată asupra sa ale cărei consecințe sub aspect psihic persistă și în prezent - fila 80, 81 dosar apel.

În aceste condiții, instanța de apel a constatat că o despăgubire echitabilă și proporțională o reprezintă acordarea cu titlu de daune morale a unei sume într-un cuantum mai mare, de 50.000 lei.

În ce privesc daunele materiale, s-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a arătat că acestea nu au fost dovedite.

În fața instanței de apel s-a întocmit un raport de expertiză din care rezultă că urmare a agresiunii partea civilă prezintă sechele morfologice care pot fi reparate printr-o intervenție de chirurgie plastică și reparatorie, ale cărei costuri nu pot fi însă cuantificate decât după efectuarea ei.

În consecință, prejudiciul constând în contravaloarea efectuării intervenției reparatorii nu are în acest moment un caracter determinat dar nimic nu împiedecă partea civilă să solicite în viitor, în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. pen., repararea și a acestor daune, în măsura în care ele se vor concretiza.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații inculpații B.S.F. și M.I.C. și partea civilă G.A.P.

În recursul lor, inculpații au solicitat admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepselor aplicate, întrucât au avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală sinceră, au recunoscut fapta și au cooperat cu organul de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Recurentul inculpat M.I.C. a mai solicitat să se țină seama de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică atașat la dosarul cauzei, care atestă împrejurarea că prezintă diagnosticul de „tulburări mixte de personalitate".

În motivele de recurs formulate în scris și atașate la dosar, recurenta parte civilă a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților și greșita soluționare a laturii civile a cauzei. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atace și rejudecând, majorarea pedepselor aplicate inculpaților spre maximul prevăzut de textul de lege incriminator, aplicarea unui spor de pedeapsă de 5 ani pentru fiecare și acordarea de daune morale în cuantum de 200 000 lei, având în vedere trauma suferită și daune materiale în cuantum de 40 000 lei.

Examinând recursurile în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul părții civile este fondat, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penală.

Înalta Curte constată că solicitarea recurentei părți civile privind reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților este fondată și urmează să fie admisă.

Sistemul românesc de drept penal material consacră în dispozițiile art. 34 C. pen. pentru infracțiunile concurente, principiul cumulului juridic, care presupune că la pedeapsa cea mai grea se poate adăuga un spor.

Sporul de pedeapsă se aplică atunci când se constată de către instanță că cea mai gravă dintre pedepsele pronunțate nu este suficientă pentru reeducarea infractorului, ținându-se seama, bineînțeles și de pericolul social pe care-l prezintă însăși pluralitatea infracțiunilor săvârșite, precum și de cuantumul pedepselor ce urmează a fi absorbite, așa încât sporul de pedeapsă nu poate avea o existență proprie și nici o executare independentă de pedepsele de bază.

Din examinarea actelor dosarului se reține că procedând la înlăturarea nejustificată a sporului de pedeapsă stabilit inculpaților de instanța de fond, instanța de apel a aplicat pedepse greșit individualizate, întrucât a dat eficiență deosebită circumstanțelor personale ale acestora și nu a acordat semnificația cuvenita circumstanțelor reale în care au săvârșit faptele.

Înalta Curte constată că la stabilirea pedepselor, instanța de fond în mod corect a dat eficiență tuturor criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile de tâlhărie, infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, instigare la infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav și violare de domiciliu, modalitatea, împrejurările și gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, valoarea socială lezată, viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea și patrimoniul persoanei și scopul urmărit, inculpații au luat hotărârea infracțională să sustragă sume de bani dintr-un imobil locuit de partea vătămată G.A.P., în realizarea acestei rezoluții infracționale s-au dotat cu cagule și cuțit, au pătruns în imobil prin escaladare, au imobilizat victima care dormea, au sustras suma de 300 euro și 120 lei și pentru a-și asigura scăparea, inculpatul B.S.F. i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu cuțitul în zona gâtului și a capului, iar ulterior inculpații au abandonat-o, deși au observat că aceasta sângera din abundență.

Totodată,, instanța de fond a mai avut în vedere și urmarea produsă prin activitatea infracțională desfășurată de inculpați, din concluziile raportului de constatare medico-legală din 17 decembrie 2010 (filele 32, 33 dosar de urmărire penală) întocmit de Spitalul Județean Alba -S.M.L. se atestă că, numitul G.A.P. prezintă leziuni traumatice multiple plăgi excoriații, hematoame la nivelul capului, gâtului, trunchiului și membrelor, fracturi de neuro și viscerocraniu. Leziunile pot data din 06 decembrie 2010 și necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații. Leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp/corpuri tăioase înțepătoare, lovire cu corpuri contondente și cădere pe un plan dur. La nivelul mâinii stângi s-au constatat leziuni caracteristice pentru apărare (de contententie cu mâna a unu corp tăietor înțepător).

În același proces de individualizarea pedepselor instanța de fond în .mod corect a ținut seama și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, care după comiterea faptelor de o gravitate deosebită, au abandonat victima, lăsând-o într-o stare foarte gravă, iar din fișele de cazier judiciar rezultă că M.I.C. se află la primul conflict cu lege penală (fila 212 dosar urmărire penală), nefiind cunoscut cu antecedente penale, iar B.S.F. a mai fost condamnat la 1 an închisoare prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeș (fila 214 dosar urmărire penală).

Așadar, în mod justificat, instanța de fond la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare stabilită inculpatului M.C. i-a aplicat un spor de 2 ani închisoare, iar inculpatului B.S.F. la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare i-a aplicat un spor de 1 an închisoare, acestea fiind apte să asigure atingerea scopului preventiv și reeducativ al sancțiunii aplicate, conform art. 52 C. pen.

Pe de altă parte, se constată că solicitarea inculpatului M.I.C., privind reducerea pedepsei prin reținerea în favoarea sa de a circumstanțelor atenuante conform dispozițiilor art. 74 C. pen., întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele comise și prezintă tulburări mixte de personalitate, diagnostic atestat de prin concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, nu este întemeiată. Aceasta deoarece, aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. reprezintă o facultate a instanței.

Recunoașterea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât; numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Înalta Curte constată că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) C. pen. care să justifice legal reținerea unei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M.I.C., întrucât lipsa antecedentelor penale, este starea de normalitate a unei persoane care respectă valorile ocrotite de lege în Statul de Drept, iar nu circumstanță atenuantă, atitudinea procesuală sinceră de recunoaștere și regret a faptelor nu reprezintă un argument suficient pentru reținerea acesteia, fiind lipsite de relevanță în raport de natura și gravitatea faptelor săvârșite și urmările acestora și pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege nu se justifică.

Referitor la solicitarea inculpatului M.C.I. ca la individualizarea pedepsei de a se ține seama și de faptul că prezintă tulburări mixte de personalitate, se constată că acest aspect nu prezintă relevanță, întrucât prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de S.J.M.L. Alba, urmare examinării inculpatului (fila 179 dosar urmărire penală), se confirmă faptul că deși acesta prezintă diagnosticul arătat, în momentul comiterii faptelor, „discernământul a fost păstrat".

Cu privire la ca cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. C. proc. pen., privind greșita aplicare a legii, invocat de inculpatul B.S.F. care a criticat hotărârile pronunțate în sensul că în mod greșit instanța de fond și instanța de apel au omis să rețină în favoarea sa a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., deși a recunoscut în integralitate faptele, se constată că nu poate fi primit.

Aceasta deoarece, potrivit art. 320

1

alin. (7) C C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În consecință, procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției nu este aplicabilă, dacă acțiunea penală privește tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, deoarece, potrivit art. 176 C. pen., infracțiunea de omor deosebit de grav se pedepsește cu detențiune pe viață.

Potrivit dispozițiilor art. 141

1

C. pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau. de majorare a pedepsei.

Cum inculpatul B.S.F. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzură de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen., fapta în formă consumată fiind pedepsită cu detențiune pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, nu sunt îndeplinite condițiile privind aplicarea art. 320

1

alin. (1) - (6) C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a legii, cazul de casare invocat de inculpatul B.S.F., nefiind incident, poziția procesuală a inculpatului neputând fi valorificată în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., în raport cu faptul că acțiunea penală vizează și o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, chiar dacă faptele au rămas în forma imperfectă a tentativei.

În ceea ce privește solicitarea recurentei părți civile de majorare a cuantumului daunelor morale și acordarea de daune materiale, se constată că este nefondată.

Acțiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege.

Acțiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularități ce derivă din săvârșirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu față de acțiunea penală. Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea să producă un prejudiciu material sau moral; între infracțiunea săvârșită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat și să existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

În cadrul procesului penal, acțiunea civilă se pune în mișcare prin constituirea de parte civilă.

Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.

Din examinarea actelor dosarului, se reține că prin declarația dată în faza de urmărire penală (fila 35 dosar de urmărire penală) partea vătămată G.A.P. a menționat că se constituie parte- civilă în cauză cu despăgubiri materiale și daune morale, iar cuantumul sumelor o să le precizeze o în fața instanței de judecată.

La termenul de judecată din 28 martie 2011, fiind ascultată în fața-

;

'instanței de fond, partea vătămată G.A.P. a declarat că înțelege să se constituie parte civile, inclusiv pentru prejudiciul material și moral ce i-a fost cauzat prin faptele inculpaților cu sumele de 40.000 lei daune

:

materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare și 200.000 lei daune morale (fila 37 dosarul instanței de fond).

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au apreciat că cererea părții civile G.A.P., privind obligarea inculpaților și la plata daunelor materiale este neîntemeiată, întrucât acesta nu a prezentat nicio probă în dovedirea pretențiilor sale.

Cum critica recurentei părți civile, sub aspectul laturii civile, vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârilor pronunțate în cauză, aceasta nu poate fi circumscrisă niciunui caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege.

Pe de altă parte, cu privire la critica formulată de recurenta parte civilă G.A.P. sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale acordate, pe care acesta l-a apreciat ca nereprezentând o reparație integrală a prejudiciului moral cauzat prin fapta inculpaților, Înalta Curte constată că, de asemenea și acest motiv de recurs nu se înscrie în niciunul din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 385

9

pct. 1-21 C. proc. pen.

Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective.

Cuantumul daunelor morale, fiind stabilit de către instanțele de fond și apel, prin apreciere, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, controlul judiciar efectuat de această instanță exercitându-se, în mod preponderent, asupra aspectelor de drept ale soluției și numai în limita cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

Cum în cauză, recurenta parte civilă nu invocă o chestiune de drept, ci o chestiune ce ține de cuantificarea în bani a consecințelor faptelor inculpaților asupra integrității corporale și a desfășurării normale a vieții sale, acest aspect fiind o chestiune de apreciere, atributul exclusiv al instanțelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, aceasta nu poate fi pus în discuție în calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă G.A.P. împotriva Deciziei penale nr. 172/A din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, este fondat și în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează să fie admis.

Se va casa, în parte, decizia atacată, numai cu privire la latura penală și menține sentința penală nr. 275 din 6 iulie 2011 a Tribunalului Alba, secția penală, sub aspectul laturii penale.

Se vor menține dispozițiile deciziei sub aspectul laturii civile.

Constatând că recursurile declarate de inculpații B.S.F. și M.I.C. împotriva aceleiași decizii sunt nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. le va respinge ca atare.

În temeiul art. art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive; pentru inculpatului M.I.C. timpul reținerii și arestării preventive de la 16 decembrie 2010 la 13 martie 2012; pentru inculpatul inculpatului B.S.F. timpul reținerii și arestării preventive de la 17 decembrie 2010 la 13 martie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Mini