ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 789/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 789/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei penale de față:

Prin

sentința penală nr. 172 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava,

secția penală, inculpatul M.N.F. a fost condamnat la următoarele pedepse:

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol

prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen.

(faptă săvârșită la data de 4 iunie 2010, victimă N.I.);

închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1)

lit. h), i) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârșită la

data de 4 iunie 2010, victimă N.I.);

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) rap. la

art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen.

(faptă săvârșită la data de 4 iunie 2010, victimă N.I.);

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2)

C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârșită la data de 8/9

iunie 2010, parte vătămată F.V.);

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen.

cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârșită la data de 8/9 iunie

2010, parte vătămată L.R.);

8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-

art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b), c) C. pen. cu

aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârșită la data de 8/9 iunie

2010, părți vătămate F.V. și L.R.);

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2)

C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârșită la data de

10/11 iunie 2010, victimă A.M.);

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol

prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen.

(faptă săvârșită la data de 10/11 iunie 2010, victimă A.M.);

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) rap.

la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen.

(faptă săvârșită la data de 10/11 iunie 2010, victimă A.M.);

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) rap. la

art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen.

(faptă săvârșită la data de 10/11 iunie 2010, victimă A.M.);

săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1), (4) C. pen.

cu aplic. disp. art. 37 lit. a) C. pen. (faptă săvârșită la data de 10/11 iunie

2010, victimă A.M.).

În temeiul disp. art. 61 alin. (2) C.

pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6

(șase) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 259 din 02 aprilie 2007

a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie

2007 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în

prezenta cauză (arătate la pct. 1-11), în temeiul disp. art. 61 alin. (1) C.

pen. și cu restul de pedeapsă de 737 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa

de 6(șase) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 259 din 02 aprilie

2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26

septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, urmând ca în final inculpatul M.N.F.

să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa principală a detențiunii

pe viață și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a

aplicat inculpatului M.N.F. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a și lit. b), pe

durata executării pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la data de 11 iunie 2010 la zi.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.N.F.

În latură civilă, s-a admis, în parte,

acțiunea civilă formulată de partea civilă N.C., atât în nume propriu, cât și

în calitate de reprezentant legal al minorilor N.M., N.A. și N.M., inculpatul M.N.F.

fiind obligat să plătească părții civile N.C. suma de 10.000 lei cu titlu de

daune morale și suma de 4028,65 lei cu titlu de daune materiale, iar fiecăreia

dintre părțile civile minore N.M., N.A. și N.M. suma de 15.000 lei cu titlu de

daune morale și suma de 111 lei, lunar, cu titlu de prestații periodice, până

la majoratul acestora.

Totodată, s-a admis, în parte,

acțiunea civilă formulată de partea civilă N.A., inculpatul M.N.F. fiind

obligat să plătească părții civile susmenționate suma de 10.000 lei cu titlu de

daune morale și suma de 23.340 lei cu titlu de daune materiale, precum și, în

parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă L.R., inculpatul M.N.F. fiind

obligat să plătească acesteia suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea vătămată F.V.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut, în esență, următoarele:

Lin dimineața zilei de 4 iunie 2010,

în timp ce victima N.I. efectua lucrări pe terenul său agricol situat pe raza

satului Băișești, com. Cornu Luncii, profitând de lipsa altor persoane în zona

respectivă, dar și de puterea sa fizică superioară, inculpatul s-a apropiat din

spate de victimă, a exercitat acte de violență asupra acesteia, după care,

strângând-o de gât, a condus-o în mod forțat pe terenul agricol situat alături

de terenul victimei unde a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale și

anale.

După finalizarea actelor sexuale,

pentru a o împiedica pe victimă să îl denunțe autorităților, inculpatul a

suprimat viața acesteia, sugrumând-o.

Ulterior, pentru a ascunde faptele

comise, inculpatul a târât cadavrul victimei până la capătul lanului,

abandonându-1.

Totodată, inculpatul a sustras de la

victimă un telefon mobil, o bicicletă, precum și o sacoșă în care se aflau o

pereche de ochelari și un etui.

În seara aceleiași zile, după ce s-a

odihnit, inculpatul a revenit la locul unde a ascuns cadavrul și 1-a târât

peste câmp, pe o distanță de aproximativ 1.150 m, ascunzându-l într-un tub din

beton de la canalul artificial pentru colectarea apelor pluviale (filele 54 -

56, 242, 262, 263 d.u.p.).

Dispariția victimei N.I. a fost

constatată de persoane apropiate acesteia în după-amiaza zilei de 4 iunie 2010,

după ce căutările efectuate în zona terenului agricol au condus numai la

descoperirea unor obiecte care îi aparținuseră acesteia (declarațiile

martorilor A.O., S.M., S.M., D.D., L.G., H.I., S.V., M.B.C., L.M., C.Ș., M.V.,

P.M., P.C., B.T.).

Organele de poliție au fost sesizate

cu privire la dispariția victimei la data de 5 iunie 2010, acestea demarând

imediat procedurile adecvate unei astfel de situații.

În urma investigațiilor, cadavrul victimei

a fost găsit la data de 6 iunie 2010, orele 11,45, în locul unde fusese ascuns

de către inculpat, (fila 44 d.u.p.).

Ulterior, s-a constatat că inculpatul

a introdus în telefonul victimei o cartelă telefonică proprie. Pe acest număr

inculpatul a fost apelat, la data de 6 iunie 2010, orele 22,55 și respectiv

22,58 (filele 787, 735 d.u.p.) de la postul cu numărul de telefon 0746-870656

aparținând fratelui său, martorul M.A. (filele 394, 390, 391 dosar u.p.),

acestea fiind singurele apeluri efectuate de pe telefonul sustras de la victima

N.I.

Prima instanță a reținut că situația

faptică anterior descrisă rezultă din declarațiile martorilor din lucrări V.D.

(fila 110 d.u.p., fila 89 dosar fond), A.O. (fila 113 dossar u.p., fila 94 dossar

fond), S.M. (vol. I fila 115 dossar u.p., fila 123 dossar fond), S.M. (vol. I,

fila 117 dossar u.p.), D.D. (filele 119 -120 dosar u.p., fila 124 dossar fond),

L.G. (fila 123 dosar u.p.), H.I. (fila 124 dosar u.p.), S.V. (vol. I -fila 127

dosar u.p.), M.B.C. (vol. I fila 133 dosar u.p; fila 204 dosar fond), L.M. (vol.

I fila 138 dosar u.p.; fila 205 dosar fond), C.Ș. (vol. I fila 141 dosar u.p.;

fila 139 dosar fond), M.V. (vol. I fila 143 dosar u.p., fila 137 dosar fond), P.M.

(fila 144 vol. I dosar u.p.; fila 203 dosar fond), P.C. (fila145 vol. I dosar

u.p., fila 138 dosar fond), B.T. (fila 150 vol. I dosar u.p., fila 166 dosar

fond), B.C. (fila 152 vol. I dosar u.p.; fila 200 dosar fond) și G.E. (filele

154 - 156 dosar u.p.; fila 165 dosar fond), coroborate cu declarațiile

inculpatului de recunoaștere a faptelor (filele 35, 36 dosar fond).

Aceeași valoare probatorie a fost

recunoscută și declarațiilor martorilor din lucrări F.I., S.G.,  Ș.N., D.M. (fila

196 dosar fond), D.M. (fia 197 dosar fond) și O.V. care au relatat date despre

persoana inculpatului și împrejurările în care l-au văzut la data de 4 iunie

2010, când a fost violată și ucisă victima N.I.

Totodată, în cursul cercetării

judecătorești, în latura civilă a acuzei au fost audiate partea civilă N.C. filele

37, 59 dosar fond), precum și martorii propuși de partea civilă N.C., respectiv

martorii P.M.G. (fila 91 dosar fond), H.M. (fila 92 dosar fond) și V.V. (fila

93 dosar fond).

S-a mai reținut că, ulterior comiterii

faptelor descrise la subpct. l, inculpatul M.N.F. s-a deplasat la domiciliul

său din satul Măzănăești.

Întrucât inculpatul făcea parte din

cercul de suspecți, acesta a fost verificat, la domiciliu, la data de 6 iunie

2010, de către organele de urmărire penală (filele 180, 181, 183 d.u.p.).

La vederea lucrătorilor de poliție,

inculpatul a părăsit în fugă locuința, organele de anchetă nereușind să-L rețină.

În zilele următoare, inculpatul nu a

mai revenit la locuința sa, ascunzându-se prin diverse locuri, inclusiv case

nelocuite, situate pe raza comunei Drăgoiești.

Din investigațiile întreprinse în

cauză a rezultat că inculpatul a pătruns, la o dată neprecizată, în casa

numitei J.V., de acolo însușindu-și, fără drept, o rangă și un clește (fila 352

dosar u.p.).

Totodată, inculpatul a pătruns și în

locuința numitului C.C. (fila 367 d.u.p.) unde a făcut un „inventar" al

bunurilor pe care dorea să le sustragă, în documentul găsit la fața locului

existând chiar și unele indicații pentru numitul „A." (probabil fratele

său) cu privire la bunurile pe care urma să i le aducă la domiciliu.

Subsecvent identificării autorului,

respectivul înscris a fost expertizat grafic, concluziile expertizei confirmând

faptul că scrierea existentă pe document fusese executată de inculpatul M.N.F.

(filele 369 - 381 dosar u.p.).

Ulterior, în noaptea de 8/9 iunie

2010, în jurul orelor 02,30 - 03,00, având asupra sa ranga sustrasă din

locuința martorei J.V., inculpatul a pătruns, prin efracție, în locuința

victimei F.V. care era situată la mică distanță de casa inculpatului, ca și

celelalte două imobile anterior menționate.

În respectivul imobil se afla

proprietara F.V. și fiica acesteia, partea vătămată L.R.

Zgomotul produs de fereastra spartă a

trezit-o din somn pe victima L.R. care s-a ridicat din pat.

Ca urmare, inculpatul a doborât-o la

podea și a început să o strângă de gât pentru a o împiedica să strige după

ajutor. In același timp, i-a ridicat cămașa de noapte cu intenția de a

întreține cu aceasta acte sexuale, în cele din urmă renunțând la aceste

intenții (fila 304 d. u.p.).

Pentru a o împiedica pe victimă să

strige după ajutor, inculpatul și-a intensificat actele de violență exercitate

asupra acesteia, continuând să o stranguleze. Considerând că doar în acest mod

poate scăpa de o eventuală agresiune, victima L.R. (care îl recunoscuse pe

inculpat chiar din momentul în care acesta pătrunsese în casă) s-a prefăcut că

a murit.

Indus în eroare, inculpatul a încetat

actele de violență considerând că acestea cauzaseră deja decesul victimei.

În ceea ce o privește pe victima F.V.,

s-a reținut că aceasta a fost doar ușor îmbrâncită de inculpat.

Ulterior, pentru a împiedica o

eventuală denunțare la organele judiciare, inculpatul a încercat să înlăture

urmele infracțiunilor comise împrăștiind motorină peste diverse obiecte aflate

în casă, inclusiv peste corpul victimei L.R. pe care o credea moartă și

dându-le foc.

Imediat după plecarea inculpatului,

victima L.R. s-a deplasat la locuința vecinului său, martorul F.V. (fila 327 dosar

u.p.), care a mers de urgență la locuința incendiată și a stins toate cele 4-6

focare de incendiu. In acest fel au fost salvate cele două victime și s-a

împiedicat distrugerea prin incendiere a locuinței victimei F.V.

În imobilul celor două victime,

inculpatul a abandonat ranga cu care spărsese fereastra și șapca.

Din imobil, inculpatul a luat o

lanternă, o sacoșă și diverse alimente.

Cu ocazia cercetării la fața locului a

fost identificată ranga (fila 348 dosar u.p.) aparținând martorei J.V.

Totodată, la momentul cercetării

locului comiterii faptei, câinele de urmă M. a primit spre prelucrare urma de

pe șapca identificată în imobil, conducând echipa operativă de la locuința

incendiată până în dreptul imobilului unde domiciliază inculpatul (filele 297 -

299 d. u.p.).

Lanterna luată din casa celor două

victime a fost găsită pe un teren agricol din apropiere, într-o sacoșă în care

se mai afla și cleștele sustras din locuința martorei J.V. (fila 357 dosar u.p.).

Prima instanță a reținut că situația

de fapt anterior descrisă rezultă din declarațiile celor două părți vătămate F.V.

(vol. II, fila 302 dosar u.p.) și L.R. (vol. II, fila 304 dosar u.p. și filele

39, 60 dosar fond), precum și din declarațiile martorilor din acte F.V. (fila 327

vol. II dosar u.p., fila 233 dosar fond), L.R. (fila 341 vol. II dosar u.p.; fila

234 dosar fond), G.I. (fia 344 dosar u.p. vol. II, fila 235 dosar fond), J.V.

(fila 351 vol. II dosar u.p., fila 236 dosar fond), C.P. (fila 356 vol. II dosar

u.p.; fila 237), C.C. (fila 367 vol. II dosar u.p.; fila 351 dosar fond), M.A.

(fila 393 vol. II, dosar u.p., fila 322 dosar fond), M.R. (fila 382 vol. II dosar

u.p.) și M.G. (fila 385 vol. II dosar u.p.).

În cursul urmăririi penale, deși,

inițial, inculpatul M.N.F. s-a prevalat de disp. art. 70 alin. (2) C. proc.

pen. (filele 458 - 459 vol. II dosar u.p.), ulterior, acesta și-a schimbat

poziția procesuală, arătând că dorește să dea declarații cu privire la

activitățile infracționale desfășurate în cursul lunii iunie 2010 (filele 464

-474, vol. III dosar u.p.).

Depozițiile inculpatului se

coroborează cu procesul - verbal de conducere în teren și planșele fotografice

aferente efectuate la data de 16 iulie 2010 (filele 476 - 504, vol. III dosar u.p.)

care atestă locul comiterii faptei, traseele și modalitățile în care acesta a

procedat în scopul agresării sexuale a numitei L.R. și a incendierii imobilului

în care se aflau părțile vătămate L.R. și F.V.

Aceeași poziție procesuală a adoptat

inculpatul și în fața instanței de fond.

S-a mai reținut că, deși inculpatul

cunoștea că era căutat de organele de urmărire penală în vederea tragerii la

răspundere pentru faptele prezentate la pct. II, acesta s-a sustras urmăririi,

părăsind localitatea de domiciliu și deplasându-se pe raza comunei Rădășeni.

III. în acest fel, cel mai probabil în

cursul zilei de 10 iunie 2010, inculpatul a ajuns în satul Pocoleni,

ascunzându-se într-o zonă cu vegetație înaltă din apropierea casei victimei A.M.

În aceste circumstanțe, inculpatul a

pătruns în casa martorului G.P., imobil care se învecinează cu gospodăria

victimei A.M.

Deși inculpatul a contestat că ar fi

pătruns în imobilul susmenționat, cu ocazia cercetării la fața locului (filele 599

- 630 dosar u.p.) au fost identificate bunuri de pe care au fost prelevate

amprentele sale papilare (raportul de constatare tehnico-științifică

dactiloscopică din 2010 întocmit de specialiștii din cadrul Serviciului

criminalistic al I.P.J. Suceava - filele 633 - 642 dosar u.p.).

Aflat în apropierea locuinței victimei

A.M., inculpatul a observat, pe parcursul zilei de 10 iunie 2010, activitățile

desfășurate de victimă și de persoanele care au sosiră la locuința acesteia.

La lăsarea întunericului, cunoscând că

victima este singură în casă, inculpatul a spart una dintre ferestrele casei, a

pătruns în camera în care dormea aceasta și, prin violență și constrângere, a

determinat-o să se dezbrace, după care a întreținut cu ea acte sexuale normale

și anale.

Ulterior, pentru a împiedica o

eventuală denunțare a sa, inculpatul a suprimat viața victimei, strangulând-o

cu pantalonii acesteia.

Ulterior uciderii victimei A.M.,

inculpatul a sustras din patrimoniul acesteia două telefoane mobile, o geantă

de vol.aj, diverse alimente și obiecte vestimentare.

Pentru a împiedica descoperirea

faptelor sale, inculpatul a luat hotărârea de a incendia casa victimei.

În acest sens, inculpatul a luat

butelia de aragaz care se afla în bucătăria casei, a dus-o pe holul de acces în

imobil (loc unde abandonase și cadavrul victimei) și a dat drumul robinetului,

după care a dat foc unor obiecte ușor inflamabile aflate în aceeași încăpere.

Incendiul care a urmat a pricinuit

carbonizarea cadavrului victimei și distrugerea, aproape în totalitate, a casei

de locuit a acesteia, fapt care a pus în pericol inclusiv gospodăriile

învecinate.

Sub acest aspect s-a reținut că

lucrătorii din cadrul I.S.U. Suceava au fost sesizați cu privire la incendiu la

data de 11 iunie 2010, orele 02.35, însă în pofida intervenției lor rapide, nu

au putut fi limitate consecințele vizate de autor.

S-a reținut și faptul că, la data de

15 iunie 2010, a fost efectuată o conducere în teren cu inculpatul, ocazie cu

care pe un teren agricol situat între șoseaua ce leagă comuna Păltinoasa de

municipiul Fălticeni și, respectiv, teritoriul comunei Baia, a fost

identificată o geantă de vol.aj conținând diverse obiecte (filele 698 -708).

Ulterior aceste bunuri au fost

prezentate numitei N.A., fiica părții vătămate A.M., susnumita declarând că

aceste bunuri erau proprietatea mamei sale (filele 714-725).

Prima instanță a apreciat că situația

de fapt anterior prezentată a fost probată prin declarațiile părții civile N.A.

(fiica victimei A.M. - fila 592, vol. III dosar u.p. și filele 38, 58 dosar fond),

declarațiile martorilor din lucrări G.P. (fila 598 vol. III dosar u.p., fila

280 dosar fond), I.C.C. (fila 644, vol. III, fila 350 dosar fond), U.M. (fila

645, vol. III dosar u.p., fila 349 dosar fond), L.M. (fila 646 vol. III, fila

348 dosar fond), P.T. (fila 647 vol. III dosar u.p.), A.G. (fratele victimei A.M.

- fila 648 vol. III dosar u.p) și D.G. (sora victimei A.M. - vol. III fila 649

dosar u.p., fila 321 dosar fond).

Inculpatul M.N.F. a recunoscut și

faptele comise în noaptea de 10/11 iunie 2010 asupra victimă A.M., arătând în

detaliu, în cursul urmăririi penale, modalitatea de săvârșire a acesteia, atât

cu prilejul audierii sale (filele 658 - 660 vol. III dosar u.p.), cât și a

reconstituirii faptei (filele 662 - 667, vol. III - p.v. de conducere în teren,

filele 668 - 708, vol. III și planșele fotografice aferente privind aspectele

stabilite cu ocazia conducerii inculpatului în teren privind săvârșirea

infracțiunilor de violare de domiciliu, viol, omor calificat, distrugere și furt

calificat în data de 10/11 iunie 2010 în dauna victimei A.M.).

În fața instanței de fond, de

asemenea, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor (f 35, 36 dosar fond).

Totodată, au fost audiați și martorii

asistenți G.V. și A.N. (filele 710-713, vol. III dosar u.p.) care au participat

la conducerea în teren efectuată de către organele de urmărire penală la data

de 15 iunie 2010.

Cu caracter circumstanțial, prima

instanță a reținut că, începând cu anul 2000, inculpatul M.N.F. a început să

manifeste un comportament sexual deviant, din cercetările efectuate de către

organele de anchetă reieșind că acesta a comis agresiuni sexuale împotriva mai

multor persoane, după cum urmează:

- în cursul lunii mai 2000, inculpatul

a încercat să o violeze pe numita R.S., chiar în locuința acesteia (fila 809 dosar

u.p.);

- în cursul lunii august 2003 a

încercat să o violeze, pe un teren agricol, pe numita U.C.I. - (fila 797 dosar u.p.);

- în cursul anului 2004, tot pe un

teren agricol, inculpatul a încercat să o violeze pe numita F.R. (fila 812 dosar

u.p.);

- la o dată neprecizată, inculpatul a

încercat să o violeze, tot pe un teren agricol, pe numita F.L. (fila 815).

S-a mai reținut și faptul că, la data

de 21 august 2005, inculpatul a întreținut raporturi sexuale prin constrângere

cu minora M.M., lipsind-o, totodată, de libertate aproximativ patru ore.

Pentru săvârșirea celor două

infracțiuni, inculpatului i s-a stabilit pedeapsa rezultantă de șase ani

închisoare prin sentința penală nr. 259 din data de 02 aprilie 2007 a Judecătoriei

Suceava, din executarea respectivei pedepse fiind liberat condiționat la data

de 20 august 2009, cu un rest neexecutat de 737 zile (filele 840 -844).'

După liberare, inculpatul nu și-a

schimbat opțiunile sexuale, continuând să comită infracțiuni deosebit de grave

și dovedind prin comportamentul său că nu era îndreptățit să beneficieze de

clemența instanțelor de judecată.

Sub același aspect s-a reținut că

inculpatul era cunoscut în comunitate ca o persoană cu un vădit comportament

antisocial și agresiv, atitudinea sa violentă fiind determinată de refuzul

inculpatului, începând cu anul 2010, de a mai urma medicamentația prescrisă de

medicul psihiatru.

În cursul urmăririi penale, inculpatul

a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice, în condiții de

internare, concluziile raportului din 2010 întocmit de I.N.M.L. „M.M."(filele

864 - 867, vol. IV dosar u.p.) stabilind că inculpatul prezintă diagnosticul de

tulburare organică de personalitate de tip impulsiv pe fond microsechelar,

comițialitate anamnestică, dar că păstrează capacitatea psihică de apreciere

critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul

păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

În același registru de argumentare s-a

reținut că inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise, descriindu-le pe

fiecare în amănunt. Detaliile oferite de inculpat (exceptând cele referitoare

strict la acțiunile sale intențional agresive care nu au fost captate vizual de

nici o persoană), obiectivate în declarațiile sale date în cursul procesului

penal, au fost confirmate și de martorii audiați în cauză, începând de la

încadrarea evenimentelor în timp și spațiu și obiectele de îmbrăcăminte pe care

le-a purtat la data săvârșirii faptei și până la atitudinea comportamentală a

acestuia, manifestată înainte și după incidente.

Din coroborarea tuturor mijloacelor de

probă administrate în cauză, evidențiate anterior, nominal, pentru fiecare

dintre faptele deduse judecății, prima instanță a reținut că vinovăția

inculpatului este pe deplin dovedită, acesta făcându-se vinovat de săvârșirea

tuturor celor 11 infracțiuni descrise în actul de inculpare.

Totodată, s-a apreciat că faptele

deduse judecății au primit o corectă încadrare juridică.

La individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate inculpatului, ținând seama de dispozițiile părții generale ale codului

penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social

al faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost săvârșite faptele și

persoana inculpatului care este recidivist, condamnat anterior pentru

săvârșirea unei infracțiuni de viol, prima instanță a apreciat că scopul

pedepsei penale prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului și de

prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unor

pedepse cu închisoarea, excepție făcând infracțiunea de omor deosebit de grav

săvârșit asupra victimei A.M. pentru comiterea căreia instanța a aplicat

inculpatului pedeapsa detențiunii pe viață.

Argumentarea opțiunii instanței pentru

cea mai gravă dintre sancțiunile prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea de

omor deosebit de grav - detențiunea pe viață și pedeapsa închisorii de la 15 la

25 de ani, s-a fundamentat pe necesitatea respectării principiului

proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol social al faptei

săvârșite, prima instanță apreciind că pentru asigurarea securității sociale a

valorilor ocrotite de legea penală, în special a valorii supreme a vieții, se

impune eliminarea pe viață din societatea civilă deschisă a inculpatului M.N.F.,

izolarea acestuia de mediul social și neutralizarea acestuia din punct de

vedere social pentru evitarea pericolului comiterii altor infracțiuni de către

acesta.

În procedura de individualizare

judiciară a pedepselor, prima instanță a avut în vedere faptul că, deși

inculpatul a solicitat aplicarea procedurii accelerate, de recunoaștere a

vinovăției, acesta nu poate beneficia de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen. întrucât prevederile alineatul (7) teza finală al aceluiași text de

lege stipulează că dispozițiile art. 320

1

alin. (1) - (6) C. proc.

pen. nu se aplică cazurilor în care acțiunea penală vizează o infracțiune

pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, cum este și cazul în

speță.

În plus, instanța fondului nu a

reținut în favoarea inculpatului nici circumstanțe atenuante, apreciind că

aspecte precum vârsta inculpatului și atitudinea procesuală sinceră nu se pot

circumscrie unor veritabile elemente circumstanțiale atenuante, prin raportare

la gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, modalitatea în care au fost

comise și urmările ireversibile produse prin acestea.

În raport de limitele de pedeapsă

stabile de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, natura și gravitatea

faptelor comise, precum și caracterul obligatoriu, consacrat de lege prin art.

174-176 C. pen. și art. 197 C. pen., a aplicat inculpatului și pedepsele

complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., în limitele prevăzute de art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen.

Totodată, pe durata și în condițiile

prev. de art. 71 C. pen., prima instanță a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Constatând că inculpatul a comis cele

11 infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, prima instanță a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (2) C. pen., revocând beneficiului

liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 6 (șase) ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a

Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie

2007 a Curții de Apel Suceava (filele 840-844 dosar u.p.).

De asemenea, prima instanță a făcut

aplicarea disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopind

pedepselor aplicate inculpatului în prezenta cauză (arătate la pct. 1-11), iar

în temeiul disp. art. 61 alin. (1) C. pen. și cu restul de pedeapsă de 737 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6(șase) ani închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 259/02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă

prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava,

stabilind că în final inculpatul M.N.F. va executa pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa principală a detențiunii pe viață și 10 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

Reținând că scopul pedepsei poate fi

atins doar prin executarea acesteia în regim privativ de libertate și că

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de

inculpat nu s-au modificat și nu au încetat, în conformitate cu disp. art. 350

C. proc. pen., prima instanță a dispus menținerea stării de arest a

inculpatului, iar în temeiul disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 11 iunie

2010 la zi.

Procedând la soluționarea laturii

civile a cauzei, instanța fondului a constatat că partea civilă N.C., atât în

nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al minorilor N.M., N.A.

și N.M. (fila 103 dosar u.p.; fila 37 dosar fond) a solicitat obligarea

inculpatului la plata sumei de 300 lei cu titlu de prestații periodice în

favoarea copiilor săi întrucât, urmare faptelor inculpatului, aceștia au fost

lipsiți de contribuția pe care mama lor ar fi avut-o la creșterea și educarea

lor și de venitul pe care îl obținea aceasta în străinătate (700 euro/lună), la

plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea

soției sale și la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro.

În dovedirea cererii, partea civilă a

depus în cursul urmăririi penale certificatele de naștere ale minorilor (vol.

I, filele 106-108 dosar u.p.), iar în cursul cercetării judecătorești au fost

audiați martorii P.M.G. (fila 91 dosar fond), H.M. (fila 92 dosar fond) și V.V.

pe aspecte privind cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei și

praznicele ulterioare, conform obiceiului.

În ceea ce privește daunele materiale

reprezentate de cheltuielile de înmormântare, instanța fondului a apreciat că

acestea au fost dovedite prin declarațiile martorilor sus-menționați, cuantumul

lor fiind evaluat la suma de 4.028,65 lei.

Privitor la daunele morale solicitate

de partea civilă N.C., prima instanță a apreciat că suma de 10.000 lei

solicitată de partea civilă N.C. este rezonabilă față de durerile suferite de

aceasta prin pierderea soției sale care i-a cauzat o puternică tulburare și

suferință psihică.

Totodată, reținând că prin uciderea

victimei N.I., mama celor trei minori N.M., N.A. și N.M., acestora li s-a adus

o atingere a drepturilor și libertăților lor fundamentale, prima instanță a

apreciat că părțile civile minore sunt îndreptățite la daune morale în cuantum

de 15.000 de lei și la o prestație periodică de 111 lei, lunar, până la

majoratul acestora.

Față de cele arătate, constatând

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în

conformitate cu disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) și 3 lit. b)

și alin. (5) C. proc. pen., prima instanță a admis, în parte, acțiunea civilă

formulată de partea civilă N.C., atât în nume propriu, cât și în calitate de

reprezentant al minorilor N.M., N.A. și N.M., inculpatul M.N.F. fiind obligat

la plata către partea civilă N.C. a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune

morale și a sumei de 4.028,65 lei cu titlu de daune materiale.

Totodată, în baza acelorași temeiuri

legale, inculpatul a fost obligat la plata către fiecare dintre părțile civile

minore N.M., N.A. și N.M. a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale și a

sumei de 111 lei, lunar, cu titlu de prestații periodice, până la majoratul

acestora.

În incidența faptelor descrise la

subpunctul III din prezenta hotărâre, instanța fondului a reținut că.partea

civilă N.A. (fila 596 vol. III dosar u.p.;fila 82 dosar fond) a solicitat

obligarea inculpatului la plata contravalorii bunurilor sustrase din imobilul

mamei sale (2 telefoane mobile: 300 lei; o geantă de vol. aj: 50 lei; un

hanorac, 2 tricouri și o pătură: 100 lei), a sumei de 20.000 lei reprezentând

contravaloarea imobilului și a tuturor bunurile existente în acesta care au

fost distruse prin incendiere, a sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale

și a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare.

În susținerea cererii, partea civilă N.A.

a depus la dosar o serie de înscrisuri (f. 82 - 88 ds. fond), după cum urmează:

copia carnetului C.E.C. emis pe numele N.D. care atesta retragerea sumei de 285

euro pe data de 11 iunie 2010 (data decesului mamei sale A.M.); copia

carnetului C.E.C. emis pe numele său care atesta retragerea sumei de 715 euro la

data de 11 iunie 2010 și extras de cont emis de R. Bank care atesta retragerea

sumei de 800 lei pe data de 16 iunie 2010, reprezentând bani necesari pentru

înmormântarea victimei.

Totodată, în cuprinsul unei cereri

depuse la dosarul cauzei, partea civilă a enumerat bunurile care au existau în

locuința mamei sale și care fuseseră distruse în urma incendiului provocat de

către inculpat, respectiv: pe holul casei: un dulap, ușă glisantă, cuier,

frigider (330 euro - bon fiscal: fila 86. dosar fond), mașină de spălat

automată (189 euro - bon fiscal: fila 83 dosar fond), mașină de spălat

neautomată; în camera din dreapta: un frigider, televizor, canapea, masă + 4

scaune, noptieră, D.V.D. Player (50 euro - bon fiscal: fila 83 dosar fond); în

bucătărie: masă tablă, aragaz + butelie, diferite obiecte casnice; în camera

din stânga: dulap lemn masiv cu 3 uși, bicicletă, masă de călcat, fier de

călcat, bunuri în valoare de 115.000 lei pe care victima le adusese din Grecia.

Partea civilă a mai arătat că

inculpatul a sustras din locuința mamei sale un telefon și un telefon R.D.S.,

cuantificate la suma de 400 lei.

Valoarea imobilului distrus aparținând

mamei sale și a bunurilor existente în acesta la momentul incendiului provocat

de inculpat a fost cuantificată de partea civilă N.A. la suma de 100.000 lei,

partea evidențiind în acest sens faptul că imobilul fusese recent renovat, atât

în exterior, fiind acoperit cu tablă, pereții exteriori ai casei fiind

confecționați din lemn și acoperiți cu PVC, în partea de jos fiind aplicat un

brâu din beton și trepte de beton, precum și în interior.

În dovedirea pretențiilor formulate,

la solicitarea părții civile, a fost audiat martorul I.C.C. (fila 90 dosar

fond) care a arătat că a lucrat la renovarea imobilului victimei A.M. și are

cunoștință că la momentul respectiv existau în interior o serie de bunuri,

respectiv. 2 mașini de spălat (una automată și una semiautomată), 2 frigidere,

aragaz cu butelie, un pat, un T.V., multe haine, mobilă, bunuri care au ars în

incendiu.

Același martor a arătat că materialele

care au fost folosite la renovarea imobilului în interior au costat în jur de

10.000 lei (100 mii. lei vechi), pentru materialele de construcție folosite la

exterior victima plătind aproximativ 60.000 lei (60 mii. lei vechi).

Totodată, martorul a arătat că nu

cunoaște care este contravaloarea manoperei firmei angajate de victimă pentru

renovarea exteriorului casei, dar că acoperișul imobilului a fost renovat în

întregime, iar obiectele electrocasnice fuseseră achiziționate recent de către

victimă.

Analizând mijloacele de probă anterior

evidențiate, prima instanță a apreciat că daunele materiale au fost dovedite

doar în parte, motiv pentru care a dispus obligarea inculpatului M.N.F. la

plata către partea civile N.A. a suma de 23.340 lei cu titlu de daune materiale

(reprezentând însumarea cheltuielilor anterior arătate, precum și

contravaloarea bunurilor sustrase de către inculpat din locuința victimei A.M.).

În ceea ce privește daunele morale

solicitate de partea civilă N.A., prima instanță a apreciat că suma de 10.000

lei este suficientă și rezonabilă față de durerile suferite de aceasta prin pierderea

mamei sale care i-a cauzat o puternică tulburare și suferință psihică.

Ca urmare, constatând îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în conformitate

cu disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) și 3 lit. b) și alin. (5)

C. proc. pen., prima instanță a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de

partea civilă N.A., obligându-l pe inculpatul M.N.F. la plata către acesta a

sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 23.340 lei, cu titlu

de daune materiale.

În incidența faptelor descrise la

subpunctul II din prezenta hotărâre, instanța fondului a reținut că. partea

civilă L.R. (fila 39 dosar fond) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea

bunurilor distruse în incendiul provocat de inculpat și cu suma de 20.000 lei

reprezentând daune morale.

În dovedirea pretențiilor formulate,

partea civilă a invocat probele existente la dosarul cauzei (vol. II dosar u.p.)

Analizând probele invocate de partea

civilă în dovedirea pretențiilor, prima instanță a constatat că daunele

materiale solicitate de partea civilă L.R. nu au fost dovedite și că suma de

2.000 lei acordată cu titlu de daune morale este suficientă și rezonabilă față

de durerile suferite de partea civilă urmare a faptelor săvârșite de inculpat.

Așa fiind, constatând îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în conformitate

cu disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) și 3 lit. b) și alin. (5)

C. proc. pen., prima instanță a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de

partea civilă L.R., sens în care l-a obligat pe inculpatul M.N.F. la plata

către aceasta a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

Totodată, prima instanță a luat act că

partea vătămată F.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

B. Împotriva acestei sentințe penale,

în termen legal, a formulat apel inculpatul M.N.F., criticând-o sub aspectul

greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate în raport de atitudinea

sa procesuală sinceră.

Verificând sentința atacată pe baza

materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de apel invocate de

inculpat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept deduse

judecății, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a constatat că apelul

este nefondat, motiv pentru care l-a respins ca atare prin Decizia penală nr.

107 din 16 decembrie 2011.

În considerentele hotărârii pronunțate,

în esență, reiterând cu fidelitate argumentele primei instanțe, instanța de

control judiciar a reținut că motivul de apel invocat de inculpat este

neîntemeiat întrucât, față de gradul extrem de ridicat de pericol social al

infracțiunilor comise de inculpat, în special cele care vizează viața persoanei

- valoare fundamentală protejată în mod egal, indiferent de titular, din

momentul nașterii și până în cel al morții naturale; împrejurările în care

inculpatul a acționat - în loc public și în condițiile reliefate pe larg în

cele ce preced; modalitatea concretă în care a acționat inculpatul ce denotă un

potențial de agresivitate deosebit de ridicat, fiind de remarcat că acțiunile

sale violente s-au îndreptat asupra unor persoane aflate evident într-un raport

inferior de forțe și circumstanțele personale ale inculpatului care este

recidivist, acesta comițând anterior fapte de același gen, se constată că

pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre cele 11 infracțiuni

reținute în sarcina sa au fost în mod corect individualizate, ele exprimând

gradul concret de pericol social al acestora și periculozitatea inculpatului.

Totodată, s-a argumentat că prima

instanță a reținut în mod corect starea de recidivă postcondamnatorie prev. de

art. 37 lit. a) C. pen. în care inculpatul a comis faptele deduse judecății, în

perioada de referință inculpatul fiind liberat condiționat din executarea

pedepsei de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol

prin sentința penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava,

definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel

Suceava, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 737 de zile.

Prin urmare, instanța de control

judiciar a apreciat că revocarea de către prima instanță a beneficiului

liberării condiționate din executarea pedepsei de 6(șase) ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a Judecătoriei

Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie 2007 a Curții

de Apel Suceava (filele 840-844 dosar u.p.), este o măsură legală și temeinică.

În aceeași sferă de argumentare,

instanța de apel a apreciat că prima instanță a aplicat corect disp. art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., în sensul contopirii pedepselor aplicate

inculpatului în prezenta cauză, iar în temeiul disp. art. 61 alin. (1) C. pen.

și cu restul de pedeapsă de 737 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa

de 6(șase) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 259 din 02 aprilie

2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26

septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, stabilind ca în final inculpatul M.N.F.

să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa principală a detențiunii

pe viață și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru argumentele expuse, instanța de

control judiciar a apreciat că motivul de apel invocat de inculpat exclusiv în

latura penală a cauzei este nefondat.

Sub aspectul laturii civile,

constatând că apelul inculpatului a vizat exclusiv latura penală a cauzei, iar

părțile civile nu au exercitat apel, Curtea de Apel Suceava a dat prevalentă

principiului disponibilității care guvernează procesul civil, menținând

dispozițiile primei instanțe sub acest aspect.

Pe cale de consecință, constatând că

hotărârea tribunalului este legală și temeinică sub toate aspectele de fapt și

de drept, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen.,

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul M.N.F.

Totodată, constatând că măsura

arestării preventive a inculpatului se înscrie în coordonate de legalitate și

temeinicie, răspunzând scopului pentru care a fost instituită, menținerea în

continuare a detenției provizorii fiind oportună și justificată pentru

protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor, preîntâmpinându-se în

același timp și riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată ori de la

executarea pedepsei în situația în care soluția va rămâne definitivă, conform

dispozițiilor art. 160

3

C. proc. pen., instanța de apel a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului și, în conformitate cu dispozițiile

art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă stabilită inculpatului durata

arestării preventive de la 10 noiembrie 2011 la zi.

C. împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.N.F.

În cuprinsul cererii de recurs

inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepselor aplicate în raport de

atitudinea procesuală sinceră avută pe parcursul procesului penal.

Aceleași apărări au fost formulate și

la termenul de dezbatere a recursului, apărarea nuanțând solicitarea

inculpatului în sensul comutării pedepsei detențiunii pe viață aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, în pedeapsa închisorii.

Verificând decizia atacată pe baza

materialului probator administrat în cauză, în raport cu motivele invocate de

recurentul inculpat, precum și din oficiu - în limita cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, în virtutea următoarelor considerente:

Ambele instanțe, uzând de argumente

factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente juridice

pertinente, au procedat la o corectă soluționare a cauzei, atât în planul

acțiunii penale, cât și a celei civile A.acente, stabilind o încadrare juridică

adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale

care reglementează faptele deduse judecății și pedepse just individualizate în

raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În acest context se constată că unica

critică formulată de inculpat în recurs, privind greșita individualizare

judiciară a pedepselor aplicate, prin raportare la conduita procesuală sinceră

a inculpatului, este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Operațiunea de individualizare

judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul de pericol

social concret foarte ridicat al fiecăreia dintre infracțiunile comise,

împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum și elementele

care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.

În acest context, raportat la valorile

sociale fundamentale încălcate prin infracțiunile săvârșite de inculpat -

dreptul la viață, libertatea sexuală și de mișcare și dreptul patrimonial,

numărul foarte mare al faptelor comise - 11 infracțiuni dintre care patru de

omor calificat sau deosebit de grav și trei de viol, circumstanțele comiterii

acestora, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care anterior mai

săvârșise o infracțiune de viol pentru care fusese condamnat la o pedeapsă de

6(șase) ani închisoare prin sentința penală nr. 259 din 02 aprilie 2007 a

Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 56 din 26 septembrie

2007 a Curții de Apel Suceava, existând date că atât în antecedența respectivei

fapte, cât și ulterior liberării condiționate, inculpatul a manifestat

perseverență infracțională în comiterea unor fapte de același gen, prin

atitudinea sa relevând un profil infracțional deosebit de agresiv, se constată că

pedepsele aplicate de instanța fondului pentru fiecare dintre infracțiunile

săvârșite de inculpat, menținute de instanța de control judiciar, sunt menite,

prin natura, cuantum și modalitate de executare, să asigure îndeplinirea

funcțiilor pedepsei așa cum sunt circumstanțiate prin dispozițiile art. 52 C.

pen., fiecare dintre pedepsele stabilite răspunzând adecvat principiului

proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite.

În aceeași sferă de analiză, se

constată că, deși declarațiile de recunoaștere constante ale inculpatului au

contribuit la aflarea adevărului în cauză, în condițiile în care, cu excepția

infracțiunilor privind părțile vătămate L.R. și F.V., faptele au fost comise în

lipsa unor martori oculari, instanțele de fond și de apel au apreciat just că

atitudinii procesuale sincere a acuzatului nu i se pot recunoaște efecte

circumstanțiale în raport de gravitatea deosebită a faptelor săvârșite,

modalitatea de săvârșire a acestora amplu detaliată în cuprinsul prezentei

hotărâri, urmările produse și datele personale ale inculpatului care,

aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, într-o perioadă scurtă de

timp, a săvârșit 11 infracțiuni deosebit de grave.

Totodată, se constată că opțiunea

instanței de fond de condamnare a inculpatului la pedeapsa detențiunii pe viață

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. h) rap. la art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu

aplic, art. 37 lit. a) C. pen. - victimă A.M., cu motivarea expusă în cuprinsul

hotărârii de condamnare, răspunde exigențelor principiului proporționalității

pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, datele concrete

ale speței, atât strict factuale, cât și cele personale ale inculpatului

evidențiind faptul că pentru asigurarea securității sociale a valorilor

ocrotite de legea penală, în special a valorii supreme a vieții, se impune

eliminarea pe viață din societatea civilă deschisă a inculpatului M.N.F. și

neutralizarea acestuia din punct de vedere social pentru evitarea pericolului

comiterii altor infracțiuni de către acesta.

Modalitatea în care a acționat

inculpatul - fără a avea o motivație în comiterea faptelor, ușurința cu care

inculpatul, deși cunoștea rigorile legii, a comis într-un interval scurt de

timp 11 infracțiuni dintre care patru de omor calificat sau deosebit de grav,

săvârșirea infracțiunilor după același tipar - viol urmat de uciderea victimei,

care denotă profilul unui ucigaș în serie a cărei activitate infracțională a

fost întreruptă numai prin intervenția organelor de poliție, demonstrează o

periculozitate socială deosebită și determină concluzia că inculpatul M.N.F.

constituie un pericol foarte grav pentru societate care justifică și impune

excluderea lui din societate pentru a se preîntâmpina pierderea de noi vieți

omenești.

În aceeași sferă de argumentare,

recunoscând valabilitatea argumentelor instanței de fond privind comportamentul

monstruos al inculpatului care nu poate fi sancționat decât printr-o stare de

detenție perpetuă, Înalta Curte constată că, raportat la tipul de comportament

uman ajuns în balanța justiției, dar și la modalitatea și mijloacele de

săvârșire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret al faptelor,

atitudinea ante și postinfractională a inculpatului și limitele de pedeapsă

prevăzute în C. pen. - partea specială, pedepsele aplicate inculpatului

reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă faptele

și persoana acestuia.

Pentru argumentele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.F. împotriva Deciziei

penale nr. 107 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.N.F. împotriv