ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2760/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2760/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală

nr. 105 din 29 mai 2012 pronunțată de

Tribunalul Suceava, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina

inculpatului O.C.D. din infracțiunile de lovire și alte violențe prevăzută de art.

180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și distrugere prevăzută de art.

217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de lovire

și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și distrugere

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.C.D. la o

pedeapsă de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de

10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 192 alin. (1), (2) C.

pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b)

C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau

alte violențe.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat

la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și

35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe

o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului O.C.D.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive, de la data de 4 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 1349,

1357 din Lg. nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 427 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță

Județean Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgență

prespitalicească acordate părții vătămate C.D.

În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009

și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de

2.451,2 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel

Nou" Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții

vătămate C.D.

În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009,

a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro în echivalent lei la

data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă C.D.

În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009,

a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune

morale către partea civilă F.F.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin

rechizitoriul nr. 147/P/2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Suceava s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului

O.C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192

alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1) lit. d) C. pen., ambele cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 33 lit.

a) C. pen., precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri

sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., distrugere, prev. de art.

217 alin. (1) C. pen. și furt, prev. de art. 208 alin. (1) C.pen, toate cu

aplic. art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt,

în cuprinsul actului de sesizare a

instanței s-au reținut următoarele:

Inculpatul O.C.D. în vârstă de 36 ani,

domiciliază în comuna D.C., sat Dealu Floreni, este necăsătorit și recidivist,

suferind numeroase condamnări la pedeapsa închisorii pentru comiterea cu

predilecție a infracțiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie și furt

calificat.

În cursul anului 2004, inculpatul a

cunoscut-o pe numita F.F. Conform declarației acesteia, inculpatul a dorit să

aibă o relație cu ea, lucru cu care nu a fost niciodată de acord, întrucât știa

că este o persoană violentă, recalcitrantă și se ocupa cu furturi („de când m-a

cunoscut Olteanu a avut o obsesie față de mine, vroia să avem o relație

”

).

S-a precizat faptul că pozițiile celor

doi sunt diametral opuse întrucât, în timp ce F.F. a precizat că nu a avut

niciun fel de relație cu inculpatul, acesta din urmă a arătat că au avut o

relație de concubinaj, presărată cu diverse certuri și scandaluri, relație ce a

fost întreruptă apoi reluată de mai multe ori.

Conform declarației lui F.F.,

inculpatul a devenit în ultima perioadă de timp (sfârșitul anului 2011) foarte

insistent, îi telefona des și îi cerea să se împace, să reia relația, iritat,

totodată, de faptul că se întâlnea și probabil avea o relație cu o persoană mai

tânără decât ea, pe nume C.D.

Orbit de gelozie și enervat peste măsură

de această presupusă relație de concubinaj, inculpatul O.D. s-a dedat la un

comportament inadecvat, violent, amenințând-o cu acte de violență pe F.F.

În după-amiaza zilei de 03 aprilie

2012, în jurul orelor 17:00, când s-a întâlnit cu aceasta în centrul comunei D.C.,

la un magazin mixt, inculpatul a încercat să vorbească cu Floarea, iar la

refuzul ei a prins-o cu mâna de după cap și a lovit-o cu palmele și pumnii

peste față, spunând că vrea să o omoare. Pe moment, incidentul a fost aplanat

la intervenția numitei B.A., însă la scurt timp după acestea s-a deplasat spre

locuința ei pentru a o aștepta și a sta de vorbă cu ea.

În acest

context a pătruns fără drept în curtea locuinței, iar prin forțarea sistemului

de asigurare a ușii de acces, a pătruns în interior, spărgând totodată un ochi

de geam al ușii de la bucătărie.

Nu după mult timp, a sosit și F.F.

care a sesizat un echipaj de jandarmi pentru a-l scoate din imobil pe inculpat.

Spre seară, la locuința sus-numitei a venit și C.D. și împreună cu acesta și

cumătrul ei, Ț.V., care s-a deplasat la Postul de poliție pentru a da

declarații cu privire la cele întâmplate în cursul acelei zile.

Spre miezul nopții, cei trei au dormit la

locuința sa, iar a doua zi dimineața, în jurul orelor

06:00,Ț.V. s-a dus

la locuința sa pentru a se schimba de haine.

În jurul orelor 06:30, inculpatul O.C.D.

a pătruns fără drept în curte, apoi în locuința lui F.F., ocazie cu care a

văzut-o pe aceasta dormind

în pat alături

de C.D. Orbit de furie, a ieșit din locuință, s-a dus într-o anexă -

magazie

pentru lemne - de unde a luat un topor, revenind apoi în dormitor. Fără a-i

adresa vreun cuvânt și profitând totodată de faptul că C.D. dormea profund,

inculpatul i-a aplicat o puternică lovitură de topor, cu tăișul, în zona

capului, mai precis a frunții, moment în care F.F. s-a trezit brusc din somn.

Inculpatul li s-a adresat celor doi „Ce faceți porumbeilor, vă refaceți

viața?" sens în care l-a lovit din nou pe C. cu toporul la nivelul

umărului stâng. întrucât în interiorul locuinței a revenit Ț.V., inculpatul i-a

spus pe un ton amenințător să stea jos și l-a amenințat că dacă va spune vreun

cuvânt, va fi ultimul pe care îl va spune. Sus-numitul s-a conformat și s-a

așezat pe un alt pat din încăpere. Profitând de o clipă de neatenție, F.F. a

reușit să părăsească în fugă imobilul, alertând vecinii. în momentele imediat

următoare, inculpatul a lăsat toporul într-o cutie cu lemne de lângă sobă și

și-a însușit pe nedrept un telefon mobil marca L. ce se afla lângă pat, telefon

ce aparținea lui C.D. O.C. a plecat pe muntele „O.", la o fermă unde lucra

fratele său, sustrăgându-se astfel urmăririi penale. Abia în jurul orelor 17:00

a fost identificat și reținut de către organele de poliție, iar mai apoi condus

la sediul Postului de poliție D.C.

Inculpatul a recunoscut infracțiunile

săvârșite, recunoaștere ce se coroborează cu următoarele mijloace de probă:

proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferente (f. 5-64),

concluzii provizorii medico-legale și raport de expertiză medico-legal (f. 65,

67), declarații victimă C.D. (f. 68-70), declarații parte civilă F.F. (f.

74-78), declarații martori (f. 92-96, 97-99, 100-101, 102), proces verbal de

depistare (f. 116), dovadă de ridicare, predare bunuri (f. 118-119), certificat

de cazier judiciar inculpat (f. 120 - 121), declarațiile inculpatului O.C.D. (f.

123, 125-129, 142-143).

În cursul

cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, în condițiile art. 320 alin.

(3) C. proc. pen., a fost depus raportul de constatare medico-legală 147/A din

data de 17 aprilie 2012 al S.M.L. Suceava, dispus în cursul urmăririi penale și

au fost formulate în scris pretențiile civile ale Spitalului Județean de

Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava și ale Serviciului Județean de Ambulanță

Suceava. Părțile vătămate persoane fizice F.F. și C.D. și-au formulat

pretențiile civile la termenul din data de 9 mai 2012.

Analizând

materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța de

fond a reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost pe deplin

dovedită.

S-a reținut astfel că inculpatul O.C.

este cunoscut cu antecedente penale și a fost eliberat din penitenciar la data

de 22 iunie 2011. În cursul lunii decembrie 2011, inculpatul a început să o

contacteze telefonic pe partea vătămată F.F. cu care a avut anterior o relație

de concubinaj, solicitându-i reluarea acestei relații, ceea ce partea vătămată

a refuzat. Inculpatul a susținut însă în mod constant, atât existența relației

anterioare de concubinaj, cât și faptul că a întreținut relații sexuale cu

partea vătămată în cursul anului 2012.

În acest context, inculpatul a devenit

gelos pe partea vătămată C.D., persoană cu care F.F. avea o relație de

prietenie.

La data de 3 aprilie 2012, în jurul

orei 17.00, inculpatul a agresat-o și a amenințat-o cu moartea pe partea

vătămată F.F. în centrul comunei D.C., la un magazin mixt. întrucât aceasta s-a

refugiat în magazin, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate și a

așteptat-o, având asupra sa, în buzunar, un cuțit. Partea vătămată a fost

avertizată că inculpatul este la domiciliul său, astfel că a anunțat jandarmii

și s-a deplasat acasă însoțită de aceștia, care au și reușit să-l dezarmeze pe

inculpat și să-1 îndepărteze de la domiciliul părții vătămate.

După aproximativ 30 de minute,

inculpatul a revenit la domiciliul părții vătămate, însoțit de martorul Ț.V.,

și a pătruns fără drept - prin forțarea ușii de la intrare, în locuința

acesteia. Deși partea vătămată s-a opus și a închis ușa tocmai pentru a nu

permite accesul inculpatului, acesta a pătruns în domiciliul fără și împotriva

acordului părții vătămate, în condițiile în care aceasta se afla în casă

împreună cu cei doi copii minori ai săi, de 4 și 6 ani. F.F. a reușit să

părăsească domiciliul fără a fi agresată și a anunțat din nou jandarmii care

s-au prezentat din nou și l-au îndepărtat pe inculpat.

În cursul aceleiași seri, partea

vătămată s-a deplasat la poliție unde a formulat plângere cu privire la

comportamentul inculpatului.

În noaptea de 3/ 4 aprilie 2012,

părțile vătămate F.F. și C.D. au dormit la domiciliul celei dintâi, împreună cu

cei doi copii minori ai acesteia și cu martorul Ț.V. Acesta a fost solicitat de

F.F. să doarmă cu ei în casă tocmai pentru a interveni în cazul unor eventuale

noi probleme create de către inculpat.

În jurul orei 6.30 am, când martorul Ț.V.

s-a deplasat la domiciliul său pentru a se schimba, inculpatul a pătruns din

nou fără drept în locuința părții vătămate F.F. și, înarmat cu un topor pe care

l-a luat din magazia de lemne, a aplicat părții vătămate C.D. o lovitură

puternică, cu tăișul, în zona frunții. Cu privire la natura deosebit de

violentă a loviturii sunt relevante atât constatările medico-legale, cât și

planșa foto întocmită de organul de urmărire penală (f. 73 dos. u.p).

Partea vătămată C.D. s-a aflat în

imposibilitate de a se apăra întrucât la acel moment atât el cât și celelalte

persoane din casă dormeau adânc și nu au avut cunoștință de prezența

inculpatului în locuință. S-a menționat faptul că unul dintre copii minori ai

părții vătămate F.F. dormea în același pat cu aceasta și cu partea vătămată C.D.,

la momentul în care inculpatul a aplicat lovitura de topor.

După acest moment, inculpatul a

continuat să se manifeste agresiv, nu a permis nici unuia dintre cei prezenți

să cheme salvarea sau să părăsească camera, ci l-a amenințat și pe martorul Ț.V.

în momentul în care acesta a revenit. De

asemenea,

inculpatul a continuat să încerce a-l agresa pe C.D. și chiar l-a lovit

cu

toporul în zona umărului. Abia în momentul în care partea vătămată F.F. a

reușit să părăsească încăperea (sub pretextul că aduce apă) și a strigat după

ajutor, inculpatul a încetat agresiunea și a părăsit locuința. Cu același

prilej inculpatul și-a însușit și un telefon mobil marca LG, proprietatea

părții vătămate C.D.

Tribunalul a reținut că faptele

inculpatului O.C.D. care, la data de 03 aprilie 2012, cu aproximație orele

17:30, a exercitat acte de violențe asupra numitei F.F. din comuna D.C.,

județul Suceava, a pătruns fără drept în curtea, apoi în locuința acesteia,

provocând distrageri la ușa de acces și unui geam din interior, iar în

dimineața zilei de 04 aprilie 2012, înjurai orelor 06:30, a pătruns din nou în

curtea, apoi în locuința numitei F.F. și, înarmat cu un corp contondent dur

(topor), a exercitat acte de violență repetate și de mare intensitate asupra

victimei C.D., din municipiul Vatra Dornei, lovind-ul pe acesta cu toporul la

nivelul

capului și al

umărului drept, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare 58-59

zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură a-i pune în primejdie

viața, iar după comiterea faptei, și-a însușit pe nedrept, un telefon mobil

marca LG proprietatea lui C.D. (telefon ce a fost ulterior găsit asupra sa și

restituit proprietarului), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1)

lit. d) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b), furt, prev. de art. 208 alin. (1)

C.pen, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., loviri sau alte violențe, prev. de art.

180 alin. (1) C. pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., toate

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de

fond a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării stării de

recidivă postexecutorie în ceea ce privește infracțiunile de distrugere și

lovire sau alte violențe, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea

este de sub 1 an (art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.).

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72

C. pen., reținând aplicabilitatea art. 20 C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen.

S-a reținut în acest sens că atât

circumstanțele reale cât și cele personale ale inculpatului sunt de natură a

imprima faptelor acestuia un caracter extrem de grav, ceea ce a impus aplicarea

unei pedepse deosebit de severe. Astfel, inculpatul este cunoscut cu

antecedente penale, inclusiv pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență,

iar atitudinea relativ sinceră avută în cursul procesului penal este

justificată (așa cum judecătorul a constatat nemijlocit la momentul audierii),

exclusiv pe considerente de aplicabilitate de reducerii cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă în cadrul procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

De altfel, inculpatul a și încercat inițial să eludeze angajarea răspunderii,

fugind la o stână.

De asemenea,

s-a apreciat că circumstanțele cauzei relevă caracterul deosebit de grav al

faptei săvârșite, prin violența loviturii aplicate, prin perseverarea de către

inculpat în exercitarea de violențe, cât și prin starea de imposibilitate de a

se apăra a părții vătămate, fiind practic un miracol faptul că nu a survenit

decesul acesteia în condițiile unei agresiuni de natura celei săvârșite.

S-a apreciat

că tot un caracter grav relevă și săvârșirea celorlalte infracțiuni ale

inculpatului: pătrunderea repetată, fără drept, în domiciliul părții vătămate F.F.,

exercitarea de amenințări, împrejurarea că ulterior pătrunderii s-a înarmat cu

un cuțit; agresiune exercitată în public, însoțită de amenințări cu moartea și

încercările repetate de a continua actele de violență; sustragerea unui bun de

la proprietarul ce tocmai fusese agresat cu o violență deosebită, în condițiile

existenței unor multiple antecedente penale în ceea ce privește săvârșirea de

infracțiuni împotriva patrimoniului.

Ca un ultim aspect legat de

individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a reținut că alături de cele

două părți vătămate se afla în pat și copilul minor al părții vătămate F.F.,

care s-a trezit tot ca urmare a agresiunii exercitate de inculpat cu toporul,

fiind greu de conceput trauma psihică la care a fost supus copilul, cu atât mai

mult cu cât atât lenjeria patului, cât și hainele părții vătămate F.F. erau

pline de sânge.

În consecință, Tribunalul a reținut că

se impune aplicarea unor pedepse severe care să reflecte atât gravitatea deosebită

a infracțiunilor săvârșite (respectiv la nivelul

maximului special), cât și perseverența infracțională a

inculpatului (starea de recidivă postexecutorie).

La soluționarea laturii civile,

Tribunalul a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate pretențiile

formulate de toate părțile civile, astfel că operează principiul

disponibilității, chiar dacă posibilitățile reale de recuperarea sunt minime.

Astfel, în baza art. 1349, art. 1357

din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 427 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță

Județean Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgență

prespitalicească acordate părții vătămate C.D. și la plata sumei de 2.451,2 lei

către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou”

Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate aceleiași părți

vătămate.

Totodată, în baza art. 1349, art. 1357

din Legea nr. 287/2009 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro

în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă C.D.

și la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă F.F.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul O.C.D.

Prin decizia penală

ni.77.

din 17 iulie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Suceava împotriva sentinței penale nr. 105 din 29 mai 2012 pronunțată

de Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosarul nr. 5243/86/2012, a

desființat, în parte, sentința apelată, iar în rejudecare:

A înlăturat din cuprinsul sentinței

mențiunea că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului O.C.D. din

infracțiunile de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1)

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de lovire și alte

violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și distrugere prevăzută de art.

217 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a

dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului O.C.D. din infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art.

180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de lovire

și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

A înlăturat din cuprinsul sentinței

mențiunea că în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere.

A menținut celelalte dispoziții din

cuprinsul sentinței, care nu sunt contrare deciziei și a menținut arestarea

preventivă a inculpatului O.C.D.

Prin aceeași decizie a fost respins,

ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.C.D. împotriva hotărârii instanței

de fond.

Pentru a decide astfel, instanța

deprim control judiciar a constatat următoarele:

Prima instanță a reținut în mod corect

situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare

probatoriului administrat în cauză. Inculpatul O.C.D. a comis faptele deduse

judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în

considerentele sentinței de fond, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită.

De altfel, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa,

prima instanță făcând aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., iar

motivele de apel nevizând acest aspect, ci doar o reindividualizare a

pedepselor aplicate. Totodată prin apelul formulat, parchetul a vizat doar

problema reținerii stării de recidivă cu privire la infracțiunea de distrugere,

fără a contesta în vreun fel situația de fapt reținută de prima instanță.

În ceea ce privește apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Curtea a reținut că acesta este

întemeiat întrucât, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea de distrugere - de la o lună la 3 ani, alternativ cu pedeapsa

amenzii și având în vedere faptul că inculpatul a mai fost anterior condamnat

la pedeapsa închisorii mai mare de șase luni, în cauză sunt îndeplinite

integral condițiile prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. referitor la

recidiva postexecutorie.

Pentru aceste considerente, Curtea a

admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a

desființat, în parte, sentința apelată și, în rejudecare, a înlăturat din

cuprinsul sentinței mențiunea că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina

inculpatului O.C.D. din infracțiunile de lovire și alte violențe prevăzută de art.

180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și distrugere prevăzută de art.

217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de lovire

și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și distrugere

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a

dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului O.C.D. din infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art.

180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de lovire

și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

A înlăturat,

totodată, din cuprinsul sentinței mențiunea că în baza art. 217 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. condamnă același inculpat

la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În ceea ce privește apelul formulat de

inculpatul O.C.D., care viza doar individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a

reținut că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:

Așa cum reiese din considerentele

sentinței primei instanțe, precum și din raportul de constatare medico legală,

partea vătămată C.D. a prezentat diagnosticul „traumatism cranio - cerebral

nivel II GCS 13, contuzii hemoragice frontale bilaterale, fractură deschisă

complexă frontală bilateral cu iradiere în zona craniului și etnoido maxilară dreaptă,

contuzie toracică. Leziunile pot necesita

58-60

de îngrijiri medicale, dacă nu intervin complicații și prin gravitatea lor au

pus în primejdie viața victimei." Altfel spus, prin violențele exercitate

de inculpat asupra victimei, cu tăișul toporului, în

zonă frontală, cu o intensitate ridicată, acesta a intenționat uciderea

acesteia, punându-l în

pericol și cauzându-i leziunile arătate, iar

faptul că victima a reușit să supraviețuiască agresiunii este doar un rod al

întâmplării.

Astfel, în raport de gravitatea

infracțiunii, de rezultatul produs, de circumstanțele reale ale comiterii

faptei și de limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator,

închisoarea de la 15 la 25 de ani, reduse la jumătate conform prevederilor art.

21 alin. (2) C. pen. referitor la pedepsirea tentativei, dar având în vedere și

recidiva postexecutorie ce permite ridicarea pedepsei până la maximul special

și adăugarea unui spor de până la 10 ani, precum și recunoașterea vinovăției,

conform art. 320

1

C. proc. pen., ce duce la reducerea limitelor de

pedeapsă cu o treime, s-a apreciat că prima instanță a aplicat inculpatului o

pedeapsă legală și just individualizată pentru tentativa la omor calificat.

Totodată, s-a apreciat că prima

instanță a aplicat pedepse just și legal individualizate și cu privire la

celelalte infracțiuni, de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de

domiciliu, de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt și de 2

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe,

pedeapsa rezultantă fiind de 15 ani închisoare.

S-a reținut în acest sens că față de

multitudinea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, perseverarea sa

pe cale infracțională după ce anterior a mai fost condamnat de 6 ori,

aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, de circumstanțele concrete ale

săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa în prezenta cauză, de

sporurile de pedeapsă ce pot rezulta în condițiile în care infracțiunea de

violare de domiciliu a fost săvârșită în formă continuată, de faptul că

infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea se află în concurs, pentru

fiecare din acestea putând fi aplicată pedeapsa ridicată la maximul special

prevăzută de textul legal incriminator, sporit cu câte 5 ani pentru, respectiv

10 ani pentru starea de recidivă postexecutorie, aplicarea unei pedepse

rezultante de 15 ani închisoare apare ca fiind necesară și proporțională.

S-a mai reținut că la individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului trebuie avut în vedere și faptul că acestea

din urmă au fost de fapt absorbite în pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de

tentativă la omor calificat, pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare fiind una

în deplină concordanță cu activitatea infracțională reținută în sarcina

inculpatului, antecedentele sale penale și poziția sa procesuală de

recunoaștere a vinovăției.

Pentru aceste considerente, în baza art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul

formulat de inculpatul O.C.D. împotriva sentinței primei instanțe, menținând

celelalte dispoziții din cuprinsul sentinței care nu sunt contrare deciziei.

Totodată, conform prevederilor art. 383

alin. (1)

1

raportat la art. 350 C. proc. pen., instanța de apel a

menținut arestarea preventivă a inculpatului O.C.D., reținând că persistă

motivele ce au stat la baza luării și menținerii arestării față de inculpat

întrucât lăsarea acestuia în libertate ar duce la crearea unui sentiment de

insecuritate în rândul comunității locale și regionale din care inculpatul face

parte, la acreditarea ideii că organele statului nu reacționează suficient de

ferm împotriva unor manifestări infracționale de un accentuat pericol social.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a formulat recurs

inculpatul O.C.D. care, în cuprinsul memoriului depus la dosarul cauzei, a

solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar în rejudecare,

achitarea sa pentru toate infracțiunile deduse judecății, în temeiul prev. de art.

10 lit. a) C. proc. pen.

La termenul de dezbateri din 11

septembrie 2012, apărătorul desemnat din oficiu să acorde asistență juridică

recurentului inculpat a susținut că motivele de recurs se circumscriu cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și vizează

nelegalitatea pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor

de tentativă la omor calificat și furt, întrucât acestea sunt situate peste

limita maximă calculată conform art. 21 alin. (2) și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de

incriminare.

În consecință, apărătorul a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea

pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni susmenționate,

spre limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a unei juste evaluări a

circumstanțelor reale ale cauzei și datelor privind persoana inculpatului.

Caracterul deplin, necondiționat și

irevocabil al recunoașterii făcute de inculpat în fond, poziție procesuală în

raport de care în favoarea acestuia a fost reținut beneficiul dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen., se repercutează asupra limitelor recursului cu

care a fost investită instanța supremă, susținerile inculpatului O.C.I.,

subscrise cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

referitoare la inexistența materială a faptelor reținute în sarcina sa

(cuprinse în memoriul depus la dosarul cauzei) fiind incompatibile apărărilor

care pot fi invocate în cadrul căii de atac exercitată în procedura

simplificată prevăzută de textul de lege susmenționat.

Ca urmare,

constatând că cererea de achitare formulată de inculpat excede limitelor

controlului judiciar care poate fi exercitat în recursul declarat de acesta,

aceasta implicând o punere în discuție a mijloacelor probatorii pe care

inculpatul și le-a însușit în mod expres prin declarația de recunoaștere a

faptelor, înalta Curte nu va proceda la analiza acestei solicitări.

În consecință,

în limitele anterior arătate, examinând cauza prin prisma criticii formulate și

a cazului de casare invocat la termenul de dezbateri, dar și din oficiu,

conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat

în

cauză este fondat, în limitele ce se vor arăta în continuare, pentru

considerentele ce urmează:

Analizând critica formulată de

inculpat prin apărător desemnat din oficiu, la termenul de dezbateri din 11

septembrie 2012, vizând nelegalitatea pedepselor aplicate acestuia pentru

săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și furt, Înalta Curte

constată că este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Starea de recidivă postexecutorie în

care s-a aflat inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunilor deduse

judecății (cu excepția infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art.

180 alin. (1) C. pen.) atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 39 alin. (4)

C. pen. potrivit cărora, în cazul particular al infracțiunilor săvârșite în

astfel de circumstanțe, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar

în situația în care acesta este neîndestulător, și un spor de până la 10 ani.

Prin urmare, ca efect al dispozițiilor

legale precitate, limitele între care se putea individualiza pedeapsa pentru

tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. sunt de 5 ani - 18 ani și 4 luni (8 ani și 4 luni la

care se adiționează sporul de 10 ani).

Potrivit aceluiași algoritm, limitele

între care se putea individualiza pedeapsa pentru infracțiunea de fort prev. de

art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art.

37 lit. b) C. pen. sunt de 8 luni - 18 ani (8 ani la care se adiționează sporul

de 10 ani).

În consecință, se constată că

pedepsele de 15 ani și, respectiv, 9 ani închisoare aplicate inculpatului

pentru tentativă de omor calificat și fort se încadrează în limite legale,

critica formulată de apărare fiind neîntemeiată.

Aceste pedepse nu sunt însă și

temeinice, întrucât nu reflectă în mod adecvat principiul proporționalității

sancțiunii cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, în raport

de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Se constată în acest sens că

individualizarea pedepselor privește deopotrivă

stabilirea și aplicarea acestora, dar și adaptarea lor în funcție de

gradul de pericol social al

faptei și de periculozitatea și persoana

făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcția de

constrângere, îndeplinește și un rol educativ, de exemplaritate și de reeducare

a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor

antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei nu

se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate,

ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva

infracțiune, astfel încât în procesul de individualizare a pedepsei trebuie

avute în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal

general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei

comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează

răspunderea penală.

Individualizarea pedepselor trebuie să

respecte și principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de

pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere

drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale

protejate care au fost vătămate

prin comiterea infracțiunii.

Aplicând principiile anterior

menționate la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că, raportat la

gravitatea faptei de tentativă de omor, evidențiată prin circumstanțele

comiterii acesteia - aplicarea unei lovituri extrem de puternice asupra părții

vătămate care dormea în pat cu un minor, circumstanțele de timp și spațiu și

urmările produse, dar și la persoana inculpatului care a recunoscut faptele așa

cum au fost descrise în rechizitoriu, o pedeapsă de 10 ani închisoare,

orientată spre media limitelor prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1),

art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. și art.

37 lit. b) C. pen., în condițiile menținerii și a pedepsei complementare a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe o durată de 5 ani, respectiv a pedepsei accesorii cu același conținut, este

aptă să asigura o eficientă realizare a funcția de constrângere, în sensul

conștientizării reale de către inculpat a consecințelor faptelor sale, dar și

reeducarea acestuia, astfel încât să adopte o atitudine socială corespunzătoare

și conformă rigorilor legii.

În raport de aceleași elemente vizând

persoana inculpatului, dar și de circumstanțele săvârșirii infracțiunii de furt

- respectiv în stare de recidivă specială, anterior inculpatul primind șase

condamnări pentru infracțiuni de tâlhărie, violare de domiciliu și furt, dar

având în vedere și faptul că aceasta a vizat doar telefonul mobil al părții

vătămate, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare, la care

este adiționată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II a și lit. b) C. pen. constituie o sancțiune aptă și suficientă să

asigure atingerea scopurilor de

reeducare

și formare a unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept și

normele de conviețuire socială, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

În baza aceluiași examen, din oficiu, Înalta

Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru celelalte infracțiuni,

respectiv 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de

domiciliu, 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte

violențe și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere sunt

just și legal individualizate.

În raport de

ajustările aduse pedepselor aplicate inculpatului pentru tentativă de omor

calificat și furt, făcând aplicarea disp. art. art. 33 lit. a, 34 lit. b) și 35

alin. (1) C. pen., Înalta Curte apreciază că stabilirea unei pedepse rezultante

de 10 ani închisoare, în condițiile menținerii și a pedepsei complementare a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe o durată de 5 ani, respectiv a pedepsei accesorii cu același conținut, este

aptă să asigure sancționarea judicioasă a întregii activități infracționale

desfășurate de inculpat.

În consecință,

pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul O.C.D., va casa, în

parte, decizia penală nr. 77 din 17 iulie 2012 a Curții de apel Suceava, Secția

penală și pentru cauze cu minori și, în parte, sentința penală nr. 105 din 29

mai 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, iar în rejudecare:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe

o durată de 10 ani în pedepsele componente de 15 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II

a și lit. b) pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor calificat, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de violare de domiciliu, pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire sau alte violențe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere, pe care le repune în individualitatea

lor.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen. va condamna pe inculpatului O.C.D. la o

pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 5 ani, pentru săvârșirea tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. va interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 320 C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. va condamna același

inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. va interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu

titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și

35 alin. (1) C. pen. va contopi pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele

de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu,

pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte

violențe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere, și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. se vor

interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.,cu titlu de pedeapsă accesorie.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale deciziei și sentinței recurate, iar în baza art. 88 C. pen. se va deduce

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive aplicate în

prezenta cauză inculpatului, de la data de 4 aprilie 2012 la 11 septembrie 2012.

Având în vedere și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

O.C.D. împotriva decizie penale nr. 77 din 17 iulie 2012 a Curții de apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală nr. 77

din 17 iulie 2012, recurată și în parte sentința penală nr. 105 din 29 mai 2012

pronunțată de Tribunalul Suceava și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de

15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 10 ani în

pedepsele componente de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe

o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu, pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire sau alte violențe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere, pe care le repune în individualitatea

lor.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. condamnă inculpatul O.C.D. la o pedeapsă

de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 5 ani,

pentru săvârșirea tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu

titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 320C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. condamnă același

inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu

titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b) și

35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele

de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu,

pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte

violențe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere, și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10

ani închisoare și pedeapsa

complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe

o durată de 5 ani.

În baza art. 71

C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate.

În baza art. 88

C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 4 aprilie 2012 la 11

septembrie 2012.

În recurs

cheltuielile judiciare avansate de sta rămân în sarcina acestuia, onorariul

avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei se suportă din fondul M.J.

Definitivă

Pronunțată, în

ședință publică, azi 11 septembrie 2012.