ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2760/2012

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 105 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului O.C.D. din infracțiunile de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.C.D. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 10 ani. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului O.C.D. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la data de 4 aprilie 2012 la zi. În baza art. 1349, 1357 din Lg. nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 427 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească acordate părții vătămate C.D. În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.451,2 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părții vătămate C.D.

În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă C.D. În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă F.F. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 147/P/2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului O.C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., ambele cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen., precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. și furt, prev. de art. 208 alin. (1) C.pen, toate cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, în cuprinsul actului de sesizare a instanței s-au reținut următoarele: Inculpatul O.C.D. în vârstă de 36 ani, domiciliază în comuna D.C., sat Dealu Floreni, este necăsătorit și recidivist, suferind numeroase condamnări la pedeapsa închisorii pentru comiterea cu predilecție a infracțiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie și furt calificat.

În cursul anului 2004, inculpatul a cunoscut-o pe numita F.F. Conform declarației acesteia, inculpatul a dorit să aibă o relație cu ea, lucru cu care nu a fost niciodată de acord, întrucât știa că este o persoană violentă, recalcitrantă și se ocupa cu furturi („de când m-a cunoscut Olteanu a avut o obsesie față de mine, vroia să avem o relație ” ). S-a precizat faptul că pozițiile celor doi sunt diametral opuse întrucât, în timp ce F.F. a precizat că nu a avut niciun fel de relație cu inculpatul, acesta din urmă a arătat că au avut o relație de concubinaj, presărată cu diverse certuri și scandaluri, relație ce a fost întreruptă apoi reluată de mai multe ori. Conform declarației lui F.F., inculpatul a devenit în ultima perioadă de timp (sfârșitul anului 2011) foarte insistent, îi telefona des și îi cerea să se împace, să reia relația, iritat, totodată, de faptul că se întâlnea și probabil avea o relație cu o persoană mai tânără decât ea, pe nume C.D.

Orbit de gelozie și enervat peste măsură de această presupusă relație de concubinaj, inculpatul O.D. s-a dedat la un comportament inadecvat, violent, amenințând-o cu acte de violență pe F.F. În după-amiaza zilei de 03 aprilie 2012, în jurul orelor 17:00, când s-a întâlnit cu aceasta în centrul comunei D.C., la un magazin mixt, inculpatul a încercat să vorbească cu Floarea, iar la refuzul ei a prins-o cu mâna de după cap și a lovit-o cu palmele și pumnii peste față, spunând că vrea să o omoare. Pe moment, incidentul a fost aplanat la intervenția numitei B.A., însă la scurt timp după acestea s-a deplasat spre locuința ei pentru a o aștepta și a sta de vorbă cu ea. În acest context a pătruns fără drept în curtea locuinței, iar prin forțarea sistemului de asigurare a ușii de acces, a pătruns în interior, spărgând totodată un ochi de geam al ușii de la bucătărie.

Nu după mult timp, a sosit și F.F. care a sesizat un echipaj de jandarmi pentru a-l scoate din imobil pe inculpat. Spre seară, la locuința sus-numitei a venit și C.D. și împreună cu acesta și cumătrul ei, Ț.V., care s-a deplasat la Postul de poliție pentru a da declarații cu privire la cele întâmplate în cursul acelei zile. Spre miezul nopții, cei trei au dormit la locuința sa, iar a doua zi dimineața, în jurul orelor 06:00,Ț.V. s-a dus la locuința sa pentru a se schimba de haine. În jurul orelor 06:30, inculpatul O.C.D. a pătruns fără drept în curte, apoi în locuința lui F.F., ocazie cu care a văzut-o pe aceasta dormind în pat alături de C.D. Orbit de furie, a ieșit din locuință, s-a dus într-o anexă - magazie pentru lemne - de unde a luat un topor, revenind apoi în dormitor.

Fără a-i adresa vreun cuvânt și profitând totodată de faptul că C.D. dormea profund, inculpatul i-a aplicat o puternică lovitură de topor, cu tăișul, în zona capului, mai precis a frunții, moment în care F.F. s-a trezit brusc din somn. Inculpatul li s-a adresat celor doi „Ce faceți porumbeilor, vă refaceți viața?" sens în care l-a lovit din nou pe C. cu toporul la nivelul umărului stâng. întrucât în interiorul locuinței a revenit Ț.V., inculpatul i-a spus pe un ton amenințător să stea jos și l-a amenințat că dacă va spune vreun cuvânt, va fi ultimul pe care îl va spune. Sus-numitul s-a conformat și s-a așezat pe un alt pat din încăpere. Profitând de o clipă de neatenție, F.F. a reușit să părăsească în fugă imobilul, alertând vecinii.

în momentele imediat următoare, inculpatul a lăsat toporul într-o cutie cu lemne de lângă sobă și și-a însușit pe nedrept un telefon mobil marca L. ce se afla lângă pat, telefon ce aparținea lui C.D. O.C. a plecat pe muntele „O.", la o fermă unde lucra fratele său, sustrăgându-se astfel urmăririi penale. Abia în jurul orelor 17:00 a fost identificat și reținut de către organele de poliție, iar mai apoi condus la sediul Postului de poliție D.C. Inculpatul a recunoscut infracțiunile săvârșite, recunoaștere ce se coroborează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferente (f. 5-64), concluzii provizorii medico-legale și raport de expertiză medico-legal (f. 65, 67), declarații victimă C.D.

(f. 68-70), declarații parte civilă F.F. (f. 74-78), declarații martori (f. 92-96, 97-99, 100-101, 102), proces verbal de depistare (f. 116), dovadă de ridicare, predare bunuri (f. 118-119), certificat de cazier judiciar inculpat (f. 120 - 121), declarațiile inculpatului O.C.D. (f. 123, 125-129, 142-143). În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, în condițiile art. 320 alin. (3) C. proc. pen., a fost depus raportul de constatare medico-legală 147/A din data de 17 aprilie 2012 al S.M.L. Suceava, dispus în cursul urmăririi penale și au fost formulate în scris pretențiile civile ale Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava și ale Serviciului Județean de Ambulanță Suceava.

Părțile vătămate persoane fizice F.F. și C.D. și-au formulat pretențiile civile la termenul din data de 9 mai 2012. Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanța de fond a reținut că situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost pe deplin dovedită. S-a reținut astfel că inculpatul O.C. este cunoscut cu antecedente penale și a fost eliberat din penitenciar la data de 22 iunie 2011. În cursul lunii decembrie 2011, inculpatul a început să o contacteze telefonic pe partea vătămată F.F. cu care a avut anterior o relație de concubinaj, solicitându-i reluarea acestei relații, ceea ce partea vătămată a refuzat. Inculpatul a susținut însă în mod constant, atât existența relației anterioare de concubinaj, cât și faptul că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată în cursul anului 2012. În acest context, inculpatul a devenit gelos pe partea vătămată C.D., persoană cu care F.F.

avea o relație de prietenie. La data de 3 aprilie 2012, în jurul orei 17.00, inculpatul a agresat-o și a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată F.F. în centrul comunei D.C., la un magazin mixt. întrucât aceasta s-a refugiat în magazin, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate și a așteptat-o, având asupra sa, în buzunar, un cuțit. Partea vătămată a fost avertizată că inculpatul este la domiciliul său, astfel că a anunțat jandarmii și s-a deplasat acasă însoțită de aceștia, care au și reușit să-l dezarmeze pe inculpat și să-1 îndepărteze de la domiciliul părții vătămate. După aproximativ 30 de minute, inculpatul a revenit la domiciliul părții vătămate, însoțit de martorul Ț.V., și a pătruns fără drept - prin forțarea ușii de la intrare, în locuința acesteia.

Deși partea vătămată s-a opus și a închis ușa tocmai pentru a nu permite accesul inculpatului, acesta a pătruns în domiciliul fără și împotriva acordului părții vătămate, în condițiile în care aceasta se afla în casă împreună cu cei doi copii minori ai săi, de 4 și 6 ani. F.F. a reușit să părăsească domiciliul fără a fi agresată și a anunțat din nou jandarmii care s-au prezentat din nou și l-au îndepărtat pe inculpat. În cursul aceleiași seri, partea vătămată s-a deplasat la poliție unde a formulat plângere cu privire la comportamentul inculpatului. În noaptea de 3/ 4 aprilie 2012, părțile vătămate F.F. și C.D. au dormit la domiciliul celei dintâi, împreună cu cei doi copii minori ai acesteia și cu martorul Ț.V.

Acesta a fost solicitat de F.F. să doarmă cu ei în casă tocmai pentru a interveni în cazul unor eventuale noi probleme create de către inculpat. În jurul orei 6.30 am, când martorul Ț.V. s-a deplasat la domiciliul său pentru a se schimba, inculpatul a pătruns din nou fără drept în locuința părții vătămate F.F. și, înarmat cu un topor pe care l-a luat din magazia de lemne, a aplicat părții vătămate C.D. o lovitură puternică, cu tăișul, în zona frunții. Cu privire la natura deosebit de violentă a loviturii sunt relevante atât constatările medico-legale, cât și planșa foto întocmită de organul de urmărire penală (f. 73 dos. u.p). Partea vătămată C.D. s-a aflat în imposibilitate de a se apăra întrucât la acel moment atât el cât și celelalte persoane din casă dormeau adânc și nu au avut cunoștință de prezența inculpatului în locuință.

S-a menționat faptul că unul dintre copii minori ai părții vătămate F.F. dormea în același pat cu aceasta și cu partea vătămată C.D., la momentul în care inculpatul a aplicat lovitura de topor. După acest moment, inculpatul a continuat să se manifeste agresiv, nu a permis nici unuia dintre cei prezenți să cheme salvarea sau să părăsească camera, ci l-a amenințat și pe martorul Ț.V. în momentul în care acesta a revenit. De asemenea, inculpatul a continuat să încerce a-l agresa pe C.D. și chiar l-a lovit cu toporul în zona umărului. Abia în momentul în care partea vătămată F.F. a reușit să părăsească încăperea (sub pretextul că aduce apă) și a strigat după ajutor, inculpatul a încetat agresiunea și a părăsit locuința.

Cu același prilej inculpatul și-a însușit și un telefon mobil marca LG, proprietatea părții vătămate C.D. Tribunalul a reținut că faptele inculpatului O.C.D. care, la data de 03 aprilie 2012, cu aproximație orele 17:30, a exercitat acte de violențe asupra numitei F.F. din comuna D.C., județul Suceava, a pătruns fără drept în curtea, apoi în locuința acesteia, provocând distrageri la ușa de acces și unui geam din interior, iar în dimineața zilei de 04 aprilie 2012, înjurai orelor 06:30, a pătruns din nou în curtea, apoi în locuința numitei F.F.

și, înarmat cu un corp contondent dur (topor), a exercitat acte de violență repetate și de mare intensitate asupra victimei C.D., din municipiul Vatra Dornei, lovind-ul pe acesta cu toporul la nivelul capului și al umărului drept, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare 58-59 zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură a-i pune în primejdie viața, iar după comiterea faptei, și-a însușit pe nedrept, un telefon mobil marca LG proprietatea lui C.D. (telefon ce a fost ulterior găsit asupra sa și restituit proprietarului), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b), furt, prev. de art. 208 alin. (1) C.pen, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării stării de recidivă postexecutorie în ceea ce privește infracțiunile de distrugere și lovire sau alte violențe, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este de sub 1 an (art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., reținând aplicabilitatea art. 20 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. S-a reținut în acest sens că atât circumstanțele reale cât și cele personale ale inculpatului sunt de natură a imprima faptelor acestuia un caracter extrem de grav, ceea ce a impus aplicarea unei pedepse deosebit de severe. Astfel, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, inclusiv pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență, iar atitudinea relativ sinceră avută în cursul procesului penal este justificată (așa cum judecătorul a constatat nemijlocit la momentul audierii), exclusiv pe considerente de aplicabilitate de reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în cadrul procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc.

pen. De altfel, inculpatul a și încercat inițial să eludeze angajarea răspunderii, fugind la o stână. De asemenea, s-a apreciat că circumstanțele cauzei relevă caracterul deosebit de grav al faptei săvârșite, prin violența loviturii aplicate, prin perseverarea de către inculpat în exercitarea de violențe, cât și prin starea de imposibilitate de a se apăra a părții vătămate, fiind practic un miracol faptul că nu a survenit decesul acesteia în condițiile unei agresiuni de natura celei săvârșite.

S-a apreciat că tot un caracter grav relevă și săvârșirea celorlalte infracțiuni ale inculpatului: pătrunderea repetată, fără drept, în domiciliul părții vătămate F.F., exercitarea de amenințări, împrejurarea că ulterior pătrunderii s-a înarmat cu un cuțit; agresiune exercitată în public, însoțită de amenințări cu moartea și încercările repetate de a continua actele de violență; sustragerea unui bun de la proprietarul ce tocmai fusese agresat cu o violență deosebită, în condițiile existenței unor multiple antecedente penale în ceea ce privește săvârșirea de infracțiuni împotriva patrimoniului.

Ca un ultim aspect legat de individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a reținut că alături de cele două părți vătămate se afla în pat și copilul minor al părții vătămate F.F., care s-a trezit tot ca urmare a agresiunii exercitate de inculpat cu toporul, fiind greu de conceput trauma psihică la care a fost supus copilul, cu atât mai mult cu cât atât lenjeria patului, cât și hainele părții vătămate F.F. erau pline de sânge. În consecință, Tribunalul a reținut că se impune aplicarea unor pedepse severe care să reflecte atât gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite (respectiv la nivelul maximului special), cât și perseverența infracțională a inculpatului (starea de recidivă postexecutorie).

La soluționarea laturii civile, Tribunalul a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate pretențiile formulate de toate părțile civile, astfel că operează principiul disponibilității, chiar dacă posibilitățile reale de recuperarea sunt minime. Astfel, în baza art. 1349, art. 1357 din Legea nr. 287/2009 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 427 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgență prespitalicească acordate părții vătămate C.D. și la plata sumei de 2.451,2 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate aceleiași părți vătămate.

Totodată, în baza art. 1349, art. 1357 din Legea nr. 287/2009 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă C.D. și la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă F.F. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul O.C.D. Prin decizia penală ni.77. din 17 iulie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinței penale nr. 105 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosarul nr. 5243/86/2012, a desființat, în parte, sentința apelată, iar în rejudecare: A înlăturat din cuprinsul sentinței mențiunea că în baza art. 334 C. proc.

pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului O.C.D. din infracțiunile de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului O.C.D. din infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

A înlăturat din cuprinsul sentinței mențiunea că în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. A menținut celelalte dispoziții din cuprinsul sentinței, care nu sunt contrare deciziei și a menținut arestarea preventivă a inculpatului O.C.D. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.C.D. împotriva hotărârii instanței de fond.

Pentru a decide astfel, instanța deprim control judiciar a constatat următoarele: Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpatul O.C.D. a comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței de fond, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită. De altfel, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, prima instanță făcând aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., iar motivele de apel nevizând acest aspect, ci doar o reindividualizare a pedepselor aplicate. Totodată prin apelul formulat, parchetul a vizat doar problema reținerii stării de recidivă cu privire la infracțiunea de distrugere, fără a contesta în vreun fel situația de fapt reținută de prima instanță.

În ceea ce privește apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Curtea a reținut că acesta este întemeiat întrucât, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de distrugere - de la o lună la 3 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii și având în vedere faptul că inculpatul a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de șase luni, în cauză sunt îndeplinite integral condițiile prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. referitor la recidiva postexecutorie. Pentru aceste considerente, Curtea a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a desființat, în parte, sentința apelată și, în rejudecare, a înlăturat din cuprinsul sentinței mențiunea că în baza art. 334 C. proc.

pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului O.C.D. din infracțiunile de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunile de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului O.C.D. din infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

A înlăturat, totodată, din cuprinsul sentinței mențiunea că în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul O.C.D., care viza doar individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a reținut că acesta este nefondat pentru următoarele argumente: Așa cum reiese din considerentele sentinței primei instanțe, precum și din raportul de constatare medico legală, partea vătămată C.D.

a prezentat diagnosticul „traumatism cranio - cerebral nivel II GCS 13, contuzii hemoragice frontale bilaterale, fractură deschisă complexă frontală bilateral cu iradiere în zona craniului și etnoido maxilară dreaptă, contuzie toracică. Leziunile pot necesita 58-60 de îngrijiri medicale, dacă nu intervin complicații și prin gravitatea lor au pus în primejdie viața victimei." Altfel spus, prin violențele exercitate de inculpat asupra victimei, cu tăișul toporului, în zonă frontală, cu o intensitate ridicată, acesta a intenționat uciderea acesteia, punându-l în pericol și cauzându-i leziunile arătate, iar faptul că victima a reușit să supraviețuiască agresiunii este doar un rod al întâmplării.

Astfel, în raport de gravitatea infracțiunii, de rezultatul produs, de circumstanțele reale ale comiterii faptei și de limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator, închisoarea de la 15 la 25 de ani, reduse la jumătate conform prevederilor art. 21 alin. (2) C. pen. referitor la pedepsirea tentativei, dar având în vedere și recidiva postexecutorie ce permite ridicarea pedepsei până la maximul special și adăugarea unui spor de până la 10 ani, precum și recunoașterea vinovăției, conform art. 320 1 C. proc. pen., ce duce la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, s-a apreciat că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă legală și just individualizată pentru tentativa la omor calificat.

Totodată, s-a apreciat că prima instanță a aplicat pedepse just și legal individualizate și cu privire la celelalte infracțiuni, de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt și de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, pedeapsa rezultantă fiind de 15 ani închisoare.

S-a reținut în acest sens că față de multitudinea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, perseverarea sa pe cale infracțională după ce anterior a mai fost condamnat de 6 ori, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, de circumstanțele concrete ale săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa în prezenta cauză, de sporurile de pedeapsă ce pot rezulta în condițiile în care infracțiunea de violare de domiciliu a fost săvârșită în formă continuată, de faptul că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea se află în concurs, pentru fiecare din acestea putând fi aplicată pedeapsa ridicată la maximul special prevăzută de textul legal incriminator, sporit cu câte 5 ani pentru, respectiv 10 ani pentru starea de recidivă postexecutorie, aplicarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare apare ca fiind necesară și proporțională.

S-a mai reținut că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului trebuie avut în vedere și faptul că acestea din urmă au fost de fapt absorbite în pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare fiind una în deplină concordanță cu activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, antecedentele sale penale și poziția sa procesuală de recunoaștere a vinovăției. Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.C.D. împotriva sentinței primei instanțe, menținând celelalte dispoziții din cuprinsul sentinței care nu sunt contrare deciziei.

Totodată, conform prevederilor art. 383 alin. (1) 1 raportat la art. 350 C. proc. pen., instanța de apel a menținut arestarea preventivă a inculpatului O.C.D., reținând că persistă motivele ce au stat la baza luării și menținerii arestării față de inculpat întrucât lăsarea acestuia în libertate ar duce la crearea unui sentiment de insecuritate în rândul comunității locale și regionale din care inculpatul face parte, la acreditarea ideii că organele statului nu reacționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un accentuat pericol social. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul O.C.D. care, în cuprinsul memoriului depus la dosarul cauzei, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar în rejudecare, achitarea sa pentru toate infracțiunile deduse judecății, în temeiul prev. de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. La termenul de dezbateri din 11 septembrie 2012, apărătorul desemnat din oficiu să acorde asistență juridică recurentului inculpat a susținut că motivele de recurs se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și vizează nelegalitatea pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și furt, întrucât acestea sunt situate peste limita maximă calculată conform art. 21 alin. (2) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare. În consecință, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni susmenționate, spre limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a unei juste evaluări a circumstanțelor reale ale cauzei și datelor privind persoana inculpatului.

Caracterul deplin, necondiționat și irevocabil al recunoașterii făcute de inculpat în fond, poziție procesuală în raport de care în favoarea acestuia a fost reținut beneficiul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., se repercutează asupra limitelor recursului cu care a fost investită instanța supremă, susținerile inculpatului O.C.I., subscrise cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., referitoare la inexistența materială a faptelor reținute în sarcina sa (cuprinse în memoriul depus la dosarul cauzei) fiind incompatibile apărărilor care pot fi invocate în cadrul căii de atac exercitată în procedura simplificată prevăzută de textul de lege susmenționat.

Ca urmare, constatând că cererea de achitare formulată de inculpat excede limitelor controlului judiciar care poate fi exercitat în recursul declarat de acesta, aceasta implicând o punere în discuție a mijloacelor probatorii pe care inculpatul și le-a însușit în mod expres prin declarația de recunoaștere a faptelor, înalta Curte nu va proceda la analiza acestei solicitări. În consecință, în limitele anterior arătate, examinând cauza prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat la termenul de dezbateri, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în limitele ce se vor arăta în continuare, pentru considerentele ce urmează: Analizând critica formulată de inculpat prin apărător desemnat din oficiu, la termenul de dezbateri din 11 septembrie 2012, vizând nelegalitatea pedepselor aplicate acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și furt, Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru următoarele argumente: Starea de recidivă postexecutorie în care s-a aflat inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunilor deduse judecății (cu excepția infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.) atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 39 alin. (4) C. pen.

potrivit cărora, în cazul particular al infracțiunilor săvârșite în astfel de circumstanțe, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar în situația în care acesta este neîndestulător, și un spor de până la 10 ani. Prin urmare, ca efect al dispozițiilor legale precitate, limitele între care se putea individualiza pedeapsa pentru tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. sunt de 5 ani - 18 ani și 4 luni (8 ani și 4 luni la care se adiționează sporul de 10 ani). Potrivit aceluiași algoritm, limitele între care se putea individualiza pedeapsa pentru infracțiunea de fort prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen. sunt de 8 luni - 18 ani (8 ani la care se adiționează sporul de 10 ani). În consecință, se constată că pedepsele de 15 ani și, respectiv, 9 ani închisoare aplicate inculpatului pentru tentativă de omor calificat și fort se încadrează în limite legale, critica formulată de apărare fiind neîntemeiată. Aceste pedepse nu sunt însă și temeinice, întrucât nu reflectă în mod adecvat principiul proporționalității sancțiunii cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Se constată în acest sens că individualizarea pedepselor privește deopotrivă stabilirea și aplicarea acestora, dar și adaptarea lor în funcție de gradul de pericol social al faptei și de periculozitatea și persoana făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere, îndeplinește și un rol educativ, de exemplaritate și de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune, astfel încât în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Individualizarea pedepselor trebuie să respecte și principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii. Aplicând principiile anterior menționate la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că, raportat la gravitatea faptei de tentativă de omor, evidențiată prin circumstanțele comiterii acesteia - aplicarea unei lovituri extrem de puternice asupra părții vătămate care dormea în pat cu un minor, circumstanțele de timp și spațiu și urmările produse, dar și la persoana inculpatului care a recunoscut faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu, o pedeapsă de 10 ani închisoare, orientată spre media limitelor prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în condițiile menținerii și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, respectiv a pedepsei accesorii cu același conținut, este aptă să asigura o eficientă realizare a funcția de constrângere, în sensul conștientizării reale de către inculpat a consecințelor faptelor sale, dar și reeducarea acestuia, astfel încât să adopte o atitudine socială corespunzătoare și conformă rigorilor legii.

În raport de aceleași elemente vizând persoana inculpatului, dar și de circumstanțele săvârșirii infracțiunii de furt - respectiv în stare de recidivă specială, anterior inculpatul primind șase condamnări pentru infracțiuni de tâlhărie, violare de domiciliu și furt, dar având în vedere și faptul că aceasta a vizat doar telefonul mobil al părții vătămate, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare, la care este adiționată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. constituie o sancțiune aptă și suficientă să asigure atingerea scopurilor de reeducare și formare a unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

În baza aceluiași examen, din oficiu, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru celelalte infracțiuni, respectiv 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere sunt just și legal individualizate. În raport de ajustările aduse pedepselor aplicate inculpatului pentru tentativă de omor calificat și furt, făcând aplicarea disp. art. art. 33 lit. a, 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., Înalta Curte apreciază că stabilirea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare, în condițiile menținerii și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, respectiv a pedepsei accesorii cu același conținut, este aptă să asigure sancționarea judicioasă a întregii activități infracționale desfășurate de inculpat.

În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul O.C.D., va casa, în parte, decizia penală nr. 77 din 17 iulie 2012 a Curții de apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori și, în parte, sentința penală nr. 105 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, iar în rejudecare: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 10 ani în pedepsele componente de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. va condamna pe inculpatului O.C.D. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea tentativă la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. va condamna același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,cu titlu de pedeapsă accesorie. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate, iar în baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 4 aprilie 2012 la 11 septembrie 2012. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul O.C.D. împotriva decizie penale nr. 77 din 17 iulie 2012 a Curții de apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală nr. 77 din 17 iulie 2012, recurată și în parte sentința penală nr. 105 din 29 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 10 ani în pedepsele componente de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. condamnă inculpatul O.C.D. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea tentativă la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320C. proc. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței recurate. În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 4 aprilie 2012 la 11 septembrie 2012. În recurs cheltuielile judiciare avansate de sta rămân în sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei se suportă din fondul M.J. Definitivă Pronunțată, în ședință publică, azi 11 septembrie 2012.