ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3118/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3118/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza actelor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 397 din data de 14

mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în Dosarul nr. 7936/3/2012

a fost condamnat inculpatul P.I. la pedepsele de:

- 12 ani închisoare

pentru săvârșirea  infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.;

În baza art. 65 C. pen.,

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

- 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.;

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192

alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedespele aplicate inculpatului P.I.,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o

perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării

preventive de la data de 26 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 348

raportat la art. 17 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.I. la plata

sumelor de: 150.000 RON daune morale către partea civilă M.G.; 150.000 RON

daune morale către partea civilă M.F.A.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1282,75 RON, actualizată cu dobânda legală de la

data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data achitării efective

a debitului, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul

Pantelimon", cu sediul în București.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat briceagul folosit de inculpat la

săvârșirea faptei, indisponibilizat la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. -

Serviciul Omoruri.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 RON,

cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu (200 RON)

fiind avansat din fondurile Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul P.I. a

cunoscut-o pe partea vătămată M.G. în urmă cu aproximativ 3-4 ani, când aceștia

locuiau în com. S., jud. Ialomița, între aceștia existând o relație de

prietenie în următorii ani.

De o perioadă de 1-2

ani, M.G. și fratele ei, M.F.A., s-au mutat în locuința din București, str. R.,

împreună cu mama acestora, care locuia de mai mult timp la acea adresă. În perioada

următoare inculpatul P.I. a mers de mai multe ori, în vizită, la M.G., la

adresa respectivă.

La începutul anului

2011, pe fondul atitudinii agresive a inculpatului P.I., M.G. a întrerupt

relația de prietenie cu acesta. În lunile următoare, inculpatul P.I. a

contactat-o telefonic în mod frecvent pe partea vătămată M.G., insistând să

reia relația de prietenie, adresându-i și amenințări cu moartea pe fondul refuzului

din partea acesteia.

În cursul verii

anului 2011, inculpatul P.I. a pătruns în locuința din str. R., împrejurare în

care găsind-o singură pe partea vătămată M.G., i-a adresat cuvinte de

amenințare cu moartea, solicitându-i acesteia să se „împace" cu el. Pe

fondul temerii, partea vătămată a acceptat formal reluarea relației de

prietenie. În legătură cu acest incident partea vătămată a formulat o plângere

penală pentru infracțiunea de amenințare, pe care ulterior și-a retras-o.

La data de 25 septembrie

2011, partea vătămată M.G. și fratele ei M.F.A., s-au întors la adresa de

reședință, după ce în perioada 23-05 septembrie 2011 au mers în vizită la

domiciliul tatălui lor, M.O., din com. S. În cursul după-amiezii, inculpatul P.I.

a efectuat mai multe apeluri telefonice către telefonul mobil al victimei V.D.,

insistând să poarte o conversație cu partea vătămată M.G. În cursul uneia

dintre convorbiri, partea vătămată M.G. a intervenit, spunându-i acestuia să nu

o mai caute.

În contextul refuzului

părții vătămate M.G. de a comunica cu el, inculpatul P.I. a luat hotărârea de a

se deplasa la adresa din București, str. R.

Acesta a luat asupra

sa un briceag cu lama de 10-12 cm, prevăzut cu vârf ascuțit și cu o muchie

tăioasă.

Inculpatul s-a

deplasat din localitatea Chiajna, jud. Ilfov, unde își avea reședința cu

mijloace de transport în comun, ajungând la adresa de reședință a părții

vătămate M.G. în jurul orelor 21.30.

Aici a constatat că

poarta de acces pietonal este asigurată astfel că, pentru a pătrunde în curtea

imobilului, a escaladat gardul, mergând apoi până în zona din spate a locuinței

unde se afla ușa de acces în casă, observând că lumina electrică din camere

este aprinsă.

Înainte de a pătrunde

în locuință, inculpatul P.I. și-a scos haina de iarnă pe care o purta, apoi a

desfăcut lama briceagului. După aceea a intrat în casă, ușa de acces nefiind

asigurată, din hol observând că partea vătămată M.G. se afla în baie,

pătrunzând apoi în zona unde se afla camera de locuit.

Inculpatul a observat

că victima V.D. era în cea de-a doua încăpere, stând în genunchi, lângă pat.

Rapid și fără avertismente verbale a mers către ea, aplicându-i lovituri

repetate cu briceagul în zona toracelui, abdomenului și membrelor, victima

nereușind să se ridice ori să se apere în vreun fel. Inculpatul a observat că

pe patul din acea cameră se află și martorul M.F.A. care dormea, în cursul

agresiunii acesta trezindu-se și intervenind verbal în ajutorul victimei V.D.

Martorul M.F.A. a

arătat în declarație sa că a văzut cum inculpatul P.I. i-a aplicat mamei lui o

ultimă lovitură cu briceagul în zona cervicală.

Urmare loviturilor

primite victima V.D. a rămas întinsă pe pardoseală și a decedat la scurt timp

după agresiune.

Apoi inculpatul s-a

deplasat către baia locuinței, unde se afla partea vătămată M.G., lovind-o cu

aceeași armă, fără avertisment, în două reprize, în zonele toracelui anterior

și membrelor.

Imediat după cea de-a

doua agresiune, inculpatul a părăsit locuința, ieșind din curtea imobilului tot

prin escaladarea gardului, deplasându-se pe jos către parcul Alexandru Ioan

Cuza (fost I.O.R.).

Inculpatul a efectuat

un apel telefonic la Serviciul Unic de Urgență 112, sesizând cele întâmplate,

precizând că va aștepta organele de poliție în fața acelui parc.

Înaintea venirii

lucrătorilor de poliție inculpatul a abandonat briceagul, în poziția deschis,

într-o jardinieră plasată în zona de intrare în parc, apoi a mers în incinta

parcului unde -s-a spălat pe mâini la o cișmea, abandonând lângă aceasta o

pereche de căști de la telefonul mobil. La scurt timp de la sesizare,

inculpatul a fost imobilizat de un echipaj de poliție îndrumat către locul

indicat, acesta fiind apoi condus la locul faptei.

Cu privire la victima

V.D., în raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1276/2011 s-a concluzionat:

„1. Moartea numitei

V.D. de 37 de ani a fost violentă. Ea s-a produs prin asfixie mecanică cu

aspirat sanguin traheo-bronșic, consecința unei plăgi tăiat-înțepate cervical

anterioară infralaringian, de 3,8 cm lungime la planul cutanat, penetrantă traheo-esofagian

având un canal cu lungime de 9 cm și direcție de la dreapta la stânga, dinainte

înapoi, profundă până la regiunea paravertebrală stânga.

constatat leziuni traumatice multiple, produse prin diverse mecanisme:

- Plăgi tăiat-înțepate:

cervicală, supramamar dreapta, axilar anterior, abdominal sub rebordul costal

stâng, antebraț stâng;

- Plăgi tăiate:

paraombilical dreapta, antebraț stâng, în apropierea cotului, coapsa dreaptă

1/3 medie proximal, coapsa stângă 1/3 medie, plagă arcuată cu Iambou cutanat;

- Exoriații liniare

cu lungime de la 1 la 7 cm scapular dreapta, supraombilical dreapta, genunchi

bilateral.

- Plăgile penetrante

- interesează viscere importante: plaga cervicală (tanatogeneratoare)

interesează tiroida, trahee, esofag; plaga supramamară cu interesare pulmonară;

plaga abdominală sub rebordul abdominal stâng cu interesare gastrică.

- Leziunile

traumatice - cu excepția plăgilor tăiate de la nivelul antebrațului stâng - au

interesat fața anterioară a corpului, fiind topografic unipolare, loviturile cu

corpul delict fiind aplicate în mod repetat; poziția victimă - agresor fiind

însă dinamică nu se pot face aprecieri obiective din punct de vedere

medico-legal.

3.

Leziunile traumatice pot data din

seara zilei de 25.09.2011 și au putut fi produse prin lovire repetată cu corp

tăietor-înțepător, posibil cuțit sau obiect similar având următoarele

caracteristici:

- lama cu vârf ascuțit și o singură margine tăioasă;

- lungimea minimă a lamei de cca. 10 cm (plaga abdominală

putând avea un canal mai lung datorită elasticității canalului abdominal);

- lățimea maximă de 2,5 cm cu precizarea că elementele

tăioase ale corpului delict (vărf și tăiș) pot fi ascutițe.

Având în vedere caracteristicile corpului delict - cuțit

tip briceag pus la dispoziție pentru examinare traseologie medico-legală, s-a

apreciat că leziunile traumatice prezentate de victimă au putut fi produse cu

corpul delict exarninat.

cauzalitate directă necondiționată.

și a survenit la 2-3 ore de la ultima masă, posibil în intervalul orar

21.30-22.30 având în vedere datele examenului medico-legal de la fața locului

și constatările necroptice.

la cadavru: secreție vaginală - 1 tampon, secreție anală - 1 tampon; rezultate

obținute: nu s-a găsit spermă, spermatozoizi absenți.

conține alcool etilic."

Cu privire la partea vătămată M.G., în raportul de

expertiză medico-legală nr. A1/11679/2011 s-a concluzionat:

„Așa cum rezultă din documentația medicală pusă la

dispoziție, numita M.G. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse

prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil briceag) ce pot data din 25

septembrie 2011.

Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața

victimei.

Pentru leziunile traumatice a necesitat îngrijiri

medicale 16-18 zile, în condițiile unei evoluții clinice favorabile."

Partea vătămată M.G. a fost internată în perioada 26-29

septembrie 2011, la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon" cu

diagnosticul: „plăgi multiple prin înjunghiere; 2 la nivelul cadranului

superoextern și superointern sân stâng; una în seton, la nivelul brațului

stâng, față posterioară, 2 la nivelul genunchiului drept, una la nivelul

coapsei stângi și una în seton, 1/3 inferioară braț drept, cu secțiunea

parțială arteră radială și tendon abductor al policelui".

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize

medico-legale psihiatrice cu privire la inculpatul, P.I., concluziile

raportului de expertiză fiind următoarele: „Numitul P.I. prezintă diagnosticul:

tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Are discernământul păstrat

în raport cu fapta pentru care este cercetat (la data de 25 septembrie 2011)."

Prima instanță a avut în vedere probele administrate în

faza de urmărire penală (proces-verbal de cercetare la fața locului, planșele

foto aferente și un CD, cuprinzând imagini video de la cercetarea locului

faptei, care s-au coroborat cu procesele-verbale întocmite de organele de poliție

sesizate despre fapte; raport medico-legal de necropsie nr. A3/1276/2011,

privind-o pe victima V.D. și planșa foto întocmită cu prilejul necropsiei; declarațiile

părții vătămate M.G.; raport de expertiză medico-legală nr. A1/11679/2011 privind-o

pe partea vătămată M.G.; copia foii de observație clinice generale, eliberată

de Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon"; raportul de constatare

tehnico-științifică traseologică din 10 octombrie 2011; raportul de constatare

tehnico-științifică biologică din 01 februarie 2012; listingurile convorbiri

telefonice efectuate de pe telefoanele mobile ale inculpatului P.I., victimei V.D.

și părții vătămate M.G.; declarațiile martorului M.F.A.) coroborate cu

mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate

de art. 320

1

C. proc. pen.

În drept,

instanța de fond a apreciat că fapta

inculpatului P.I. care, în seara de 25 septembrie 2011, a pătruns, fără drept,

prin escaladarea gardului, având asupra sa o armă albă, în curtea imobilului

din București, str. R., apoi a intrat în interiorul locuinței, exercitând acte

de violență prin înjunghiere asupra numitelor V.D. și M.G., în urma cărora V.D.

a decedat iar M.G. a suferit leziuni pentru care a necesitat 16-18 zile de

îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în seara de 25 septembrie 2011,

a pătruns, fără drept, prin escaladarea gardului, având asupra sa o armă albă,

în curtea imobilului din București, str. R., apoi a intrat în interiorul

locuinței, exercitând acte de violență prin înjunghiere asupra numitelor V.D.

și M.G., în urma cărora V.D. a decedat, iar M.G. a suferit leziuni pentru care

a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește și elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța a ținut seama de

pericolul social al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite

de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.), având în vedere în acest sens că infracțiunea de omor

este îndreptată împotriva celei mai importante valori ocrotite de legea penală

- dreptul la viață, drept fundamental, primordial al persoanei, premisă a

exercitării tuturor celorlalte drepturi și libertăți, iar cea de violare de

domiciliu este de natură a aduce atingere uneia din dimensiunile cele mai

importante ale libertății psihice a persoanei - inviolabilitatea domiciliului.

În ceea ce privește pedepsele complementară și cea

accesorie, instanța de fond a reținut că natura faptelor săvârșite, ansamblul

circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei

nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că părțile

vătămate M.G. și M.F.A. (fiica și, respectiv, fiul victimei, M.G. fiind ea însăși

parte vătămată a infracțiunii de tentativă de omor), aflați în întreținerea

mamei lor până la uciderea acesteia de către inculpat, prezenți la comiterea

faptei, nu s-au constituit parte civilă în cauză, acțiunea civilă fiind

exercitată, în aceste condiții, din oficiu, de către reprezentantul

Ministerului Public.

Prima instanță a reținut întrunirea în speță a

condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și

urm. C. civ., respectiv existența prejudiciului suferit de părțile civile, a

faptei ilicite săvârșită de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această

faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei,

vinovăție care îmbracă forma intenției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de

pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.I.

În apelul său, Parchetul a criticat sentința pentru

netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând

majorarea acestora la maximul prevăzut de lege și aplicarea unui spor,

considerând că, la stabilirea pericolului social al faptelor, instanța nu a

ținut seama de modalitatea concretă de comitere (mai ales în ceea ce privește

infracțiunea de omor).

În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea

pedepselor, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o

atitudine procesuală sinceră, iar la momentul săvârșirii faptelor avea un loc

de muncă.

Prin decizia penală nr. 233/A din data de 10 august 2012

a Curții de Apel București, secția a

II

a penală, a fost admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 397

din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală.

A fost desființată în parte sentința apelată și în fond,

rejudecând:

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I.

la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul P.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C.

pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 4 ani

închisoare aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de

art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 13 ani

închisoare, la care a fost adăugat un spor de 5 ani închisoare, în final

inculpatul P.I. urmând să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Au fost menținute  celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul P.I. împotriva aceleiași hotărâri.

S-a dedus prevenția inculpatului, de la 26 septembrie

2011 la zi și a fost menținută starea de arest preventiv a acestuia.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON,

cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, va fi suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele

invocate cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de

apel a constatat următoarele:

Prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe

deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul

probator administrat în cauză rezultând indubitabil că, în seara de 25

septembrie 2011, inculpatul P.I. a pătruns prin escaladarea gardului, în curte,

apoi în locuința în care se aflau victima V.D. (37 de ani) și cei doi copii ai

săi - partea vătămată M.G. (15 ani) și martorul M.F.A. (13 ani) și a aplicat

multiple lovituri cu un briceag pe care îl avea asupra sa celor două femei, cu

intenția de a le ucide; urmare leziunilor suferite V.D. a decedat, iar M.G. a

necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale.

S-a apreciat că este fondată însă critica Parchetului cu

privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, acestea

fiind prea blânde în raport de pericolul social deosebit de ridicat al

infracțiunilor, natura și împrejurările în care au fost comise, urmările

produse.

Instanța de prim control judiciar a reținut că,

inculpatul a aplicat lovituri cu briceagul victimei V.D. fără niciun

avertisment, în zona toracelui, abdomenului și membrelor (11 lovituri), la

momentul agresiunii victima aflându-se în dormitorul locuinței, unde, într-unul

din paturi, dormea martorul M.F.A. (fiul victimei), în vârstă de 13 ani, acesta

trezindu-se și intervenind în sprijinul mamei sale, cerându-i inculpatului să o

lase în pace, însă acesta a continuat agresiunea. Ulterior, inculpatul s-a

deplasat în baia locuinței, unde se afla partea vătămată M.G. și a lovit-o cu

briceagul în zona toracelui anterior și membrelor (7 lovituri).

Instanța de apel a apreciat că, uciderea victimei V.D.,

traumele fizice și psihice cauzate părții vătămate M.G. și martorului M.F.A.

prin acțiunile inculpatului, mobilul acestora, brutalitatea cu care a acționat,

impune, majorarea pedepselor pentru infracțiunile de omor și tentativă la omor,

precum și aplicarea unui spor în urma contopirii acestora, chiar dacă

inculpatul este necunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră

pe parcursul procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul

P.I., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor

pronunțate în cauză și reducerea pedepsei aplicate.

Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se

încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., care

stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele

de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de

constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul

său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea

legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în

ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a

acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă

de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penală.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice, se

constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului P.I.

de instanța de prim control judiciar, au fost avute în vedere în mod corect, criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă

prevăzute de textele incriminatoare, reduse cu o treime prin aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de

pericol social al faptelor comise prin care s-a adus atingere relațiilor sociale

referitoare la un drept fundamental ocrotit de legiuitor, respectiv dreptul la

viață al persoanei, integritatea corporală și sănătatea părților vătămate,

inviolabilitatea domiciliului, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor,

din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a pătruns prin

escaladarea gardului în curtea imobilului victimei și a părților vătămate, unde

după ce a desfăcut lama briceagului, i-a aplicat lovituri repetate în zona

toracelui, abdomenului și membrelor, victimei V.D., în fața fiului acesteia în

vârstă de 13 ani, victima nereușind să se ridice ori să se apere în vreun fel,

iar la scurt timp după agresiune aceasta a decedat, după care, inculpatul s-a

deplasat către baia locuinței, unde se afla partea vătămată M.G., pe care a

lovit-o cu aceeași armă, fără avertisment, în două reprize, în zonele toracelui

anterior și membrelor, aplicându-i 7 lovituri, după cea de-a doua agresiune,

inculpatul părăsind locuința, ieșind din curtea imobilului tot prin escaladarea

gardului.

Totodată, se constată că, în cadrul aceluiași proces de

individualizare judiciară a pedepsei, instanța de apel a valorificat

corespunzător și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o

atitudine procesuală sinceră și cooperantă pe parcursul desfășurării procesului

penal, a recunoscut și regretat comiterea faptei, așa cum rezultă fișa de

cazier judiciar nu s-a mai confruntat cu rigorile legii penale, nefiind

cunoscut cu antecedente penale, după comiterea faptelor a apelat Sistemul Unic

Național pentru Apeluri de Urgenă 112, pentru a anunța faptele, predându-se

organelor de poliție.

Înalta Curte, în baza propriului examen, apreciază că

pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare aplicată inculpatului P.I. de instanța

de apel reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul acesteia fiind apt să

conducă la formarea unei atitudini pozitive a inculpatului față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale și răspunde principiului

proporționalității în raport cu gradul concret de pericol al faptei și cu

datele personale ale inculpatului, fiind adecvată și suficientă pentru

realizarea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare, astfel

cum acesta este definit de art. 52 alin. (1) C. pen.

În concluzie, Înalta Curte constată că motivul de recurs

invocat inculpatul P.I., este neîntemeiat, întrucât cuantumul pedepsei nu se

impune a fi redus față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora,

rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele

judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni,

instanța de apel evaluând în mod plural toate criteriile ce caracterizează

individualizarea judiciară a pedepsei.

Pentru considerentele ce preced, constatând

că în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare

care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în

considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. (1)

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 233/A din data de 10 august 2012

a Curții de Apel București, secția a

II

a penală, apreciind hotărârea pronunțată de

instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 385

17

alin. (4)

raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la data de

26 septembrie 2011 la data de 3 octombrie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.  233/A din data de 10 august

2012 a Curții de Apel București, secția a

II

a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la data de 26 septembrie 2011 la

data de 3 octombrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 octombrie 2012.