ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3118/2012

La necropsie s-au constatat leziuni traumatice multiple, produse prin diverse mecanisme: - Plăgi tăiat-înțepate: cervicală, supramamar dreapta, axilar anterior, abdominal sub rebordul costal stâng, antebraț stâng; - Plăgi tăiate: paraombilical dreapta, antebraț stâng, în apropierea cotului, coapsa dreaptă 1/3 medie proximal, coapsa stângă 1/3 medie, plagă arcuată cu Iambou cutanat; - Exoriații liniare cu lungime de la 1 la 7 cm scapular dreapta, supraombilical dreapta, genunchi bilateral. - Plăgile penetrante - interesează viscere importante: plaga cervicală (tanatogeneratoare) interesează tiroida, trahee, esofag; plaga supramamară cu interesare pulmonară; plaga abdominală sub rebordul abdominal stâng cu interesare gastrică. - Leziunile traumatice - cu excepția plăgilor tăiate de la nivelul antebrațului stâng - au interesat fața anterioară a corpului, fiind topografic unipolare, loviturile cu corpul delict fiind aplicate în mod repetat; poziția victimă - agresor fiind însă dinamică nu se pot face aprecieri obiective din punct de vedere medico-legal.

Leziunile traumatice pot data din seara zilei de 25.09.2011 și au putut fi produse prin lovire repetată cu corp tăietor-înțepător, posibil cuțit sau obiect similar având următoarele caracteristici: - lama cu vârf ascuțit și o singură margine tăioasă; - lungimea minimă a lamei de cca. 10 cm (plaga abdominală putând avea un canal mai lung datorită elasticității canalului abdominal); - lățimea maximă de 2,5 cm cu precizarea că elementele tăioase ale corpului delict (vărf și tăiș) pot fi ascutițe. Având în vedere caracteristicile corpului delict - cuțit tip briceag pus la dispoziție pentru examinare traseologie medico-legală, s-a apreciat că leziunile traumatice prezentate de victimă au putut fi produse cu corpul delict exarninat.

Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată.

Decesul datează din seara zilei de 25 septembrie 2011 și a survenit la 2-3 ore de la ultima masă, posibil în intervalul orar 21.30-22.30 având în vedere datele examenului medico-legal de la fața locului și constatările necroptice.

Sângele recoltat de la cadavru este de grup A.

S-au recoltat probe biologice de la cadavru: secreție vaginală - 1 tampon, secreție anală - 1 tampon; rezultate obținute: nu s-a găsit spermă, spermatozoizi absenți.

Sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool etilic." Cu privire la partea vătămată M.G., în raportul de expertiză medico-legală nr. A1/11679/2011 s-a concluzionat: „Așa cum rezultă din documentația medicală pusă la dispoziție, numita M.G. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil briceag) ce pot data din 25 septembrie 2011. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei. Pentru leziunile traumatice a necesitat îngrijiri medicale 16-18 zile, în condițiile unei evoluții clinice favorabile." Partea vătămată M.G. a fost internată în perioada 26-29 septembrie 2011, la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon" cu diagnosticul: „plăgi multiple prin înjunghiere; 2 la nivelul cadranului superoextern și superointern sân stâng; una în seton, la nivelul brațului stâng, față posterioară, 2 la nivelul genunchiului drept, una la nivelul coapsei stângi și una în seton, 1/3 inferioară braț drept, cu secțiunea parțială arteră radială și tendon abductor al policelui". În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice cu privire la inculpatul, P.I., concluziile raportului de expertiză fiind următoarele: „Numitul P.I. prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (la data de 25 septembrie 2011)." Prima instanță a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală (proces-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto aferente și un CD, cuprinzând imagini video de la cercetarea locului faptei, care s-au coroborat cu procesele-verbale întocmite de organele de poliție sesizate despre fapte; raport medico-legal de necropsie nr. A3/1276/2011, privind-o pe victima V.D. și planșa foto întocmită cu prilejul necropsiei; declarațiile părții vătămate M.G.; raport de expertiză medico-legală nr. A1/11679/2011 privind-o pe partea vătămată M.G.; copia foii de observație clinice generale, eliberată de Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon"; raportul de constatare tehnico-științifică traseologică din 10 octombrie 2011; raportul de constatare tehnico-științifică biologică din 01 februarie 2012; listingurile convorbiri telefonice efectuate de pe telefoanele mobile ale inculpatului P.I., victimei V.D. și părții vătămate M.G.; declarațiile martorului M.F.A.) coroborate cu mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc. pen. În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului P.I. care, în seara de 25 septembrie 2011, a pătruns, fără drept, prin escaladarea gardului, având asupra sa o armă albă, în curtea imobilului din București, str. R., apoi a intrat în interiorul locuinței, exercitând acte de violență prin înjunghiere asupra numitelor V.D. și M.G., în urma cărora V.D. a decedat iar M.G. a suferit leziuni pentru care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Fapta aceluiași inculpat care, în seara de 25 septembrie 2011, a pătruns, fără drept, prin escaladarea gardului, având asupra sa o armă albă, în curtea imobilului din București, str. R., apoi a intrat în interiorul locuinței, exercitând acte de violență prin înjunghiere asupra numitelor V.D. și M.G., în urma cărora V.D. a decedat, iar M.G. a suferit leziuni pentru care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. La individualizarea pedepselor, instanța a ținut seama de pericolul social al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.), având în vedere în acest sens că infracțiunea de omor este îndreptată împotriva celei mai importante valori ocrotite de legea penală - dreptul la viață, drept fundamental, primordial al persoanei, premisă a exercitării tuturor celorlalte drepturi și libertăți, iar cea de violare de domiciliu este de natură a aduce atingere uneia din dimensiunile cele mai importante ale libertății psihice a persoanei - inviolabilitatea domiciliului. În ceea ce privește pedepsele complementară și cea accesorie, instanța de fond a reținut că natura faptelor săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că părțile vătămate M.G. și M.F.A. (fiica și, respectiv, fiul victimei, M.G. fiind ea însăși parte vătămată a infracțiunii de tentativă de omor), aflați în întreținerea mamei lor până la uciderea acesteia de către inculpat, prezenți la comiterea faptei, nu s-au constituit parte civilă în cauză, acțiunea civilă fiind exercitată, în aceste condiții, din oficiu, de către reprezentantul Ministerului Public. Prima instanță a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm. C. civ., respectiv existența prejudiciului suferit de părțile civile, a faptei ilicite săvârșită de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma intenției. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.I. În apelul său, Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând majorarea acestora la maximul prevăzut de lege și aplicarea unui spor, considerând că, la stabilirea pericolului social al faptelor, instanța nu a ținut seama de modalitatea concretă de comitere (mai ales în ceea ce privește infracțiunea de omor). În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, iar la momentul săvârșirii faptelor avea un loc de muncă. Prin decizia penală nr. 233/A din data de 10 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 397 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A fost desființată în parte sentința apelată și în fond, rejudecând: 1. În temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor. 2. În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor. Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 13 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 5 ani închisoare, în final inculpatul P.I. urmând să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiași hotărâri. S-a dedus prevenția inculpatului, de la 26 septembrie 2011 la zi și a fost menținută starea de arest preventiv a acestuia. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției. Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat următoarele: Prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză rezultând indubitabil că, în seara de 25 septembrie 2011, inculpatul P.I. a pătruns prin escaladarea gardului, în curte, apoi în locuința în care se aflau victima V.D. (37 de ani) și cei doi copii ai săi - partea vătămată M.G. (15 ani) și martorul M.F.A. (13 ani) și a aplicat multiple lovituri cu un briceag pe care îl avea asupra sa celor două femei, cu intenția de a le ucide; urmare leziunilor suferite V.D. a decedat, iar M.G. a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale. S-a apreciat că este fondată însă critica Parchetului cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, acestea fiind prea blânde în raport de pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor, natura și împrejurările în care au fost comise, urmările produse. Instanța de prim control judiciar a reținut că, inculpatul a aplicat lovituri cu briceagul victimei V.D. fără niciun avertisment, în zona toracelui, abdomenului și membrelor (11 lovituri), la momentul agresiunii victima aflându-se în dormitorul locuinței, unde, într-unul din paturi, dormea martorul M.F.A. (fiul victimei), în vârstă de 13 ani, acesta trezindu-se și intervenind în sprijinul mamei sale, cerându-i inculpatului să o lase în pace, însă acesta a continuat agresiunea. Ulterior, inculpatul s-a deplasat în baia locuinței, unde se afla partea vătămată M.G. și a lovit-o cu briceagul în zona toracelui anterior și membrelor (7 lovituri). Instanța de apel a apreciat că, uciderea victimei V.D., traumele fizice și psihice cauzate părții vătămate M.G. și martorului M.F.A. prin acțiunile inculpatului, mobilul acestora, brutalitatea cu care a acționat, impune, majorarea pedepselor pentru infracțiunile de omor și tentativă la omor, precum și aplicarea unui spor în urma contopirii acestora, chiar dacă inculpatul este necunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.I., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea pedepsei aplicate. Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că, potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penală. Raportând cauzei aceste considerații teoretice, se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului P.I. de instanța de prim control judiciar, au fost avute în vedere în mod corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor comise prin care s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la un drept fundamental ocrotit de legiuitor, respectiv dreptul la viață al persoanei, integritatea corporală și sănătatea părților vătămate, inviolabilitatea domiciliului, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului în curtea imobilului victimei și a părților vătămate, unde după ce a desfăcut lama briceagului, i-a aplicat lovituri repetate în zona toracelui, abdomenului și membrelor, victimei V.D., în fața fiului acesteia în vârstă de 13 ani, victima nereușind să se ridice ori să se apere în vreun fel, iar la scurt timp după agresiune aceasta a decedat, după care, inculpatul s-a deplasat către baia locuinței, unde se afla partea vătămată M.G., pe care a lovit-o cu aceeași armă, fără avertisment, în două reprize, în zonele toracelui anterior și membrelor, aplicându-i 7 lovituri, după cea de-a doua agresiune, inculpatul părăsind locuința, ieșind din curtea imobilului tot prin escaladarea gardului. Totodată, se constată că, în cadrul aceluiași proces de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de apel a valorificat corespunzător și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală sinceră și cooperantă pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut și regretat comiterea faptei, așa cum rezultă fișa de cazier judiciar nu s-a mai confruntat cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, după comiterea faptelor a apelat Sistemul Unic Național pentru Apeluri de Urgenă 112, pentru a anunța faptele, predându-se organelor de poliție. Înalta Curte, în baza propriului examen, apreciază că pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare aplicată inculpatului P.I. de instanța de apel reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul acesteia fiind apt să conducă la formarea unei atitudini pozitive a inculpatului față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale și răspunde principiului proporționalității în raport cu gradul concret de pericol al faptei și cu datele personale ale inculpatului, fiind adecvată și suficientă pentru realizarea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare, astfel cum acesta este definit de art. 52 alin. (1) C. pen. În concluzie, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat inculpatul P.I., este neîntemeiat, întrucât cuantumul pedepsei nu se impune a fi redus față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, instanța de apel evaluând în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei. Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 233/A din data de 10 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II a penală, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică. În temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la data de 26 septembrie 2011 la data de 3 octombrie 2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.