ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor penale de față,
constată minatoarele:
Prin
cererile conexe înregistrate pe rolul Curții de Apel Galați sub nr.
7515/121/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul O.F. au
formulat apel împotriva sentinței penale nr. 111/F din 28 februarie 2012 a
Tribunalului Galați pronunțată în Dosar nr. 7515/121/2011.
Prin sentința penală nr. 11 l/F din 28
februarie 2012 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosar nr. 7515/121/2011,
s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. pen.
raportat la art. 522
1
C. proc. pen. s-a admis cererea de rejudecare
a cauzei penale soluționate prin sentința penală nr. 695 din 17 decembrie 2010
a Tribunalului Galați, definitivă prin nerecurare la 6 iunie 2011, cerere
formulată de inculpatul O.F.
S-a respins cererea inculpatului mai
sus menționat, formulată prin apărător ales, privind schimbarea încadrării
juridice a faptei săvârșite în dauna părții vătămate O.E. din infracțiunea
prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) raportat la art.
175 alin. (1) lit. c) și la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. (tentativă la
omor calificat și deosebit de grav) în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.
(2) C. pen. (vătămare corporală gravă).
S-a anulat în parte sentința penală
menționată, doar în privința laturii penale, și în consecință:
În baza art. 20 C. pen. în referire la
art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și la art.
176 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.F. la o pedeapsă a
închisorii în cuantum de 11 ani, precum și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e)
C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de
omor calificat și deosebit de grav (parte vătămată O.E.).
În baza art. 181 alin. (1) C. pen. a
fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (parte vătămată D.P.).
A fost condamnat același inculpat la
pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de
violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (parte
vătămată D.P.).
În conformitate cu dispozițiile art.
33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus
contopirea pedepselor închisorii astfel aplicate inculpatului O.F.,
dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea - 11 ani închisoare - sporită
la 12 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o
perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În temeiul dispozițiilor art. 71 C.
pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata
executării pedepsei principale.
În conformitate cu dispozițiile art.
350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului O.F.,
iar în baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii
astfel aplicată acestuia perioada executată în intervalul 6 mai 2011-8 iulie
2011, precum și de la 8 iulie 2011 la zi.
S-a dispus anularea vechiului mandat
de executare a pedepsei - mandatul din 8 iunie 2011 - și emiterea unui nou
mandat în baza prezentei hotărâri.
S-au menținut celelalte dispoziții ale
sentinței nr. 695/2010 a Tribunalului Galați.
În temeiul dispozițiilor art. 192
alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina
statului.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr.
695 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, în Dosarul nr. 8344/121/2010,
definitivă la 6 iunie2011 prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul O.F. la
o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, precum și la pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e)
C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii
pentru săvârșirea, în concurs real a infracțiunilor de vătămare corporală [art.
181 alin. (1) C. pen. - sancționată cu 1 an și 6 luni închisoare], violare de
domiciliu [art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. - sancționată cu 4 ani închisoare]
și pentru săvârșirea tentativei la omor calificat și deosebit de grav [prevăzută
de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art.
175 alin. (1) lit. c) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. - sancționată
cu pedeapsa de 10 ani închisoare, precum și cu pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e)
C. pen. pe o durată de 5 ani].
În baza art. 71 C. pen. i-a fost
aplicată inculpatului mai sus menționat pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe
durata executării pedepsei principale.
În conformitate cu dispozițiile art.
350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive
dispusă în lipsă față de inculpatul O.F. prin încheierea de ședință din data de
7 mai 2010.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008
s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii
profilului genetic în S.N.D.G.J.
S-a luat act de faptul că părțile vătămate
O.E. și D.P. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen. și a
art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul
O.F. la plata sumei de 5.502,46 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea
civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A.A." Galați, precum și la
plata, cu același titlu, a sumei de 2.145,48 RON către partea civilă Spitalul municipal
„A.C." Tecuci.
În conformitate cu dispozițiile art. 189
și art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare
în cauză.
S-a reținut în esență în sarcina inculpatului
O.F. situația faptică potrivit căreia în noaptea de 16 din 17 aprilie 2010, pe fondul
unei stări conflictuale vechi, a aplicat părții vătămate O.E. - soția sa, însărcinată
în luna a V-a - lovituri cu un cuțit peste corp, inclusiv în zone vitale, cauzându-i
plagă toracală cu transecțiune medulară toracală T6 și paraplegie Frankel E, leziunea
punând în primejdie viața părții vătămate și producându-i acesteia infirmitate fizică
permanentă.
Totodată, în aceeași noapte, în împrejurările
mai sus descrise, inculpatul a pătruns fără drept în curtea și locuința părții vătămate
D.P. și a aplicat acesteia lovituri repetate cu corpuri înțepător tăietoare și contondente,
cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23-25 zile îngrijiri.
Prin decizia penală nr. 129/A din 18 mai
2011 a Curții de Apel Galați a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galați, desființată în parte sentința penală nr. 695 din 2010 mai sus
detaliată și, ulterior înlăturării din aceasta a dispoziției legale prin care au
fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, au fost majorate pedepsele principale
aplicate acestuia pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit
de grav (de la 10 la 12 ani închisoare) și pentru vătămare corporală (de la 1 an
și 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.
b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite, cu aplicarea unui spor, pedepsele
astfel aplicate inculpatului O.F. într-o pedeapsă rezultantă de 13 ani și 6 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de
art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani; au fost totodată
menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza acestei sentințe penale - sentința
penală nr. 695/2010 a Tribunalului Galați, definitivă la 6 iunie 2011 prin nerecurare
- a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 8 iunie 2011.
Prin acțiunea penală prezentă condamnatul
mai sus menționat a solicitat rejudecarea cauzei în temeiul art. 522
1
C. proc. pen. făcând cunoscut faptul că atât judecata în fond, cât și cea în apel
a dosarului s-a desfășurat în lipsa sa, întrucât în tot acest interval de timp s-a
aflat în străinătate, abia la data de 8 iulie 2011 fiind extrădat din Italia și
începând executarea mandatului din anul 2011.
Analizând situația reclamată în faza admiterii
în principiu a prezentei proceduri instanța apreciază acțiunea penală în rejudecarea
sentinței nr. 695/2010 a Tribunalului Galați ca fiind admisibilă pentru următoarele
considerente: în faza admiterii în principiu a prezentei proceduri s-a examinat
dacă hotărârea în discuție este definitivă sau cererea poate fi calificată ca un
apel sau un recurs peste termen, ori există motive de repunere în termen; urmează
a se examina, de asemenea, dacă extrădarea s-a făcut în vederea executării pedepsei
și dacă judecata s-a efectuat în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost
prezent la judecarea cauzei; inculpatul O.F. nu a fost prezent la nici unul din
termenele de judecată acordate pentru soluționarea cauzei în discuție; de asemenea
extrădarea condamnatului s-a făcut în vederea executării pedepsei stabilite în cauza
penală a cărei rejudecare se solicită, acesta fiind predat de către autoritățile
judiciare din Italia la data de 8 iulie 2011.
Rejudecarea cauzei după extrădarea condamnatului
este o nouă procedură de judecată care are drept scop asigurarea dreptului la apărare,
aceasta completând procedura desfășurată în lipsa condamnatului prin contradictorialitatea
pe care o asigură dreptul la apărare, principiu pe care judecata în lipsă nu l-a
realizat; în concluzie, rejudecarea cauzei după extrădarea condamnatului este o
procedură specială menită să asigure garantarea dreptului la apărare și contradictorialitatea
judecății.
În rejudecare, petentul O.F. a fost audiat
în prezența apărătorului ales asumându-și situația faptică, însă arătând că aceasta
a fost determinată de comportamentul în familie al soției sale, O.E., și de cel
al mamei acesteia - partea vătămată D.P.
Astfel, inculpatul a făcut cunoscut faptul
că soția sa obișnuia să plece la mama acesteia în satul F., comuna C. intenționând
să pună capăt căsniciei din care rezultaseră doi copii; această situație a determinat
dese descinderi ale inculpatului la domiciliul soacrei - partea vătămată D.P. -
care, în ziua reținută ca fiind cea a infracțiunii, i-a adresat diverse apelative
și a încercat să-l lovească cu o scândură - aceste reacții determinându-l pe inculpat
să pună mâna pe cuțit și să le aplice loviturile părților vătămate.
Situația a fost confirmată în parte și
prin depozițiile martorilor din lucrări M.D., F.M. și C.A. care au arătat invariabil
că inculpatul făcea dese descinderi la domiciliul părții vătămate D. pentru a-și
vedea fetițele și forțând o împăcare cu soția sa O.E., însă, de fiecare dată, lovindu-se
de opoziția celor două; astfel, arată martora C.A. că cele două părți vătămate,
cu prilejul fiecărei astfel de vizite a inculpatului, ieșeau în afara locuinței
strigând că inculpatul le omoară.
Același aspect este surprins și prin declarațiile
martorelor G.I. și T.M. - propuse în apărare de către inculpat - care a arătat că
partea vătămată pleca cu minorele la F. determinându-l pe inculpat să plece în urma
lor pentru a le duce alimente și a se interesa de situația acestora.
Martora T.M. a adus în discuție încercarea
inculpatului de a determina împăcarea cu partea vătămată O.E., acesta solicitând
într-un astfel de demers ajutorul tatălui martorei, însă întâmpinând și cu acest
prilej opoziția părții vătămate D.P. care a dat naștere unui scandal lovindu-l și
pe inculpat și pe tatăl martorei.
Pe de altă parte, semnificative în privința
conturării împrejurării deduse judecății sunt și susținerile martorelor din lucrări
F.M., C.A. și C.A. care au relevat faptul că inculpatul, pe fondul stării de gelozie,
își lovea soția, ceea ce determina plecarea acesteia de la domiciliu (partea vătămată
O.E. fiind văzută de martore prezentând echimoze în jurul ochilor și la mână); declarațiile
martorelor din lucrări mai sus menționate sunt necontradictorii, acestea surprinzând
și în primul ciclu procesual aceleași aspecte: că, periodic, inculpatul O.F. venea
la locuința părții vătămate D.P. și încerca, folosind violența fizică și verbală,
să o determine pe soția sa O.E. să se întoarcă acasă cu copiii; martorele au mai
precizat că în repetate rânduri inculpatul a pătruns în această locație, amenințându-le
cu moartea pe ambele părți vătămate, situație în care, pentru a evita conflictul,
acestea erau nevoite să ceară ajutorul celor din vecinătate sau chiar să se refugieze
și să doarmă prin sat.
În rejudecare instanța a reținut aceeași
situație faptică potrivit căreia inculpatul O.F. și partea vătămată O.E. sunt soți
și au împreună doi copii minori în vârstă de 2 ani și, respectiv, 4 ani, partea
vătămată fiind însărcinată la data faptei în luna a V-a. Cei doi au locuit la părinții
inculpatului, în comuna P., județul Vrancea. Relațiile dintre inculpat și partea
vătămată erau tensionate, inculpatul agresând-o fizic și verbal pe partea vătămată,
din gelozie nejustificată. Pe parcursul anului 2009, datorită comportamentului inculpatului,
partea vătămată a părăsit locuința comună și s-a refugiat în sat F.N., comuna C.,
județul Galați, la mama sa, partea vătămată D.P. - persoană diagnosticată cu schizofrenie
paranoidă. De fiecare dată, la rugămințile inculpatului, partea vătămată l-a iertat
și s-a întors la locuința din comuna P.
În luna februarie 2010, inculpatul a aplicat
părții vătămate lovituri cu pumnii și o furcă, partea vătămată scăpând cu fuga din
mâinile inculpatului. În aceste împrejurări, partea vătămată O.E. a împrumutat bani
de drum și s-a refugiat la mama sa, în sat F.N., comuna C., județul Galați, iar
în zilele următoare, cu ajutorul lucrătorilor de poliție și-a recuperat și copiii,
rămânând să locuiască împreună cu mama sa - partea vătămată D.P. Din acel moment,
periodic, inculpatul O.F. venea la locuința părții vătămate D.P. și încerca, folosind
violența fizică și verbală, să o determine pe partea vătămată O.E. să se întoarcă
cu copiii la locuința sa. În repetate rânduri, inculpatul a pătruns în curtea părții
vătămate D.P., le-a distrus ușile, le-a amenințat cu moartea, situație în care,
pentru a evita contactul cu inculpatul, părțile vătămate erau nevoite să se refugieze
și să doarmă prin sat. Aceste împrejurări au fost relatate cu lux de amănunte de
martorele C.A., F.M., C.A. și M.D. - măicuțe.
În ideea că inculpatul O.F. le-ar putea
agresa, părțile vătămate țineau tot timpul legătura cu aceste martore și își luau
măsurile necesare pentru ca, în cazul în care înnoptau la locuința lor, iar inculpatul
venea la ele să poată să le sune și să cheme poliția. Starea conflictuală existentă
era cunoscută de organele de cercetare ale poliției judiciare din comună care se
deplasau la fața locului ori de câte ori erau chemate. De altfel, la Postul de Poliție
C. a fost înregistrat Dosarul nr. 631/121/2010, având ca obiect plângerea formulată
de partea vătămată O.E. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă din
7 aprilie 2010. În acest dosar, însă, partea vătămată și-a retras plângerea formulată.
La data de 16 aprilie 2010, în jurul orei
21:00, la locuința părții vătămate D.P. se aflau partea vătămată O.E., copiii acesteia
și martora M.D. (măicuța „R."). La un moment dat, martora a sesizat prezența
unei persoane în curte („o umbră"), în zona unei anexe, dar nu a spus nimic
părților vătămate ca să nu le sperie. La plecarea martorei M.D., partea vătămată
O.E. a solicitat acesteia să țină telefonul într-un loc în care are semnal, pentru
a o putea contacta dacă inculpatul avea să vină la ele.
În continuare, părțile vătămate au asigurat
ușa de la intrarea în locuință, cu lacăt, foraibăr și cheie și au și proptit o scândură
rezemată de un dulap. Partea vătămată O.E. s-a culcat cu copiii săi în camera cea
mai apropiată de ușa de acces în locuință iar partea vătămată D.P. s-a culcat în
altă cameră. În prealabil, partea vătămată O.E. a atenționat-o pe partea vătămată
D.P. ca, în cazul în care va intra peste ele inculpatul, să facă în așa fel încât
să iasă la ușa din față, ușa de la sală, și să cheme ajutoare.
În camera unde dormea partea vătămată O.E.,
patul era așezat lângă fereastră, motiv pentru care aceasta a pus o pătură în geam.
Partea vătămată O.E. s-a așezat în pat, între cele două fiice ale sale.
La un moment dat, după ce în prealabil
pătrunsese fără drept în curtea părților vătămate, și fără să fi fost observat,
inculpatul O.F. a spart geamul de la camera unde dormea partea vătămată O.E. și,
prin spațiul astfel creat, a pătruns în interior. Inculpatul avea asupra sa un cuțit
și, din locul unde se afla, cu picioarele pe pat, fără să spună ceva părții vătămate,
a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, moment în care partea
vătămată nu și-a mai simțit picioarele și abdomenul. În continuare, inculpatul a
ieșit din cameră prin spațiul liber de la ușa de acces și a mers în camera în care
se afla partea vătămată D.P. Inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii
peste cap și o lovitură cu cuțitul în zona spatelui. Apoi, inculpatul a revenit
în camera în care se afla partea vătămată O.E. și a început să tragă de ea, de hainele
acesteia, cerându-i să întrețină relații sexuale. Partea vătămată a început să strige
după ajutor, moment în care inculpatul a amenințat-o că îi va tăia gâtul. În apărarea
părții vătămate O.E. a intervenit partea vătămată D.P. care însă a fost târâtă de
inculpat și scoasă afară din cameră. Din nou, inculpatul a amenințat-o pe partea
vătămată O.E. că o va omorî și i-a pus cuțitul la gât, situație în care partea vătămată
a pus mâinile pe lama de la cuțit pentru a-l îndepărta. În continuare, inculpatul
a dus-o pe partea vătămată O.E. și pe cele două fiice ale lor în camera în care
se afla și partea vătămată D.P.
La un moment dat, inculpatul O.F. a început
să se agite prin cameră și să se văicărească, afirmând ceva de genul „ce fac, ce
fac, mă duc la pușcărie". Pentru că se simțea din ce în ce mai rău, partea
vătămată O.E. l-a rugat în repetate rânduri pe inculpat să anunțe salvarea. În final,
inculpatul a acceptat să facă acest lucru, solicitând părții vătămate O.E. să spună
celor care vor veni și vor vedea leziunile că „au intrat peste ea, în casă, patru
golani și au înjunghiat-o". Până la venirea salvării, inculpatul le-a schimbat
de haine pe partea vătămată O.E. și pe fiicele lor pentru că prezentau urme de sânge.
De asemenea, inculpatul a încercat să șteargă urmele de sânge de pe podea.
După sosirea personalului medical, partea
vătămată O.E. a sunat-o pe martora M.D. și i-a adus la cunoștință cele întâmplate.
Împreună cu martora C.A., martora M.D. s-a deplasat la locuința părților vătămate.
L-au găsit pe inculpat în fața porții, în brațe cu cele două fiice, iar pe partea
vătămată O.E. în salvare. Martora C.A. l-a întrebat pe inculpat ce a făcut, iar
acesta i-a răspuns ceva de genul „am făcut ce am făcut".
În continuare, au sosit la fața locului
și organele de cercetare ale poliției judiciare care au procedat la efectuarea cercetării
la fața locului. Cuțitul de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea faptei nu
a fost recuperat, inculpatul susținând că nu-și amintește ce a făcut cu el.
Potrivit raportului de constatare medico-legală,
întocmit cu prilejul examinării părții vătămate O.E.:
- partea vătămată prezintă plagă înțepat
- tăiată interscapulovertebrală stânga cu transecțiune Medulară completă la nivelul
T 6, paraplegie Frankel E, revărsat pleural drept și pungi tăiate la nivelul degetelor
ambelor mâini;
- leziunile au putut fi produse prin loviri
cu corp tăietor - înțepător (plăgile mâinilor prin mecanism de apărare activă, prin
apucarea lamei de cuțit),
- leziunile pot data din 16 aprilie 2010
și necesită 90-120 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații;
- plaga toracală cu transecțiune medulară
toracală T 6 și paraplegie Frankel E, a pus în primejdie viața părții vătămate și
conferă infirmitate fizică permanentă.
- pentru aprecierea sechelelor și invalidității
urmează a fi reevaluată medico-legal la interval de 1 an de la producerea traumatismului.
Din raportul de constatare medico-legală
întocmit cu ocazia examinării medico-legale a părții vătămate D.P. au rezultat următoarele:
- prezintă leziuni traumatice care au putut
fi produse prin: plăgile înțepat-tăiate nepenetrarite parasternală dreapta și de
pe fața posterioară a toracelui bilateral cu hematom toracic, posterior bilateral
și echimoză parasternală dreapta, precum și excoriația toracică anterioară stânga
prin lovire repetată cu obiect înțepător tăietor, posibil cuțit; leziunile cranio-cerebrale
cu echimoză și excoriație frontală dreapta, echimoza și excoriația fronto-facială
stânga prin lovire cu corpuri dure; echimozele de pe menton, submentonier baza gâtului,
clavicular și infra-clavicular dreapta, precum și parasternală stânga, prin lovire
cu corpuri dure; echimozele de pe brațul drept și umărul stâng, prin comprimare
cu degetele;
- leziunile pot data din noaptea de 16
din 17 aprilie 2010 și necesită 23-25 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin
complicații;
- la data producerii nu i-au pus în primejdie
viața.
Situația faptică mai sus descrisă a fost
dovedită în cauză cu următoarele mijloace de proba:
- procesul verbal de cercetare la fața
locului și planșele foto, din care a rezultat că în ambele încăperi ale locuinței
au fost identificate și ridicate urme de substanță brun roșcată.
- raportul de constatare medico-legală
privind pe partea vătămată O.E. din care a rezultat că aceasta a prezentat plagă
înțepat-tăiată interscapulovertebrală stânga cu transecțiune medulară completă la
nivelul T 6, paraplegie Frankel E, revărsat pleural drept și plăgi tăiate la nivelul
degetelor ambelor mâini, leziunile ce au putut fi produse prin loviri cu coip tăietor
- înțepător (plăgile mâinilor prin mecanism de apărare activă, prin apucarea lamei
de cuțit), au pus în primejdie viața părții vătămate și conferă infirmitate fizică
permanentă.
- raportul de constatare medico-legală
întocmit cu ocazia examinării medico-legale a părții vătămate D.P. din care rezultă
că aceasta a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin: plăgile
înțepat - tăiate nepenetrante parasternală dreapta și de pe fața posterioară a toracelui
bilateral cu hematom toracic posterior bilateral și echimoză parasternală dreapta
precum și excoriația toracică anterioară stânga prin lovire repetată cu obiect înțepător
tăietor, posibil cuțit; leziunile cranio-cerebrale cu echimoză și excoriație frontală
dreapta, echimoza și excoriația fronto-facială stânga prin lovire cu corpuri dure;
echimozele de pe menton, submentonier baza gâtului, clavicular și infra - clavicular
dreapta, precum și parasternală stânga, prin lovire cu corpuri dure; echimozele
de pe brațul drept și umărul stâng, prin comprimare cu degetele, și care au necesitat
23-25 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații;
- declarațiile părților vătămate O.E. și
D.P. care au arătat că, în timpul nopții, inculpatul a pătruns în locuință după
ce în prealabil a spart geamul și, cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, i-a aplicat
părții vătămate O.E. o lovitură cu cuțitul în zona toracică iar părții vătămate
D.P. lovituri cu pumnii peste cap și o lovitură cu cuțitul în zona spatelui. Partea
vătămată O.E. a precizat și faptul că, după ce a lovit-o cu cuțitul, inculpatul
i-a cerut să întrețină relații sexuale;
- declarațiile martorelor mai sus menționate,
audiate în cauză precum și înscrisurile medicale anexate dosarului de către partea
vătămată O.E., citată conform dispozițiilor art. 177 alin. (5) C. proc. pen.
Anterior dezbaterilor pe fondul cauzei
inculpatul, prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a tentativei
la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav [prevăzută de art. 20 C.
pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1)
lit. c) și la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen.] în infracțiunea de vătămare corporală
gravă [prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.] în modalitatea punerii în primejdie
a vieții persoanei.
Instanța a respins această cerere a inculpatului,
apreciind-o neîntemeiată, pentru următoarele considerente: într-adevăr, punerea
în primejdie a vieții persoanei vătămate, ca modalitate de comitere a infracțiunii
prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., trebuie să fie consecința reală și efectivă
a vătămării prin acte de violență susceptibile de a produce moartea. Însă, în ipoteza
dedusă judecății, inculpatul O.F. chiar dacă nu a urmărit moartea victimei O.E.,
cel puțin a acceptat acest rezultat (intenția indirectă).
Elocvente au fost în acest sens aspectele
legate de instrumentul utilizat (cuțit), regiunea corporală lezată (foarte aproape
de organele vitale), natura și gravitatea deosebită, dar și consecințele (handicap
grav) vătămărilor produse prin fapta comisă și, nu în ultimul rând, un anume soi
de premeditare (declarația martorei C.A.).
În drept s-a reținut că, faptele inculpatului
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și
vătămare corporală, prevăzute de dispozițiile art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.
respectiv art. 181 alin. (1) C. pen. și săvârșite asupra părții vătămate D.P., precum
și elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit
de grav prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat
la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. -
faptă comisă în privința părții vătămate O.E.
La individualizarea judiciară a sancțiunilor
aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în
art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă
prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social concret
al faptelor, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care
a fost săvârșită (pe fondul unei stări conflictuale vechi, într-un mod deosebit
de violent, asupra soției însărcinată în luna a V-a, respectiv asupra soacrei -
persoană cu handicap, în prezența copiilor minori în vârstă de 2 și respectiv 4
ani, pe timp de noapte și prin folosirea unui cuțit), de natura relațiilor dintre
inculpat și părțile vătămate.
S-a ținut seama totodată de urmările produse
(partea vătămată O.E. a rămas cu infirmitate fizică permanentă, fiind pusă în pericol
și evoluția sarcinii), de persoana inculpatului care este la prima abatere de la
legea penală, dar care s-a sustras urmăririi penale și judecății.
Totodată, instanța a apreciat, având în
vedere aceleași considerente (gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea de săvârșire
a acestora - în prezența unor copii minori, asupra unei femei în stare de graviditate
avansată) - că nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare în
favoarea inculpatului O.F.
Pe de altă parte, s-a ținut seama în procesul
individualizării și de anumite criterii generale vizând persoana infractorului,
aflat la primul conflict cu legea penală, dar și anume împrejurări fără înrâurire
asupra conținutului legal al infracțiunilor dar având legătură cu comportamentul
părții vătămate D.P.
Față cu aspectele mai sus reținute instanța
a admis, în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. pen. prezenta
acțiune penală în rejudecare și a anulat în parte sentința penală nr. 695/2010 a
Tribunalului Galați aplicând inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută câte
o pedeapsă a închisorii într-un cuantum care să depășească minimul special prevăzut
de textele legale incriminatoare.
În conformitate cu dispozițiilor art. 33
lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea
pedepselor astfel aplicate în cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa
cea mai grea, cu aplicarea unui spor corespunzător gravității faptelor, precum și
o pedeapsă complementară instituită cu caracter obligatoriu în norma penală incriminatorie
a tentativei la infracțiunea de omor.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat
inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale
a închisorii, instanța apreciind, ca și în cazul pedepsei complementare, raportat
la tipul infracțiunii săvârșite de inculpat și de interesul imediat al minorilor,
că limitarea exercitării drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau
curator este o măsură necesară și urmărește un scop legitim.
A fost menținută starea de arest a inculpatului
O.F., în conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., dispunându-se a i
se deduce din pedeapsa închisorii aplicată în cauză perioada arestării de către
autoritățile italiene în vederea extrădării de la 6 mai 2011 la 8 iulie 2011 - data
predării către autoritățile române (situația fiind surprinsă prin contestația la
executare obiect al sentinței penale nr. 660 din 3 octombrie 2011, definitivă prin
nerecurare, în baza căreia a fost emis mandatul de executare din 21 octombrie 2011),
precum și de la 08 iulie 2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatelor de executare
emise în baza sentințelor penale nr. 695/2010 și 660/2011 ale Tribunalului Galați
și emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri.
Au fost totodată menținute celelalte dispoziții
ale sentinței penale nr. 695/2010 pronunțată de Tribunalul Galați.
În conformitate cu dispozițiile art. 192
alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
Împotriva sentinței penale nr. 111/F din
28 februarie 2012 a Tribunalului Galați au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Galați și inculpatul O.F.
În apelul formulat Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galați a arătat că apreciază sentința penală astfel pronunțată ca fiind
netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a sporului de pedeapsă
aplicat în momentul stabilirii pedepsei rezultante.
În concret, față de gravitatea infracțiunilor
comise de inculpat, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii faptelor, de
urmarea produsă și față de persoana și atitudinea inculpatului consideră că se impune
majorarea pedepselor aplicate.
În speță, datorită comportamentului extrem
de violent al inculpatului O.F., partea vătămată O.E. s-a refugiat de multe ori
la mama sa, partea vătămată D.P., împreună cu cei doi copii minori.
De fiecare dată, la rugămințile inculpatului,
partea vătămată l-a iertat și s-a întors la locuința comună.
În luna februarie 2010, inculpatul a aplicat
părții vătămate lovituri cu pumnii și o furcă, partea vătămată scăpând cu fuga din
mâinile inculpatului.
În aceste împrejurări, partea vătămată
O.E. s-a refugiat la mama sa, împreună cu copiii, rămânând să locuiască împreună
cu mama sa - partea vătămată D.P.
Din acel moment, inculpatul O.F. a venit
la locuința părții vătămate D.P. și a încercat, folosind violența fizică și verbală,
să o determine pe partea vătămată O.E. să se întoarcă cu copiii la locuința sa.
În repetate rânduri, inculpatul a pătruns
în curtea părții vătămate D.P., a distrus ușile, a amenințat cu moartea, situație
în care, pentru a evita contactul cu inculpatul, părțile vătămate erau nevoite să
se refugieze și să doarmă în sat.
Starea conflictuală existentă era cunoscută
de organele de poliție din comună.
La data de 16 aprilie 2010, pregătindu-se
de culcare, părțile vătămate au asigurat ușa de la intrarea în locuință cu lacăt,
foraibăr și cheie și au proptit o scânduri rezemată de un dulap.
Partea vătămată O.E. s-a culcat cu copiii
săi în camera cea mai apropiată de ușa de acces în locuință, iar partea vătămată
D.P. s-a culcat în altă cameră.
În camera unde dormea partea vătămată O.E.,
patul era așezat lângă fereastră.
La un moment dat, după ce a pătruns fără
drept în curtea părților vătămate, inculpatul O.F. a spart geamul de la camera unde
dormea partea vătămată O.E. și, prin spațiul astfel creat, a pătruns în interior.
Inculpatul avea asupra sa un cuțit și,
din locul unde se afla, a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona
toracelui, moment în care, partea vătămată nu și-a mai simțit picioarele și abdomenul.
Inculpatul a mers, apoi, în camera în care
se afla partea vătămată D.P. și i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii peste cap
și o lovitură cu cuțitul în zona spatelui.
Inculpatul O.F. a revenit în camera în
care se afla partea vătămată O.E., aceasta a strigat după ajutor, iar inculpatul
a amenințat-o că îi va tăia gâtul.
În apărarea părții vătămate O.E. a intervenit
partea vătămată D.P. care însă, a fost târâtă de inculpat și scoasă afară din cameră.
Din nou, inculpatul a amenințat-o pe partea
vătămată O.E. că o va omorî și i-a pus cuțitul la gât.
Potrivit raportului de constatare medico-legală
întocmit cu prilejul examinării părții vătămate O.E., aceasta a prezentat o plagă
toracală cu transecțiune medulară toracală T6 și paraplegie Frankel E, care conferă
infirmitate fizică permanentă și a pus în primejdie viața părții vătămate.
După comiterea faptei, inculpatul s-a sustras
atât urmăririi penale cât și judecății.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor
reținute în sarcina inculpatului, natura și importanța relațiilor sociale cărora
li s-au adus atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite
faptele (pe fondul unei stări conflictuale vechi, într-un mod deosebit de violent,
asupra soției însărcinată în luna a V-a, respectiv asupra soacrei - persoană cu
handicap, în prezența copiilor minori în vârstă de 2 și respectiv 4 ani, pe timp
de noapte și prin folosirea unui cuțit), urmările produse și starea de insecuritate
socială creată, apreciază că toate acestea trebuiau să se reflecteze și în cuantumul
pedepselor aplicate.
Astfel, infracțiunile la tentativă la omor
deosebit de grav și vătămare coiporală prezintă o gravitate deosebit de ridicată,
raportat atât la modalitățile în care au fost comise, dar și la circumstanțele ce
l-au determinat pe inculpat să le agreseze pe cele două părți vătămate.
Având în vedere și dispozițiile art. 34
lit. b) C. pen., precum și prevederile art. 52 C. pen. consideră că pentru atingerea
scopului preventiv educativ al pedepsei se impune majorarea sporului și, implicit,
majorarea pedepsei rezultante, stabilită urmare efectuării operațiunii de contopire.
În consecință, s-a solicitat admiterea
apelului declarat, desființarea în parte a sentinței penale apelate și, în rejudecare,
majorarea pedepselor aplicate inculpatului și a sporului de pedeapsă în momentul
stabilirii pedepsei rezultante.
În ședința publică din data de 11 mai 2012
reprezentantul Ministerului Public a suplimentat oral motivele de apel cu motivul
de nelegalitate vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit.
a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară.
În apelul formulat, inculpatul O.F. a criticat
soluția instanței de fond pentru greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării
juridice dată faptelor și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 108/A din 11 mai
2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați
și de inculpatul O.F. împotriva sentinței penale nr. 111/F din 28 februarie 2012
pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. 7515/121/2011 și în consecință:
S-a desființat în parte, sub aspectul laturii
penale, sentința penală nr. 111 din 28 februarie 2012 a Tribunalului Galați și în
rejudecare, s-a înlăturat din dispozitivul sentinței penale apelate dispozițiile
art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. ca pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară
aplicată inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului
O.F., perioada executată de la 6 mai 2011 la 8 iulie 2011, precum și de la 8 iulie
2011 la zi.
S-a constatat că inculpatul se află în
Penitenciarul Galați deținut în baza mandatului de executare al pedepsei din 8 iunie
2011 emis de Tribunalul Galați.
S-au menținut celelalte dispoziții ale
sentinței penale apelate. Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate,
dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,
Curtea de Apel a apreciat că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Galați este fondat pentru motivul de nelegalitate invocat suplimentar de către reprezentantul
Ministerului Public.
S-a arătat că în mod greșit instanța de
fond, cu prilejul rejudecării cauzei, a interzis inculpatului dreptul civil prevăzut
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. (dreptul de a alege) ca pedeapsă accesorie
și ca pedeapsă complementară, fără a motiva acest aspect (a se vedea soluția pronunțată
în recursul în interesul legii nr. 74/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secțiile unite), precum și practica C.E.D.O. în cauza „Hirst împotriva Regatului
Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord".
Motivul vizând greșita individualizare
a pedepsei aplicate inculpatului s-a apreciat ca fiind nefondat.
S-a arătat că în ciclul de judecată ordinar,
prin sentința penală nr. 695 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Galați, definitivă
prin decizia penală nr. 129/A din 18 mai 2011 a Curții de Apel Galați, inculpatul
a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 13 ani și 6 luni închisoare.
Inculpatul s-a sustras de la judecată,
iar ulterior a solicitat rejudecarea, în baza art. 522
1
C. proc. pen.
Prin sentința penală nr. 11 l/F din 28
februarie 2012 a Tribunalului Galați, pedeapsa rezultantă este de 12 ani închisoare.
Analizând mecanismul de individualizare
a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile de tentativă la omor deosebit
de grav și vătămare corporală, s-a constatat că pedepsele aplicate de instanța de
fond se situează între pedepsele aplicate de Tribunalul Galați și Curtea de Apel
Galați, în primul ciclu procesual, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de
violare de domiciliu (4 ani) se situează către limita maximă și este identică cu
cea aplicată în primul ciclu procesual penal de către Tribunalul Galați, menținută
prin decizia Curții de Apel Galați.
S-a arătat că instanța de fond a avut în
vedere în mod eficient faptul că inculpatul a solicitat în procedura prevăzută de
art. 522
1
C. proc. pen. rejudecarea cauzei (și deci nu i se poate agrava
situația în propria cale de atac), precum și că acesta a avut o atitudine sinceră,
recunoscând situația de fapt arătată în actul de sesizare.
Aceste împrejurări trebuiau să primească
un răspuns din partea instanței de fond, în sensul redozării pedepsei aplicate.
S-a mai arătat că pedepsele aplicate se
situează între limitele legale, iar diferența de 1 an și 6 luni închisoare dintre
pedeapsa rezultantă aplicată inițial și pedeapsa aplicată în prezent este justificată
de cele expuse mai sus și se dovedește nesemnificativă față de limitele de pedeapsă
aplicabile fiecărei infracțiuni, ambele instanțe (cea de fond și cea de rejudecare)
orientându-se către maximul special pentru fiecare, dintre infracțiunile săvârșite
de inculpat.
În ce privește apelul inculpatului O.F.,
s-a constatat că acesta este nefondat.
S-a arătat că în cauză nu se impune schimbarea
încadrării juridice dată faptei săvârșite asupra părții vătămate O.E., din infracțiunea
de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, raportat
la natura instrumentului vulnerant folosit, în zona vizată, numărul și intensitatea
loviturilor, urmarea produsă etc., toate aceste aspecte conturând intenția inculpatului
de a suprima viața victimei, nu de a vătăma doar integritatea corporală a acesteia.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect
individualizată și raportat la considerentele mai sus expuse și nu se impune redozarea
sau acordarea de circumstanțe atenuante judiciare având în vedere gravitatea faptelor
comise și împrejurarea că inculpatul s-a sustras judecății.
Totuși, având în vedere motivul pentru
care apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați urmează a fi admis, s-a constată
că acest motiv îi este favorabil și inculpatului O.F., motiv pentru care a fost
admis și apelul formulat de inculpat.
Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu
se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, așa cum a procedat
instanța de fond, deoarece inculpatul se află în executarea unui mandat de executare
a pedepsei închisorii, mandat emis de Tribunalul Galați și care urmează a fi desființat
și înlocuit cu un nou mandat de executare a pedepsei abia după rămânerea definitivă
a prezentei hotărâri. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale
recurate. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul O.F.
Parchetul a criticat hotărârea atacată
pentru netemeinicie cu privire la individualizarea pedepsei, considerând că în mod
nejustificat, cu ocazia rejudecării cauzei după extrădare, instanța a reapreciat
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a aplicat inculpatului o pedeapsă mai
mică.
Recurentul inculpat a criticat hotărârea
instanței de apel tot cu privire la individualizarea pedepsei pe care o consideră
exagerată față de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. A fost invocat cazul de
casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârea atacată în raport de
criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este
fondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă
că inculpatul O.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de
tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) rap.
la art. 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. asupra soției
sale O.E., vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. și violare de
domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. asupra soacrei sale D.P.
S-a reținut în sarcina inculpatului că
în seara de 16 aprilie 2010, fiind înarmat cu un cuțit a pătruns fără drept în locuința
soacrei sale D.P., la care se refugiase victima O.E. împreună cu cei doi copii,
a spart geamul de la camera în care se aflau aceștia, a pătruns în interior și a
aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, moment în care,
aceasta nu și-a mai simțit picioarele și abdomenul.
Inculpatul a mers, apoi, în camera în care
se afla partea vătămată D.P. și i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii peste cap
și o lovitură cu cuțitul în zona spatelui.
Potrivit raportului de constatare medico-legală
întocmit cu prilejul examinării părții vătămate O.E., aceasta a prezentat o plagă
toracală cu transecțiune medulară toracală T6 și paraplegie Frankel E, care conferă
infirmitate fizică permanentă și a pus în primejdie viața părții vătămate.
După comiterea faptei, inculpatul s-a sustras
atât urmăririi penale cât și judecății.
S-a mai reținut în baza probelor administrate
în cauză că relațiile dintre inculpat și partea vătămată, care aveau împreună doi
copii de 2 ani și respectiv 4 ani, erau tensionate, inculpatul agresând-o fizic
și verbal pe partea vătămată, din gelozie nejustificată. Pe parcursul anului 2009,
datorită comportamentului inculpatului, partea vătămată a părăsit locuința comună
și s-a refugiat în sat F.N., comuna C., județul Galați, la mama sa, partea vătămată
D.P. - persoană diagnosticată cu schizofrenie paranoidă. De fiecare dată, la rugămințile
inculpatului, partea vătămată l-a iertat și s-a întors la locuința din comuna P.
În luna februarie 2010, inculpatul a aplicat
părții vătămate lovituri cu pumnii și o furcă, partea vătămată scăpând cu fuga din
mâinile inculpatului. În aceste împrejurări, partea vătămată O.E. a împrumutat bani
de drum și s-a refugiat la mama sa, în sat F.N., comuna C., județul Galați, iar
în zilele următoare, cu ajutorul lucrătorilor de poliție și-a recuperat și copiii,
rămânând să locuiască împreună cu mama sa - partea vătămată D.P. Din acel moment,
periodic, inculpatul O.F. venea la locuința părții vătămate D.P. și încerca, folosind
violența fizică și verbală, să o determine pe partea vătămată O.E. să se întoarcă
cu copiii la locuința sa. În repetate rânduri, inculpatul a pătruns în curtea părții
vătămate D.P., le-a distrus ușile, le-a amenințat cu moartea, situație în care,
pentru a evita contactul cu inculpatul, părțile vătămate erau nevoite să se refugieze
și să doarmă prin sat. Starea conflictuală existentă între cei doi soți era cunoscută
de organele de poliție din comună care se deplasau la fața locului ori de câte ori
erau chemate.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului
au fost corect stabilite de instanțele de fond și apel, iar cu ocazia audierii inculpatului
atât în faza actelor premergătoare, cât și în procedura de rejudecare, acesta nu
a recunoscut în totalitate comiterea infracțiunilor, susținând că în seara de 16
aprilie 2010 se afla în vizită la soacra sa și întrucât aceasta i-a adresat injurii
și a încercat să-l lovească, le-a agresat cu cuțitul, dar fără intenția de a ucide.
La stabilirea și aplicarea pedepselor s-au
avut în vedere dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă pentru
faptele săvârșite, gradul de pericol social al acestora, datele care caracterizează
persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea
penală.
Având în vedere gravitatea deosebită a
infracțiunilor săvârșite de inculpat, circumstanțele în care a acționat, vizând
suprimarea vieții părții vătămate, însărcinată în cinci luni și de față cu cei doi
copii minori, agresivitatea deosebită manifestată și consecințele faptelor, partea
vătămată rămânând cu infirmitate permanentă, justifică aplicarea unor pedepse în
măsură să conducă la reeducarea inculpatului și la formarea unei atitudini corecte
față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Din probele
dosarului rezultă starea de teroare în care se aflau în permanență părțile vătămate,
agresiunile fizice și verbale la care a fost supusă partea vătămată O.E., ceea ce
a determinat refugierea acesteia de mai multe ori la domiciliul mamei sale, partea
vătămată D.P., infracțiunile comise încadrându-se în categoria celor mai grave care
aduc atingere dreptului la viață, la integritate și libertate a persoanei.
În ce privește persoana inculpatului, acesta
s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, fiind arestat în Italia și
extrădat, iar cu ocazia audierii a recunoscut în parte infracțiunile săvârșite.
Față de împrejurările cauzei și de gravitatea
infracțiunilor aflate în concurs, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului
nu este îndestulătoare, impunându-se majorarea sporului aplicat la pedeapsa rezultantă.
Sub acest aspect, recursul declarat de
parchet este fondat și urmează a fi admis în temeiul art. 385
15
pct.
2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa în parte decizia atacată și sentința instanței
de fond și în rejudecare, se va majora sporul aplicat inculpatului O.F. la pedeapsa
rezultantă de 11 ani închisoare, de la 1 an închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
Se va face aplicarea art. 71 și art. 64
lit. a) teza a II-a b), d) și e) C. pen. și se vor menține celelalte dispoziții
ale sentinței.
În ce privește recursul inculpatului, având
în vedere considerentele menționate cu ocazia examinării recursului declarat de
parchet, apare ca fiind nefondat, iar în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
În baza art. 88 C. pen. se va deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului recurent perioada executată de la 6 mai 2011 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 108/A din 11 mai 2012
a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează în parte decizia atacată și sentința
penală nr. 111/F din 28 februarie 2012 a Tribunalului Galați și rejudecând:
Majorează sporul aplicat inculpatului O.F.
la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, de la 1 an închisoare la 2 ani și 6
luni închisoare, urmând ca în final, inculpatul să execute 13 ani și 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza
a Il-a b), d), e) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor
atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat
de inculpatul O.F. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,
perioada executată de la 6 mai 2011 la 4 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei
de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie
2012.