ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 04.10.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2012

HOTĂRÂRE

04.10.2012

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor penale de față,

constată minatoarele:

Prin

cererile conexe înregistrate pe rolul Curții de Apel Galați sub nr.

7515/121/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul O.F. au

formulat apel împotriva sentinței penale nr. 111/F din 28 februarie 2012 a

Tribunalului Galați pronunțată în Dosar nr. 7515/121/2011.

Prin sentința penală nr. 11 l/F din 28

februarie 2012 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosar nr. 7515/121/2011,

s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. pen.

raportat la art. 522

C. proc. pen. s-a admis cererea de rejudecare

a cauzei penale soluționate prin sentința penală nr. 695 din 17 decembrie 2010

a Tribunalului Galați, definitivă prin nerecurare la 6 iunie 2011, cerere

formulată de inculpatul O.F.

S-a respins cererea inculpatului mai

sus menționat, formulată prin apărător ales, privind schimbarea încadrării

juridice a faptei săvârșite în dauna părții vătămate O.E. din infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) raportat la art.

175 alin. (1) lit. c) și la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. (tentativă la

omor calificat și deosebit de grav) în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen. (vătămare corporală gravă).

S-a anulat în parte sentința penală

menționată, doar în privința laturii penale, și în consecință:

În baza art. 20 C. pen. în referire la

art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și la art.

176 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.F. la o pedeapsă a

închisorii în cuantum de 11 ani, precum și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e)

C. pen. pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat și deosebit de grav (parte vătămată O.E.).

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (parte vătămată D.P.).

A fost condamnat același inculpat la

pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. (parte

vătămată D.P.).

În conformitate cu dispozițiile art.

33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus

contopirea pedepselor închisorii astfel aplicate inculpatului O.F.,

dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea - 11 ani închisoare - sporită

la 12 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În conformitate cu dispozițiile art.

350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului O.F.,

iar în baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii

astfel aplicată acestuia perioada executată în intervalul 6 mai 2011-8 iulie

2011, precum și de la 8 iulie 2011 la zi.

S-a dispus anularea vechiului mandat

de executare a pedepsei - mandatul din 8 iunie 2011 - și emiterea unui nou

mandat în baza prezentei hotărâri.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței nr. 695/2010 a Tribunalului Galați.

În temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina

statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr.

695 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, în Dosarul nr. 8344/121/2010,

definitivă la 6 iunie2011 prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul O.F. la

o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, precum și la pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii

pentru săvârșirea, în concurs real a infracțiunilor de vătămare corporală [art.

181 alin. (1) C. pen. - sancționată cu 1 an și 6 luni închisoare], violare de

domiciliu [art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. - sancționată cu 4 ani închisoare]

și pentru săvârșirea tentativei la omor calificat și deosebit de grav [prevăzută

de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art.

175 alin. (1) lit. c) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. - sancționată

cu pedeapsa de 10 ani închisoare, precum și cu pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e)

C. pen. pe o durată de 5 ani].

În baza art. 71 C. pen. i-a fost

aplicată inculpatului mai sus menționat pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe

durata executării pedepsei principale.

În conformitate cu dispozițiile art.

350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive

dispusă în lipsă față de inculpatul O.F. prin încheierea de ședință din data de

7 mai 2010.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008

s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii

profilului genetic în S.N.D.G.J.

S-a luat act de faptul că părțile vătămate

O.E. și D.P. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen. și a

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul

O.F. la plata sumei de 5.502,46 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea

civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A.A." Galați, precum și la

plata, cu același titlu, a sumei de 2.145,48 RON către partea civilă Spitalul municipal

„A.C." Tecuci.

În conformitate cu dispozițiile art. 189

și art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare

în cauză.

S-a reținut în esență în sarcina inculpatului

O.F. situația faptică potrivit căreia în noaptea de 16 din 17 aprilie 2010, pe fondul

unei stări conflictuale vechi, a aplicat părții vătămate O.E. - soția sa, însărcinată

în luna a V-a - lovituri cu un cuțit peste corp, inclusiv în zone vitale, cauzându-i

plagă toracală cu transecțiune medulară toracală T6 și paraplegie Frankel E, leziunea

punând în primejdie viața părții vătămate și producându-i acesteia infirmitate fizică

permanentă.

Totodată, în aceeași noapte, în împrejurările

mai sus descrise, inculpatul a pătruns fără drept în curtea și locuința părții vătămate

D.P. și a aplicat acesteia lovituri repetate cu corpuri înțepător tăietoare și contondente,

cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 23-25 zile îngrijiri.

Prin decizia penală nr. 129/A din 18 mai

2011 a Curții de Apel Galați a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați, desființată în parte sentința penală nr. 695 din 2010 mai sus

detaliată și, ulterior înlăturării din aceasta a dispoziției legale prin care au

fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, au fost majorate pedepsele principale

aplicate acestuia pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit

de grav (de la 10 la 12 ani închisoare) și pentru vătămare corporală (de la 1 an

și 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite, cu aplicarea unui spor, pedepsele

astfel aplicate inculpatului O.F. într-o pedeapsă rezultantă de 13 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de

art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani; au fost totodată

menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza acestei sentințe penale - sentința

penală nr. 695/2010 a Tribunalului Galați, definitivă la 6 iunie 2011 prin nerecurare

- a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 8 iunie 2011.

Prin acțiunea penală prezentă condamnatul

mai sus menționat a solicitat rejudecarea cauzei în temeiul art. 522

C. proc. pen. făcând cunoscut faptul că atât judecata în fond, cât și cea în apel

a dosarului s-a desfășurat în lipsa sa, întrucât în tot acest interval de timp s-a

aflat în străinătate, abia la data de 8 iulie 2011 fiind extrădat din Italia și

începând executarea mandatului din anul 2011.

Analizând situația reclamată în faza admiterii

în principiu a prezentei proceduri instanța apreciază acțiunea penală în rejudecarea

sentinței nr. 695/2010 a Tribunalului Galați ca fiind admisibilă pentru următoarele

considerente: în faza admiterii în principiu a prezentei proceduri s-a examinat

dacă hotărârea în discuție este definitivă sau cererea poate fi calificată ca un

apel sau un recurs peste termen, ori există motive de repunere în termen; urmează

a se examina, de asemenea, dacă extrădarea s-a făcut în vederea executării pedepsei

și dacă judecata s-a efectuat în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost

prezent la judecarea cauzei; inculpatul O.F. nu a fost prezent la nici unul din

termenele de judecată acordate pentru soluționarea cauzei în discuție; de asemenea

extrădarea condamnatului s-a făcut în vederea executării pedepsei stabilite în cauza

penală a cărei rejudecare se solicită, acesta fiind predat de către autoritățile

judiciare din Italia la data de 8 iulie 2011.

Rejudecarea cauzei după extrădarea condamnatului

este o nouă procedură de judecată care are drept scop asigurarea dreptului la apărare,

aceasta completând procedura desfășurată în lipsa condamnatului prin contradictorialitatea

pe care o asigură dreptul la apărare, principiu pe care judecata în lipsă nu l-a

realizat; în concluzie, rejudecarea cauzei după extrădarea condamnatului este o

procedură specială menită să asigure garantarea dreptului la apărare și contradictorialitatea

judecății.

În rejudecare, petentul O.F. a fost audiat

în prezența apărătorului ales asumându-și situația faptică, însă arătând că aceasta

a fost determinată de comportamentul în familie al soției sale, O.E., și de cel

al mamei acesteia - partea vătămată D.P.

Astfel, inculpatul a făcut cunoscut faptul

că soția sa obișnuia să plece la mama acesteia în satul F., comuna C. intenționând

să pună capăt căsniciei din care rezultaseră doi copii; această situație a determinat

dese descinderi ale inculpatului la domiciliul soacrei - partea vătămată D.P. -

care, în ziua reținută ca fiind cea a infracțiunii, i-a adresat diverse apelative

și a încercat să-l lovească cu o scândură - aceste reacții determinându-l pe inculpat

să pună mâna pe cuțit și să le aplice loviturile părților vătămate.

Situația a fost confirmată în parte și

prin depozițiile martorilor din lucrări M.D., F.M. și C.A. care au arătat invariabil

că inculpatul făcea dese descinderi la domiciliul părții vătămate D. pentru a-și

vedea fetițele și forțând o împăcare cu soția sa O.E., însă, de fiecare dată, lovindu-se

de opoziția celor două; astfel, arată martora C.A. că cele două părți vătămate,

cu prilejul fiecărei astfel de vizite a inculpatului, ieșeau în afara locuinței

strigând că inculpatul le omoară.

Același aspect este surprins și prin declarațiile

martorelor G.I. și T.M. - propuse în apărare de către inculpat - care a arătat că

partea vătămată pleca cu minorele la F. determinându-l pe inculpat să plece în urma

lor pentru a le duce alimente și a se interesa de situația acestora.

Martora T.M. a adus în discuție încercarea

inculpatului de a determina împăcarea cu partea vătămată O.E., acesta solicitând

într-un astfel de demers ajutorul tatălui martorei, însă întâmpinând și cu acest

prilej opoziția părții vătămate D.P. care a dat naștere unui scandal lovindu-l și

pe inculpat și pe tatăl martorei.

Pe de altă parte, semnificative în privința

conturării împrejurării deduse judecății sunt și susținerile martorelor din lucrări

F.M., C.A. și C.A. care au relevat faptul că inculpatul, pe fondul stării de gelozie,

își lovea soția, ceea ce determina plecarea acesteia de la domiciliu (partea vătămată

O.E. fiind văzută de martore prezentând echimoze în jurul ochilor și la mână); declarațiile

martorelor din lucrări mai sus menționate sunt necontradictorii, acestea surprinzând

și în primul ciclu procesual aceleași aspecte: că, periodic, inculpatul O.F. venea

la locuința părții vătămate D.P. și încerca, folosind violența fizică și verbală,

să o determine pe soția sa O.E. să se întoarcă acasă cu copiii; martorele au mai

precizat că în repetate rânduri inculpatul a pătruns în această locație, amenințându-le

cu moartea pe ambele părți vătămate, situație în care, pentru a evita conflictul,

acestea erau nevoite să ceară ajutorul celor din vecinătate sau chiar să se refugieze

și să doarmă prin sat.

În rejudecare instanța a reținut aceeași

situație faptică potrivit căreia inculpatul O.F. și partea vătămată O.E. sunt soți

și au împreună doi copii minori în vârstă de 2 ani și, respectiv, 4 ani, partea

vătămată fiind însărcinată la data faptei în luna a V-a. Cei doi au locuit la părinții

inculpatului, în comuna P., județul Vrancea. Relațiile dintre inculpat și partea

vătămată erau tensionate, inculpatul agresând-o fizic și verbal pe partea vătămată,

din gelozie nejustificată. Pe parcursul anului 2009, datorită comportamentului inculpatului,

partea vătămată a părăsit locuința comună și s-a refugiat în sat F.N., comuna C.,

județul Galați, la mama sa, partea vătămată D.P. - persoană diagnosticată cu schizofrenie

paranoidă. De fiecare dată, la rugămințile inculpatului, partea vătămată l-a iertat

și s-a întors la locuința din comuna P.

În luna februarie 2010, inculpatul a aplicat

părții vătămate lovituri cu pumnii și o furcă, partea vătămată scăpând cu fuga din

mâinile inculpatului. În aceste împrejurări, partea vătămată O.E. a împrumutat bani

de drum și s-a refugiat la mama sa, în sat F.N., comuna C., județul Galați, iar

în zilele următoare, cu ajutorul lucrătorilor de poliție și-a recuperat și copiii,

rămânând să locuiască împreună cu mama sa - partea vătămată D.P. Din acel moment,

periodic, inculpatul O.F. venea la locuința părții vătămate D.P. și încerca, folosind

violența fizică și verbală, să o determine pe partea vătămată O.E. să se întoarcă

cu copiii la locuința sa. În repetate rânduri, inculpatul a pătruns în curtea părții

vătămate D.P., le-a distrus ușile, le-a amenințat cu moartea, situație în care,

pentru a evita contactul cu inculpatul, părțile vătămate erau nevoite să se refugieze

și să doarmă prin sat. Aceste împrejurări au fost relatate cu lux de amănunte de

martorele C.A., F.M., C.A. și M.D. - măicuțe.

În ideea că inculpatul O.F. le-ar putea

agresa, părțile vătămate țineau tot timpul legătura cu aceste martore și își luau

măsurile necesare pentru ca, în cazul în care înnoptau la locuința lor, iar inculpatul

venea la ele să poată să le sune și să cheme poliția. Starea conflictuală existentă

era cunoscută de organele de cercetare ale poliției judiciare din comună care se

deplasau la fața locului ori de câte ori erau chemate. De altfel, la Postul de Poliție

C. a fost înregistrat Dosarul nr. 631/121/2010, având ca obiect plângerea formulată

de partea vătămată O.E. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă din

7 aprilie 2010. În acest dosar, însă, partea vătămată și-a retras plângerea formulată.

La data de 16 aprilie 2010, în jurul orei

21:00, la locuința părții vătămate D.P. se aflau partea vătămată O.E., copiii acesteia

și martora M.D. (măicuța „R."). La un moment dat, martora a sesizat prezența

unei persoane în curte („o umbră"), în zona unei anexe, dar nu a spus nimic

părților vătămate ca să nu le sperie. La plecarea martorei M.D., partea vătămată

O.E. a solicitat acesteia să țină telefonul într-un loc în care are semnal, pentru

a o putea contacta dacă inculpatul avea să vină la ele.

În continuare, părțile vătămate au asigurat

ușa de la intrarea în locuință, cu lacăt, foraibăr și cheie și au și proptit o scândură

rezemată de un dulap. Partea vătămată O.E. s-a culcat cu copiii săi în camera cea

mai apropiată de ușa de acces în locuință iar partea vătămată D.P. s-a culcat în

altă cameră. În prealabil, partea vătămată O.E. a atenționat-o pe partea vătămată

D.P. ca, în cazul în care va intra peste ele inculpatul, să facă în așa fel încât

să iasă la ușa din față, ușa de la sală, și să cheme ajutoare.

În camera unde dormea partea vătămată O.E.,

patul era așezat lângă fereastră, motiv pentru care aceasta a pus o pătură în geam.

Partea vătămată O.E. s-a așezat în pat, între cele două fiice ale sale.

La un moment dat, după ce în prealabil

pătrunsese fără drept în curtea părților vătămate, și fără să fi fost observat,

inculpatul O.F. a spart geamul de la camera unde dormea partea vătămată O.E. și,

prin spațiul astfel creat, a pătruns în interior. Inculpatul avea asupra sa un cuțit

și, din locul unde se afla, cu picioarele pe pat, fără să spună ceva părții vătămate,

a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, moment în care partea

vătămată nu și-a mai simțit picioarele și abdomenul. În continuare, inculpatul a

ieșit din cameră prin spațiul liber de la ușa de acces și a mers în camera în care

se afla partea vătămată D.P. Inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii

peste cap și o lovitură cu cuțitul în zona spatelui. Apoi, inculpatul a revenit

în camera în care se afla partea vătămată O.E. și a început să tragă de ea, de hainele

acesteia, cerându-i să întrețină relații sexuale. Partea vătămată a început să strige

după ajutor, moment în care inculpatul a amenințat-o că îi va tăia gâtul. În apărarea

părții vătămate O.E. a intervenit partea vătămată D.P. care însă a fost târâtă de

inculpat și scoasă afară din cameră. Din nou, inculpatul a amenințat-o pe partea

vătămată O.E. că o va omorî și i-a pus cuțitul la gât, situație în care partea vătămată

a pus mâinile pe lama de la cuțit pentru a-l îndepărta. În continuare, inculpatul

a dus-o pe partea vătămată O.E. și pe cele două fiice ale lor în camera în care

se afla și partea vătămată D.P.

La un moment dat, inculpatul O.F. a început

să se agite prin cameră și să se văicărească, afirmând ceva de genul „ce fac, ce

fac, mă duc la pușcărie". Pentru că se simțea din ce în ce mai rău, partea

vătămată O.E. l-a rugat în repetate rânduri pe inculpat să anunțe salvarea. În final,

inculpatul a acceptat să facă acest lucru, solicitând părții vătămate O.E. să spună

celor care vor veni și vor vedea leziunile că „au intrat peste ea, în casă, patru

golani și au înjunghiat-o". Până la venirea salvării, inculpatul le-a schimbat

de haine pe partea vătămată O.E. și pe fiicele lor pentru că prezentau urme de sânge.

De asemenea, inculpatul a încercat să șteargă urmele de sânge de pe podea.

După sosirea personalului medical, partea

vătămată O.E. a sunat-o pe martora M.D. și i-a adus la cunoștință cele întâmplate.

Împreună cu martora C.A., martora M.D. s-a deplasat la locuința părților vătămate.

L-au găsit pe inculpat în fața porții, în brațe cu cele două fiice, iar pe partea

vătămată O.E. în salvare. Martora C.A. l-a întrebat pe inculpat ce a făcut, iar

acesta i-a răspuns ceva de genul „am făcut ce am făcut".

În continuare, au sosit la fața locului

și organele de cercetare ale poliției judiciare care au procedat la efectuarea cercetării

la fața locului. Cuțitul de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea faptei nu

a fost recuperat, inculpatul susținând că nu-și amintește ce a făcut cu el.

Potrivit raportului de constatare medico-legală,

întocmit cu prilejul examinării părții vătămate O.E.:

- partea vătămată prezintă plagă înțepat

- tăiată interscapulovertebrală stânga cu transecțiune Medulară completă la nivelul

T 6, paraplegie Frankel E, revărsat pleural drept și pungi tăiate la nivelul degetelor

ambelor mâini;

- leziunile au putut fi produse prin loviri

cu corp tăietor - înțepător (plăgile mâinilor prin mecanism de apărare activă, prin

apucarea lamei de cuțit),

- leziunile pot data din 16 aprilie 2010

și necesită 90-120 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații;

- plaga toracală cu transecțiune medulară

toracală T 6 și paraplegie Frankel E, a pus în primejdie viața părții vătămate și

conferă infirmitate fizică permanentă.

- pentru aprecierea sechelelor și invalidității

urmează a fi reevaluată medico-legal la interval de 1 an de la producerea traumatismului.

Din raportul de constatare medico-legală

întocmit cu ocazia examinării medico-legale a părții vătămate D.P. au rezultat următoarele:

- prezintă leziuni traumatice care au putut

fi produse prin: plăgile înțepat-tăiate nepenetrarite parasternală dreapta și de

pe fața posterioară a toracelui bilateral cu hematom toracic, posterior bilateral

și echimoză parasternală dreapta, precum și excoriația toracică anterioară stânga

prin lovire repetată cu obiect înțepător tăietor, posibil cuțit; leziunile cranio-cerebrale

cu echimoză și excoriație frontală dreapta, echimoza și excoriația fronto-facială

stânga prin lovire cu corpuri dure; echimozele de pe menton, submentonier baza gâtului,

clavicular și infra-clavicular dreapta, precum și parasternală stânga, prin lovire

cu corpuri dure; echimozele de pe brațul drept și umărul stâng, prin comprimare

cu degetele;

- leziunile pot data din noaptea de 16

din 17 aprilie 2010 și necesită 23-25 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin

complicații;

- la data producerii nu i-au pus în primejdie

viața.

Situația faptică mai sus descrisă a fost

dovedită în cauză cu următoarele mijloace de proba:

- procesul verbal de cercetare la fața

locului și planșele foto, din care a rezultat că în ambele încăperi ale locuinței

au fost identificate și ridicate urme de substanță brun roșcată.

- raportul de constatare medico-legală

privind pe partea vătămată O.E. din care a rezultat că aceasta a prezentat plagă

înțepat-tăiată interscapulovertebrală stânga cu transecțiune medulară completă la

nivelul T 6, paraplegie Frankel E, revărsat pleural drept și plăgi tăiate la nivelul

degetelor ambelor mâini, leziunile ce au putut fi produse prin loviri cu coip tăietor

- înțepător (plăgile mâinilor prin mecanism de apărare activă, prin apucarea lamei

de cuțit), au pus în primejdie viața părții vătămate și conferă infirmitate fizică

permanentă.

- raportul de constatare medico-legală

întocmit cu ocazia examinării medico-legale a părții vătămate D.P. din care rezultă

că aceasta a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin: plăgile

înțepat - tăiate nepenetrante parasternală dreapta și de pe fața posterioară a toracelui

bilateral cu hematom toracic posterior bilateral și echimoză parasternală dreapta

precum și excoriația toracică anterioară stânga prin lovire repetată cu obiect înțepător

tăietor, posibil cuțit; leziunile cranio-cerebrale cu echimoză și excoriație frontală

dreapta, echimoza și excoriația fronto-facială stânga prin lovire cu corpuri dure;

echimozele de pe menton, submentonier baza gâtului, clavicular și infra - clavicular

dreapta, precum și parasternală stânga, prin lovire cu corpuri dure; echimozele

de pe brațul drept și umărul stâng, prin comprimare cu degetele, și care au necesitat

23-25 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații;

- declarațiile părților vătămate O.E. și

D.P. care au arătat că, în timpul nopții, inculpatul a pătruns în locuință după

ce în prealabil a spart geamul și, cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, i-a aplicat

părții vătămate O.E. o lovitură cu cuțitul în zona toracică iar părții vătămate

D.P. lovituri cu pumnii peste cap și o lovitură cu cuțitul în zona spatelui. Partea

vătămată O.E. a precizat și faptul că, după ce a lovit-o cu cuțitul, inculpatul

i-a cerut să întrețină relații sexuale;

- declarațiile martorelor mai sus menționate,

audiate în cauză precum și înscrisurile medicale anexate dosarului de către partea

vătămată O.E., citată conform dispozițiilor art. 177 alin. (5) C. proc. pen.

Anterior dezbaterilor pe fondul cauzei

inculpatul, prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a tentativei

la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav [prevăzută de art. 20 C.

pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1)

lit. c) și la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen.] în infracțiunea de vătămare corporală

gravă [prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.] în modalitatea punerii în primejdie

a vieții persoanei.

Instanța a respins această cerere a inculpatului,

apreciind-o neîntemeiată, pentru următoarele considerente: într-adevăr, punerea

în primejdie a vieții persoanei vătămate, ca modalitate de comitere a infracțiunii

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., trebuie să fie consecința reală și efectivă

a vătămării prin acte de violență susceptibile de a produce moartea. Însă, în ipoteza

dedusă judecății, inculpatul O.F. chiar dacă nu a urmărit moartea victimei O.E.,

cel puțin a acceptat acest rezultat (intenția indirectă).

Elocvente au fost în acest sens aspectele

legate de instrumentul utilizat (cuțit), regiunea corporală lezată (foarte aproape

de organele vitale), natura și gravitatea deosebită, dar și consecințele (handicap

grav) vătămărilor produse prin fapta comisă și, nu în ultimul rând, un anume soi

de premeditare (declarația martorei C.A.).

În drept s-a reținut că, faptele inculpatului

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și

vătămare corporală, prevăzute de dispozițiile art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

respectiv art. 181 alin. (1) C. pen. și săvârșite asupra părții vătămate D.P., precum

și elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit

de grav prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. -

faptă comisă în privința părții vătămate O.E.

La individualizarea judiciară a sancțiunilor

aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în

art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social concret

al faptelor, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care

a fost săvârșită (pe fondul unei stări conflictuale vechi, într-un mod deosebit

de violent, asupra soției însărcinată în luna a V-a, respectiv asupra soacrei -

persoană cu handicap, în prezența copiilor minori în vârstă de 2 și respectiv 4

ani, pe timp de noapte și prin folosirea unui cuțit), de natura relațiilor dintre

inculpat și părțile vătămate.

S-a ținut seama totodată de urmările produse

(partea vătămată O.E. a rămas cu infirmitate fizică permanentă, fiind pusă în pericol

și evoluția sarcinii), de persoana inculpatului care este la prima abatere de la

legea penală, dar care s-a sustras urmăririi penale și judecății.

Totodată, instanța a apreciat, având în

vedere aceleași considerente (gravitatea deosebită a faptelor, modalitatea de săvârșire

a acestora - în prezența unor copii minori, asupra unei femei în stare de graviditate

avansată) - că nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare în

favoarea inculpatului O.F.

Pe de altă parte, s-a ținut seama în procesul

individualizării și de anumite criterii generale vizând persoana infractorului,

aflat la primul conflict cu legea penală, dar și anume împrejurări fără înrâurire

asupra conținutului legal al infracțiunilor dar având legătură cu comportamentul

părții vătămate D.P.

Față cu aspectele mai sus reținute instanța

a admis, în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. pen. prezenta

acțiune penală în rejudecare și a anulat în parte sentința penală nr. 695/2010 a

Tribunalului Galați aplicând inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută câte

o pedeapsă a închisorii într-un cuantum care să depășească minimul special prevăzut

de textele legale incriminatoare.

În conformitate cu dispozițiilor art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea

pedepselor astfel aplicate în cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, cu aplicarea unui spor corespunzător gravității faptelor, precum și

o pedeapsă complementară instituită cu caracter obligatoriu în norma penală incriminatorie

a tentativei la infracțiunea de omor.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale

a închisorii, instanța apreciind, ca și în cazul pedepsei complementare, raportat

la tipul infracțiunii săvârșite de inculpat și de interesul imediat al minorilor,

că limitarea exercitării drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau

curator este o măsură necesară și urmărește un scop legitim.

A fost menținută starea de arest a inculpatului

O.F., în conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., dispunându-se a i

se deduce din pedeapsa închisorii aplicată în cauză perioada arestării de către

autoritățile italiene în vederea extrădării de la 6 mai 2011 la 8 iulie 2011 - data

predării către autoritățile române (situația fiind surprinsă prin contestația la

executare obiect al sentinței penale nr. 660 din 3 octombrie 2011, definitivă prin

nerecurare, în baza căreia a fost emis mandatul de executare din 21 octombrie 2011),

precum și de la 08 iulie 2011 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare

emise în baza sentințelor penale nr. 695/2010 și 660/2011 ale Tribunalului Galați

și emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri.

Au fost totodată menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale nr. 695/2010 pronunțată de Tribunalul Galați.

În conformitate cu dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 111/F din

28 februarie 2012 a Tribunalului Galați au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați și inculpatul O.F.

În apelul formulat Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați a arătat că apreciază sentința penală astfel pronunțată ca fiind

netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a sporului de pedeapsă

aplicat în momentul stabilirii pedepsei rezultante.

În concret, față de gravitatea infracțiunilor

comise de inculpat, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii faptelor, de

urmarea produsă și față de persoana și atitudinea inculpatului consideră că se impune

majorarea pedepselor aplicate.

În speță, datorită comportamentului extrem

de violent al inculpatului O.F., partea vătămată O.E. s-a refugiat de multe ori

la mama sa, partea vătămată D.P., împreună cu cei doi copii minori.

De fiecare dată, la rugămințile inculpatului,

partea vătămată l-a iertat și s-a întors la locuința comună.

În luna februarie 2010, inculpatul a aplicat

părții vătămate lovituri cu pumnii și o furcă, partea vătămată scăpând cu fuga din

mâinile inculpatului.

În aceste împrejurări, partea vătămată

O.E. s-a refugiat la mama sa, împreună cu copiii, rămânând să locuiască împreună

cu mama sa - partea vătămată D.P.

Din acel moment, inculpatul O.F. a venit

la locuința părții vătămate D.P. și a încercat, folosind violența fizică și verbală,

să o determine pe partea vătămată O.E. să se întoarcă cu copiii la locuința sa.

În repetate rânduri, inculpatul a pătruns

în curtea părții vătămate D.P., a distrus ușile, a amenințat cu moartea, situație

în care, pentru a evita contactul cu inculpatul, părțile vătămate erau nevoite să

se refugieze și să doarmă în sat.

Starea conflictuală existentă era cunoscută

de organele de poliție din comună.

La data de 16 aprilie 2010, pregătindu-se

de culcare, părțile vătămate au asigurat ușa de la intrarea în locuință cu lacăt,

foraibăr și cheie și au proptit o scânduri rezemată de un dulap.

Partea vătămată O.E. s-a culcat cu copiii

săi în camera cea mai apropiată de ușa de acces în locuință, iar partea vătămată

D.P. s-a culcat în altă cameră.

În camera unde dormea partea vătămată O.E.,

patul era așezat lângă fereastră.

La un moment dat, după ce a pătruns fără

drept în curtea părților vătămate, inculpatul O.F. a spart geamul de la camera unde

dormea partea vătămată O.E. și, prin spațiul astfel creat, a pătruns în interior.

Inculpatul avea asupra sa un cuțit și,

din locul unde se afla, a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona

toracelui, moment în care, partea vătămată nu și-a mai simțit picioarele și abdomenul.

Inculpatul a mers, apoi, în camera în care

se afla partea vătămată D.P. și i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii peste cap

și o lovitură cu cuțitul în zona spatelui.

Inculpatul O.F. a revenit în camera în

care se afla partea vătămată O.E., aceasta a strigat după ajutor, iar inculpatul

a amenințat-o că îi va tăia gâtul.

În apărarea părții vătămate O.E. a intervenit

partea vătămată D.P. care însă, a fost târâtă de inculpat și scoasă afară din cameră.

Din nou, inculpatul a amenințat-o pe partea

vătămată O.E. că o va omorî și i-a pus cuțitul la gât.

Potrivit raportului de constatare medico-legală

întocmit cu prilejul examinării părții vătămate O.E., aceasta a prezentat o plagă

toracală cu transecțiune medulară toracală T6 și paraplegie Frankel E, care conferă

infirmitate fizică permanentă și a pus în primejdie viața părții vătămate.

După comiterea faptei, inculpatul s-a sustras

atât urmăririi penale cât și judecății.

Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor

reținute în sarcina inculpatului, natura și importanța relațiilor sociale cărora

li s-au adus atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite

faptele (pe fondul unei stări conflictuale vechi, într-un mod deosebit de violent,

asupra soției însărcinată în luna a V-a, respectiv asupra soacrei - persoană cu

handicap, în prezența copiilor minori în vârstă de 2 și respectiv 4 ani, pe timp

de noapte și prin folosirea unui cuțit), urmările produse și starea de insecuritate

socială creată, apreciază că toate acestea trebuiau să se reflecteze și în cuantumul

pedepselor aplicate.

Astfel, infracțiunile la tentativă la omor

deosebit de grav și vătămare coiporală prezintă o gravitate deosebit de ridicată,

raportat atât la modalitățile în care au fost comise, dar și la circumstanțele ce

l-au determinat pe inculpat să le agreseze pe cele două părți vătămate.

Având în vedere și dispozițiile art. 34

lit. b) C. pen., precum și prevederile art. 52 C. pen. consideră că pentru atingerea

scopului preventiv educativ al pedepsei se impune majorarea sporului și, implicit,

majorarea pedepsei rezultante, stabilită urmare efectuării operațiunii de contopire.

În consecință, s-a solicitat admiterea

apelului declarat, desființarea în parte a sentinței penale apelate și, în rejudecare,

majorarea pedepselor aplicate inculpatului și a sporului de pedeapsă în momentul

stabilirii pedepsei rezultante.

În ședința publică din data de 11 mai 2012

reprezentantul Ministerului Public a suplimentat oral motivele de apel cu motivul

de nelegalitate vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit.

a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară.

În apelul formulat, inculpatul O.F. a criticat

soluția instanței de fond pentru greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării

juridice dată faptelor și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 108/A din 11 mai

2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați

și de inculpatul O.F. împotriva sentinței penale nr. 111/F din 28 februarie 2012

pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. 7515/121/2011 și în consecință:

S-a desființat în parte, sub aspectul laturii

penale, sentința penală nr. 111 din 28 februarie 2012 a Tribunalului Galați și în

rejudecare, s-a înlăturat din dispozitivul sentinței penale apelate dispozițiile

art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. ca pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară

aplicată inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

O.F., perioada executată de la 6 mai 2011 la 8 iulie 2011, precum și de la 8 iulie

2011 la zi.

S-a constatat că inculpatul se află în

Penitenciarul Galați deținut în baza mandatului de executare al pedepsei din 8 iunie

2011 emis de Tribunalul Galați.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate. Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate,

dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

Curtea de Apel a apreciat că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați este fondat pentru motivul de nelegalitate invocat suplimentar de către reprezentantul

Ministerului Public.

S-a arătat că în mod greșit instanța de

fond, cu prilejul rejudecării cauzei, a interzis inculpatului dreptul civil prevăzut

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. (dreptul de a alege) ca pedeapsă accesorie

și ca pedeapsă complementară, fără a motiva acest aspect (a se vedea soluția pronunțată

în recursul în interesul legii nr. 74/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secțiile unite), precum și practica C.E.D.O. în cauza „Hirst împotriva Regatului

Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord".

Motivul vizând greșita individualizare

a pedepsei aplicate inculpatului s-a apreciat ca fiind nefondat.

S-a arătat că în ciclul de judecată ordinar,

prin sentința penală nr. 695 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Galați, definitivă

prin decizia penală nr. 129/A din 18 mai 2011 a Curții de Apel Galați, inculpatul

a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 13 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul s-a sustras de la judecată,

iar ulterior a solicitat rejudecarea, în baza art. 522

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 11 l/F din 28

februarie 2012 a Tribunalului Galați, pedeapsa rezultantă este de 12 ani închisoare.

Analizând mecanismul de individualizare

a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile de tentativă la omor deosebit

de grav și vătămare corporală, s-a constatat că pedepsele aplicate de instanța de

fond se situează între pedepsele aplicate de Tribunalul Galați și Curtea de Apel

Galați, în primul ciclu procesual, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de

violare de domiciliu (4 ani) se situează către limita maximă și este identică cu

cea aplicată în primul ciclu procesual penal de către Tribunalul Galați, menținută

prin decizia Curții de Apel Galați.

S-a arătat că instanța de fond a avut în

vedere în mod eficient faptul că inculpatul a solicitat în procedura prevăzută de

art. 522

C. proc. pen. rejudecarea cauzei (și deci nu i se poate agrava

situația în propria cale de atac), precum și că acesta a avut o atitudine sinceră,

recunoscând situația de fapt arătată în actul de sesizare.

Aceste împrejurări trebuiau să primească

un răspuns din partea instanței de fond, în sensul redozării pedepsei aplicate.

S-a mai arătat că pedepsele aplicate se

situează între limitele legale, iar diferența de 1 an și 6 luni închisoare dintre

pedeapsa rezultantă aplicată inițial și pedeapsa aplicată în prezent este justificată

de cele expuse mai sus și se dovedește nesemnificativă față de limitele de pedeapsă

aplicabile fiecărei infracțiuni, ambele instanțe (cea de fond și cea de rejudecare)

orientându-se către maximul special pentru fiecare, dintre infracțiunile săvârșite

de inculpat.

În ce privește apelul inculpatului O.F.,

s-a constatat că acesta este nefondat.

S-a arătat că în cauză nu se impune schimbarea

încadrării juridice dată faptei săvârșite asupra părții vătămate O.E., din infracțiunea

de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, raportat

la natura instrumentului vulnerant folosit, în zona vizată, numărul și intensitatea

loviturilor, urmarea produsă etc., toate aceste aspecte conturând intenția inculpatului

de a suprima viața victimei, nu de a vătăma doar integritatea corporală a acesteia.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect

individualizată și raportat la considerentele mai sus expuse și nu se impune redozarea

sau acordarea de circumstanțe atenuante judiciare având în vedere gravitatea faptelor

comise și împrejurarea că inculpatul s-a sustras judecății.

Totuși, având în vedere motivul pentru

care apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați urmează a fi admis, s-a constată

că acest motiv îi este favorabil și inculpatului O.F., motiv pentru care a fost

admis și apelul formulat de inculpat.

Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu

se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, așa cum a procedat

instanța de fond, deoarece inculpatul se află în executarea unui mandat de executare

a pedepsei închisorii, mandat emis de Tribunalul Galați și care urmează a fi desființat

și înlocuit cu un nou mandat de executare a pedepsei abia după rămânerea definitivă

a prezentei hotărâri. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale

recurate. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul O.F.

Parchetul a criticat hotărârea atacată

pentru netemeinicie cu privire la individualizarea pedepsei, considerând că în mod

nejustificat, cu ocazia rejudecării cauzei după extrădare, instanța a reapreciat

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a aplicat inculpatului o pedeapsă mai

mică.

Recurentul inculpat a criticat hotărârea

instanței de apel tot cu privire la individualizarea pedepsei pe care o consideră

exagerată față de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. A fost invocat cazul de

casare prev. de art. 385

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată în raport de

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este

fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

că inculpatul O.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) rap.

la art. 175 lit. c) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. e) C. pen. asupra soției

sale O.E., vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. și violare de

domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. asupra soacrei sale D.P.

S-a reținut în sarcina inculpatului că

în seara de 16 aprilie 2010, fiind înarmat cu un cuțit a pătruns fără drept în locuința

soacrei sale D.P., la care se refugiase victima O.E. împreună cu cei doi copii,

a spart geamul de la camera în care se aflau aceștia, a pătruns în interior și a

aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona toracelui, moment în care,

aceasta nu și-a mai simțit picioarele și abdomenul.

Inculpatul a mers, apoi, în camera în care

se afla partea vătămată D.P. și i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii peste cap

și o lovitură cu cuțitul în zona spatelui.

Potrivit raportului de constatare medico-legală

întocmit cu prilejul examinării părții vătămate O.E., aceasta a prezentat o plagă

toracală cu transecțiune medulară toracală T6 și paraplegie Frankel E, care conferă

infirmitate fizică permanentă și a pus în primejdie viața părții vătămate.

După comiterea faptei, inculpatul s-a sustras

atât urmăririi penale cât și judecății.

S-a mai reținut în baza probelor administrate

în cauză că relațiile dintre inculpat și partea vătămată, care aveau împreună doi

copii de 2 ani și respectiv 4 ani, erau tensionate, inculpatul agresând-o fizic

și verbal pe partea vătămată, din gelozie nejustificată. Pe parcursul anului 2009,

datorită comportamentului inculpatului, partea vătămată a părăsit locuința comună

și s-a refugiat în sat F.N., comuna C., județul Galați, la mama sa, partea vătămată

D.P. - persoană diagnosticată cu schizofrenie paranoidă. De fiecare dată, la rugămințile

inculpatului, partea vătămată l-a iertat și s-a întors la locuința din comuna P.