ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1406/2011

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galați

a fost condamnat inculpatul R.Ș., în prezent aflat în P.M.T. Tichilești, la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 109 alin. (1) C. pen. (fapta din 15/16 august 2009).

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului R.Ș. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului R.Ș.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.Ș. prin prezenta hotărâre, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 20 august 2009 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul R.Ș. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoștință inculpatului R.Ș. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului Genetic.

În baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul R.Ș. la plata sumei de 1.188,86 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, către partea vătămată/civilă P.D.N.

S-a respins restul pretențiilor civile solicitate de partea vătămată/ civilă P.D.N.

Potrivit art. 14 C. pr.penală combinat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul R.Ș. la plata sumei de 6.799,61 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A.A." Galați.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.Ș. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 823/P/2009 din 22 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.Ș. pentru Jtentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În fapt s-au reținut următoarele:

Inculpatul minor R.Ș. și martorii P.V. și P.T. sunt frați și consăteni cu partea vătămată P.D.N.. În iarna anului 2008, partea vătămată a avut un conflict cu inculpatul și martorii, ocazie cu care aceștia din urmă i-au aplicat lovituri cu pumnii. Partea vătămată nu a formulat plângere și, după câtva timp s-a împăcat cu inculpatul și frații acestuia.

În seara de 15 august 2009, în jurul orelor 20,00, inculpatul R.Ș. a mers la barul SC T.C. SRL Crăiești, loc în care se mai aflau partea vătămată P.D.N., martorii P.N. (fratele părții vătămate), P.F. (fratele părții vătămate), C.I.M., T.V.M., B.L., C.C., C.H., C.M., P.T., C.N., B.M., martora M.A., P.T. și P.V. (ultimii doi frați de-ai inculpatului). La un moment dat, între partea vătămată P.D. și martorul C.M. au intervenit o serie de discuții legate de un mai vechi conflict avut de ei în Italia. Cei doi și-au adresat cuvinte jignitoare și amenințări dar nu s-au lovit și niciuna dintre persoanele prezente în bar nu a intervenit în conflictul lor verbal. In scurt timp, inculpatul R.Ș. însoțit de martorii P.V. și P.T. precum și de martorii C.M., C.N. și P.T. au ieșit din bar, în stradă, cu precizarea că martorul P.T. și martora M.A. (concubina făptuitorului) au plecat spre domiciliu. În jurul orelor 02,00, pentru că era ora închiderii, din bar au ieșit și ceilalți clienți, inclusiv partea vătămată P.D.N. Martorii P.N., C.C., C.H., B.M., B.L. și partea vătămată au rămas în fața barului. Inculpatul cu însoțitorii săi se aflau la vreo 10 metri de cei mai sus menționați. In timp ce martorul C.C. stătea de vorbă cu martorul C.I. în apropierea mașinii patronului barului, inculpatul R.Ș. a aruncat înspre aceștia cu sticle de bere, una nimerindu-l pe martorul C.C. în zona spatelui. In aceste împrejurări, martorul B.M. a strigat la inculpat să nu mai arunce înspre ei. Inculpatul R.Ș. s-a repezit la martorul B.M. și a început să-l lovească cu pumnii peste corp.

În conflictul fizic dintre inculpat și martorul B.M. au intervenit martorii P.N., B.L., P.T. și P.V. Martorii C.M. și C.N. au mers la locuința lor situată în fata barului și au revenit cu două furci însă, între timp, conflictul dintre cei mai sus menționați se stinsese. În continuare,

partea vătămată P.D.N. însoțit de martorii C.C., C.H., P.N., C.I., T.M. s-au deplasat spre casă. In grupul menționat, partea vătămată P.D.N. și martorul T.M. mergeau cel mai în spate. Pe fondul conflictului anterior, inculpatul R.Ș. însoțit de martorii P.V., P.T. și martorii C.M., C.N. și P.T. au mers după grupul în care se afla și partea vătămată P.D.N.. Inculpatul R.Ș. avea asupra sa o furcă, martorul P.T. - o furcă, martorul P.T. - un par, martorul C.M. - o furcă, martorul P.V. nu avea nici un obiect contondent asupra sa. Inculpatul și martorii s-au apropiat de partea vătămată P.D.N. moment în care martorul T.M. a luat-o la fugă. Cei mai sus menționați au încercat să o lovească pe partea vătămată P.D. dar în apărarea acesteia au intervenit martorul P.F. care tocmai se întorsese de la căminul cultural de la o nuntă. Inițial, conflictul a fost aplanat, martorul P.F. luând-o de braț pe partea vătămată și încercând că o dirijeze spre domiciliu. Din grupul agresor, s-a desprins inculpatul R.Ș. care a început să adreseze injurii părții vătămate P.D.N. Aceasta s-a smuls din mâinile martorului P.F. și a mers în întâmpinarea inculpatului, spunându-i să dea în ea

dacă asta intenționează. In continuare, inculpatul R.Ș. a ridicat furca pe care o avea supra sa și a aplicat părții vătămate P.D.N. o lovitură cu partea metalică a furcii, în zona capului, din lovitură partea vătămată căzând la pământ. In timp ce martorul P.F. se confrunta cu însoțitorii inculpatului, acesta din urmă a mai aplicat părții vătămate lovituri cu furca în zona capului în timp ce partea vătămată era la pământ. In aceste împrejurări, martorul P.T. a strigat la inculpat „nu mai da că-l omori" moment în care inculpatul s-a oprit din aplicarea loviturilor. Inculpatul și martorii au plecat spre domiciliu iar partea vătămată a rămas în stare de inconștiență până la venirea ambulanței, serviciul 112 fiind apelat de martorul P.F.

De la fața locului nu au fost ridicate mijloace materiale de probă. Partea vătămată a fost transportată la spital unde s-a intervenit operatoriu.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părții vătămate P.D.N. au rezultat următoarele:partea vătămată prezintă leziuni traumatice cranio-cerebrale grave care au putut fi produse prin lovituri repetate cu corpuri dure; leziunea poate data din 15/16 august 2009; necesită pentru vindecare 80-90

zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; leziunea i-a pus în primejdie viața, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util; lipsa de substanță osoasă post -eschilectomie de necesitate constituie infirmitate fizică permanentă (raport, filele 14-15 dosar u.p.).

Partea vătămată P.D.N. nu a putut fi audiată datorită stării sale grave.

Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul R.Ș. nu a recunoscut comiterea faptei (deci. f.78-90 ds. u.p.).

Astfel, acesta a susținut că în timp ce se afla în, bar împreună cu martorii P.V. și C.M., partea vătămată a venit la masa lor, a început să îi înjure, să-i amenințe cu moartea și să-i scuipe cu bere. Inculpatul a mai arătat că nu a reacționat în niciun fel și nu a ripostat la atitudinea părții vătămate. Inculpatul a mai susținut că împreună cu fratele său - martorul P.V. s-a îndreptat spre casă în jurul orelor 02,00 - 03,00 și când să dea colțul uliței, din fața lor au apărut partea vătămată, P.D. și martorii P.F., P.N., B.M. și B.L.. Inculpatul nu a menționat prezența martorilor T.M., C.C. și C.H.. Inculpatul a susținut că partea vătămată și martorii P.N. și B.M. aveau în mâini furci iar martorii B.L. și P.F. aveau pari. In aceste împrejurări, inculpatul susține că a încercat să fugă dar că a fost ajuns de toți cei cinci menționați și primul care a lovit a fost partea vătămată P.D.

Inculpatul a susținut că acesta l-ar fi lovit cu furca în cap în partea din spate a capului, iar din lovituri inculpatul ar fi căzut la pământ moment în care a fost lovit de toți cei cinci cu obiectele pe care le aveau asupra lor, peste tot corpul. In aceeași declarație, inculpatul a precizat că și-a pierdut cunoștința și că s-a trezit la un moment dat, lângă el la pământ cu partea vătămată P.D. care horcăia.

Inculpatul a susținut că nu știe în ce împrejurări a ajuns partea vătămată în stare gravă, dar că bănuiește că aceasta a fost bătută din greșeală de însoțitorii acesteia (deci. inc. filele 78 - 90 dosar u.p.).

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu face declarații (fila 36 dosar instanță).

Raportat la declarațiile inculpatului și apreciind că analiza probelor administrate în cauză demonstrează că nu inculpatul este cel care a agresat-o pe partea vătămată - inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) .C. proc. pen.

A arătat că din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată este cea care s-a înarmat cu furca, din certificatul medico - legal aflat la dosarul de u.p. rezultă că doar inculpatul a prezentat leziuni specifice - înțepături - ce au putut fi produse de un obiect înțepător (furcă) și nu partea vătămată, inculpatul neputând să fie înarmat cu furca și tot el să prezinte leziuni provocate de furcă. Totodată a solicitat să se constate că declarațiile martorilor sunt contradictorii.

În subsidiar, a solicitat reținerea circumstanței atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen. - urmând a fi avute în vedere și cele două incidente anterioare existente între părți și faptul că partea vătămată a fost cea care s-a înarmat cu o furcă. De asemenea, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere lipsa antecedentelor penale și aplicarea unei pedepse sub minimul special de 3 ani și 9 luni închisoare - având în vedere și starea e minoritate, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere conform art. 86

1

C. pen.. în privința laturii civile a solicitat să se acorde despăgubiri părții vătămate în măsura în care au fost dovedite și să fie stabilite proporțional cu culpa acesteia, precum și acordarea de despăgubiri către Spitalul Județean Clinic de Urgență „Sf. A.A." Galați.

Cererile formulate de inculpatul R.Ș. nu au fost admise, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 69 C. proc. pen. - declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.

S-a arătat că urmează a se constata că în prezenta cauză, declarațiile inculpatului făcute în cursul urmăririi penale nu se coroborează cu probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească.

S-a mai arătat că se cuvine a sublinia, mai întâi, că în declarațiile sale inculpatul R.Ș. nu menționează prezența martorilor T.M., C.C. și C.H. - deși prezența acestora rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate.

Faptul că inculpatul R.Ș. a fost cel care a inițiat conflictul, încă de când se aflau în fata barului, rezultă din declarațiile martorilor prezenți la eveniment (atât în bar, cât și ulterior, în stradă) - B.L., C.C., P.N., P.F.I., B.M.N. și C.H.

Martorii T.V.M. și P.T. au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că nu știu carte și nu au citit declarațiile consemnate în această fază procesuală.

Astfel, martorul T.V.M. a declarat în faza de cercetare judecătorească faptul că P.D. i-ar fi spus să meargă acasă și să ia câte o furcă, lucru cu care el nu ar fi fost de acord, arătând totodată că fratele părții vătămate a plecat și și-a luat o furcă, după care s-a întors.

Martorul P.T. a declarat în faza de cercetare judecătorească faptul că, în timp ce erau în bar, partea vătămată a început să arunce cu bere spre inculpat, C.M., P.V. și C.N. - aspecte pe care nu le-a precizat în faza de urmărire penală.

Pentru a putea produce efecte, revenirea asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, trebuie să fie temeinic motivată și convingător dovedită și să se coroboreze cu ansamblul probator administrat în cauză.

S-a constatat că revenirea martorilor T.V.M. și P.T. asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale nu a fost temeinic motivată și convingător dovedită și a fost contrazisă de declarațiile martorilor B.L., C.C., C.H., P.N., P.F.I. și B.M.N. - date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească - astfel încât s-a dat eficiență declarațiilor martorilor date în faza de urmărire penală.

În privința declarațiilor date de frații inculpatului - P.V. și P.T. - s-a constatat că declarațiile acestora nu se coroborează între ele și nici cu declarațiile inculpatului cu privire la incidentul care a avut inițial loc în bar, ulterior cei doi plecând, nefiind de față la incidentul din stradă.

Astfel, în timp ce inculpatul a susținut că în bar partea vătămată i-a înjurat și i-a scuipat cu bere, P.T. a susținut că, după ce a ieșit din bar să ia aer, partea vătămată a trecut pe lângă el și l-a izbit, după care martorul ar fi intrat în discotecă dar nu le-a spus fraților săi cele întâmplate.

În privința declarației martorului C.I.M., dată în cursul urmăririi penale (audierea acestuia în faza de cercetare judecătorească nefiind posibilă – fila 172 dosar instanță), s-a constatat că aceasta se coroborează parțial - numai cu privire la incidentul care a avut loc în bar - cu celelalte probe administrate în cauză, în privința faptului că partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu o furcă în zona

capului, după care nu ar mai fi văzut ce s-a întâmplat, întrucât a fugit -este singulară, nefiind susținută de celelalte probe administrate.

Cu privire la declarațiile martorilor C.N. și C.M., s-a reținut ă declarațiile acestora nu sunt relevante având în vedere că nu au fost de față la momentul incidentului dintre părți.

Susținerile inculpatului cum că partea vătămată a fost cea care a venit înarmată cu o furcă au fost contrazise de declarațiile martorului B.M.N., din care rezultă că vecinii le-au dat inculpatului și fraților săi furci.

Nici declarațiile acestuia referitoare la faptul că partea vătămată și martorii P.N., B.M., B.L. și P.F. l-au lovit cu bâte și furci peste tot corpul - nu au putut fi reținute în cauză -fiind contrazise de concluziile certificatului medico - legal (fila 77 dosar u.p.).

Aspectul că din copia certificatului medico - legal rezultă că inculpatul a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent alungit; înțepare și zgâriere cu corpuri dure cu margini alungite și posibil vârf - nu conduce la concluzia că partea vătămată a fost cea care i-a produs aceste leziuni, neexistând probe certe în acest sens, cu atât mai mult cu cât pe parcursul nopții de 15/16 august 2009, inculpatul a fost implicat în conflict cu martorii B.L. și B.M., iar partea vătămată a prezentat leziuni mult mai grave decât inculpatul.

Susținerile inculpatului cum că din raportul de constatare medico -legală nu rezultă că partea vătămată ar fi prezentat leziuni provocate de obiecte ascuțite nu a prezentat relevanță, având în vedere că din probele administrate rezultă că partea vătămată a fost lovită cu coada furcii -obiect contondent care a produs leziunile descrise în actul medico -legal.

Nici susținerile că inculpatul și partea vătămată au fost duși la spital cu aceeași salvare nu au putut fi avute în vedere, fiind contrazise de procesul verbal din 16 august 2009 (fila 11 dosar u.p.).

În raport de considerentele expuse, s-a constatat că vinovăția inculpatului R.Ș. este dovedită cu probele administrate în cauză, cererea acestuia de achitare în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. neputând fi admisă.

De asemenea, s-a reținut că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., din probele administrate rezultând că inculpatul R.Ș. este cel care a generat inițial incidentul care a avut loc în fața barului, după ce barul a fost închis, disputele ce au avut

loc anterior în bar fiind între partea vătămată și numitul C.M.

În drept fapta inculpatului minor R.Ș. care în noaptea de 15/16 august 2009 în loc public - pe stradă, în satul Crăiești, Com. Vîrlezi, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat pârtii vătămate P.D.N., lovituri cu obiecte contondente (furcă, par) în zona capului, leziuni ce i-au pus în primejdie viața, s-a constat că, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La aplicarea sancțiunii, inculpatului R.Ș., au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 100 C. pen., urmând a se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

întrucât la data comiterii faptei, inculpatul R.Ș. avea vârsta de 17 ani și 5 luni, în cauză au fost constatate a fi incidente disp. art. 99 C. pen.

Din referatul de evaluare întocmit în cauză (filele 101-103 dosar u.p.) a rezultat că inculpatul minor are o reprezentare negativă în comunitate fiind perceput ca o persoană ce obișnuiește să folosească violența ca modalitate de rezolvare a eventualelor conflicte, imagine care s-a răsfrânt și asupra celorlalți frați.

S-a apreciat că factorii care au favorizat comiterea infracțiunii se află în strânsă legătură cu lipsa unor abilități de gestionare a situațiilor conflictuale, în contextul în care nu a fost sprijinit de membrii familiei în însușirea altor modalități de răspuns, decât prin folosirea violenței, nici după numeroasele acuzații aduse de organele de poliție.

S-a precizat că inculpatul R.Ș. a avut calitatea de inculpat în Dosarul nr. 913/316/2006 al Judecătoriei Târgu Bujor, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, cauză pentru care s-a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor iar din anul 2007 și până în prezent, inculpatul a fost sancționat de organele de poliție din comunitate pentru săvârșirea unor fapte de violență, prevăzute de Legea nr. 61/1991.

Având în vedere gravitatea faptei comise, natura și importanța valorii sociale căreia i s-a adus atingere, urmarea produsă (leziunile produse părții vătămate i-au pus în primejdie viața, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică permanentă), precum și elementele ce

caracterizează persoana inculpatului, mai sus prezentate, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de art. 109 alin. (1) C. pen., cu executarea efectivă a acesteia este de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen., situație față de care, cererea inculpatului de reținere a circumstanțelor atenuante judiciare și de aplicare a dispozițiilor art. 86

1

C. pen. nu au putut fi admise.

S-a arătat că aspectele invocate de către inculpat referitoare la lipsa antecedentelor penale și la vârsta acestuia au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei ce a fost aplicată, aceasta urmând a fi orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În privința pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatul R.Ș. în temeiul art. 71 C. pen., instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, b) și e) C. pen.

Inculpatul R.Ș. a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reținut la 20 august 2009 (ordonanță - fila 91 dosar u.p.) și arestat preventiv prin încheierea de ședință din 21 august 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 4932/121/2009 (încheierea fila 94 dosar u.p.).

Pe parcursul cercetării judecătorești măsura arestării preventive a inculpatului a fost verificată periodic în conformitate cu disp. art. 300

1

C. proc. pen., art. 300

2

C. proc. pen. în referire la art. 160

h

alin. (3) C. proc. pen. și constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia a fost menținută.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a arătat că s-a menținut starea de arest a inculpatului R.Ș. iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa ce a fost aplicată acestuia prin prezenta hotărâre, durata reținerii și arestării preventive, de la 20 august 2009 la zi.

S-a arătat că în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul R.Ș. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a arătat că se va aduce la cunoștință inculpatului R.Ș. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În ce privește latura civilă a cauzei Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A.A. Galați" s-a constituit parte civilă cu suma de 6.799,61 lei reprezentând cheltuieli pentru asistența medicală a părții vătămate P.D.N. (adresa filele 15-16 dosar instanță).

Partea vătămată P.D.N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale și a solicitat și plata de daune materiale în cuantumul ce va fi dovedit (încheiere - fila 36 dosar inst).

În dovedirea pretențiilor civile a solicitat proba cu acte, depunând la dosarul cauzei o serie de chitanțe (filele 67, 68 dosar inst.) și probe cu martori - probe admise de instanță.

Au fost audiați la cererea părții vătămate martorii P.G. și D.C. (declarații - filele 101, 102 ds. instanță).

Martorul P.G. a arătat că nu știe ce cheltuieli s-au efectuat cu îngrijirea părții vătămate însă a arătat că în timp ce partea vătămată era internată la spital, a împrumutat-o pe mama acesteia cu suma de 10.000.000 lei vechi pentru medicamente și alte îngrijiri medicale, întrucât partea vătămată nu era asigurată și a mai împrumutat-o cu aceeași sumă când a plecat la Mangalia pentru recuperare - sume ce i-au fost restituite.

Martora D.C. a arătat că mama părții vătămate i-a solicitat cu împrumut suma de 5 milioane lei vechi, pe care ulterior i-a restituit, suma fiindu-i necesară pentru îngrijirile medicale ale părții vătămate, aceasta spunându-i că ar fi cheltuit peste 100 mii. lei vechi. A mai declarat martora că partea vătămată urmează un program de recuperare și că mama părții vătămate i-a cerut din nou să o împrumute cu 15-20 mii. lei vechi.

S-a mai arătat că urmează a se constata că în cauză, partea vătămată a făcut dovada certă a cheltuielilor efectuate pentru îngrijiri medicale cu înscrisurile depuse la dosar (filele 67 - 68 dosar instanță) -reprezentând suma de 1.188,86 lei.

Cu privire la susținerile celor doi martori, referitoare la cheltuieli efectuate cu tratamentul de recuperare efectuat la Mangalia - s-a constatat că acestea sunt contradictorii în ce privește sumele pe care partea vătămată le-ar fi cheltuit în acest scop neputându-se stabili în lipsa unor probe certe (dosar ex. chitanțe eliberate de instituțiile medicale unde s-ar fi efectuat tratament de recuperare) - dacă s-au efectuat aceste cheltuieli și care este cuantumul acestora.

De altfel, se observă că partea vătămată a depus la dosarul cauzei bonuri fiscale eliberate cu prilejul achiziționării de medicamente, fiind greu de presupus că a păstrat toate aceste bonuri dar nu și pe cele eliberate cu ocazia efectuării tratamentelor de recuperare în cazul în care aceste tratamente ar fi fost efectiv efectuate.

În privința daunelor morale solicitate de partea vătămată s-a constatat că acestea sunt justificate, raportat la suferința psihică încercată de partea vătămată urmare infracțiunii comise de inculpat, partea vătămată, o persoană tânără, rămânând cu o infirmitate fizică permanentă.

S-a apreciat însă că, în cauză, suma de 10.000 lei reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului cauzat fără a constitui o îmbogățire fără just temei.

În raport de circumstanțele expuse, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (faptă, prejudiciu cert, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăție), în baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. s-a arătat că va fi obligat inculpatul R.Ș. la plata sumei de 1.189,86 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, către partea vătămată/ civilă P.D.N., urmând a fi respinse restul pretențiilor civile solicitate.

Potrivit art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C.civil s-a arătat că va fi obligat inculpatul R.Ș. la plata sumei de 6.799,61 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf. A.A." Galați.

În ce privește antrenarea răspunderii părinților pentru fapta minorului, conform art. 1000 al. 2 C.civil, având în vedere că la data comiterii inculpatul R.Ș. avea vârsta de 17 ani și 5 luni, s-a constatat că aceasta nu poate fi aplicată în cauză, întrucât la data de 11 februarie 2010 a intervenit decesul mamei inculpatului - R.A. (copie certificat deces - fila 151 dosar instanță), tatăl fiind necunoscut (inc. R.Ș. - din Galați).

Cum în cauză la data de 04 martie 2010 inculpatul R.Ș. a devenit major, s-a arătat că față de acesta nu se poate dispune o formă de protecție dintre cele prev. de Legea nr. 272/2004, inculpatul urmând a răspunde în privința laturii civile pentru fapta proprie, conform art. 998 C. civ.

Împotriva sentinței penale nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galați au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, partea vătămată P.D.N. și inculpatul R.Ș.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați

a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Prin apelul promovat s-a solicitat majorarea pedepsei,urmând a se avea în vedere gravitatea faptei, urmarea agresiunii exercitate de inculpat,precum și atitudinea nesinceră a acestuia.

Partea vătămată P.D.N.

a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicată inculpatului, precum și majorarea despăgubirilor la plata cărora acesta fost obligat.

Inculpatul R.Ș.

a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

A solicitat să se analizeze împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, în sensul provocării săvârșită de partea vătămată anterior comiterii faptei, prin agresarea sa, situație ce l-a adus într-o stare de emoție sub imperiul căreia a comis fapta.

Față de reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.,inculpatul a solicitat reducerea pedepsei și reducerea despăgubirilor acordate părții vătămate.

Curtea de Apel Galați a constatat că apelul declarat de inculpatul R.Ș. este fondat și apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată P.D.N. sunt nefondate

constatându-se următoarele:

Inculpatul R.Ș. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A reținut instanța de apel că din întreg ansamblul probator administrat în faza urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond s-a confirmat apărarea inculpatului,în sensul că infracțiunea a fost comisă în stare de provocare, urmare agresiunii exercitate de partea vătămată.

Instanța de fond a înlăturat probatoriile favorabile inculpatului, considerând fie că acestea sunt subiective ( fiind date de frații sau persoanele apropiate inculpatului) fie că „revenirile „ martorilor T.V.M. și P.T. nu au fost temeinic motivate și convingător dovedite.

Cu privire la declarațiile martorilor T.V. și P.T. date la instanța de fond (fila 65 și respectiv 99) instanța de apel a considerat că acestea nu reprezintă „reveniri" asupra celor declarate în faza urmăririi penale.

Împrejurarea că cei doi martori au indicat mai multe amănunte asupra incidentului dintre inculpat și partea vătămată,față de cele

declarate în faza urmăririi penale nu poate înlătura forța probantă a declarațiilor date în fața instanței în condiții de publicitate, contradictorialitate .

Aspectele indicate de cei doi martori cu ocazia audierii în faza de judecată și cu privire la care probabil nu au fost întrebați de organele de urmărire penală pot fi valorificate în contextul întregului material probator dacă coroborează cu alte probe sau elemente de fapt.

Instanța de fond a înlăturat și declarațiile martorilor C.N. și C.M., considerând că nu sunt relevante intrucât cei doi martori nu au fost de fată la momentul incidentului dintre părți.

Declarațiile celor doi martori care aveau totuși cunoștință de acel incident pot fi interpretate ca probe indirecte, iar în condițiile în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză, pot servi la aflarea adevărului.

De asemenea, a fost înlăturată declarația martorului C.I. -dată în faza urmăririi penale ( probă favorabilă inculpatului) - pe motiv că „ aceasta se coroborează doar parțial - numai la incidentul din bar cu alte probe, în schimb, cu privire la împrejurarea că partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu o furcă este singulară".

Instanța de apel a mai reținut, în continuare, că declarația martorului C.I.M. se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

S-a constatat astfel că prima instanță a înlăturat declarațiile favorabile inculpatului, însă a primit favorabil declarațiile date de martorii părții vătămate (frații și prietenii acesteia), neanalizând și neluând în calcul faptul că și aceste probe pot fi subiective și mai mult, apreciem că și aceste declarații suportă critici cu privire la reveniri, modificări asupra situației de fapt, ori contradictorii.

Conform art. 63 C. proc. pen. constituie probă orice element de fapt care servește la aflarea constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

S-a mai reținut că ansamblul probator administrat în cauză a constat în declarațiile inculpatului și ale martorilor ce făceau parte din grupul acestuia (P.V., P.T. - frații

inculpatului,C.N., C.M., precum și C.I. și M.A.), respectiv din declarațiile martorilor favorabili părții vătămate (P.N., P.F. - frații părții vătămate, C.H., C.C., B.L., B.M.N.).

Inculpatul R.Ș. a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată, însă a precizat că anterior acestei activități a fost lovit la rândul său de partea vătămată cu o furcă în zona capului, instanța de apel reținând că aceste susțineri ale inculpatului se coroborează cu următoarele mijloace de probă:

-

Declarația martorului C.I.M. (fila 27 dosar urmărire penală) prin care se arată că partea vătămată P.D. a lovit pe inculpat cu o furcă în partea din spate a capului,în zona cefei.

Martorul a mai susținut că a auzit când partea vătămată zicea „ îi omor pe frații P.".

- Declarația martorului T.V.M. ( fila 65 dosar fond ) prin care susține că partea vătămată i-a zis să meargă acasă, să ia câte o furcă și să se întoarcă, „întrucât credea că fratele său este bătut".

- Martorul C.M. a susținut că în cursul nopții a fost strigat de C.T. să-i dea o găleată cu apă. Când a ieșit din casă în fața barului vechi, la aproximativ 15 metri de casa sa, martorul a văzut că inculpatul și partea vătămată erau căzuți la pământ ( filele 48 - 49 dosar urmărire penală).

- Martora M.A. a declarat că în noaptea faptei a aflat de la concubinul său, martorul P.T. faptul că inculpatul și partea vătămată s-au bătut reciproc și ambii au fost luați cu salvarea.

- Martorul C.H. a susținut că a auzit că inculpatul a fost lovit la cap, dar nu știe cine îl lovise.

- Martorul B.M.N. a declarat că a văzut când partea vătămată se certa cu inculpatul . Când s-a apropiat de ei a văzut că partea vătămată avea o furcă asupra sa.

- Martorul P.T. a declarat că a fost sunat de numitul I.G. care i-a zis că fratele său (inculpatul ) a fost bătut de partea vătămată și este căzut în drum.

- Martorul P.V. a susținut că după ce a plecat de la bar cu inculpatul au fost ajunși din urmă de partea vătămată, care l-a lovit pe inculpat cu o furcă în cap. întrucât a observat că spre ei mai venea P.F., P.N., B.M. și B.L., de frică, a fugit și nu a văzut ce s-a mai întâmplat.

- Martorul P.T. a declarat în faza urmăririi penale că a văzut când partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu furca în zona capului.

Curtea de Apel a reținut că probatoriile arătate mai sus se coroborează și cu mențiunile din certificatul medico-legal din 19 august 2009 (fila 11 dosar urmărire penală), care confirmă agresarea inculpatului cu o furcă, rezultând din acest act medical că inculpatul a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp alungit, înțepare și zgâriere cu corpuri dure cu margini alungite și posibil vârf, leziuni ce pot data din 15/16 august 2009 și care necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, din procesul-verbal încheiat la data de 16 august 2009 (fila 11 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul a fost adus la spital cu ambulanța la ora 05

20

, fiind diagnosticat cu politraumatism prin agresiune și traumatism cranio - cerebral acut deschis, contuzie abdominală și internat la neurochirurgie.

Din același proces-verbal întocmit de organele de urmărire penală -rezultă că partea vătămată a fost adusă la spital cu ambulanța, la ora 05

45

.

S-a mai reținut că față de cele de mai sus, apărarea inculpatului, în sensul că a fost lovit inițial de partea vătămată apare drept credibilă, putând fi folosită în favoarea sa, fiind certă împrejurarea că agresarea inculpatului de către partea vătămată a avut loc anterior desfășurării activității infracționale a acestuia .Acest aspect rezultând atât din probatoriile arătate mai sus, dar și din faptul că imediat loviturii primite de la inculpat, partea vătămată nu s-a mai ridicat de la pământ.

A mai constat instanța de apel că ideea conform căreia conflictul ar fi fost generat de inculpat în fața barului, după ora închiderii, nu poate fi primită și nu poate avea drept efect înlăturarea scuzei provocării, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că acel conflict din fața barului a avut loc între inculpat însoțit de martorul C.M. și frații B. (martorii B.L., B.M.) care erau însoțiți de martorii P.N. și de numiții T., T., fără a o implica în mod direct pe partea vătămată ( conform declarațiilor martorilor B.L., B.M., C.I.).

Instanța de apel a reținut că inculpatul a comis infracțiunea urmare atitudinii agresive a părții vătămate constând în lovirea sa cu o furcă în zona capului, pe fondul stării de tulburare cauzată de exercitarea acestor violențe, iar împrejurarea că urmarea activității infracționale a inculpatului a avut un caracter mai grav ( implicând reținerea infracțiunii de tentativă la omor calificat), față de urmarea activității

exercitate de partea vătămată (inculpatul necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale) nu poate avea drept consecință înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

Având în vedere considerentele arătate, Curtea de Apel Galați a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special (de 3 ani și 9 luni), față de împrejurarea că inculpatul este tânăr, se află la primul impact cu legea penală, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen. considerăm că îndreptarea și reeducarea acestuia se poate realiza în bune condiții prin executarea efectivă - în regim de detenție - a unei pedepse în cuantum de 3 ani și 2 luni închisoare.

Reținând în speță prevederile art. 73 lit. b) C. pen., s-a impus reformarea soluției instanței de fond și sub aspectul laturii civile a cauzei.

Având în vedere modalitățile concrete de comitere a faptei, urmarea produsă de activitatea ilicită exercitată de partea vătămată asupra inculpatului, soldată cu producerea de leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale s-a considerat că procentul de culpă al acesteia poate fi apreciat la 25%, iar cel al inculpatului la 75%.

Față de aceste considerente, sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a redus cuantumul despăgubirilor materiale și al daunelor morale acordate părții vătămate P.D.N., precum și cuantumul despăgubirilor acordate părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Sf. A.A." Galați, cu 25%.

Având în vedere motivele invocate inițial și care au condus la admiterea apelului declarat de inculpat, s-a considerat că apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de partea vătămată P.D.N. sunt nefondate.

Astfel, nu au putut fi primite apelurile declarate de Parchet și partea vătămată - sub aspectul laturii penale - prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, întrucât prin reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării în mod legal s-a impus reducerea cuantumului pedepsei sub limita minimului special.

De asemenea, motivele de apel invocate de partea vătămată - sub aspectul soluționării laturii civile s-au constatat a fi nefondate, neimpunându-se majorarea cuantumului despăgubirilor la plata cărora a fost obligat inculpatul,, avându-se în vedere și pentru acest ultim aspect efectele dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. care, prin raportare la gradul de culpă reținut în sarcina fiecărui participant la conflict s-a impus reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale.

Prin Decizia penală nr. 57/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de inculpatul R.Ș., în prezent aflat în Penitenciarul de Minori și Tineri Tichilești), împotriva sentinței penale nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galați.

A desființat în parte sentința penală nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A redus de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R.Ș. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., reținând în favoarea acestuia disp.art. 73 lit. b) C. pen. în referire la art. 76 alin. (2) C. pen.

A redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea vătămată/civilă P.D.N., astfel: de la 1.188,86 lei la 891,50 lei daune materiale ; de la 10.000 lei la 7.500 lei daune morale.

A redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de Urgentă „Sf. A.A." Galați, de la 6.799,61 lei la 5.099,71 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată/civilă P.D.N.,  împotriva sentinței penale nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galați.

În baza disp.art. 383 alin. (1)

1

și art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului R.Ș.

În baza disp.art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 august 2009 la zi.

În baza disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea vătămată/civilă P.D.N. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Decizia penală nr. 57/A din 10 decembrie 2010 a, Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, a fost pronunțată cu opinia separată a domnului judecător, președinte A.B. astfel:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată /civilă P.D.N. și în consecință :

A desființat în parte sentința penală nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galați și în rejudecare.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului R.Ș. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.Ș.

Conform art. 383 alin. (1)

1

în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 20 august 2009 până la data de 10 decembrie 2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul R.Ș. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat Ț.S. s-a dispus a fi virată în contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

S-a apreciat că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată/civilă P.D.N. sunt 'fondate, urmând a fi admise, iar apelul declarat de inculpatul R.Ș. este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi arătate în continuare

Analizând sentința penală apelată s-a constatat că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză a reținut în mod corect fapta săvârșită de inculpatul R.Ș. cu vinovăție și a dat acesteia încadrarea juridică.

Astfel, din plângerea și declarațiile părții vătămate P.D.N., raportul de constatare medico-legală din 17 august 2009, procesul - verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării la fața locului și declarațiile celor 14 martori audiați în cauză a rezultat cu certitudine că în noaptea de 15/16 august 2009, în loc public și pe fondul unui conflict spontan, inculpatul R.Ș. a aplicat părții vătămate lovituri repetate cu corpuri dure, cauzându-i leziuni traumatice cranio cerebrale grave, pentru a căror vindecare au fost necesare 80 - 90 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

S-a reținut totodată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se poate reține că inculpatul a săvârșit fapta provocat de partea vătămată, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă

că acesta este cel care a inițiat și provocat scandalul din noaptea de 15/16 august 2009.

Astfel, din declarațiile martorilor B.M. și B.L. rezultă că, în timp ce se aflau în drum lângă podețul ce face accesul pe terasa barului, inculpatul R.Ș., care se afla pe terasă, a aruncat în ei cu bere din sticle și chiar cu sticle. B.L. s-a dus la inculpat și i-a atras atenția asupra gestului făcut, însă a intervenit martorul P.T. - vărul inculpatului, care i-a spus să-și vadă de treabă.

Martorul B.M. a arătat că inculpatul R.Ș. a încercat să-l lovească cu pumnul, însă a intervenit numitul P.N. și a scăpat. A arătat în continuare că și martorul P.T. a venit asupra lui cu intenția de a-l lovi, însă a reușit și a fugit în bar.

Faptul că inculpatul R.Ș. a aruncat cu sticle de bere a fost confirmat și de către martorul C.C., acesta a declarat că inculpatul a aruncat o dată cu o sticlă, dar nu a lovit pe nimeni, după care a mai aruncat cu o sticlă care l-a lovit în spate. Arată că în momentul în care martorul B.M. i-a reproșat inculpatului de ce aruncă cu sticle, acesta s-a repezit și a început să-l lovească cu pumnii

Martorul P.N. a declarat că la un moment dat că în bar a intrat un tânăr care i-a strigat că „al de P." îl bat pe fratele său (partea vătămată) și când a ieșit din bar l-a văzut pe fratele său mergând cu spatele către casă, iar inculpatul R.Ș. dădea să fugă după el. A arătat martorul că s-a dus la R.Ș. și l-a ținut să nu se ducă după partea vătămată, dar acesta l-a împins și l-a lovit cu pumnul, la rândul său lovindu-l și el pe inculpat.

A arătat martorul că la un moment dat au plecat spre casă împreună cu partea vătămată, însă inculpatul a continuat să strige după ei și să-i amenințe că nu se lasă până nu-i omoară. A artat martorul în continuare că după ce au parcurs cam 10 -15 metri s-au trezit în spatele lor cu frații P.V., R.Ș. (aceștia având în mână ghioage) și P.T. care avea în mână o furcă, care au început să o lovească pe partea vătămată.

Martorul P.F.I. a declarat că a fost anunțat că fratele său este bătut, că în momentul în care au ajuns la discotecă inculpatul și partea vătămată se înjurau și se amenințau reciproc, că a luat-o pe partea vătămată de mână și au plecat spre casă, dar după 10-15 metri au fost ajunși de frații Patriche care au început să o lovească pe partea vătămată.

S-a mai reținut că declarațiile martorilor P.N. și P.F. se coroborează cu declarațiile martorului C.C. care au arătat că a plecat spre casă împreună cu partea vătămată și

martorii C.H., P.N., C.I., T.M. și T.P. și că, la un moment dat a auzit strigăte de amenințare „stai că te omor", iar când s-a uitat în urmă i-a văzut pe inculpatul R.Ș. cu o furcă în mână, pe P.T. cu o furcă în mână, pe P.T. - cu un par și pe C.M. și C.V. care aveau furci în mână.

A arătat martorul că aceștia au vrut să o lovească pe partea vătămată, dar a intervenit P.F. care a tras-o pe partea vătămată ca să-l ducă acasă. A confirmat martorul că inculpatul a continuat să vină după partea vătămată și că aceasta din urmă s-a smucit pentru a sta de vorbă cu inculpatul și a-i reproșa de ce s-a luat de el, moment în care inculpatul a ridicat furca și l-a lovit de câteva ori cu furca în cap.

Este evident că intervalul de timp scurs de la incidentul din fața barului și până în momentul în care partea vătămată a fost lovită în cap a fost foarte scurt, că la un moment dat conflictul a fost aplanat, martorul P.F. luând-o de braț pe partea vătămată și încercând să o ducă acasă, situație în care inculpatul nu a mai avut nici o justificare pentru a o urmări pe partea vătămată, a o amenința cu moartea și de a o lovi.

Față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, de perseverenta infracțională a inculpatului, de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, de urmările produse și care s-ar fi putut produce (partea vătămată a prezentat leziuni traumatice cranio - cerebrale grave pentru a căror vindecare au fost necesare 80 - 90 zile de îngrijiri medicale, a rămas cu lipsă de substanță osoasă post - eschilectomie de necesitate ce constituie infirmitate fizică permanentă, salvarea vieții părții vătămate datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util), dar și față de circumstanțele personale ale inculpatului, care a absolvit doar trei clase, are reprezentare negativă în comunitate, fiind perceput ca o persoană ce obișnuiește să folosească violența pentru rezolvarea anumitor conflicte, a fost sancționat contravențional și a fost cercetat și în alte cauze penale, s-a constatat că pedeapsa de numai 4 ani și 6 luni închisoare este modică, și nu este de natură să ducă la realizarea scopului procesului penal și reeducarea inculpatului, astfel că s-a reținut că se impune majorarea acesteia.

Elementele de individualizare au justificat de ce în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante din cele prevăzute de art. 74 C. pen., iar cuantumul pedepsei aplicate nu permite decât executarea prin privare de libertate și că apelul acestuia este nefondat.

În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cuantumul despăgubirilor civile fiind stabilit pe baza probelor administrate în cauză.

Împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și partea vătămată P.D.N., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 529/121/2009.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

a invocat motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și pct. 17

2

C. proc. pen., criticând ambele hotărâri pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea ambelor hotărâri pronunțate de instanța de apel și instanța de fond și, în rejudecare, majorarea pedepsei aplicate inculpatului R.Ș., cu înlăturarea circumstanței prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. A criticat greșita apreciere a probelor administrate în cauză atunci când s-a reținut în favoare a inculpatului R.Ș., circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Recurentul parte vătămată P.D.N.

deși a declarat recurs în termen legal, acesta nu a înțeles să-și motive cererea de recurs în sensul dispozițiilor art. 385

10

C. proc. pen., deși în cererea scrisă a precizat că înțelege să critice ambele hotărâri pronunțate de instanța de apel și instanța de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele pe care le va depune printr-un memoriu scris.

Examinând hotărârea instanței de apel atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursurile sunt nefondate.

I. Cu privire la recursul declarat de parte vătămată P.D.N.,

înalta Curte constată că acesta nu a depus motivele de recurs în scris sau printr-un memoriu separat care tre