ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2950/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 522 din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 2734/107/2009 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.I..

A fost condamnat inculpatul M.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv, începând cu 27 mai 2009 și până la 24 iunie 2010.

A fost menținută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 21 iunie 2010.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a briceagului - corp delict, folosit la comiterea faptei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în baza de date a SNDGJ.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 76/2008 a fost informat inculpatul cu privire la scopul prelevării de probe biologice, respectiv pentru obținerea și stocarea profilului său genetic în baza de date a SNDGJ.

S-a constatat că partea vătămată și civilă V.P. a decedat în cursul judecății, fiind introdus în cauză în temeiul art. 21 alin. (1) C. proc. pen. singurul succesor legal, fiul acestuia, V.B.A.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească succesorului legal al părții civile decedate suma de 2.000 RON, cu titlu de daune morale și respinge daunele materiale solicitate.

S-a dispus restituirea către succesorul legal al părții civile a următoarelor bunuri ridicate: un tricou și o pereche de pantaloni.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Alba suma de 736,15 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.500 RON, cheltuieli judiciare, din care 300 RON reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu (200 RON la urmărire penală și 100 RON în faza de judecată) cu privire la care s-a dispus virarea în contul Baroului Alba din fondurile MJLC.

Pentru a decide în acest sens, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul M.I. nu posedă o locuință proprie din anul 2006 și de atunci stă prin diverse locuri din țară (parcuri, gări); are trei copii minori care au fost dați în plasament la o mănăstire, iar fosta sa soție este plecată în străinătate. Prestează diverse munci ocazionale, cum ar fi căutatul de fier vechi sau culesul de melci iar din martie 2009 s-a adăpostit într-un vagon de tren.

Partea vătămată V.P. a avut, de asemenea, o situație materială extrem de precară, neavând o locuință în care să stea. În ultimii doi ani, a locuit într-o baracă aparținând numitului B.L., situată pe un teren al acestuia, în zona șoselei de centură a municipiului Alba Iulia. A prestat diverse munci ocazionale.

Cei doi se cunoșteau și au fost chiar în relații bune, însă la data de 23 mai 2009 au fost protagoniștii unui incident violent, soldat cu urmări grave.

În data respectivă, în jurul orelor 16,00, inculpatul împreună cu martorul G.D. s-au deplasat la adăpostul numitului T.I., alăturat grajdurilor numitului B.L., în apropierea șoselei de centură a municipiului Alba Iulia, la intersecția cu bariera de cale ferată din capătul străzii Mărășești. Au băut toți trei dintr-o sticlă de vin adusă de inculpat, pe care au terminat-o, după care au mai cumpărat una. A venit apoi alături de ei și partea vătămată V.P. care a început să bea vin împreună cu aceștia.

Între cei sus-menționați a apărut o stare de tensiune, aceștia au ajuns chiar să se certe în legătură cu anumite munci pe care le-au prestat la un abator, după care partea vătămată a fost nemulțumit că inculpatul a continuat să lucreze acolo. Partea vătămată a amenințat inculpatul cu bătaia, iar acesta din urmă a scos din buzunar un briceag și a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdominală. La scurt timp, martorii B.L. și T.I. l-au auzit pe inculpat spunând "l-am aranjat pe P.".

Partea vătămată nu s-a dus în ziua respectivă la spital pentru a primi îngrijiri, ci doar în ziua următoare, când a fost vizitat la baracă de concubina sa R.S.. Aceasta a chemat ambulanța, partea vătămată a fost transportat la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale. S-a constatat că acesta suferise în urma agresiunii leziuni intestinale, cu început de peritonită.

Starea de fapt expusă mai sus a fost stabilită în baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a denunțului (24 mai 2009), proces-verbal de cercetare la fața locului din 24 mai 2009 însoțit de planșe fotografice, raport de constatare medico-legală din 28 mai 2009, depozițiile martorilor G.D., T.I., B.L., R.S. și B.M., coroborate cu declarațiile inculpatului.

Instanța fondului nu a dat curs cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. cu reținerea art. 73 lit. b) C. pen. S-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, fapt dovedit de instrumentul folosit, apt să producă moartea, zona vitală în care s-a aplicat lovitura, intensitatea deosebită atestată de leziunile produse. Toate aceste elemente conturează intenția de a ucide, iar faptul că a fost pusă în primejdie viața persoanei nu are o relevanță esențială în ce privește încadrarea juridică. Relevantă este intenția de a ucide, dovedită de împrejurările obiective menționate.

S-a apreciat că nu se justifică nici reținerea provocării deoarece, chiar dacă între părți s-a creat o situație tensionată, din probe nu rezultă că partea vătămată ar fi avut o conduită agresivă de natură să explice și să justifice o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia să se fi comis fapta.

Ca atare, fapta inculpatului M.I. de a-i aplica, în data de 23 mai 2009, părții vătămate V.P. o lovitură cu un briceag în zona abdominală, provocându-i o plagă penetrantă, cu leziuni intestinale și apariția peritonitei, leziuni care pentru vindecare necesită 25 - 30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus victimei viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a apreciat că, în speță, conduita procesuală adecvată a inculpatului cât și lipsa antecedentelor penale, pot fi reținute ca circumstanțe atenuante în accepția art. 74 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 RON, 2.000 RON daune morale și 3.000 RON daune materiale.

Partea vătămată a decedat în cursul procesului la data de 24 martie 2010, urmare a unui accident de circulație.

Partea vătămată a fost căsătorită cu numita M.G., iar din căsătorie a rezultat copilul V.B.A. Acesta este singurul fiu și moștenitor al părții vătămate astfel că a fost introdus în cauză în calitate de succesor, în conformitate cu art. 21 alin. (2) C. proc. pen.

Daunele materiale n-au fost probate în niciun fel, astfel că au fost respinse.

Daunele morale de 2.000 RON au fost apreciate ca fiind justificate în totalitate în raport de gravitatea faptei și urmările produse, constând în vătămarea gravă a sănătății, astfel că, în baza art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului la plata lor în favoarea succesorului părții civile V.B.A..

Partea civilă Spitalul de Urgență Alba s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 736,15 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei. Cererea a fost apreciată ca întemeiată, astfel că s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume în favoarea părții civile.

B. Împotriva sentinței penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.I., aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- încadrarea juridică reținută de instanța de fond este greșită, acțiunile inculpatului circumscriindu-se elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă și nu ale infracțiunii de tentativă de omor;

- în mod greșit, instanța nu a acceptat apărarea inculpatului în sensul că fapta a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență;

- sancțiunea penală aplicată este excesivă și mult prea severă în raport cu circumstanțele în care s-a derulat incidentul, urmările produse și atitudinea părții vătămate;

- modalitatea de executare a sancțiunii penale aplicate nu este una adecvată și excede posibilităților reale de reeducare a inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 38/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 522/2010 pronunțată de Tribunalul Alba, apreciindu-se toate criticile ca nefondate.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei și a individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată, reiterând solicitările din apel în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., reținerea stării de provocare și a circumstanțelor atenuante, cu consecința schimbării modalității de executare a pedepsei.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

Astfel, Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au reținut în mod corect situația de fapt, iar în raport de împrejurările în care s-au petrecut faptele - la data de 23 mai 2009, după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice și și-au adus reciproc diferite reproșuri, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdominală cu un briceag pe care-l avea asupra sa, cauzându-i leziuni grave, ce i-au pus viața în primejdie, aceasta fiind supusă unei intervenții chirurgicale - a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei. Astfel, critica adusă sub acest aspect hotărârilor pronunțate în cauză este nefondată, întrucât acțiunile inculpatului, de a aplica victimei o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător (briceag) într-o zonă vitală a corpului - abdomen - se circumscrie infracțiunii de tentativă la omor și nu infracțiunii de vătămare corporală, intenția de a ucide a inculpatului, chiar indirectă, rezultând din materialitatea actelor de agresiune și zona anatomică asupra căreia au fost îndreptate.

De asemenea, nu este întemeiată nici critica privind greșita nereținere a stării de provocare în care a acționat inculpatul, din probele administrate în cauză nereieșind că victima ar fi determinat în mod covârșitor, prin comportamentul său inadecvat, săvârșirea faptei de către inculpat. Este incontestabil că între inculpat și partea vătămată au existat discuții mai aprinse, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în legătură cu anumite munci pe care ambii le-au prestat la un abator, că cei doi s-au injuriat reciproc și că partea vătămată a amenințat cu bătaia pe inculpat, însă toate acestea nu reprezintă în sine o conduită agresivă de natură să explice și să justifice o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia inculpatul să fi comis fapta.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a se reduce pedeapsa și de a se schimba modalitatea de executare a pedepsei într-una neprivativă de libertate, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, instanța de fond a dozat corespunzător atât cuantumul cât și modalitatea pedepsei aplicate, inculpatul neprezentând garanțiile unei conduite care să permite instanței să dea dovadă de o clemență sporită. Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în raport de care a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege - 10 ani - până aproape de limita minimă prevăzută de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. - 1/3 din acest minimul special - iar o nouă reducere a pedepsei nu este justificată nici de circumstanțele de fapt ale cauzei și nici de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Pe de altă parte, în ceea ce privește critica privind modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. reținute în sarcina inculpatului nu justifică și aplicarea unei pedepse în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că în raport de fapta săvârșită și urmarea produsă, scopul pedepsei nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei prin privare de libertate.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că încadrarea juridică dată faptei este corectă iar pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică modificarea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2011.