ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1777/2010

Asupra recursului

penal de față,

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 455 din 14 decembrie

2009 pronunțată de Tribunalul Alba a fost condamnat inculpatul V.I. la

următoarele pedepse:

- 4 ani închisoare

pentru tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C.

pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 2 luni închisoare

pentru port fără drept a unui cuțit tip briceag, faptă prevăzută de art. 1

1

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art.

76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 și 34

C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare în condițiile art. 71, 64

alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a constatat că partea vătămată P.V.C. domiciliat

provizoriu în Alba Iulia, str. G.B. județul Alba, nu a formulat pretenții

civile, după cum nici Spitalul Județean de Urgență Alba nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului tip briceag folosit

în comiterea faptelor.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prevalarea de probe biologice de la inculpat, după

rămânerea definitivă a sentinței, pentru a fi introduse în baza de date a

S.N.D.G.J.

Pentru a pronunța

această soluție, pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a

reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul V.I. este

o persoană fără locuință stabilă care trăiește din cerșetorie. S-a combinat cu

partea vătămată, care la rândul său duce același gen de viață și au avut bune

relații.

În data de 4 iulie

2009, între părți, a avut loc un incident care s-a soldat cu consecințe foarte

grave. Inculpatul se afla pe o bancă situată în parcul din zona centrală a

municipiului Alba Iulia. Partea vătămată, împreună cu concubina sa P.N., au

trecut în plimbare prin parcul respectiv. Inculpatul avea lângă el o sticlă de

alcool sanitar din care consuma, iar partea vătămată s-a solicitat să-i dea și

lui să bea din sticlă.

Inculpatul a refuzat,

iar după ce cei doi s-au îndepărtat a strigat după partea vătămată să-i

restituie niște papuci.

Partea vătămată s-a

întors către inculpat, iar acesta s-a ridicat de pe bancă, a scos un briceag

din buzunar și a aplicat cu el o lovitură părții vătămate în partea stângă a

abdomenului. Partea vătămată a fost de urgență transportată la spital, leziunea

abdominală necesitând 16 - 18 zile îngrijiri medicale și nu a pus în primejdie

viața acestuia.

Inculpatul s-a apărat

spunând că a fost atacat de partea vătămată care l-a lovit și a intenționat să-i

sustragă sticla de alcool sanitar și o sumă de bani și că ar fi aplicat

lovitura de briceag pentru a se apăra, aspecte ce nu au fost confirmate de

probe.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul

V.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub mai multe aspecte.

Prin Decizia penală

nr. 17/A din 2 martie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, a desființat sentința penală atacată

doar sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește neaplicarea

pedepsei complementare, momentul prelevării probelor biologice de la inculpat

în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J. și

omisiunea încunoștiințării inculpatului despre stocarea datelor sale genetice

și procedând la o nouă judecată, în aceste limite, s-au dispus următoarele:

- aplicarea

inculpatului V.I. a pedepsei complementare a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- prelevarea probelor

biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic, în

baza de date a S.N.D.G.J., la liberarea din penitenciar, conform art. 7 alin.

(1), (2) din Legea nr. 76/2008;

- în baza art. 5

alin. (5) din Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice

recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a

profilului său genetic.

Au fost menținute în

rest dispozițiile hotărârii apelate și s-a respins, ca nefondat, apelul

formulat de inculpatul V.I.

În termen legal,

împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.

În esență, inculpatul

a criticat nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor atacate cu referire la

încadrarea juridică a faptei și, în subsidiar, la individualizarea judiciară a

pedepsei.

Referitor la

încadrarea juridică a susținut că intensitatea loviturii aplicate, cât și

leziunile produse justificau încadrarea activității infracționale în

dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen. și aplicarea unei pedepse în aceste

limite sancționatoare.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârilor recurate în raport de criticile formulate, de

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C.

proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen. se constată - pentru considerentele ce urmează - că recursul este

nefondat.

Instanțele au

stabilit, în contextul probelor administrate, al practicii judiciare, cât și a

dispozițiilor din dreptul penal, o corectă stare de fapt, o încadrare juridică

adecvată și în perfectă concordanță cu starea de fapt reținută, dar și cu norma

penală care încriminează tentativa la omor calificat și, tot astfel, pedeapsa

stabilită respectă limitele legale sancționatoare și reflectă în egală măsură

pericolul social al faptei și făptuitorului.

Deși concluziile

medico-legale au menționat că leziunile produse părții vătămate nu i-au pus în

primejdie viața, încadrarea juridică corectă a activității infracționale este

în tentativă la omor calificat, așa cum corect au apreciat instanțele de fond

și apel. Afirmația are în vedere împrejurările concrete în care fapta s-a

consumat spontan, instrumentul folosit, apt să producă moartea, zona anatomică

vizată, și în acest context, discutând despre intensitatea loviturii este greu

de spus cum a fost aceasta, dacă a fost lovită partea stângă a abdomenului,

plaga fiind penetrantă cu cavitatea abdominală și doar șansa făcând să nu fie

lezate organele vitale situate în această zonă, respectiv inima, plămânii,

splina.

Apreciind aceste

elemente prin prisma intenției cu care a acționat inculpatul - care a acceptat

chiar și producerea rezultatului letal - este relevantă o intenție indirectă ce

caracterizează tentativa la omor, în același timp, fiind și elementul care

diferențiază infracțiunea de lovire de tentativa la omor.

Pentru aceste motive,

în mod corect inculpatul a fost condamnat pentru tentativa la omor, săvârșită

în condiții care atrag o încadrare calificată a faptei.

Cât privește

individualizarea judiciară a pedepsei, aceasta s-a realizat cu respectarea atât

a dispozițiilor art. 72, cât și ale art. 52 C. pen.

Deși inculpatul a

invocat apărări pe care nu le-a putut proba a avut, în general, o atitudine

procesuală sinceră care alături de lipsa antecedentelor penale, au justificat

reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante care au avut ca efect

reducerea pedepsei sub limita minimă legală și în final, au condus la

stabilirea unei pedepse care să reflecte în mod real atât pericolul faptei cât

și al făptuitorului și, în același timp, să realizeze prevenția și reinserția

socială a recurentului.

Așa fiind, criticile

formulate sunt nefondate și cum nu se constată nici alte motive de casare,

urmare a examinării din oficiu a hotărârilor atacate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca

nefondat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. se va computa din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.I. împotriva Deciziei penale nr. 17 din 2 martie 2010 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 iulie

2009 la 5 mai 2010.

Obligă recurentul

inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2010.