ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4075/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din 19 mai 2010, Tribunalul Vâlcea, secția penală, a dispus următoarele:

În temeiul art. 20 C. pen., rap.la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.V., fiul lui I. și E., la pedeapsa 7 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă de omor calificat și deosebit de grav.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., rap.la art. 176 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. l-a mai condamnat pe inculpatul M.V. la 6 luni închisoare pentru port nelegal de cuțit.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a), teza a II-a C. pen.

Prin aceeași sentință a respins acțiunea civilă exercitată de către partea vătămată - parte civilă S.I. A admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Vâlcea și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 173,14 lei.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a cuțitului tip briceag folosit de către inculpat la săvârșirea infracțiunilor.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului. A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 22 ianuarie 2010.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 111/P/2009 din 05 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului M.V. pentru tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplic.art. 73 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și, respectiv, port ilegal de cuțit, prev. de art. 11 alin. (1), pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. Conform rechizitoriului, la data de 04 ianuarie 2009, la orele 17, Poliția municipiului Rm. Vâlcea a fost sesizată, prin sistemul de urgență 112, de către numita B.M., barman la SC V. SRL Rm. Vâlcea, cu privire la faptul că, în aceeași zi, în incinta barului, a avut loc un conflict spontan între M.V. și S.I., conflict soldat cu înjunghierea celui din urmă de către primul.

În urma cercetărilor efectuate, s-au reținut următoarele: M.V. și S.I. s-au cunoscut în închisoare, în timpul când executau pedepse privative de libertate, M.V. fiind condamnat la 3 ani închisoare, prin sentinta penala nr. 269 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea pentru tentativă de omor calificat constând în aceea că la data de 28 martie 2004 și-a înjunghiat fiul, pe numitul M.T.I.

După ce au fost eliberați din penitenciar, cei doi au continuat să se întâlnească, cu predilecție într-un bar situat în cartierul Ostroveni.

În ziua de 04 ianuarie 2009, în bar se aflau numiții N.N. și N.A.V., care consumau băuturi alcoolice la o masă, iar la altă masă se afla S.I., care consumase 100 ml. de votcă și se afla în stare de ebrietate, așa cum a rezultat din declarația martorei B.M., barman.

În local a intrat și inculpatul M.V., care se afla și el în stare de ebrietate și care, după ce i-a spus ceva lui S.I., a trecut pe lângă acesta și a intrat în cea de-a doua încăpere a barului, rezervată pentru nefumători, încăpere unde nu se mai afla nici o persoană.

După circa 5 minute, S.I. și-a dat jos jacheta de pe el și a intrat în încăperea unde se afla inculpatul, la scurt timp înapoindu-se și afirmând că a fost tăiat de către inculpat, tăietura fiind vizibilă în zona abdominală, partea vătămată S.I. având puloverul ridicat. După el, a apărut și inculpatul, care era lovit la nas, din care îi curgea sânge, și care avea în mâna dreaptă un cuțit cu lamă rabatabilă, cuțit pe care l-a închis la cererea martorei B.M.

Inculpatul a încercat să părăsească localul, însă martora a închis ușa de acces și a anunțat organele de poliție.

Partea vătămată a fost internată, și apoi operată, din conținutul raportului de constatare medico-legală reținându-se că aceasta a prezentat o plagă penetrată abdominală și că avea conținut intestinal în cavitatea peritoneală, necesitând pentru însănătoșire un număr de 30-35 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice punându-i în primejdie viața.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă a susținut că partea vătămată a fost prima care l-a lovit cu pumnul în figură, apoi el a scos cuțitul și l-a lovit pe acesta, formulând și plângere penală împotriva acestuia, din conținutul certificatului medico legal rezultând că a suferit o fractură a oaselor proprii ale nasului, fără deplasare.

Deși a susținut că a cumpărat cuțitul în ziua respectivă, în urma examinării, a rezultat - conform procesului verbal de ridicare a acestuia de către organele de poliție - că acesta prezenta urme de uzură.

Deoarece inculpatul a mai fost condamnat pentru tentativă de omor, s-a reținut că acesta se face vinovat de tentativă de omor deosebit de grav, în urma expertizei medico-legale psihiatrice efectuate rezultând că acesta are discernământul diminuat.

În cursul judecății în primă instanță s-au luat declarații inculpatului și părții vătămate, fiind audiați, de asemenea, în calitate de martor și numiții N.N., N.A.V. și B.M., ca și numitul R.C., propus de către inculpat în circumstantiere, fiind depuse la dosar și o serie de înscrisuri pentru a dovedi starea de sănătate precară a inculpatului.

În opinia instanței de fond, din coroborarea acestor probe, ca și a celor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarații ale părților, martorilor, proces verbal de cercetare la fața locului, acte medicale, hotărârea judecătorească de condamnare anterioară a inculpatului, rezultă fără nici un fel de dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, desfășurarea faptelor fiind conformă cu cea prezentată în cuprinsul rechizitoriului.

Prima instanță a apreciat că inculpatul a săvârșit tentativa de omor sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de provocarea părții vătămate, săvârșită prin violență, aceasta fiind cea care l-a lovit puternic cu pumnul în zona feței pe inculpat, producându-i o fractură a nasului, aspect care rezultă din declarația inculpatului, coroborată cu cea indirectă a martorului N.N., și chiar cu cea a părții vătămate, a cărei versiune s-a apreciat că nu este plauzibilă, neputând fi acceptată susținerea că acesta ar fi fost înjunghiat și nu și-ar fi dat seama, abia apoi, după ce s-a dus la toaletă, a observat că a fost înjunghiat și s-a întors la inculpat, pe care l-a și lovit.

La individualizarea pedepselor aplicate s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, criterii prev.de art. 72 C. pen.

S-a apreciat că, deși tentativa de omor calificat și deosebit de grav - încadrare juridică justificată de faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru comiterea unei tentative de omor - a fost comisă în condițiile art. 73 lit. b) C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 80 C. pen. existând situația unui concurs între cauze de atenuare și de agravare, inculpatul fiind recidivist, nu se impune totuși stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, recidiva specială în care se află inculpatul și faptul că acesta purta, chiar în această situație, un cuțit asupra sa, pentru a putea riposta la nevoie, cum dealtfel a și făcut-o, justificând nereducerea pedepsei sub minimul special al textului incriminator al faptei.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de către partea vătămată - parte civilă, aceasta a fost respinsă deoarece nu s-a dovedit vreun prejudiciu material și nici justificat unul moral, suferințele la care a fost supus, ca o consecință a faptei inculpatului, decurgând din propria culpă, astfel că nu ar fi justificată repararea bănească de către inculpat a unui asemenea prejudiciu.

A fost totuși admisă acțiunea civilă promovată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Vâlcea, inculpatul urmând a fi obligat la plata către aceasta a cheltuielilor efectuate cu ocazia spitalizării părții vătămate.

Conform dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului tip briceag folosit de către inculpat la săvârșirea infracțiunilor.

Deoarece inculpatul se află în stare de arest preventiv, conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., instanța de fond a menținut această măsură preventivă, apreciind că temeiurile care au impus luarea acesteia nu au încetat, subzistând și în prezent, neintervenind temeiuri noi care să impună punerea în libertate a inculpatului, pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică fiind încă de actualitate, netrebuind ignorat faptul că acesta a mai fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de același tip, și nici modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, inculpatul având asupra sa un cuțit, ceea ce denotă periculozitatea sa și atitudinea față de valorile sociale privind viața, integritatea și sănătatea, ca valori ocrotite de legea penală.

Împotriva sentinței, în termen legal, M.P. și inculpatul au declarat apel.

Inculpatul a solicitat, în apel, numai reducerea pedepsei aplicate, cu motivarea că este o persoană vârstnică și că a acționat ca urmare a conduitei provocatoare a părții vătămate.

M.P. a criticat sentința, pe de o parte, deoarece pedeapsa nu a fost redusă sub minimul special, iar pe de altă parte, cu privire la conținutul interzicerii drepturilor, ca pedeapsă complementară și accesorie.

Prin Decizia penală nr. 72/ A din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins ca nefondat apelul inculpatului și a admis apelul M.P., acesta din urmă însă numai cu privire la pedeapsa complementară și la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului, cu deducerea în continuare a duratei arestării preventive.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a menționat - în sinteză - pe de o parte, că în condițiile incidenței art. 80 C. pen. nu era obligatorie reducerea pedepsei sub minimul special, iar pe de altă parte, că individualizarea pedepsei s-a făcut cu stricta respectare a dispozițiilor art. 72 și art. 52 din C. pen., nefiind întemeiată solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei.

Împotriva hotărârilor, în termen legal, inculpatul M.V. a declarat prezentul recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. referitor la individualizarea pedepsei.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță, cu acordul său, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales, a fost ascultat (fii. 23), recunoscând - în sinteză - fapta pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul a susținut că o cunoștea pe partea vătămată din penitenciar, că a avut întâmplător briceagul asupra sa, și că a lovit doar pentru a se apăra. Prima instanță a administrat probele propuse prin actul de sesizare și a încuviințat probele noi propuse de apărarea inculpatului (înscrisuri și un martor în circumstanțiere), nefiind propuse probe noi în apărare cu privire la situația de fapt. Înainte de a se trece la dezbateri, nici inculpatul personal, și nici avocatul ales al acestuia nu au formulat cereri noi și nici nu au mai propus alte probe în apărare;

- în apel, inculpatul, beneficiind de asistență juridică a unui avocat desemnat din oficiu - cu acordul său - a fost ascultat (fii. 35) menționând expres că nu solicită probe noi în apărare, că recunoaște și regretă fapta, cu aceeași motivație (a lovit cu cuțitul pentru a se apăra). înainte de a se trece la dezbateri, nici inculpatul personal, și nici avocatul acestuia nu au formulat cereri noi și nici nu au mai propus alte probe în apărare;

- în recurs, cu acordul său, și în prezența avocatului desemnat din oficiu, inculpatul a fost ascultat arătând expres că nu solicită alte probe în apărare, și că menține toate declarațiile date anterior. A motivat fapta prin aceea că a lovit cu cuțitul doar pentru a se apăra (fil. 31).

În cursul judecării recursului nu au fost depuse motive scrise de recurs, motivele fiind însă menționate cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt consemnate în partea introductivă a deciziei, inculpatul solicitând anexarea unor memorii în care, în esență, fără a contesta faptele pentru care a fost trimis în judecată, a invocat aceeași motivație a acesteia (fii. 4, 8) și invocând necesitatea reținerii stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) din C. pen.

Procedând la examinarea pe fond a recursului inculpatului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită ca egală cu minimul special al textului incriminator pentru tentativă de omor calificat și deosebit de grav (7 ani și 6 luni închisoare).

La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv datele legate de persoana inculpatului, dar și scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Înalta Curte mai constată că ambele instanțe au reținut deja în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării (art. 73 lit. b) din C. pen.), astfel încât critica acestuia este neîntemeiată.

Ambele instanțe au examinat apărarea inculpatului și au acordat efectele juridice corespunzătoare reținerii acesteia (sentință - pag. 3, decizie - pag. 4-5).

Această circumstanță atenuantă a intrat însă în concurs cu starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) din C. pen., situație în care - potrivit art. 80 alin. (2) C. pen. - coborârea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie (sentință - pag. 3, decizie - pag. 5).

Potrivit datelor din cazier (fii. 30) și celor din sentinta penala nr. 269 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea (fii. 33-37), inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru tentativă de omor calificat (art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. c) din C. pen. cu aplic, art. 73 lit. b) și art. 74 lit. a) și c) din C. pen.).

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva Deciziei penale nr. 72/ A din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22 ianuarie 2010 la 16 noiembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 noiembrie 2010.