ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3893/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 540/D din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău, s-a hotărât: În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, faptă din 17 ianuarie 2007 a condamnat pe inculpatul V.I. ( fiul lui D. și I.), la pedeapsa de 6 (sase) ani închisoare și 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) si lit. b) C. pen. În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei cu privire la pedeapsa amenzii penale în cuantum 1000 RON, aplicată prin sentința penală nr. 14 din 14 octombrie 2007 a Judecătoriei Podu Turcului, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 276/R/2008 a Tribunalului Bacău și rămasă definitivă la data de 27 martie 2008. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) și art. 35 alin. (1) C. pen.

a contopit pedepsele de mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare, la care s-a aplicat pedeapsa complementară de 3 (trei) ani, pedeapsa de executat fiind de 6 (șase) ani închisoare si 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b), pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile către partea civilă L.l. după cum urmează: -1000 RON daune materiale; -1000 RON daune morale; A obligat inculpatul către partea civilă L.l.

la plata unei prestații periodice lunare, în cuantum de 150 RON, începând cu data de 17 ianuarie 2007 și până la încetarea stării generatoare de prejudiciu. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 34 din O.U.G.nr. 72/2006, a obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău la plata sumei de 1006,14 lei, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții civile L.l. În temeiul art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă, respectiv o bucată de lemn cu lungimea de 1,5 m, un fes de culoare neagră aparținând părții civile L.l. și plicul ce conține resturi de cocean și pământ ridicate de la locul faptei cu ocazia conducerii în teren, toate aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON, către partea civilă L.l. reprezentând onorariu de avocat. A constatat că inculpatul, la urmărirea penală și la instanță, a fost asistat de un apărător angajat. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut ca situație de fapt că martorul L.F., din localitatea Slobozia, com. Stănișești, jud. Bacău, este proprietarul unei suprafețe de teren situată pe raza comunei în punctul numit I. Din această suprafață de teren, martorul a arendat o parte în cursul anului 2006, inculpatului V.I., înțelegerea dintre părți fiind valabilă până la sfârșitul lunii decembrie 2006. Pentru anul 2007, între cei doi nu a intervenit un alt contract de arendă, motiv pentru care L.F.

a permis părții vătămate L.I. să pășuneze oile pe terenul respectiv. În ziua de 17 ianuarie 2007, partea vătămată L.I. împreună cu fratele său L.V. și martorii T.I. și P.I. pășteau oile pe terenul aparținând lui L.F. Întrucât inculpatul considera că terenul se află în continuare în exploatarea sa, necunoscând că partea vătămată are consimțământul proprietarului, s-a deplasat în locul respectiv, însoțit de ginerele său O.V. pentru a le cere celor prezenți să nu mai pășuneze oile în acel loc. Inculpatul avea asupra sa o secure, iar O.V. o bâtă. Între partea vătămată și inculpat s-a iscat o discuție, cu privire la dreptul de a pășuna oile pe terenul în cauză, ocazie cu care O.V. a lovit-o pe partea vătămată cu bâta în zona toracelui, în spate.

Imediat, partea vătămată a fost lovită și de inculpat cu securea, acesta aplicându-i o lovitură cu partea tăioasă în zona frontală. Ca urmare a loviturii primite partea vătămată a căzut la pământ. În acel moment, a intervenit fratele părții vătămate, L.V. care la rândul său l-a lovit pe inculpat cu bâta pe care o avea în mână. Ulterior incidentului, inculpatul și ginerele său au părăsit locul faptei, partea vătămată fiind transportată la domiciliu de fratele său și de acolo la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Prin raportul de expertiză medico-legală din 19 ianuarie 2007, întocmit de S.M.L.

Bacău (filele 24-25 dos.urmărire penală) completat cu adresa din 23 februarie 2007 (filele 26-27 dos.urmărire penală), se concluzionează că partea vătămată a prezentat la examinare diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut cu fractură deschisă cominutivă, cu înfundare fronto-parietală dreaptă, eschilectomie, hematom fronto-orbitar bilateral, comoție cerebrală anamnestică, leziunile ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent - despicător și care necesită pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale. Se mai reține din același act medico-legal că prin ele însele și la data producerii agresiunii, leziunile nu au fost de natură a pune în primejdie viața victimei, din punct de vedere medico-legal, și că defectul osos cranian (cca.

5/4 cm), posteschilectomie îi conferă părții vătămate infirmitate fizică permanentă, chiar și după protezarea adecvată. Partea vătămată a fost examinată și de I.M.L. Iași, din raportul de expertiză medico-legală din 18 mai 2007 (filele 30-32 dos.urm.penală) rezultând că: partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral obiectivat prin plagă contuză, tumefacții, fractură deschisă cu înfundare fronto-parietală dreaptă ce a necesitat eschilectomie. Tomografia și morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin lovire cu obiect contondent (posibil partea netăietoare a unei securi) și necesită pentru vindecare, din momentul producerii lor, un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale, cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă.

Mai rezultă că leziunile traumatice prezentate nu au fost de natură să-i pună în primejdie viața părții vătămate și că lipsa de substanță osoasă posteschilectomie, chiar și în condițiile protezării, îi conferă acesteia infirmitate fizică permanentă cu scăderea definitivă a capacității de muncă în procent de 15% conform barem A. Concluziile raportului de expertiză întocmit de I.M.L. Iași, au fost avizate favorabil de comisia din cadrul I.M.L. Iași (adresa din 04 iunie 2007 - fila 33 ds.urmărire penală). Situația de fapt reținută mai sus, rezultă din: procesele verbale întocmite cu ocazia cercetărilor locului faptei și fotografiile judiciare efectuate cu acele ocazii, actele medico-legale nominalizate și analizate mai sus, depozițiile martorilor L.F., T.I., C.G., C.N., T.C., V.N., P.I., C.V., C.D., A.I., T.G., B.M., L.M., V.N., M.E., probe ce se coroborează cu declarațiile inculpatului la urmărirea penală și la instanță.

În drept, fapta inculpatului realizează conținutul infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 - art. 174 C. pen., pentru care acesta urmează să răspundă penal. II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul V.I. și partea civilă L.I. În motivarea apelului său inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. și reținerea scuzei provocării conform art. 73 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 81 sau art. 86 C. pen. Partea civilă și-a retras apelul declarat. Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 378 C. proc. pen. hotărârea atacata pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., constată că aceasta este nelegală și netemeinică sub aspectul conținutului pedepselor complementare și accesorii și a faptului că inculpatul a achitat o parte din despăgubirile la care a fost obligat către partea civilă. Prima instanță a reținut în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, neexistând motive pentru a se dispune schimbarea încadrării juridice în art. 181 C. pen. Inculpatul nu a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, astfel că în mod justificat nu a fost reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului de a aplica părții vătămate o lovitură puternică cu securea într- o zonă vitală, aptă de a produce moanea realizează elementele constitutive atât sub aspect material cât și subiectiv ale infracțiunii prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174 C. pen. și nu ale celei prevăzute de art. 181 C. pen. Tribunalul a greșit atunci când a reținut ca pedeapsa complimentară și respectiv accesorie și prevederile art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., respectiv dreptul de a alege. În raport de faptul că infracțiunea a rămas în stadiul de tentativă și având în vedere și persoana inculpatului care anterior a avut o comportare corespunzătoare nu se justifică interzicerea dreptului de a alege.

De altfel, aceasta este și practica C.E.D.O., în sensul de a se interzice numai dreptul de a fi ales în autoritățile publice, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a-II-a C. pen. Întrucât inculpatul a achitat, după data pronunțării de către prima instanță părții civile suma de 35oo lei, se va lua act de această situație. Față de cele ce preced se va admite apelul inculpatului, se va desființa în parte sentința sub aspectul conținutului pedepselor accesorii și complementare și în ce privește achitarea sumei de 3500 lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. Așa fiind, prin Decizia penală nr. 62 din 5 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul V.I. împotriva sentinței penale nr. 540/D din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, pe care a desființat-o sub aspectul conținutului pedepselor complementare și accesorii și a laturii civile în ce privește constatarea achitării unei părți din prejudiciu. A rejudecat cauza sub aspectele desființării și în consecință: Pentru pedepsele complementare și accesorii în loc de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. a făcut aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. A constatat că inculpatul a achitat părții civile în contul despăgubirilor civile la care a fost obligat de prima instanță suma de 3500 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A constatat că inculpatul a avut apărător ales. În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile L.I. 1000 lei cheltuieli de judecată. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. În baza art. 369 C. proc. pen. a luat act că partea civilă L.I. și-a retras apelul declarat împotriva aceleiași sentințe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul L.I. să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V.I., motivele de critică fiind detaliate în cuprinsul memoriului depus la dosar. Astfel, a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc.

pen. și a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău pentru ca instanța să lămurească toate aspectele neclare și interpretabile în cauză. A mai arătat că pentru a se face o corectă încadrare juridică a faptei, instanțele trebuiau să analizeze întreaga situație de fapt, conform cu probele existente la dosar, întrucât cu o zi înainte de incident, oile părților vătămate pășteau pe același teren al inculpatului, arendat martorului L.F., potrivit actelor anexate la dosar, iar a doua zi, partea vătămată împreună cu martorii se aflau din nou cu oile la păscut pe același teren pe care-l stăpânea inculpatul.

A mai arătat că deși inculpatul a susținut constant că partea vătămată a fost cea care l-a lovit pe inculpat cu bâta în cap, dovadă fiind și certificatul medico-legal emis la 18 mai 2007 pe numele inculpatului (care a avut leziuni ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale), totuși instanțele au ignorat solicitarea acestuia de reținere a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., sau reținerea disp.art. 73 lit. a) C. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) 1 C. pen. Referitor la motivul de recurs circumscris dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 și 17 C. proc. pen., a solicitat să se constatze că în mod greșit instanțele au dispus condamnarea inculpatului, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) 1 C. pen.

și, pe cale de consecință, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât inculpatul a ripostat acțiunii violente execitate de parte vătămată, aflându-se în legitimă apărare. A mai susținut că instanțele au procedat eronat dând o interpretare greșită materialului probator administrator în cauză. A mai menționat că ambele apărări formulate de inculpat (reținerea legitimei apărări sau a scuzei provocării) au fost înlăturate de instanțe fără o motivare reală, bazându-se exclusiv pe supoziții și pe starea de fapt reținută de organul de urmărire penală.

A mai arătat că toporul despre care s-a făcut vorbire în actul de sesizare al instanței nu a fost descoperit niciodată, iar din împrejurarea că o parte din martorii audiați confirmă existența acestuia, iar din raportul de expertiză medico-legală efectuat părții vătămate a rezultat că aceasta a fost lovită cu un corp tăietor, nu sunt argumente suficiente să conducă la concluzia că lovitura a fost provocată de un astfel de obiect, cu atât mai mult, cu cât inculpatul a susținut constant că nu a folosit o astfel de secure, iar martora B. a declarat că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o bâtă.

În subsidiar, în reindividualizare a solicitat ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, arătând că din actele dosarului rezultă în mod evident că anterior incidentului, inculpatul și partea vătămată ar mai fi avut o altercație cu privire la aceeași problemă a pășunatului celor 300 de oi pe terenul pe care-l stăpânea atât în fapt cât și în drept inculpatul. A mai arătat că, deși inculpatul a fost condamnat anterior la amendă penală, din actele în circumstanțiere depuse la dosar nu rezultă că acesta ar fi o persoană violentă și că provine și are o familie organizată, crescând alături de soția sa șapte copii.

A subliniat că inculpatul nu a făcut altceva decât să-și apere pământul, ripostând atunci când oile părții vătămate și a altor martori au fost surprinse pe proprietatea sa. A solicitat să fie avute în vedere notele de concluzii scrise și să se examineze posibilitatea aplicării acestuia a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., urmând a fi avute în vedere și actele medicale depuse la dosar. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul declarat de inculpatul V.I. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. a) Cu referire la critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., relativ la nemotivarea convingătoare a soluției de respingere a cererilor inculpatului V.I. de incidența în cauză a aplicării dispozițiilor art. 73 C. pen. sau art. 44 C. pen., Înalta Curte are în vedere nepertinența acesteia. În primul rând, se impune mențiunea că, cu ocazia dezbaterilor apelului declarat în cauză, inculpatul V.I. la termenul de judecată din 5 mai 2009 nu a fost invocat ca motiv de critică a hotărârii de primăinstanță nr. 540/D din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău și cel relativ la incidența dispozițiilor art. 44 C. pen. și în consecință, instanța de apel nu a fost investită cu o atare critică, neimpunându-se motivarea unei soluții ce nu a fost dispusă, întrucât nu se impunea datorat neinvestirii instanței de prim control judiciar.

Totodată, se are în vedere că în cuprinsul filei 9 din aceeași decizie recurată s-a motivat cu suficiență și necesară amplitudine soluția de respingere a cererii recurentului inculpat de reținere a scuzei provocării, in sensul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. b) Concomitent nu este fondată nici critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., relativ la pretinsa nepronunțare asupra apărărilor inculpatului V.I., cu privire la incidența aplicării dispozițiilor art. 73 C. pen. sau art. 44 C. pen. Astfel, prin considerentele expuse în cuporinsul filelor 4-5 din sentința atacată sus-menționată, instanța de fond a Tribunalului Bacău a motivat convingător soluțiile de respingere a apărărilor acestuia, în sensul că ar fi fost provocat de atitudinea părții vătămate care păștea oile pe terenul aflat în administrarea sa, deși i-a cerut să nu facă acest lucru și nici că s-ar fi apărat întrucât a fost agresat.

În mod identic a procedat și instanța de apel a Curții de Apel Bacău, pronunțându-se motivat (în cuprinsul filei 9 din decizia recurată), în sensul respingerii motivelor de critică devoluate prin apelul declarat de inculpatul V.I. și prin care se tindea la schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în cea de vătămare corporală cu reținerea scuzei provocării. c) Tot astfel, Înalta Curte are în vedere caracterul nefondat al motivului de critică întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 17 1 C. proc. pen., prin care se tinde la stabilirea că instanțele de fond și de apel au făcut o aplicare greșită a legii, dispunând soluția de condamnare pe baza unei grave erori de fapt.

Cazul de casare prim indicat este incident exclusiv în ipoteza existenței unei contradicții esențiale, intrinseci, manifeste, neechivoce și ireconciliabile între actele, lucrările și probele dosarului și soluția de condamnare dispusă în sensul dispozițiilor art. 345 C. proc. pen.pe fondul cauzei. Astfel, prima instanță, examinând coroborat materialul probator administrat în cauză, respectiv, procesele verbale întocmite cu ocazia cercetărilor locului faptei și fotografiile judiciare efectuate cu acele ocazii, actele medico-legale nominalizate și analizate mai sus, depozițiile martorilor L.F., T.I., C.G., C.N., T.C., V.N., P.I., C.V., C.D., A.I., T.G., B.M., L.M., V.N., M.E. a reținut corect situația de fapt imputată în speță.

În esență, se are în vedere că la data de 17 ianuarie 2007, partea vătămată L.I. împreună cu fratele său L.V. și martorii T.I. și P.I. pășteau oile pe terenul aparținând lui L.F. Întrucât inculpatul considera că terenul se află în continuare în exploatarea sa, necunoscând că partea vătămată are consimțământul proprietarului, s-a deplasat în locul respectiv, însoțit de ginerele său O.V. pentru a le cere celor prezenți să nu mai pășuneze oile în acel loc. Inculpatul avea asupra sa o secure, iar O.V. o bâtă. Între partea vătămată și inculpat s-a iscat o discuție, cu privire la dreptul de a pășuna oile pe terenul în cauză, ocazie cu care O.V. a lovit-o pe partea vătămată cu bâta în zona toracelui, în spate.

Imediat, partea vătămată a fost lovită și de inculpat cu securea, acesta aplicându-i o lovitură cu partea tăioasă în zona frontală. Ca urmare a loviturii primite partea vătămată a căzut la pământ. În acel moment, a intervenit fratele părții vătămate, L.V. care la rândul său l-a lovit pe inculpat cu bâta pe care o avea în mână. Ulterior incidentului, inculpatul și ginerele său au părăsit locul faptei, partea vătămată fiind transportată la domiciliu de fratele său și de acolo la Spitalul Județean de Urgență Bacău, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Fapta mai sus descrisă a fost judicios încadrată în drept ca realizând conținutul infracțiunii de tentativă de omor. Esențiale sunt concluziile raportului de expertiză medico-legală din 19 ianuarie 2007, întocmit de S.M.L.

Bacău (filele 24-25 dos.urmărire penală) completat cu adresa din 23 februarie 2007 (filele 26-27 dos.urmărire penală), în sensul că partea vătămată a prezentat la examinare diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut cu fractură deschisă cominutivă, cu înfundare fronto-parietală dreaptă, eschilectomie, hematom fronto-orbitar bilateral, comoție cerebrală anamnestică, leziunile ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent-despicător și care necesită pentru vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale. Se mai reține din același act medico-legal că prin ele însele la data producerii agresiunii, leziunile nu au fost de natură a pune în primejdie viața victimei, din punct de vedere medico-legal, și că defectul osos cranian (cca.

5/4 cm), posteschilectomie îi conferă părții vătămate infirmitate fizică permanentă, chiar și după protezarea adecvată. Partea vătămată a fost examinată și de I.M.L. Iași, din raportul de expertiză medico-legală din 18 mai 2007 (filele 30-32 dos.urm.penală) rezultând că: partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral obiectivat prin plagă contuză, tumefacții, fractură deschisă cu înfundare fronto-parietală dreaptă ce a necesitat eschilectomie. Tomografia și morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor prin lovire cu obiect contondent (posibil partea netăietoare a unei securi) și necesită pentru vindecare, din momentul producerii lor, un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale, cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă.

Mai rezultă că leziunile traumatice prezentate nu au fost de natură să-i pună în primejdie viața părții vătămate și că lipsa de substanță osoasă posteschilectomie, chiar și în condițiile protezării, îi conferă acesteia infirmitate fizică permanentă cu scăderea definitivă a capacității de muncă în procent de 15% conform barem A. Concluziile raportului de expertiză întocmit de I.M.L. Iași, au fost avizate favorabil de comisia din cadrul I.M.L. Iași (adresa din 04 iunie 2007 - fila 33 dos.urmărire penală). d) În ceea ce privește motivul de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor în cea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., se are în vedere nejustificarea acestuia.

Astfel, în mod corect și judicios ambele instanțe au stabilit că încadrarea juridică a faptei inculpatului V.I., constând în lovirea victimei în zona frontală, cu o secure, cauzându-i leziuni care, chiar dacă nu au fost de natură a-i pune viața în primejdie, i-au cauzat leziuni grave, având drept consecință înfundarea fronto-parietală dreaptă ce a necesitat eschilectomie și care a determinat afectarea definitivă a capacității de muncă în procent de 15%, este aceea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 - art. 174 C. pen. Inculpatul a aplicat părții vătămate o singură lovitură într-o zonă vitală, cu o secure, obiect apt de a produce moartea. Intensitatea cu care acesta a aplicat lovitura, consecințele produse, zona vitală vizată și obiectul vulnerant folosit, relevă intenția inculpatului de a ucide, rezultat față de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferență, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.

Rezultă că intenția inculpatului, în săvârșirea faptei, este realizată în forma prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen. e) Nu este pertinentă critica recurentului inculpat V.I. prin care se solicită aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen. și constatarea că fapta imputată a fost săvârșită în legitimă apărare. Pentru incidența dispozițiilor legale sus-citate era necesară preexistența unei agresări suferite de inculpatul V.I. din partea victimei L.I., ceea ce nu este cazul în speță. Esențiale sunt depozițiile victimei nominalizate ce se coroborează cu cele ale martorilor oculari L.V., P.I. și T.I. ce o însoțeau pe aceasta, din care rezultă că în nici un moment victima nu l-a lovit pe recurentul inculpat în derularea evenomențială descrisă cu ocazia reținerii situației de fapt deja analizată.

Nici măcar numitul O.V., ginerele inculpatului nu a declarat că victima l-ar fi lovit mai înainte în timp pe inculpatul V.I. Astfel, din declarațiile martorilor P.I., L.V., T.I., rezultă că partea vătămată a fost lovită mai întâi de O.V. - ginerele inculpatului - cu o bâtă în zona spatelui (zona toracelui), apoi de inculpat cu securea în cap. După lovirea părții vătămate a intervenit fratele acesteia, L.V. care l-a lovit pe inculpat cu bâta. f) Nefondat este și motivul de critică al incidenței în speță a dispozițiilor art. 44 alin. (2) 1 C. pen., pretinsă de recurentul inculpat V.I. din nou în temeiul cazului de casare art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.

Se are în vedere cu titlu de premiză că, prin dispozițiile legale deja invocate „Se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapte pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin asemenea mijloace într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare”. Deși se pretinde că cerința ultimei ipoteze este întrunită în speță, Înalta Curte are în vedere că dacă s-ar accepta ipoteza că partea vătămată ar fi pășunat oile, fără drept pe terenul respectiv, această faptă nu poate avea semnificația unei activități ilicite grave, care să-i fi provocat inculpatului o ripostă atât de violentă.

Susținerile inculpatului sunt nefondate în această privință, având în vedere declarația martorului L.F., care a arătat, atât la urmărirea penală, cât și la instanță că în anul 2007 în calitate de proprietar nu a mai dat în arendă terenul respectiv inculpatului și că în luna ianuarie a aceluiași an, partea vătămată a avut acceptul său pentru a pășuna oile în acea zonă. g) Nu în ultimul rând este nefondată critica prin care se tinde la reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. (scuza provocării) în temeiul pretinderii cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Într-adevăr, datorat inexistenței unei provocări din partea victimei L.I. s-a statuat în mod legal și temeinic că recurentul inculpat V.I.

a lovit-o pe aceasta cu securea provocându-i leziunile traumatice deja descrise în lipsa unei puternice tulburări ori emoții, determinate de o atari provocare, astfel încât se concluzionează că justificat de probele administrate nu a fost reținută circumstanța atenuantă menționată. h) În fine, nu este întemeiată nici critica vizând netemeinicia hotărârilor atacate prin care se tinde la reducerea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată ori la modificarea modalității de executate prin aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere în prevederile art. 86 1 C. pen. Se are în vedere că pedeapsa aplicată este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prinm dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv, să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a sa, cât și să asigure necesara prevenire a săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală.

Concomitent, cuantumul și modalitatea de executare în regim de detenție a pedepsei stabilite sunt judicios dozate prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte la pericolul social generic și concret extrem de sporit al faptei comise, la circumstanțele reale de loc și timp ale săvârșirii acesteia, la infirmitatea fizică permanentă generală victimei, ce prezintă „lipsă de substanță osoasă frontal drept cu diametrul de aprox. 4 cm, posteschilectomie și zonă de atrofie cerebrală frontal drept sujacentă zonei de eschilectomie. Totodată, această pedeapsă este judicios individualizată și prin raportarea la datele care circumstanțiază persoana recurentului inculpat (anterior condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

prin sentința penală nr. 114 din 2 aprilie 2002 a Judecătoriei Podul Turcului, studii 8 clase, agricultor, poziție procesuală oscilantă, în esență de negare a mecanismului real de comitere a faptei imputate). Față de toate cele mai sus expuse se reține inexistența unor elemente care să justifice reducerea pedepsei aplicate ori modificarea modalității de executare a acesteia. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 5 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.