ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1890/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1475/F din 18 decembrie 2008 a Tribunalului București s-a dispus în baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului V.D. – fiul lui P. și E., la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 193 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului V.D. pedeapsa cea mai grea, de 12 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 4 ani și 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 2 iunie 2008 la zi, menținând starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 350 C. proc.

pen. Conform art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul V.D. la plata către partea civilă I.P. a echivalentului în lei a sumei de 10.000 euro, la cursul de schimb al B.N.R. de la data efectuării plății, reprezentând daune morale. A obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București a sumei de 1499,03 lei plus dobânda legală de referință a B.N.R., de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea debitului, respectiv la plata către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București a sumei de 15524,3 lei, reprezentând despăgubiri civile. În baza art. 113 C. pen. a obligat pe inculpat, pe timpul executării pedepsei, la tratament medical până la însănătoșire.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1280 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarea situație de fapt. Inculpatul V.D. a întreținut o relație sentimentală cu partea vătămată I.P. în anul 2004, aproximativ 8 luni, care a fost întreruptă întrucât acesta se manifesta violent.

Pe fondul unei stări de gelozie accentuată și a unor tulburări psihice, inculpatul a exercitat în mod repetat presiuni asupra părții vătămate ca să revină asupra deciziei ce au culminat cu actele de agresiune din data de 20 septembrie 2006 când au fost aplicate părții vătămate mai multe lovituri cu un cuțit și pumnii, ce au necesitat îngrijiri medicale de 12-14 zile, 19 septembrie 2006 când pătrunzând în interiorul locuinței în care locuiește partea vătămată a scris pe pereți cu o cariocă mai multe mesaje prin care o insulta și o amenința cu moartea și 01 iunie 2008 când în urma unei discuții nemulțumit de refuzul primit, inculpatul aflat într-un mijloc de transport împreună cu partea vătămată, i-a aplicat acesteia, o lovitură cu un cuțit, ce i-a provocat o plagă cu secționarea arterelor vasculare faciale, leziuni ce au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen. și pe cale de consecință reducerea pedepsei. Prin Decizia penală nr. 30/A din 9 februarie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă. Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente: Se constată astfel, din analiza ansamblului probelor administrate în cauză că fapta comisă întrunește atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv toate elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Obiectul vulnerant folosit, regiunea vitală în care s-a aplicat lovitura precum și intensitatea acesteia, demonstrată de gravitatea leziunilor, impune concluzia că inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a ucide victima, și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a prevăzut și a acceptat producerea lui. Or, această poziție subiectivă este specifică infracțiunii de omor și nu a celei de vătămare corporală gravă, în cazul căreia făptuitorul nu prevede și nu acceptă că violențele exercitate pot avea drept rezultat suprimarea vieții victimei, și cel mult în cazul art. 182 alin. (3) urmărește între altele, să-i pună viața în primejdie. Recursul inculpatului își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. și este fondat. În speță, instanța a aplicat o pedeapsă prea aspră nefăcând o corectă individualizare a acesteia, în raport de persoana infractorului. Astfel la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată s-a ținut seama numai de gravitatea activității infracționale desfășurată de inculpat, neținându-se cont că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine cooperantă, este în vârstă de aproximativ 60 ani, necunoscut cu antecedente penale, și că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că prezintă diagnosticul „tulburare depresivă cu elemente paranoice”, având discernământ diminuat în raport de faptele comise, impunându-se obligarea acestuia la tratament medical.

Ca atare, în funcție de împrejurările arătate se impunea condamnarea inculpatului la o pedeapsă judicios individualizată, prin înlăturarea sporului aplicat și coborârea acesteia spre minimul special, în vederea realizării corecte a scopurilor prev. de art. 52 C. pen., respectiv o reeducare corespunzătoare a inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.D. împotriva Deciziei penale nr. 30/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 1475/F din 18 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., precum și la pedeapsa rezultantă și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează, în: -12 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; -1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.; -2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Înlătură sporul de 4 ani și 6 luni închisoare. Reduce pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. de la 12 ani și 6 luni închisoare la 9 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 2 iunie 2008 la 22 mai 2009. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.