ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2498/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 318/D din 21 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat, a fost condamnat inculpatul B.F. zis S. la pedeapsa î nchisorii în cuantum de 7,6 (șapte ani și sase luni) ani si pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a si b) C. pen. pe o durata de 3 ani. In temeiul art. 181 alin. (1) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala a fost condamnat inculpatul B.F., la pedeapsa î nchisorii în cuantum de 8 luni - parte vătămata G.G.

În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente a fost condamnat inculpatul B.F. la pedeapsa închisorii in cuantum de 3 luni - parte vătămata G.I. Î n temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare si pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a si b) C. pen. pe o durata de 3 ani. În temeiul art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 695 din 3 decembrie 2007 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin neapelare la 14 decembrie 2007 și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa rezultată în prezenta cauză.

Astfel, inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a si b) C. pen. pe o durata de 3 ani. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2a si b) C. pen. in condițiile si pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere si arestul preventiv de la 26 august 2009 la 31 august 2009. În temeiul art. 181 alin. (1) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală a fost condamnat inculpatul B.S.P., la pedeapsa închisorii in cuantum de 8 luni - parte vătămata G.G. În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente a fost condamnat inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii in cuantum de 3 luni - parte vătămata G.I. În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel individualizate în pedeapsa cea mai grea, pedeapsa de executat fiind închisoarea în cuantum de 8 luni. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2-a si b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În temeiul art. 82 C. pen. a fixat termen de încercare de 3 ani si 8 luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atra atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii. In temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a luat act că părțile civile G.G. si G.I. nu au formulat pretenții civile în cauza. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. admite pretențiile civile ale părții civile S.P. astfel cum au fost formulate si în consecință, a fost obligat inculpatul B.F. la plata sumei de 1200 ron cu titlu de daune materiale și 50 000 ron cu titlu de daune morale. În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificata si completată prin O.U.G.

nr. 72/2006 a admis pretențiile civile ale părților civile și în consecință a fost obligat inculpatul după cum urmează: - 1905,84 ron către partea civila Serviciul de Ambulanta Harghita - 2837,76 ron către partea civila Spitalul Clinic Județean de Urgenta Tg. Mureș A luat act că Spitalul Județean de Urgenta Miercurea Ciuc si Spitalul Lunca de Sus Harghita nu s-au constituit părți civile în cauză. A constatat că inculpatul B.F. a fost asistat de apărător ales. A dispus plata din fondurile Ministerul Justiției pentru asistenta juridică din oficiu către Baroul de Avocați Bacău în suma de 200 ron av. N.M. În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.F. la plata sumei de 1900 lei ron, iar inculpatul B.S.

la plata sumei de 900 ron cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, înregistrat sub nr. 454/P/2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimiși în judecată inculpații: - B.F., pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.,constând în aceea că în seara zilei de 29 iunie 2009, în jurul orelor 21 00 - 22 00 , în timp ce se afla la barul SC E.S.

SRL, inculpatul a lovit-o în cap cu o sticlă goală de bere aruncată cu putere de la mică distanță, pe victima S.P., împrejurare în care i-a produs leziuni corporale de natură a-i pune în primejdie viața, cu intenția a de a o ucide, finalitate care însă nu a fost atinsă datorită intervenției chirurgicale și - B.S., zis „P.", zis „M.", ambii pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămate corporală și de lovire sau alte violențe, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. și, respectiv, art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 29 iunie 2009, în jurul orelor 21 00 -22 00 , în timp ce se aflau la barul SC E.S. SRL din satul Făget, inculpații au agresat pe părțile vătămate G.G.

și G.I., împrejurare în care le-au, produs leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 45 - 50 zile îngrijiri medicale și, respectiv, 14-16 astfel de zile (fără spitalizare). Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și reținut următoarele: În data de 29 iunie 2009, fiind sărbătoarea creștin - ortodoxă de „Sfinții Apostoli Petru și Pavel" și zi de hram în satul Făget, numiții B.F., B.V., B.S. și I.Ș.I. s-au deplasat la barul SC E.S. SRL . din localitate, unde au consumat băuturi alcoolice până au ajuns în stare de ebrietate. În jurul orei 21, 00 , partea vătămată S.P. - administrator al localului - s-a deplasa la bar și i-a cerut vânzătoarei T.M. să nu mai servească pe nimeni.

Vânzătoarea le-a comunicat consumatorilor prezenți să-și termine consumația, întrucât va închide, fapt pentru care partea vătămată G.G., aflată și ea în bar la acel moment, și-a băut berea, după care s-a îndreptat spre ușă, cu intenția de a părăsi barul. La ieșirea din bar, existând o rivalitate de ani de zile între tinerii din Făget - Tărhăuși și cei din satul Bolovăniș, inculpatul B.S. i-a pus piedică, după care a urmat o discuție între acesta și partea vătămată, dar nu jignitoare. În același timp au ieșit imediat afară și numiții B.F., B.V. și I.Ș.I., iar după ei și patronul S.P. Primul dintre ei (inculpatul) ajungând lângă partea vătămată, a și lovit-o pe aceasta cu pumnul în bărbie, în timp ce ea încerca să se ridice și astfel G.G.

s-a rostogolit până jos, la baza treptelor. In aceste împrejurări, partea vătămată a strigat după ajutor și a fost auzită de către fratele său G.I., aflat afară, pe terasa de la parter, care a intenționat să-i sară în ajutor, însă inculpații B.F. și B.S. l-au lovit și pe acesta, cu pumnul și respectiv cu o sticlă de bere. Au intenționat să intervină în apărarea celor doi și vărul acestora, G.A., precum și fratele lor, G.G., însă între timp inculpatul B.F. a escaladat un gărduț, în curtea depozitului aceleiași societăți, unde se aflau mai multe navete cu sticle goale de bere. Inculpatul s-a urcat pe aceste navete și a început să arunce cu putere sticle din acestea, spre grupul numiților G. Aceștia s-au ferit fiecare cum au putut, însă patronul S.P., ieșit cu intenția de a aplana conflictul, a fost lovit în cap de una dintre sticlele de bere aruncate cu putere și de la mică distanță de către inculpatul B.F., imediat ce a coborât treptele.

Numitul G.G. a alergat și l-a prins în brațe, în timp ce S.P. se prăbușea la pământ și a strigat la inculpat să nu mai arunce, bănuind că victima a decedat, întrucât începuse să sângereze abundent. Văzând și el gravitatea situației, inculpatul s-a oprit din aruncatul cu sticle, dar a continuat să facă scandal până la sosirea lucrătorilor de poliție, anunțați de către martorul S.C. Victima S.P. a fost apoi transportată la Spitalul Lunca de Sus, jud. Harghita cu un autoturism particular, de unde a fost preluat de un autoturism al Serviciului de Ambulanță Harghita și transportat la Spitalul Județean Miercurea Ciuc, dar a fost imediat trimis la Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș - Clinica de Neurochirurgie, unde a fost internat în perioada 30 iunie 2009 -07 iulie 2009 și a suferit o intervenție chirurgicală de urgență, în urma căreia i-a fost salvată viața.

Victima a fost internată cu diagnosticul „Hematom intraparenchimatos frontal drept operat. TCC prin agresiune. Fractură cu înfundare cominutivă fronto - temporală dr. operată. Hemipareză stg. remisă, iar din concluziile medico-legale reiese că leziunile au fost de natură a pune în pericol viața victimei. Potrivit examinării medico-legale de către specialiștii I.M.L. Tg. Mureș, rezultă că numitul „S.P… prezintă diagnosticul: TCC prin agresiune cu fractură, cu înfundare cominutivă fronto - temporală dr. și hematom intraparenchimatos frontal drept operat, hemipareză stângă remisivă. Leziunile traumatice descrise s-au putut produce la data de 29 iunie 2009, prin mecanismul de lovire directă cu corp dur, contondent.

Pentru vindecare necesită 70 - 80 zile de îngrijire medicală. În urma leziunilor traumatice suferite viața victimei a fost pusă în primejdie direct și imediat, salvarea victimei datorându-se intervenției neurochirurgicale efectuate de urgență". Cauzele medico-legale ale celorlalte fapte, săvârșite de către inculpații B.F. și B.S.: I. Partea vătămată G.G. a fost și ea examinată, medico-legal (la data de 01 iulie 2009, la C.M.L. Moinești) și s-a constatat că prezenta „un traumatism braț stâng cu echimoză și un traumatism facial obiectivat prin fractură de mandibulă. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente... Necesită 45 - 50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare". II.

De asemenea, partea vătămată G.I. a fost și ea examinată medico-legal (la data de 01 iulie 2009, la S.M.L. Harghita) și s-a constatat că prezenta „leziuni traumatice cranio-faciale care pot data din 29 iunie 2009 și s-au putut produce prin loviri repetate cu și de corpuri dure. Timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 14 - 16 zile calculate de la data producerii". Audiați în cursul cercetării judecătorești, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, au avut o atitudine de negare în pofida probatoriului administrat în cauză. Mai mult decât atât, inculpatul B.F., a încercat să plaseze răspunderea penală în sarcina părților vătămate G. și a încercat pe toată durata cercetării judecătorești să devieze cursul anchetei într-un sens în care i-ar fi favorizat situația juridică, aspect ce rezultă cu prisosință din însăși depozițiile martorilor propuși în apărare.

Situația de fapt existentă, rezultă din probatoriul administrat în cauză la urmărirea penală și cercetarea judecătorească după cum urmează: procesul-verbal de sesizare; procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto aferente; declarațiile celor trei persoane vătămate: S.P., G.G. și G.I.; Raportul medico-legal de constatare nr. 2424 din 07 iulie 2009 al I.M.L. Tg. Mureș; certificatul medico-legal nr. 302/E din 01 iulie 2009 al C.M.L. Moinești; certificatul medico-legal nr. 311/01 iulie 2009 al S.M.L. Harghita; declarațiile martorilor: B.S., I.Ș.I., B.V., G.A., H.C., S.C., S.L., B.A.M., T.M., N.O.I., T.P.T., O.I. și G.N.; toate coroborate cu declarațiile inculpatului B.F. și cu cele ale inculpatului B.S., prin care ultimul recunoaște însă numai comiterea faptei față de partea vătămată G.G., iar primul nu recunoaște nici una.

În drept, fapta inculpatului B.F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor: 1. tentativa la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. 2. vătămare corporala prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. - parte vătămata G.G. 3. lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămata G.I. 4. Iar faptele inculpatului B.S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor : 5. vătămare corporala prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. - parte vătămata G.G.; 6. lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. - parte vătămata G.I. La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpaților, instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise, persoana și conduita inculpaților, atitudinea acestora de negare, precum și poziția procesuală și urmărire produse, instanța va dispune condamnarea fiecărui inculpat corespunzător gradului de pericol social concret al faptelor comise și va aplica fiecăruia pedeapsa închisorii. Față de faptul că faptele comise sunt concurente, instanța va face în cauză aplicarea regulilor ce reglementează concursul de infracțiuni și va aplica fiecăruia pedeapsa cea mai grea.

Raportat la inculpatul B.F., instanța va face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., respectiv va revoca suspendarea condiționata a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 695 din 3 decembrie 2007 a Judecătoriei Moinești definitivă prin neapelare la 14 decembrie 2007 și va dispune executarea acesteia alături de pedeapsa rezultată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă ca efect al revocării. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul B.F., care a criticat-o pentru nelegalitate. În motivarea apelului apelantul inculpat a arătat în esență că hotărârea atacată este lovită de nulitate, întrucât nu este rezultatul gândirii și analizei magistratului, ci cuprinde fidel motivarea actului de sesizare.

Se mai arată în motivarea apelului că instanța de fond nu a stabilit un cadru procesual legal, astfel că nu s-au putut cunoaște participanții în prezentul proces penal. În plus cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei, apărătorul inculpatului a fost oprit de trei ori în timpul concluziilor astfel că s-a încălcat dreptul acestuia la apărare, încălcare sancționată cu nulitatea hotărârii pronunțate. Se mai arată că în incidentul care a avut loc inculpatul a fost și el lovit, a formulat plângere și tot el a fost prezentat de parchet cu propunere de arestare preventivă, iar inculpatul nu a primit răspuns la plângerea formulată de el deși ambele plângeri au fost adresate aceluiași procuror. În ce-l privește pe inculpatul B., consideră apelantul că acesta oferă date și împrejurări despre întreaga cauză și era importantă declarația lui – el a spus că a lovit și pe cine a lovit.

Analizând apelul Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente. Astfel cu ocazia dezbaterilor care au avut loc la data de 14 octombrie 2010 în fața Tribunalului Bacău (fila 244 – verso, dosar fond), după concluziile procurorului și apărătorului părții civile S.P., când apărătorul inculpatului B.F. abia a început pledoaria susținând că în loc de 4 martori i-au fost admiși doar 2 , instanța de fond i-a pus în vedere acestuia să-și formuleze apărările fără să mai critice probele admise, după care avocatul C.M. a arătat că instanța încearcă să fragmenteze apărarea sa și în aceste condiții nu mai dorește să pună concluzii în apărare. Judecătorul fondului a dat în continuare cuvântul avocatului inculpatului B.S., încălcând în acest fel dreptul la apărare al inculpatului B.F., pentru care practic nu s-au pus concluzii în dezbateri pentru acest inculpat.

Instanța observă că dezbaterile judiciare constituie o caracteristică importantă a activității procesului penal, având o trăsătură specifică la judecata în primă instanță, deoarece poartă asupra soluționării legale și temeinice a acțiunii penale și civile exercitată în fața instanței. Având o asemenea importanță dezbaterile judiciare sunt obligatorii, lipsa lor atrăgând nulitatea absolută a hotărârii pronunțate atunci când participarea apărătorului inculpatului este obligatorie, ca în speța de față, astfel că lipsa dezbaterilor în ceea ce privește inculpatul B.F., cu privire la concluziile apărătorului său este asimilată unei neparticipări a acestuia la judecată.

Doar în cazul în care participarea apărătorului nu era obligatorie, lipsa dezbaterilor cu privire la apelantul inculpat ar fi constituit o nulitate relativă, însă nu este cazul în speța de față, deoarece prezența apărătorului este obligatorie, întrucât două din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul B.F. sunt pedepsite cu închisoarea de 5 ani sau mai mare. În aceste condiții se impunea ca față de refuzul apărătorului inculpatului B.F., prima instanță să acorde termen pentru a se desemna un alt apărător și să reia dezbaterile cu asigurarea dreptului la apărare al inculpatului. Bineînțeles că în cauză conduita avocatului inculpatului, în sensul de a refuza să pună concluzii și astfel să asigure apărarea în continuare a clientului său, putea constitui o abatere judiciară sancționabilă cu amendă conform art. 198 C. proc.

pen. și eventual se putea sesiza Consiliul Baroului Bacău pentru comiterea unei abateri disciplinare potrivit Statutului profesiei de avocat, dar acest aspect nu exonera Tribunalul Bacău de obligația de a acorda un termen pentru reluarea dezbaterilor și astfel desfășurarea în bune condiții a activității de judecată. Faptul că după amânarea pronunțării, avocatul inculpatului B.F. a depus la 21 octombrie 2010 concluzii scrise nu putea acoperi nulitatea absolută a lipsei dezbaterilor și a încălcării dreptului la apărare cu privire la acest inculpat.

De altfel în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Artico c. Italia a statuat că o instanță națională trebuie să vegheze la modul în care un apărător își duce la îndeplinire sarcinile și, în măsura în care este sesizată sau carențele serviciilor prestate sunt evidente, statul trebuie să intervină fie să numească un alt apărător fie să-l oblige pe cel deja existent să-și îndeplinească obligațiile (C.E.D.O. - Hotărârea din 13 mai 1980). Se constată astfel că jurisprudența instanței europene a consacrat o obligație de rezultat din partea instanțelor care trebuie să vegheze asupra modului în care este respectat dreptul la apărare a persoanelor care sunt acuzate de comiterea de infracțiuni și sunt supuse unei jurisdicții penale.

Având în vedere soluția care se va dispune în cauză, urmare a existenței unei nulități absolute, celelalte aspecte învederate de apelantul inculpat B.F., în fața instanței de apel vor fi avute în vedere de Tribunalul Bacău după rămânerea definitivă a acestei sentințe și primirea dosarului. Față de cele expuse urmează ca în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul B.F. În consecință va fi desființată în parte sentința penală nr. 318/D/2010 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7348/110/2009, doar cu privire la inculpatul B.F. și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În baza art. 383 alin. (3) C. proc.

pen. se vor menține actele de procedură efectuate până la data de 14 octombrie 2010, respectiv până la momentul începerii dezbaterilor de la Tribunalul Bacău. Deoarece celălalt coinculpat nu a declarat apel în cauză, instanța de apel va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate cu privire la inculpatul B.S. Așa fiind, prin decizia penală nr. 18/2011 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, s-a a dmis apelul declarat de inculpatul B.F. În baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a fost desființată în parte sentința penală nr. 318/D/2010 din 21 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7348/110/2009, doar cu privire la inculpatul B.F.

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În baza art. 383 alin. (3) C. proc. pen. a menținut actele de procedură efectuate până la data de 14 octombrie 2010. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate cu privire la inculpatul B.S. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.F., criticând-o ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 rap. la art. 378 alin. (5) C. proc. pen., precizând că instanța de apel, cu ocazia admiterii apelului, a stabilit că toată cercetarea judecătorească este valabilă, întrucât a grănițuit situația până pe 14 octombrie 2010, ulterior acestei date având loc dezbaterea pe fond.

S-a arătat că instanța nu a analizat toate motivele de apel, în final solicitând admiterea recursului și modificarea dispoziției din decizia instanței de apel prin care s-a stipulat că se mențin actele procedurale îndeplinite până la data de 14 octombrie 2010, fiind necesară reluarea întregii cercetări judecătorești. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că în mod legal instanța de apel a statuat că la dezbaterile care au avut loc la data de 14 octombrie 2010 în fața Tribunalului Bacău (fila 244 – verso, dosar fond), după concluziile procurorului și apărătorului părții civile S.P., când apărătorul inculpatului B.F.

abia a început pledoaria susținând că în loc de patru martori i-au fost admiși doar doi, instanța de fond i-a pus în vedere acestuia să-și formuleze apărările fără să mai critice probele admise, după care avocatul C.M. a arătat că instanța încearcă să fragmenteze apărarea sa și în aceste condiții nu mai dorește să pună concluzii în apărare. Judecătorul fondului a dat în continuare cuvântul avocatului inculpatului B.S., încălcând în acest fel dreptul la apărare al inculpatului B.F., pentru care practic nu s-au pus concluzii în dezbateri pentru acest inculpat. Așa fiind, în mod legal instanța de prim control judiciar a statuat existența unei nulități absolute la judecata în fond din cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. – cu referire la dispozițiile încălcate la judecata în fond de asistare obligatorie a inculpatului de către apărător, fiind obligatorie potrivit legii – și a dispus desființarea hotărârii primei instanțe cu referire la inculpatul B.F., trimițând cauza spre rejudecarea fondului aceleiași prime instanțe. În mod legal s-a statuat prin conformare la dispozițiile art. 383 alin. (3) C. proc. pen., menținerea actelor de procedură efectuate de prima instanță până la termenul de judecată din 14 octombrie 2010 când a fost generat cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 teza VIII C. proc. pen., descris mai sus.

Cererea recurentului inculpat de modificarea dispoziției din decizia instanței de apel, prin care s-a stipulat că se mențin actele procedurale îndeplinite până la data de 14 octombrie 2010, fiind necesară reluarea întregii cercetări judecătorești este o alegație care este determinată de necunoașterea regimului juridic al nulității absolute și al imposibilității de remediere a actelor procedurale întocmite după generarea unui atari caz; chestiune aflată în simetrie inversată cu situația actelor procedurale efectuate conform legii și care în consecință, se mențin (precum cele din speța la judecata în fond până la termenul din 14 octombrie 2010 la Tribunalul Bacău). Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 18/2011 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2011